Ce fel de comentarii asteapta un blogger?

Cand amintim de blogosfera, trecem imediat prin cap bloggerii pe care ii cunoastem, tematica blogurilor lor, subiectele abordate, felul in care sunt expuse articolele si poza acestuia din antet sau avatar. Foarte rar se ajunge la un peisaj complet, adica si la anexarea comentariilor, care, de fapt, dau gust unui articol, iar bloggerul e primul care face degustatia (prin moderare sau ba). Daca acesta e asezonat cu comentarii amare si piparate, blogul are un gust mai picant (ferice de blogger). Dar exista si bloguri dulci, ba chiar “diabetice”.

Sunt bloggeri care publica articolul fara moderarea comentariilor, dar cu siguranta ca nu le face placere sa descopere comentarii “de prezenta”, spam murdar, care nu zic nimic in fond. E ca si cum ai scrie cu kkt pe peretele unei case. Doar ei hotarasc daca le lasa sau le sterg. La  polul opus se gasesc cei care asteapta numai dulcegarii, iar cand se pomenesc cu un comentariu mucegait ca continut, gust si forma, se descurajeaza si… nu mai scriu.

Despre bloggeri

E foarte usor sa descurajezi un blogger. Mai ales unul care scrie din suflet, care isi deschide rand pe rand emotiile ca nasturii de la mantou, impartaseste sincer o traire sau o situatie si se alege cu comentarii gen “ba, ai facut o greseala in cuvantul doi din alineatul trei”, sau bai, “n-ai dreptate, iti spun eu ca stiu mai bine”, “…dar tu ce diplome ai ca sa avansezi asa teorii, maaa ?!, “ce fraier esti, in locul tau i-as fi dat in bot, jur pe rosu! ” etc..

Nu e mai putin adevarat ca forma expunerii unui articol e foarte importanta, caci daca ai hotarat sa provoci publicul virtual cu idei indraznete si mai ai si tupeul sa generalizezi, ar fi ilogic sa te astepti la reactii excluziv pozitive “esti genial(a)! ”, “bravo, inainte si vant prielnic din spate”, “sa moara bibi, daca am citit un articol mai bun ca asta !”. Aici ai de ales: fie ca te implici in dezbateri cu unele precizari si sugestii, fie ca inchizi, naibii, comentariile daca nu esti capabil(a) sa ogoiesti lumea la timp. Daca o faci (sau n-o faci), mai ales din considerentul banal ca sa ajungi la cat mai multe comentarii si crestere de trafic, nu cred ca mai ai dreptul sa te plangi si sa afirmi ceva de genul “bai, ati vazut ca am dreptate? Toti … sunt niste iepuri!” E ipocrita treaba asta de la radacini! Din punctul meu de vedere, in cazurile astea chiar se adevereste ca esti … asa cum esti. La urma urmei fiecare blogger isi merita publicul care-l citeste si-l comenteaza.

Despre cei care comenteaza

Comentariile virtuale reprezinta un bun (si mai ales nou) teren de explorare pentru psihologi. Pentru ca uneori poti culege atatea frustrari, complexe si patologii pe bloguri, mama dragaaaa! Mai exista comentatori din categoria de naivi care cred ca sub “sapka” anonimatului pot scrie ce le trece prin minte. Vreau doar sa-i anunt ca e un joc periculos si nu se stie niciodata unde se poate ajunge. Castiga cel care are psihicul mai robust. Si nu ma refera aici la atacuri verbale reciproce, dar cu totul la altceva. Mult mai neplacut.

Rar am vazut bloguri cu dezbateri inteligente sub articol. Indiferent de specializarea blogului (exceptie fac cele de informatica poate) se ajunge uneori la o mizerie greu de digerat. Din nou, nu exclud metoda de stimulare a traficului, dar cred ca efectul e temporar si deloc constructiv. Iar cand bloggerul nu se implica deloc in discutii, sau daca… tace-tace-tace iar apoi cand tranteste din senin una murata … Dumnezeeeeeuleeee, mai bine tacea si destept ramanea!

Aici poate cineva sa-mi reproseze: Cat de inteligent vrei sa fie o discutie?

In primul rand depinde de subiect. Nu-ti trebuie studii de specialitate ca sa zici daca iti plac sau nu niste poze, doar daca e vorba de blogul unui fotograf profesionist cu un blogroll plin ochi de cei de teapa lui (profi, adica).

Nu-ti trebuieste diploma de la Sorbona ca sa exprimi civilizat o opinie (sau contraopinie), macar minim argumentata, expusa logic, cu rezerve de completare. Si va rog sa ma credeti ca un comentariu expus in cuvinte simple si limpezi e mult mai salutar decat eseuri insirate pe cateva pagini (doar daca nu e vorba de un caz particular descris la subiect in calitate de argument) nu si de o suita de evenimente rasuflate istoric, fara de nici o relevanta.

Sunt sigura ca nu sunt unica care prefera sa citeasca fie si zece reactii la un articol decat o suta, dintre care cateva zeci de injuraturi si insulte aduse autorului sau altui comentator.

Ajung la o concluzie pelinoasa. Imi pare ca inca nu stim sa pilotam civilizat o discutie, la un subiect prezentat de un blogger. Mai ales daca titlul suna provocator. Dovezi puteti culege usor. E destul sa rasfoiti cu atentie blogosfera.