Pentru cei care îmi contestă opţiunea
Recent, o vizitatoare a blogului meu mă întreba cum mă mai împac cu ideea unirii Basarabiei cu România, idee pe care am promovat-o cu insistenţă pe vremea în care îmi făceam studiile în România. Esenţa întrebării-reproş care mi-a fost adresată era cum pot eu să susţin o persoană (Iurie Roşca), care ar fi declarat, spune ea, că unirea este astăzi imposibilă. Un alt aspect care o revoltă pe cititoarea mea este de ce nu mă mustră conştiinţa atunci când în FLUX (ziarul la care am onoarea să lucrez) apar articole critice şi “denigratoare” la adresa unor politicieni sau persoane publice.
Am să încerc să răspund la aceste întrebări-reproşuri nu doar cititoarei sus-numite ci tuturor celor care mă cunosc şi care, poate, au dileme similare.
Da, îl susţin pe Iurie Roşca şi mă simt extrem de onorat că mi s-a oferit şansa să lucrez aproape de el. L-am susţinut întotdeauna şi îl voi susţine în continuare pentru că am încredere în el şi sunt convins că tot ceea ce face este în beneficiul meu, al urmaşilor mei şi al tuturor celor care au în suflet teamă de Dumnezeu şi măcar puţină dragoste faţă de acest neam românesc. Da, sunt omul lui Roşca, iar Roşca este liderul meu, şi nu mă feresc să spun asta, chiar dacă unii se folosesc de acest lucru pentru a arunca cu mizerie în mine şi în alţii care gândesc la fel.
Am promovat şi promovez în continuare ideea reunirii Basarabiei cu Ţara-mamă şi dacă îmi va da Dumnezeu zile să trăiesc pe viu această Unire voi muri împlinit.
Atunci când eu sau alţi colegi de FLUX îi criticăm pe unii politicieni sau pseudopoliticieni de la Chişinău, nu facem acest lucru de dragul criticatului, ci pentru a arăta publicului ameţit de atâta informaţie contradictorie ce se ascunde în spatele discursurilor populiste ale unora, care este faţa adevărată a celor care ne (le) cerşesc voturile. Noi suntem cam singurii care nu ne-am contrazis niciodată şi cărora nu le este frică că va veni o zi în care ceea ce spunem astăzi să vină în contradicţie cu acţiunile de viitor.
Când eram student la Timişoara, unul destul de activ, de altfel, un vechi amic de-al meu din România, craiovean de origine, care este o persoană mai în vârstă decât mine şi destul de influentă, a încercat discret să afle care îmi sunt planurile de viitor. Nu aveam un răspuns pregătit, la fel ca şi mulţi alţi colegi de-ai mei basarabeni care studiază în România şi care nu-şi pot determina mult timp traiectoria, atunci când sunt aproape de finalizarea studiilor. Văzând că nu am un răspuns, acesta mi-a spus: “Sfatul meu este să te întorci acasă şi să ajuţi Frontul (Avea în vedere PPCD-ul). Ţine minte, dacă ţii cu adevărat la România şi la neamul tău, şi dacă vrei să contribui şi tu la reînvierea Ţării, poţi face acest lucru doar alături de Iurie Roşca şi adepţii săi. Alţii în Basarabia, care luptă sincer, nu ai să găseşti”.
Recunosc că poate acesta a fost unul dintre cele mai importante argumente care m-au determinat să vin la Chişinău şi să mă înrolez în rândurile PPCD.
Sunt o persoană destul de informată, că aşa mi-i meseria. De multe ori aflu primul şi mult mai amănunţit lucruri care au loc în jurul nostru şi care sunt ulterior comentate şi interpretate, în funcţie de interesul fiecăruia.
Cunosc extrem de bine cine ne sunt duşmanii, ce urmăresc şi ce îi deranjează. Cert este însă că nimic din ce declară ei nu reprezintă adevăratul motiv care stă la baza tentativelor de asasinare morală (şi nu numai) a lui Iurie Roşca şi a noastră, a tuturor.
Ceea ce vreau să vă mai spun, dragi cititori ai blogului meu, este că singurul politician care nu a trădat niciodată interesele acestei ţări este anume Iurie Roşca. Aceasta este convingerea mea, iar argumente în acest sens am cu duiumul.
Asta am vrut să spun.
Sursa
2009-01-29 18:41:08