DISCUL SAU PĂTRATUL, MALEVICI SAU JAPONEZII?

 

                   FILE DE JIRNAL

23.I.2018.
Eu unul consider că suprematismul a existat până la Cazimir Malevici, adică înainte, cu mult, de cele două pătrate, roșu și negru, ale acestuia, date drept opere de artă avangardistă în 1915, cel negru bucurându-se și azi de o faimă greu de explicat. (Poate și din motivul că, de fapt, nu prea există ce ar fi de explica... – un rudimentar pătrat negru, și... cam atât.)        Pătratul roșu are o denumire „suplimentară”, pe cât de curioasă, pe atât de bizară: „Realismul pictural al unei țărănci în două dimensiuni”. Iar drapelul Japoniei, de culoare albă cu un disc roșu în centru, se numește日の丸 – hi no maru (lit. discul soarelui).

Iată de ce, înaintea pătratului, reproduc drapelul național al Japoniei cu celebrul său disc roșu în centru. Ei bine, cu ce e mai puțin... suprematist, artistic, avangardist, dacă vreți, discul roșu față de pătratul roșu?
        Plus că atare „avangardism”, în comparație cu suprematismul lui Malevici, a apărut – cum să vă spun? cum să nu vă spun? – cu peste 600 de ani înainte de... 1915.
Legenda povestește că în secolul al XIII-lea, când mongolii veneau să invadeze Japonia (anii 1274 și 1281), preotul budist Nichiren i-a oferit shogunului un steag asemănător cu cel de astăzi. Shogunatul Tokugawa (1603-1867) a adoptat steagul pentru navele sale la începutul secolului al XVII-lea. Iar în secolul al XIX-lea a decretat că toate navele japoneze să arboreze steagul alb cu disc roșu, folosit multe secole de facto ca steag național.
        (Tot pe la suprematiști, chiar la același, Malevici, există, ca operă de artă, și discul negru. Însă, oricum ai da-o, tot japonezii au supremația, cu discul roșu.)