Leo Butnaru

La un moment dat, fără auto-avertisment, înlăuntrul unor oameni se produce o curmare dramatică. Nu e o tragedie care izbucnește, nu e un cutremur al faptelor vizibile, ci o surpare, aproape imperceptibilă, a memoriei afective. Și tocmai de aceea e atât de gravă: pentru că nu doare imediat, nu strigă, nu cere ajutor. Ea doar șterge.

Momentul de ruptură nu vine atunci când părinții pleacă din lume – nu, acela e doar pragul exterior. Ruptura adevărată se produce mai târziu, când, dintr-un impuls de tandrețe sau de dor, încerci să-ți amintești cum suna vocea mamei tale… și nu mai poți. Îți amintești poate cuvinte, gesturi, umbre de expresii, dar nu și muzica vocii materne. Nu timbrul. Nu acea inflexiune unică, irepetabilă, care transforma un simplu „vino” într-o chemare absolută, sau un „ai grijă” într-o protecție totală.

Vocea mamei, vocea tatălui nu erau doar sunete. Ci repere ontologice. Erau, fără să știm, acordajul nostru interior la lume. Prin ele învățam siguranța, neliniștea, bucuria, mustrarea, iertarea. Erau primele noastre muzici, dar și cele mai adevărate. Nu compuse, nu interpretate, ci trăite.

Și totuși, omul uită. Uitarea aceasta nu e doar o slăbiciune a memoriei biologice, ci o formă de sărăcire a ființei. Pentru că a nu mai ști cum suna vocea celor care te-au chemat pe nume pentru prima dată înseamnă a pierde o parte din propria ta identitate. E ca și cum ai păstra fotografia unei flori, dar ai uita complet parfumul ei. Imaginea rămâne, dar esența dispare.

Și atunci omul devine, fără să-și dea seama, mai puțin întreg. Nu neapărat mai rău, nu neapărat mai rece – dar mai incomplet. Pentru că în memoria acelor voci era depozitată o formă de iubire care nu poate fi înlocuită. Nicio altă voce, oricât de dragă, nu va avea aceleași vibrații. Erau unice nu doar pentru că erau ale părinților, ci pentru că erau ale tale – adresate ție, modelate de tine, încărcate de prezența ta în viața lor.

Ce păcat, într-adevăr.

Și poate că tragedia nu e doar că uităm, ci că nu ne dăm seama la timp cât de fragilă e această comoară. Nu ne oprim suficient să ascultăm. Nu înregistrăm cu adevărat acele inflexiuni, acele pauze, acele inflecțiuni care făceau vocea vie. Le considerăm de la sine înțelese, ca și cum ar fi eterne. Dar nu sunt.

Poate că a fi om, în sens deplin, înseamnă și această capacitate de a păstra viu în tine sunetul celor care te-au adus în lume. Nu doar chipul lor, nu doar faptele, ci vibrația lor. Muzica lor.

Iar atunci când această muzică se stinge din memorie, rămâne un fel de tăcere mai adâncă decât orice tăcere exterioară. O tăcere în care, dacă asculți bine, parcă îți dai seama că ai pierdut nu doar ceva din ei, ci și ceva din tine.

Nu mai țin minte la ce mare intelectual reținusem această idee: ticăloșii îi înving întotdeauna pe oamenii decenți pentru că îi tratează pe cei decenți ca pe niște ticăloși, iar oamenii decenți îi tratează pe ticăloși ca pe niște oameni decenți. Unui prost nu-i place o persoană inteligentă, unei persoane needucate nu-i place o persoană educată, unei persoane prost maniere nu-i place o persoană manieră și așa mai departe. Și toate acestea sunt ascunse în spatele vreunei fraze de genul: „Sunt un om simplu...”, „Nu-mi place să filosofez”, „Mi-am trăit viața fără ele”, și așa mai departe. Dar în adâncul sufletului ticălosului există ură, invidie, un sentiment de inferioritate.

Atitudinea ticălosului are un fel de logică internă: ceea ce nu înțeleg sau nu posed devine suspect, iritant, chiar ofensator. Inteligența devine „complicare inutilă”, educația –  „fițe”, buna-cuviință – „prefăcătorie”. În loc să fie recunoscute ca valori, ele sunt reinterpretate ca defecte. Este un mecanism de reechilibrare simbolică: dacă nu pot urca, cobor standardul.

În istoria dintre Prut și Nistru, numele sau prenumelenu a fost niciodată un simplu cuvânt. Ele au purtat, ca într-o cochilie, zbuciumul vremurilor: administrații schimbătoare, imperialiste, identități apăsate sau reinventate. Acolo unde puterea politică a încercat să uniformizeze, onomastica a devenit un teren discret de luptă. Un „Ion” trecut în acte drept „Ivan” nu înseamnă doar o transliterare, ci și o deplasare de sens, o ajustare a ființei la o ordine străină.

Regimurile imperiale – țarist și apoi sovietic – au promovat agresiv formele slavizate ale numelor, prenumelor fie prin presiune directă, fie prin mecanisme birocratice care nu tolerau diferența. În acest context, numele/prenumele s-a supus, dar nu a tăcut: el a continuat să trăiască în familie, în graiul cotidian, în memoria afectivă. Astfel, între „cum te cheamă în acte” și „cum îți spune mama” s-a căscat uneori o prăpastie dureroasă.

