7 zile - să mă fac "om mare"
M-am născut ieri seara.
Mi-a zis tata că am 7 zile ca să decid ce vreau să mă fac atunci când o sa fiu “om mare”.
Mi-am zis că am să stau într-un picior în prima zi, și am să mă fac în acea luni- profesor. Am să-i scutesc pe elevi de superioritate și-am să le fiu prieten.
Am să-i elberez de texte deșarte, teorie seacă, și-om alege între util și inutil.
Ei or vrea să vina la ore, eu oi vrea să iasă din ei „oameni cu carte la căpătâi”.
În a -2-a zi, dacă tot e marți la rând, mi-am zis să stau în pirostrii și să mă fac pediatru.
Ca să le dau copiilor sirop dulce și să-i ung cu verde de briliant.
Ca să le zic părinților că au să se facă bine odraslele și nu au nevoie de medicamentul A,B,C și desigur X, care îl pot cumpăra doar de la mine din sertar la un preț special.
Dacă vine ziua a-3-a, mă culc pe burtă pentru că, a venit timpul ca să mă fac pentru o zi deputat. Eh, ce m-aș mai duce la ședințe, și doar simplu ca să le pun în boxe de-a răsuna guvernul și parlamntul în Hora Unirii. Ș-apoi le-oi cânta cu drag „Deșteaptă-te Române”
Să mă întorc pe spate, și în a 4-a zi să mă fac artist. Așa, ca să ies pe scenă fără de fonograme și pițigăieli electronice. Să las adolescenții la concerte să-și iasă din balamale... gratis.
Vineri e ziua în care trebuie să mă fac reporter, ca să văd cum e oare sa fii persecutat pentru adevăr. Uf, ce-aș mai înțepa pe toți din toate cele patru părți ale lumii. Și m-ar durea sub măsea de consecințe, pentru că vezi, în urmatoarea zi, am să fiu un altcineva... un altceva.
Sâmbătă am zis că mă fac student. Tânăr și neliniștit. Mereu buimatic și nedormit. Cu sumedenii de planuri pentru viitor, cu vise, entuziasm, mult foc ( ei cum, nu se atribuie tuturor studenților, în special mult prea stimaților de la ASEM, dar mi-i drag a crede, că pentru acea zi, am să fiu un student „la soviste”).
Și-oi alerga din colo... dincolo, cu exclamații și afirmări. Și-oi zice că am atâtea de făcut și că nimeni nu mă mai înțelege. Că vezi, sunt student.
Ehh, studenții „iștea”!
Pe picioare, la costum, Duminică e ziua în care vrei, nu vrei, vreau, nu vreau... să vedem ce mă fac când mă fac mare.
Și-am chemat câțiva svetnici la necaz.
Ia ziceți-mi dragilor, ce să mă fac, când mă fac „mare”?
Sursa
2009-02-10 09:27:00