256103 cazuri COVID-19 în Moldova
806 – cazuri active
249129 – cazuri vindecate
6168 – cazuri fatale
Actualizarea datelor: 20 iunie 2021 ora 08:21


Leo Butnaru

Leo ButnaruLeo Butnaru


Fara Descriere
RSS posts

Corporative


Comenteaza





Între Kant și Nietzsche / Poeme
 



Între Kant și Nietzsche Ai vrea să juri de azi înaintede azi în toate celelalte cuvintecare ar putea urmacare își vor lăsa urma pluralistăca o salbă de icre în semnificație infinitezimalătu îndemnând cu luciditate sentimentală:„Luați aminte! acesta e Kantrațiune pură filosofiesaucum s-ar zice în lumea de jos – gândire asepticăsterilizată;                 Kant nu vă e un Nietzsche oarecare cu rațiunea impură de la care ați putea să vă molipsițisă contactați cine știe ce infecțienecurată!”                 Prin urmareca o discretă și inofensivă abjuraresă juri că de azi încolo nu vei mai folosi numele lui Nietzschenu vei mai cita din acest cintez al filozofiei-cinteze –prea e plină lume scriitoare de clișeul-strigareparcă zaharisit – alias zarathustrit… Ai vrea să juri                      darcrezi că ar fi imposibilla grăitul lui Zarathustra să nu te simți mic, umilde ți se pare că în cap îți cad constelațiiși cădelnițe cereștica în banalul apartament – lustra                                                     e drept din cristal de Bohemiaceea ce însă nicidecum nu schimbă raportul clișeuluicu filosofia                  cu poezia                                  cu ezia  ca                                                    o turmă de iezi…  Aproape odă aragazului Aragazul se holbează. Aragazul marca Argus cu toate cele patru ochiuri holbatespre curioasa mișcare tremurată a umbrelor pe tavan.  Cu cele patru ochiuri holbate albăstriu aragazul face ceva căldură în apartament ca mici aureole boreale uni- sau bicolore.  La cald, mai poți gândi ceva, mai poți întreba cu ochii spre curiosul tremur în teatrul umbrelor pe tavanspectacol care nu ar fi oare dovada că lumina gândește că ele, umbrele, sunt ideile eidar și sentimentele cu care dragostea sau filosofia existențială îți înflăcărează inima ce poate că vede și ea conform intensitateamișcarea sau nemișcare umbrei tale?...  Un antract?  Parcă au reînviat în lume iluziile treziriila morminte popii nu mai cântă – un antract? –totul e vis și zădărnicie (cel ce pleacă nu aude);himera trezirii ca ieșire din sinistru impact cu rupere de sensuri, de înțelegere și reînnodareaaltor izvoade, posibil noi legături de a spunece-nseamnă a fi dat sub soare, apoi retras în neantdin această viață, din această sau cealaltă lume. E cădelnițare printre simfonii, când ortodocșiiparcă s-ar converti la catolicism sau altă credințăîntru a se convinge iar că și pe acolo, pe la eie același magistru și măiestru tâlcuitor de visecare, asta e, ne abat(e) de la real și ireal temei. Ne retragem, deci, din confuzii avid-acaparante aruncăm cezariene zaruri în universal vot de blamacestei lumi născute ca și cum de șase-șapte luniprin cezariană din coaste îngemănate Eva-Adam.   Furnica și piramida Piele lăsată de șarpe și devorată de furnici –aluzie la ce? La giganți, la pitici.  De există furnicile ce rost e să fii Ouroboros să te devorez însuți pe tine?Furnicile o vor face mai rapid mult mai bine.  Până și Cronos care-și devorase pruncii se va pomeni-n forfecuțele furniciiîn oțelitul lor os. În fine, chiar de-i înfășat, bălsămat oricare faraon-piramidaramonte pe Nil sau în avalajunge-va devorat de propriulmușuroi piramidal. Iar din faraonii celebridar mai ales din frumoasele lor nevestemai mult sau mai puțin cunoscutesau foarte vestitecel mai milă mi-e că va cădea-n nemila furnicilorminunata mumie cu gât lungNefertiti.
