Lupta mea /2/
1. Mitingul din 12 martie a fost unul deosebit: modul de organizare, numărul de participanţi. A fost respectat itinerarul . Din piaţă la Academie şi înapoi. Dar, revenind în piaţă, coloana nu s-a oprit, a înaintat spre sediul CC. Nu ştiu, a fost o surpriză pentru miliţieni, sau o provocare — ei au luat-o la fugă spre CC. Şi cei din fruntea coloanei le-au urmat exemplul. S-a produs o ciocnire în faţa CC; ştiu la sigur că printre demonstranţi erau provocatori, care şi-au făcut datoria, dar şi alţii au fost implicaţi. Drept rezultat cei din fruntea coloanei şi alţii mai activi au fost arestaţi: Ion Smoleanchin, Fenoghen Calistru ş.a. Grigore Vîrtosu a fost arestat la gara Căuşeni. Este necesară o paranteză. Cei de la Chişinău nu erau în stare să organizeze, trebuia să vină Grigore de la Cîrnăţeni. Tot el, tată a 5 copii /?!/ a mers la război în 92. Pentru? Pentru a fi folosit postmortem de Dabija… Ca să vezi a făcut acestei familii o pomană de 3000 lei! Dar detaliile le aştept de la Dumitru Popa împreună cu detaliile arestului său.
Revin la oile mele, la mine adică.
2.Mitingul autorizat din 2 aprilie / Teatrul de Vară/ a fost important pentru mine. După obicei nu mi-au acordat cuvîntul, dar l-am obţinut cu ajutorul mulţimii. Şi am spus doar cîteva propoziţii, aproximativ: Nu problema limbii, alfabetului e la ordinea zilei ci problema organizării noastre. Am devenit periculos, fiindcă KGB-ul deja ne organizase…Au urmat consecinţele. În primul rînd am fost invitat la sediul lor. În cadrul unei discuţii serioase mi s-au lămurit trei lucruri: 1. Nu va fi revoluţie în Moldova- situaţia este sub control. 2. Eu nu voi fi erou naţional. A fost o surpriză această afirmaţie, de fapt o citare din Tolea Şalaru. Ulterior am înţeles — erau bine pregătiţi, şi lista eroilor era deja întocmită. Al trielea punc l-am uitat- de, emoţii… Sunt curios despre ce au discutat alţi lideri, care la sigur au fost convocaţi…
În al doilea rînd la o adunare de partid a Institutului Agricol s-a decis concedierea mea, întărită ulterior de administraţie. Sindicatul a aprobat actul cu o singură abţinere- Gicu Slabu- despre el cu altă ocazie.
3.1 mai. Şefii de la Front în corelare cu guvernarea a decis: nu vom participa cu o coloană aparte la demonstraţia obişnuită. A fost o decizie ticăloasă, care nu lua în consideraţie voinţa poporului, ci doar confortul lui S. Grosu şi echipei sale. Aici lămuresc conflictul meu cu Gheorghe Ghimpu, pentru care, repet, am tot respectul. «Elita» mişcării, I Hadîrcă în speţă îl desconsidera pe Gheorghe şi el avea rolul de intermediar între ei şi popor — o sarcină ignobilă, în cazurile pe care eu le cunosc. Astfel, la 1 mai Gh Ghimpu s-a prezentat cu decizia de neparticipare, a încercat să convingă, dar s-a lăsat convins de lumea dispusă altfel. Şi eu împreună cu el şi Mihai Moroşanu am organizat coloana noastră, cu lozincile noastre şi cu stegarul cel mai frumos în frunte /Pintilie Ţurcanu/. Am mers peste toate cordoanele de miliţieni, nu am ascultat de «binevoitorii» care au apărut pe dată şi în circa jumate de oră am fost în piaţă spre bucuria lui Semion Kuzmici. Am continuat, după o scurtă oprire în piaţă, drumul obişnuit al tuturor coloanelor. Eu aveam programat traseul de la Academie la Închisoarea de pe str. Tighina, unde erau închişi tovarăşii noştri pentru a ne demonstra solidaritatea cu ei. Gheorghe Ghimpu nu a mers pe acest traseu, nu-l învinuiesc, a găsit de cuviinţă să se certe cu gunoierii care veneau în mod ostentativ din urma noastră, a scris şi în Lit şi Arta despre incident. Iarăşi se cere o paranteză. Toată lumea, rudele arestaţilor, cereau acţiuni în vederea eliberării celor reţinuţi. Nu însă şi conducerea… Astfel omul lui Dabija în cenaclu / pe nedrept uitatul Ion Kaţaveică; alt reprezentant era Dinu Mihail/ nu se sinchisea să spună: Dumitru Popa să-şi caute avocat şi să se apere…Nu-mi ascund supărarea faţă de Dumitru, care azi e de partea lui Dabija şi contra mea. Închei cu clarificarea relaţiilor mele cu Gh Ghimpu: nu era el vinovat, era pus în aşa situaţie. Cu atît mai mult nu am eu vreo vină!
4.Greva foamei 25-31 mai a avut scop eliberarea deţinuţilor. Cu implicarea deputaţilor noştri în Sovietul Suprem al URSS am reuşit, a fost sancţionat primul miting al nostru la monumentul lui Lenin, pentru 25 iunie s-a permis un altul. Cu avizul lui… eu am fost ţinut pe 24 şi 25 în condiţii de nedescris, fără mîncare şi apă, la sediul miliţiei Frunze. A fost şi vina mea, din perspectiva zilei de azi…Repet: îmi pare rău că cei în cauză se fac a uita cine a stat în greva foamei pentru eliberarea lor.
- 19.02.09
Sursa
2009-02-20 20:07:17