La cules … primavara (poze)

Baaaai, ce m-am mai saturat de iarna asta!

Prima data in viata mea. Ce tristeturi glaciale ma apuca cand vad ca nu pot iesi din casa la o plimbare cu soare duios. M-am incotosmanat ieri la amiaza si m-am dus in parcul de alaturi sa verific daca n-au cedat “vestitorii primaverii”. Stiam ca si-au scos capusoarele dar nu eram sigura daca rezista sub zero grade.

Erau… acolo. Complicii mei. Acum stiu ca nu numai eu astept primavara.

Stau ascunsi frumosii. Printre frunze moarte si inghetate.

Toti gramada. Caci nu faci primavara doar cu un ghiocel.

Asa se naste speranta. Cu capul sus, vreau sa zic.

Speranta ridica capul. Dar inca nici unul n-a murit cu capul sus. De ce oare?