CÂND AU NĂVĂLIT CĂLĂII...


LISTA BASARABEANĂ   1. Șocul întâlnirii cu „eliberatorii”   Adu-ți aminte că și tu ai fost rob în țara Egiptului, și Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare și cu braț întins...                                                                               Deuteronom, 5/15   Era tânără. Doamnă sadea, alias boieroaică ce moștenea o anume avere, zeci de hectare de pământ prin părțile Sorocii, în satul Țepilova din comuna Ocolina. Tânără și frumoasă, după cum o înfățișează fotografiile de epocă. După cum și-o amintesc cei care, la sfârșitul anilor ’30 ai secolului trecut, erau copilandri sau adolescenți. Spre exemplu, profesorul universitar chișinăuian Aurel Marinciuc: „Nu încape îndoială că viața acestei femei este un fenomen singular în lume. Raportat la locul în care am trăit o perioadă și eu, pot să vă asigur că, încă din tinerețe, ea a fost o celebritate a orașului Soroca. Orășenii mai în vârstă mi-au descris escapadele ei în oraș: apărea călare pe un cal mândru, cu pușca pe umăr, cu revolver la șold, iar la șa avea legați 3-4 iepuri și tot atâtea rațe împușcate, pe care Eufrosinia le oferea cadou prietenilor sau rudelor.           Țăranii se mirau – cum o domnișoară, fiică de boieri, mergea desculță în urma plugului, cosea grânele sau fânul, întrecându-se cu bărbații. Mulgea vacile, rânea bălegarul, castra porcii, altoia pomii. Era fermierul universal. În același timp, cunoștea literatura, muzica clasică, picta. Vorbea nouă limbi, printre care pe evreiește și țigănește – limbi necesare în orașul nostru”. Ce portret! De tânără. Și boieroaică. Și frumoasă! Cutezătoare. Chiar și în acel 28 iunie 1940 rămânând să aștepte hoardele roșii. Și, poate, nu doar din cutezanță, ci și din motivul că se considera oarecum... de-a lor, rudă a rușilor ce aveau să treacă Nistrul. De a lor, de a sovieticilor chiar să fi fost? Era rusoaică. Și așa s-ar fi putut crede, cu toate că sângele ei avea afluenți de prin mai multe seminții – greco-macedoneană-aromână, poloneză, georgiană... Oricum, vorbea fluent limba rusă, se considera rusoaică. Deci, ce rău puteau să-i facă cei țintați cu stele roșii? Și de ce? Deci, și-a zis să rămână. Iar mama sa, profesoară, îi spunea, o implora: „Hai, fata mamei, să plecăm și noi peste Prut, că nu se știe cum o să iasă întâlnirea asta cu «ai noștri»”. Însă fiica nu pleacă, rămâne, petrecându-și mama ce-și rânduia căruța în lungul convoi al celor care fugeau din calea sovieticilor. Bezmeticilor. Ea, tânăra boieroaică Eufrosinia Kersnovskaia (avea 33 de ani), hotărăște să rămână. Ar fi putut să se pregătească din timp de plecare, pentru că, peste ani, deja în Siberia, în Gulag, își amintește că, atunci, cu 2-3 zile până la groaznicul 28 iunie 1940, radio București transmitea: „Uniunea Sovietică a înaintat pretenții asupra teritoriului Basarabiei. Comisia mixtă în componența generalilor (cutare) pleacă cu avionul la Odessa pentru rezolvarea acestei probleme... Mama nu a mai dus ceașca până la gură. Mâna a început să-i tremure și ceașca reveni, zângănitor, pe farfurioară. – Cum așa? Ce va fi cu noi? Acum mi-i greu să-mi imaginez că inima, care trebuia, parcă, să fie prezicătoarea, nu prevestise nimic. De parcă, nu prea mult timp în urmă, nici nu s-ar fi întâmplat ceva asemănător în Țările Baltice, ca și cum noi nu ne-am