REFORMAREA SIS ESTE O NECESITATE STRINGENTĂ

Timpul, 22 ianuarie 2009

Veaceslav Untilă, prim-vicepreşedinte al Alianţei „Moldova Noastră”:

„REFORMAREA SIS ESTE O NECESITATE STRINGENTĂ”

- Dle Untilă, în ultimii ani s-a vorbit mult despre necesitatea reformării Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS). Ştim că s-au adoptat şi unele legi cu referire la atribuţiile SIS. Care este situaţia în privinţa reformării acestei structuri?
- Legile despre care aţi pomenit nu au condus la sporirea nivelului de transparenţă în activitatea SIS, la precizarea atribuţiilor acestuia după modelul statelor cu democraţii avansate, la stabilirea concretă a locului şi rolului SIS într-un stat democratic cum este Republica Moldova. Din contra, fiecare lege adoptată, care avea tangenţă cu activitatea SIS, a luat în calcul interesul acestei instituţii, dar şi cel al partidului de guvernământ (care, nu este un secret, a transformat Serviciul într-un instrument de presiune asupra oponenţilor şi, mai nou, asupra cetăţenilor), dar nicidecum interesul societăţii.

- Aţi putea da careva exemple în acest sens?
- Să ne amintim de proiectul de lege care acordă SIS dreptul exclusiv de a intercepta convorbirile telefonice. Până la momentul adoptării acestei Legi dreptul respectiv îl mai aveau şi Ministerul Afacerilor Interne, Centrul de Combatere a Crimelor Economice şi a Corupţiei, Serviciul Vamal şi organele Procuraturii. Am avut atunci o intervenţie în plenul Parlamentului în cadrul căreia am declarat că din acel moment SIS va putea să asculte neautorizat practic orice convorbire telefonică, pentru că nimeni nu va avea acces în sediul SIS,  unde va fi amplasat echipamentul, ca să verifice cum se utilizează acesta. Cu noul echipament, SIS va putea stabili oricând, după semnalul telefonic, locul în care se află o anumită persoană.
Sau, un alt exemplu, mai recent – Parlamentul a adoptat o Lege care acordă SIS dreptul de a efectua verificarea candidaţilor la funcţii publice şi a actualilor funcţionari. Cred că vă daţi seama ce înseamnă o verificare în stil SIS. Astfel, SIS a obţinut posibilitatea de a colecta, sub paravan legal, date despre persoane şi membrii familiilor lor, de a-i fila, de a le ţine sub control fiecare pas. Se urmăreşte scopul unei epurări masive de cadre în rândurile funcţionarilor publici, ca să rămână în funcţii doar persoane loiale comuniştilor, dar şi scopul de a îngrădi accesul în funcţii publice a persoanelor incomode. Or, chiar dacă se va dovedi, în urma verificărilor SIS, că o persoană este „curată”, acest Serviciu va găsi oricând un motiv formal pentru a-i refuza accederea în funcţie.

- Dar cum rămâne cu argumentul că în alte ţări, inclusiv cu democraţii avansate, serviciile secrete au acest drept? În Occident chiar şi marile companii au servicii proprii de securitate care se ocupă de verificarea candidaţilor la diferite funcţii.
- S-o începem cu marile companii. Nu văd nici o problemă în faptul ca ele să efectueze astfel de controale şi în Moldova. Din câte ştiu, acest gen de companii şi la noi fac anumite verificări înainte de angajarea persoanei. Este un lucru absolut normal şi companiile nu pot fi suspectate de eventuale abuzuri, pentru că interesul lor este unul îngust – de a recruta profesionişti adevăraţi. Alta e situaţia în cazul verificărilor SIS şi a recrutării funcţionarilor publici. Aici interese sunt mai multe şi, vă asigur, nici pe departe interesul ţării şi al societăţii nu e pe primul loc. Eu aş fi de acord ca SIS să aibă funcţia respectivă, însă nu acum. Iniţial, se impune o reformă totală a acestei instituţii, o democratizare şi o depolitizare definitivă, iar apoi putem vorbi şi de astfel de funcţii pentru serviciile speciale. Cu certitudine, în ţările în care serviciile speciale au dreptul de a verifica aspiranţii la anumite funcţii, nivelul democraţiei este unul foarte înalt, după cum înalt este şi nivelul controlului societăţii asupra serviciilor speciale.