După dizolvarea Uniunii Sovietice, mulți au simțit nevoia să-și repare numele/prenumele, ca pe un lucru scump fisurat de istorie, de dușmani. Revenirea de la „Ivan” la „Ion”, de la „Fiodor” la „Teodor” sau inventarea unor forme percepute drept mai „ale noastre” nu a fost doar o chestiune de ortografie, ci una de demnitate. Cum s-ar spune, după cădrea imperiului ruso-comunist, unii cetățeni de la noi, lucizi, conștienți, au început să-și facă dreptate, modificându-și numele străine din Liuba în Drădostița, Oleg – Alecu, Svertlana – Luminița, Ivan – Ion, Fiodor – Teodor, Feodora – Tudorița etc. E un lucru bun, frumos și...sănătos. Ține deconștiința, demnitatea și dreptatea națională

 În acest gest se citește dorința de a aduce în acord identitatea juridică cu cea lăuntrică, de a restabili o continuitate simbolică întreruptă.

Schimbarea numelui/prenumelui, revenirea onomasticii românești la normalitate și – dreptate!  e un act de „igienă morală”, dar și de importanță politică ce confirmă libertatea personală a cetățeanului.  

       ÎN AȘTEPTAREA UNUI „MALLARMÉ DE PE VOLGA, 

atât de conștient și mândru de arta sa poetică, nu lasă nimic în stare de                 schiță de maculator”. (Antoine Vitez, Franța.)

Parcă s-ar pune la cale răfuiala personajelor de rând, a facebook-iștilor cu like-ul „la purtător”,  cu oamenii importanți din acest spațiu, cu valoarea care le depășește capacitățiile lor de creație (ca și cum nule) și lipsa elevației de a evalua, de-a aprecia arta, creatorii. Nu e deloc nouă tentativa spiritelor fruste sau de-a dreptul mediocre de a coborî la nivelul lor personalitățile unei societăți, prin judecăți morale distorsionate, incompetente, optuze.

Da, e un fenomen vechi și recurent: tensiunea dintre valoare și resentiment, dintre creație și incapacitatea de a o recunoaște. Merită nuanțat...

De-a lungul timpului, această „răfuială” a luat multe forme. În timpul Revoluția Culturală Chineză, intelectualii și artiștii au fost literalmente umiliți public, pentru că erau percepuți ca „elitari” și „decuplați de mase”. Mai devreme, în Revoluția Franceză, domina același impuls de a distruge ierarhiile simbolice, uneori fără discernământ. Iar în plan filosofic, Friedrich Nietzsche vorbea despre „resentiment” ca forță care nu creează valori, ci le răstoarnă pe cele existente din incapacitatea de a le egala.

Însă problema nu e doar în interacțiunea (sau lipsa acesteia...) dintre „oamenii de rând” versus „oamenii elevați”.

Pe de o parte, da: există tendința unor spirite insuficient formate de a reduce totul la criterii morale facile, de a judeca valorile prin zvon, biografie simplificată sau indignare de moment. E mai ușor să „demolezi” decât să înțelegi. Evaluarea profundă cere răbdare, cultură, disponibilitate, adică exact ceea ce lipsește în reacția grăbită, în rea-voință, invidie, în preconcepție și lipsă de... concepție.

Pe de altă parte, există și riscul ca „valoarea” să se izoleze, să devină opacă, autosuficientă, incapabilă de dialog. Când distanța devine prea mare, neînțelegerea crește.

Și se ajunge la tristul fapt că dispare puntea dintre cele două lumi. În loc de dialog, apare suspiciunea, invidia: unii văd aroganță, ceilalți văd prostie. Și fiecare își confirmă prejudecata.

În esență, conflictul nu e doar social, ci epistemic: cine are dreptul să judece valoarea și în baza căror criterii?

Da, în această interacțiune (sau a lipsei acesteia...) ceea ce rămâne constant este paradoxul că valoarea autentică nu poate fi stabilită prin vot, dar nici nu poate exista complet în afara oricărei recunoașteri.

...Da, nu e nimic nou în această răfuială a spiritelor mediocre cu ceea ce le depășește. Ea nu începe nici azi, nici ieri; e un reflex vechi cât însăși conștiința diferenței. De fiecare dată când apare o personalitate care ridică nivelul unei epoci, în umbra ei se adună, inevitabil, energiile contrare: nu cele care aspiră, dar cele care trag în jos. Nu pentru că ar avea forța de a crea alternativă, ci pentru că nu pot suporta distanța.

Incapacitatea de a crea nu rămâne niciodată neutră. Ea caută o compensație. Și o găsește, de regulă, în judecata morală facilă, în reducerea operei la biografie, în simplificarea brutală a unui trecut complex. Acolo unde nu există instrumente de înțelegere, apare verdictul. Acolo unde lipsește sensibilitatea pentru nuanță, intervine indignarea ca substitut de inteligență. E mai ușor să suspectezi decât să înțelegi.

Astfel, personalitățile nu mai sunt citite, ci judecate; nu mai sunt analizate, ci „corectate”. Nu li se contestă neapărat valoarea în mod direct – ar fi prea greu –, ci li se erodează autoritatea printr-o strategie mai accesibilă: moralizarea retrospectivă. Se caută fisuri, se amplifică slăbiciuni, se extrag gesturi din context și se transformă în sentințe. Nu pentru adevăr, ci pentru nivelare.

Aceasta nu e o critică, ci o revanșă. Nu e un act de cultură, ci unul de resentiment. Pentru că adevărata critică presupune efort de apropiere, încercare de a înțelege înainte de a judeca. Resentimentul, dimpotrivă, nu vrea să înțeleagă; el vrea să reducă.

Adevărata linie de demarcație nu este între „oameni de rând” și „oameni elevați”, ci între două atitudini fundamentale: una care aspiră și una care compensează. Prima recunoaște diferența ca pe o invitație. A doua o percepe ca pe o insultă.

De aici pornește totul. Pentru că nu toți pot crea, dar oricine poate alege dacă, în fața creației, se ridică sau coboară.

Iar între aceste două gesturi se joacă, de fapt, destinul unei culturi.