Câţi miniştri români de externe a întâlnit Stratan până acum şi ce folos? (II)

Bucureştiul face concesii, dar degeaba

În aprilie 2007, funcţia de ministru al MAE a revenit istoricului Adrian Cioroianu. Perioada în care acesta a patronat Ministerul român de Externe poate fi considerată un război continuu cu MAEIE moldovean. În această perioadă apare tot mai accentuată ideea lansată de Chişinău precum că apropierea de Europa cu ajutorul Bucureştiului ar fi, de fapt, un plan ascuns al României de a controla Republica Moldova. Teama fiind, de fapt, că România chiar ar putea juca un rol mai important în procesul de europenizare. Iată de ce, lucrurile au început să meargă din ce în ce mai prost, până la o îngheţare tacită a relaţiilor.

Confruntările continuă

În octombrie 2007 ministrul moldovean de externe, Andrei Stratan, a lansat acuzaţii grave la adresa statului român susţinând că România ar îngrădi posibilitatea cetăţenilor moldoveni de a călători în Europa, refuzând să ratifice acordurile între UE şi Chişinău privind acordul de facilitare a vizelor. Pe fondul unor mocneli mai vechi, dar şi a acestor provocări din partea moldovenească, Adrian Cioroianu a răspuns acuzaţiilor lansate de Chişinău şi a taxat dur declaraţiile lui A. Stratan. Fostul ministru român de externe a ţinut să îl avertizeze pe omologul său să nu manipuleze opinia publică, deoarece acordurile de facilitare a vizelor – despre care era vorba - nu trebuie ratificate de statele membre UE.

„Acordurile respective au fost încheiate între Comisia Europeană şi Republica Moldova şi semnate de Comisie, preşedinţia portugheză şi Republica Moldova”, susţinea Cioroianu. Şeful diplomaţiei române a specificat, printr-o declaraţie de presă, că România a acceptat cele două acorduri UE - Republica Moldova, tocmai pentru a facilita circulaţia cetăţenilor moldoveni în spaţiul comunitar. “Dacă preocuparea omologului de la Chişinău este interesul cetăţenilor moldoveni, ar trebui să fie mai înţelegător cu cei care îşi doresc vize pentru România şi să ţină cont de acest interes răspunzând solicitării României de a deschide două noi consulate la Cahul şi Bălţi”, spunea Adrian Cioroianu.

Până la urmă se cunoaşte urmarea: România şi-a dat acordul pentru acordurile de facilitare a circulaţiei cetăţenilor R. Moldova, chiar dacă în document figura „limba moldovenească”, MAE român precizând că este singura concesie pe care o face în privinţa denumirii limbii. Concesia era justificată prin dorinţa Bucureştiului de a nu îngrădi circulaţia cetăţenilor din stânga Prutului în spaţiul comunitar.

Tratatul a rămas blocat

Toate aceste disonanţe aveau mai multe explicaţii. Motivul primar era, totuşi, că părţile nu au căzut de acord asupra acordurilor bilaterale, respectiv asupra tratatului de frontieră şi a tratatului dintre cele două state. (n.n. – printre altele, R. Moldova susţine ideea unui tratat care să facă trimitere la tratatul de după al doilea razboi mondial, din 1947, care, la rândul lui, face trimitere la aşa-zisul acord din 1940 dintre România şi Uniunea Sovietica. România spune însă că în 1940 nu a fost un acord, deoarece în vara acelui an a fost un dictat urmat de o ocupaţie). Ambasadorul României la Chişinău a avut chiar o intervenţie publică pe această temă, criticată dur de oficialii de la Chişinău.

Tensiunile şi disfuncţionalităţile au continuat, mai ales pe problema limbii. Chiar dacă România a spus că acceptă existenţa a două state vorbitoare de limbă română în Europa şi, mai apoi în UE, totuşi, pentru guvernarea comunistă de la Chişinău, nu a fost suficient. Aceasta a continuat să insiste asupra unui tratat bilateral româno-moldovenesc, „întocmit în două exemplare identice, în limba română şi moldovenească”.

Problema limbii nu este însă singura, cum pretinde Chişinăul. Partea română sugerează că problema este de fond şi că semnarea documentelor poate aştepta până când relaţiile dintre cele două părţi se normalizează.

“România şi Republica Moldova s-au unit deja - prin scandaluri politice”

Afirmaţia aparţine presei române, la care Adrian Cioroianu a răspuns: “Să nu vă imaginaţi că eu când mă întâlnesc cu Andrei Stratan ne împungem şi ne tragem de urechi. Ce mă deranjează, bănuiesc că pe Andrei Stratan la fel, este faptul că mai vizibilă este latura aceasta de conflict, de inamiciţie, uneori, care poate să transpară. Anumite declaraţii, cum a fost şi cea a preşedintelui Voronin, care spunea că România s-a aliat şi cu Stalin, şi cu Hitler ca să pună mâna pe Basarabia, fac rău relaţiei”.

Într-adevăr, relaţia a mers din ce în ce mai rău. Apogeul a fost atins în decembrie 2007 când, la deschiderea noului Consulat de la Chişinău, ministrul Adrian Cioroianu a inaugurat singur noul sediu consular al României. Omologul lui Cioroianu, Andrei Stratan nu a dat curs invitaţiei de a participa la inaugurare sau pentru o discuţie bilaterală, deşi fusese invitat personal de ministrul român. În replică, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene (MAEIE) de la Chişinău, a calificat vizita drept „un gest inamical”.

Ministerul Afacerilor Externe şi Integrarii Europene de la Chişinău (MAEIE) a dat replica în felul său. Tot în decembrie, doi diplomaţi ai Ambasadei Române la Chişinău au fost  declaraţi persona non grata şi urmau să fie expulzaţi în decurs de 24 de ore din R. Moldova. În acelaşi timp, Chişinăul şi-a rechemat pentru consultări ambasadorul de la Bucureşti. Relaţiile moldo-române au fost  în mare impas în acea perioadă.

Cât timp s-a aflat în fruntea MAE, ministrul Adrian Cioroianu nu a avut nicio întâlnire bilaterală cu Andrei Stratan, deşi, ulterior, ei au mai conversat de câteva ori la reuniuni internaţionale.

Totuşi, şeful diplomaţiei române, Adrian Cioroianu, a rămas optimist până la urmă. „Îl rog pe colegul meu Andrei ( Stratan – n.n) să ne ajutăm unul pe altul şi să dăm jos acest zid de neîncredere şi suspiciune ce pare a se ridica peste Prut”.

Nu a mai primit răspuns, chiar dacă s-a aflat în funcţia MAE încă patru luni.  Stratan a preferat în continuare să vorbească numai prin “hârtii” sau conferinţe de presă…

(Va urma)