fi putut da seama ce va ieși din toate astea!...” Iar dimineața, pe colinele sorocene, treceau coloane de camioane militare. Inițial, tânăra boieroaică se gândise că mașinile ar fi românești, fără să știe că, noaptea, peste Nistru fusese aruncat un pod plutitor pe care trecuseră tancurile și blindatele armatei roșii. Însă (spune eroina): „Eu nu aveam nici cea mai mică închipuire că în viața noastră s-a întâmplat o cotitură bruscă și că totul ce era obișnuit, neclintit, dintr-o dată dispăruse după linia orizontului!” Astfel că prin satul ei, Țepilova, treceau mașini murdare, tanchete, unele dintre care rămâneau în pană pe marginile drumului: „Băltoacele de uleiuri tehnice se conturau în praful drumului, oșteni pătați cu negru reparau ceva. Una dintre mașini se defectase chiar la răscruce, nu departe de casa noastră. Din ea curgea ceva negru și flăcăuanii satului, ghiontindu-se între ei, chicoteau și ironizau: – Ca oița: unde s-a oprit, acolo a și lăsat băltoaca... – Ce-i asta, bravilor? Abia ați trecut granița – și dă-i cu reparația? La care mecanicul face printre dinți: – A treia lună suntem în marș... După podețul de la intrarea în Soroca, pe panta drumului, se afla o mașină răsturnată. Alături de ea – trupul unui soldat acoperit cu o foaie de cort. Pe marginea drumului stătea un oștean posomorât cu arma în bandulieră. – Cum s-a întâmplat? l-am întrebat eu. – Niște munți ca aiștia! Parcă frânele pot rezista? M-am mirat: ce fel de munți? Ia, o mică pantă!” De aici, din dimineața lui 28 iunie blestematul, și pornește șocul întâlnirii „cu noii noștri stăpâni” care, imediat, se înfățișează în curtea casei și pretind fân pentru cai. „Eu sunt uimită. Și cam dezamăgită. (Însă urmau să mă aștepte ani mulți doldora de uimire și dezamăgire...).” Dar, odată ce noua putere cere fân, boieroaica hai să o ajute, astfel că saltă pe iapa Svastica, „numită astfel nicidecum în onoarea lui Hitler, ci pentru că pur și simplu pata albă din fruntea ei aducea a svastică”. Tânăra o ia în galop spre aria de unde însoțitorii săi, bravii oșteni roșii pe caii lor, trebuiau să ia fânul. Numai că, la un moment dat, amazoana soroceană își dă seama că i-a pierdut undeva în urmă pe cei veniți cu rechiziția. Aceștia erau trei – un veterinar, politrucul și un plutonier care – să vezi! – descălecaseră și își duceau caii de dârlogi. Asta-i bună! își spune în sinea sa Eufrosinia, scriind în memorii: „Îmi amintesc de mașina frâna căreia nu a rezistat pe fleacul cela de pantă. Mai târziu, deja toamna, am văzut cum un soldat, fără să vrea, își luă avânt de la sinagogă în jos pe o cărare ce ducea din Orașul de Sus în Orașul Vechi al Sorocii. El nu se putea opri și alerga, repetând speriat: – Uite și țara asta Basarabia! Se dovedise că toți aceștia erau veniți de prin părțile Poltavei. Locurile lor sunt de șes, iar dealurile noastre le par munți”. Acolo, la fân, politrucul îi vorbește despre infailibilitatea partidului care – Doamne, ferește! – nu poate greși nici cât e negru sub unghie. Însă, pe cât de cutezătoare, pe atât de naivă, boieroaica întreabă cum de s-a întâmplat ca în partidul „fără cusur”  să fi nimerit atâția „păcătoși”, ca Tuhacevski, Uborevici, Iakir – „o legiune întreagă”, importanți comandanți de oști  sau oameni de stat care, se știe, fuseseră executați. Adică, domn-tovarăș politruc, cam în ce ar