Poem autobiografic - Sfântul Grigorie Teologul

Despre viaţa sa

II, I, 11²⁴

Intenţia cuvântului meu e aceea de a istorisi calea relelor sau reuşitelor mele, fiindcă unii ar putea vorbi despre unele, alţii despre altele, după cum le este, socot, înclinarea lor. Căci voinţa nu e un criteriu sigur. Dar metrul poetic e un leac al durerii, deopotrivă o educaţie şi o dulceaţă pentru tineri, un îndemn desfătător. Dar cu­vântul meu este adresat vouă, celor care o vreme aţi fost ai mei, dar acum sunteţi ai altuia, câţi aveţi acelaşi gând cu mine sau câţi aveţi un gând fals, căci toţi îmi sunteţi dragi mie, celui ce vieţuiesc în tăcere. Bărbaţi, care sunteţi ochiul slăvit al lumii, care locuiţi, cum văd, o a doua lume, îmbrăcaţi fiind cu podoaba pământului şi a mă­rii, nouă Romă, scaun al altor oameni nobili, cetate a lui Constantin şi stâlp al imperiului, ascultaţi, bărbaţi, un bărbat care nu minte niciodată şi a suferit multe în multe întorsături ale lucrurilor, din care îi vine şi cunoaşterea sporită!

(more…)