Blajinul Cimpoi

Am publicat demult un articol bun cu acelaşi titlu, a publicat şi Viorică /Mihail/ ulterior, dar nu am să mă judec cu el. Se ştie că omul e din cei ce împrumută de peste tot… Titlul meu avea o motivaţie simplă: Mihai Cimpoi, fire blajină, nu prea deţine controlul Uniunii ce o conduce. La concret: cu avizul lui prosperă plagiatorii, primul din ei fiind Ianoş Ţurcanu, care publicase sub nume propriu traduceri din subcultura rusă. / Exemplu: Ovecike delali abort…/ şi fuse premiat cu avizul lui M. Cimpoi. Asta era demult-demult… Ulterior am înţeles că la mijloc nu e doar smerenia …

La concret: am dat în L&A de o poezie a lui Petru Cărare, de la sfîrşitul anului 1996, o reproduc după memorie:
Poftim, să-nveţe de la noi
Şi-n primul rînd de la Cimpoi
Cum se cîştigă un scrutin
Cu numai un butoi de vin…
Ştia ce ştia maestrul Cărare, eu doar presupun ce. / a fost deci pro Lucinschi, contra lui Snegur/
Am avut şi alte motive de a-l ataca, inclusiv în aşa poezioară, o ciastuşcă de fapt
Criticii noştri

Ntre Ciocanu şi Cimpoi
E-o deosebire
Unu-n înălţime-i mare
Altul în grosime.
O vreme am regretat persiflarea lui Ion Ciocanu, dar auzindu-l recent cu bîrfe nedemne la adresa lui Ion Druţă, azi sunt cu conştiinţa împăcată. Între timp am observat că Cimpoi e mare nu doar în înălţime… Şi am avut stupoarea să-l văd bînd anume bere la terasa, care se pare, îi aparţine. Să nu ştie dumnelui că perfida şatenă a păgubit multă lume deşteaptă? / O listă face Nietsche/. Chiar nu am înţeles atunci acest gust… Azi pricep « tot sensul din tablouri»: omul se pregătea de înregistrare în echipa lui Urechianu, trebuia să aibă forma potrivită.
Sunt supărat pe Cimpoi, fiindcă eminescienele de altă dată au fost transformate cu avizul său în Mari Ţiganiade / joacă tănănica Ianoş cu Vlădica Zbîrciog/. La una din ele Lae îl prezenta pe Urechian ca lider spiritual al «romînilor din Basarabia Moldavă» / Cu alte cuvinte din Moldova lor-a urechiaţilor/. Am rămas perplex. Mi-am revenit consolat de gîndul că, la o adică, din acest ayatolah faci vreo trei «şileri» şi mai rămîne materie primă pentru un pud de săpun bun şi atît de necesar…
Sunt supărat pe dublul academician că împrumută ca şi Viorică de peste tot, fără menţiunile necesare. Exemple: Căderea în sus a Luceafărului e împrumutată de la Goethe, iar «cu totul altceva» în caracterizarea domeniului sacrului, de la Otto Rudolf. /Mircea Eliade şi alţii nu uită de autor/
Dar, în final, totul e spre bine. De presupus că va fi Ministrul Culturii — minunat! Mult mai bine decît Zina Julea, care se lăuda că i s-ar fi propus cîndva acest portofoliu. /Bodaproste stimată doamnă că nu ai acceptat, ne-ai scăpat de o ruşine naţională în plus./
19.02.09.