consta criteriile infailibilității partinice? „Politrucul lăuda colectivizarea (pe cea benevolă, nu alta); eu mă întreb cum s-ar traduce în rusește «benevolă» și prin ce s-ar explica foametea din 1933... Dat fiind că puteam să admit posibilitatea foametei doar pe o insulă nelocuită, stearpă, după vreun naufragiu, și nu în țara cu cele mai mănoase pământuri”. Ba chiar tânăra Eufrosinia Kersnovskaia se interesează care e organismul social sau de stat ce controlează faptele lui Stalin și cum ar putea poporul să-i limiteze acestuia puterea, pentru a nu se ajunge la autocrație. Însă prin răspunsurile sale politrucul o dezamăgește. Așadar, nu e nimic de mirare că: „chiar din primele zile de ocupație sovietică (se obișnuiește a spune – «eliberarea de sub stăpânirea boierilor și capitaliștilor», dar de ce să nu le spunem lucrurilor pe nume, pentru că doar hoțul nu spune «eu am furat», ci zice «eu am împrumutat»), la mine au început să vină, rând pe rând, oamenii satului, întrebând: – Duducă, ce se va întâmpla? Ce ne așteaptă? Eu însă eram optimistă... sau vroiam să mă conving pe mine însămi de așa ceva, deoarece este cu mult mai ușor să-l înșeli pe cel care dorește să fie înșelat!”   2. O paranteză   Doamne, ce diferit se văd lucrurile și ce diferit sunt interpretate! În acel timp, când Eufrosinia Kersnovskaia, boieroaică la 33 de ani, de profesie „civilă” medic veterinar, se arăta oarecum optimistă, dar fiind, totuși, mai mult tristă de ce vede în primele zile de ocupație sovietică (așa scrie în memoriile sale), un compatriot al ei, la 34 de ani ai săi, cu studii agricole la școala din Cucuruzeni, vede exact invers – pentru el ocupația fiind... eliberare și, ca timid condeier ce era pe atunci, ticluiește un așa-zis poem, intitulat „Sat uitat”, în care – ce credeți că spune? – ceea ce nu credeam nici noi, la școală, pe când ni se impunea textul respectiv, că ar fi fost, chipurile, cu adevărat: „Ia ascultă, Nistrul cum grăiește; /oare noi vom sta și l-om privi? /  Să strigăm la dânsul, și-or veni / frații să ne-ajute voinicește. //  Să-i strigăm de-aici, de sub lăcată, / să pornească vajnicul lor stroi, / să ne scape satul de strigoi / și de viața asta blestemată. //  Va veni ea, zariștea senină, / când le-om strânge mâinile cu drag / și vom merge sub același steag, / înfrățiți pe drum înspre lumină”. (Andrei Lupan.) Iar un alt basarabean, care la acea vreme avea 32 de ani, adică situat între Kersnovskaia și Lupan, – deci, un alt „corifeu” al hăului,  Bogdan Istru (n. Bădărău), își secunda colegul întru aberații, scriind: „Glasul de luptător al poetului îndeamnă pe frații săi țărani să-și îndrepte privirile spre răsărit, spre Nistru, spre patria socialismului, de unde avea să vie marea izbăvire a noroadelor asuprite ale Basarabiei”. Apoi o altă coincidență face istoria noastră să rămână cu gura căscată: I. C., născut chiar în acel blestemat an 1940, peste ceva vreme ajungând critic literar, bietul de el și-a zis să le țină  hangul celorlalți doi, fiind de părerea (absolut... personală!) că: „În anul 1940 poemul «Sat uitat» n-are concurenți în privința profunzimii cu care autorul a exprimat durerile trecutului, bucuriile și speranțele basarabenilor la acel moment istoric”. Oh, oh, oh, bieți scribi socialiști, să vă fi citit compatrioata voastră Eufrosinia Kersnovskaia care – e de