- Acestea sunt mai degrabă nişte supoziţii, iar eu aş prefera să judecăm în baza acţiunilor concrete…
- Păi şi aici avem o mulţime de exemple. În luna februarie a anului curent, preşedintele Vladimir Voronin, în mod public, a dat indicaţii SIS să se ocupe preponderent de finanţarea de peste hotare a presei şi a partidelor politice. Cu alte cuvinte, acestei structuri i s-a indicat direct – să găsească capete de acuzare a oponenţilor politici şi să pregătească răfuiala cu aceştia. Desigur, şeful statului s-a străduit să-şi ambaleze apucăturile dictatoriale într-un înveliş perfect democratic. Chipurile, „partidele de opoziţie au un rol foarte important într-o societate democratică, dar numai dacă activitatea acestora nu este îndreptată împotriva statului”. Prin stat, comuniştii se aveau în vedere pe ei. Evenimentele ce au urmat au fost o dovadă că îndemnul preşedintelui a fost auzit, iar SIS a făcut exces de zel în îndeplinirea sarcinilor puse în faţa sa. Persecutarea presei şi a opoziţiei a căpătat proporţii înspăimântătoare.
Un alt caz este intimidarea forumiştilor, demarată de SIS, prin intermediul Procuraturii Generale, la mijlocul lunii aprilie 2008. Atunci s-a încercat obţinerea adreselor IP ale unor persoane care au expus pe forumul unui portal de ştiri opinii critice la adresa guvernării. Evident, a fost vorba de limitarea dreptului la libera exprimare, care nu putea fi restrâns din simplul motiv că forumiştii au criticat guvernarea. S-au solicitat doar adresele forumiştilor care au formulat opinii critice sau ironice în adresa comuniştilor, dar nu şi ale forumiştilor ce au criticat opoziţia.

- Aceste acţiuni datează cu perioada ultimului an, de când în fruntea Serviciului a venit un nou director. Este aici vre-o legătură sau e o simplă coincidenţă?
- Nimic în ceea ce fac comuniştii nu poate fi catalogat drept simplă coincidenţă. Probabil, noului director al SIS i s-au dat indicaţii să schimbe unele accente în activitatea SIS, pentru ca acesta să devină mai util puterii. SIS tot timpul a fost la cheremul guvernării şi, în special, a preşedintelui ţării, şi nu putem afirma că precedentul director al Serviciului a fost înlăturat din funcţie pentru că nu ar fi slujit intereselor puterii. Pur şi simplu, actualul director, până la numirea în funcţie, a fost mai bine de şase ani consilier prezidenţial. Probabil, comuniştii s-au gândit că el poate fi mai eficient pentru putere în această funcţie, că nu va aştepta indicaţii, ci se va autosesiza şi va acţiona corespunzător. Şi nivelul de încredere al guvernării faţă de el este mai mare, o dovadă în acest sens fiind toate legile adoptate pe parcursul ultimului an în scopul sporirii influenţei SIS.

- Care alte indicii ale sporirii influenţei SIS mai există, în afară de cele de ordin legislativ?
- E vorba de „ramificarea” Serviciului şi extinderea controlului lui asupra tuturor instituţiilor de stat, precum şi de sporirea injecţiilor financiare către acesta. La primul capitol ar fi de menţionat că mai multe funcţii importante în stat ajung să fie ocupate de colaboratori ai SIS. Spre exemplu – funcţia de şef al secţiei partide şi organizaţii neguvernamentale a Ministerului Justiţiei sau funcţia de şef al Centrului naţional pentru protecţia datelor cu caracter personal. Putem presupune că în aceste posturi sunt plasaţi ofiţeri sub acoperire ai SIS, detaşaţi pentru îndeplinirea unor misiuni speciale. La cel de-al doilea capitol, m-am referit într-o recentă declaraţie în Parlament, pe marginea bugetului de stat pentru anul viitor. Deoarece 2009 este un an electoral, guvernanţii au decis să majoreze substanţial, până la 1,38 mlrd. lei, alocaţiile pentru organele represive (inclusiv, SIS), folosite destul de activ de putere în lupta cu oponenţii politici. Iar ulterior, comuniştii au modificat şi Legea bugetului de stat pentru anul 2008 şi au alocat suplimentar poliţei, SIS şi „Teleradio-Moldova” (adică celor trei instrumente electorale de bază ale guvernării) alte 200 mln. lei. Sunt sume enorme, care dau de gândit la modul serios.

- Când se va produce totuşi o reformă reală în cadrul SIS?
- Atâta timp cât la guvernare se vor afla comuniştii, ei nu vor accepta nici o iniţiativă, nici o idee ce ar contraveni intereselor partidului lor. Premise reale pentru o eventuală reformare a acestei instituţii vor apărea după alegerile parlamentare din 2009, când la putere în Moldova va veni o forţă cu adevărat democratică şi care îşi va asuma plenar responsabilitatea pentru destinul democraţiei în Republica Moldova.

                                                                                              Interviu realizat de Gheorghe Budeanu