Stare…

Mi-e somn…
Mi-e somn şi mă gruzesc, şi mă gruzesc tot mai tare pe masura ce mi se face tot mai somn. Faină combinaţie.
Ascult de cîteva ore acelaşi playlist alcătuit din 3 piese, pentru că mi-e prea lene să-l schimb sau poate pentru că mi-e poh…orikum, n-aud ce-mi bîzîie playeru’, yo-s pe unda me.
Îmi întind antenele şi poate prind vreun vis făinuţ.
Poate va ţine pîn’ dimineaţă, poate nu va dispărea cu primele raze de soare, poate îşi va scoate ghearele şi se va apuka de pernă şi se va trage înafară…în lumea reală…atît de imperfectă, atît de urîtă.
Oare?

De unde ştim că nu visăm deja?