menționat – cunoștea perfect limba română. Numai că tânăra boieroaică nu s-ar fi putut deda unor „delicii” de lectură pe baze și teme autohtone (ocupația sovietică dată-trâmbițată, fariseic, drept eliberare) din simplul și dramaticul motiv că foarte curând nimerise în Gulag, de unde avea să iasă (dacă s-ar putea spune astfel; URSS mereu a fost un Gulag cu cercuri infernale, de o mai mare sau mai mică intensitate a supliciilor) abia peste circa 12 ani. Remarc toate astea oarecum răzbunător, cu un anumit sentiment de satisfacție pentru dreptatea și punerea la punct ce se pot întâmpla peste ani, precum reiese din cele constatate de colegul Arcadie Suceveanu: „Au dispărut din context operele «clasice», ideologizate, conjuncturiste, care populaseră ani lungi manualele școlare, culegerile tematice și antologiile, tot felul de serii și colecții editoriale din Basarabia și fosta URSS. Retrase din circuit, asemenea opere ca «Tovarășul Vanea» de Samson Șleahu, «Țara mea» și «Cresc etajele» de Emilian Bucov, «Deșteptarea» de Alexandru Lipcan, «Lumina» și «Sat uitat» de Andrei Lupan, «Pohoarnele» de Bogdan Istru, «Tinerețe fără moarte» de Liviu Deleanu, cascadele de poezii și poeme lirico-epice care compuneau «Leniniana moldovenească» ori care deveniseră colecții calendaristice în care se iubeau fierbinte partidul cu poporul, la date fixe: 7 noiembrie, 1 Mai, 28 iunie etc. – toate aceste scrieri, după ce au lucrat adânc în cugetele atâtor generații de tineri, lăsând în ele tone de zgură ideologică, și-au luat locul binemeritat pe rafturile cele mai de jos, rău famate, ale istoriei”.   3. Și totuși, în pofida evidenței...    În pofida a toate, Amazoana optimistă, chiar foarte optimistă, poate și din cauza caracterului său volitiv, de tânără ambițioasă, care încerca să facă ceva bun în lume, Eufrosinia credea că va putea îmblânzi puterea (fiara) bolșevică (ea, amazoana, fiind medic veterinar, nu? – cunoștea la animale, bestii...) și rămâne în Basarabia invadată de armata roșie. Mama ei o roagă să meargă împreună în România, însă duduca o blagoslovește întru bine, dânsa cutezând să rămână la Țepilova, în preajma cetății Soroca. Mama, mai experimentată – pe undeva lângă Odessa, văzuse hoardele rusești dezlănțuite în revoluție, cum devastau, nimiceau totul, ceea ce a determinat familia Kresnovski să caute azil și rost în România, la Nistru. Dar de ce să invoci pilduiri din trecutul de acum douăzeci de ani, când, iată, exemplul prezentului este indubitabil: necruțător, sfidător, cinic, sută la sută bolșevic: familia Kersnovski, mama și fiica, este pur și simplu alungată din cuibul ei. „Ne-au izgonit din casă desculțe, cu capul neacoperit”, avea să scrie Eufrosinia deja peste douăzeci de ani, când se întorsese din deportarea în Siberia, de unde evadase, fiind apoi condamnată la moarte, ulterior aceasta cumulată cu închisoarea; după care urmase o altă deportare, în Norilsk, unde muncise din greu la infernalele mine de nichel... În una din zilele negrei veri a anului 1940,  Eufrosinia își găsește mama trebăluind în fața lăzii cu bunurile familiei. Ce făcea? Pur și simplu era condusă de intuiție, dar și de amintirea experienței trecutului, în care văzuse „umanul” comportament al conaționalilor-muscali ridicați la răzmeriță și fărădelege: mama alegea unele dintre lucrurile mai calde – un șal, o bonetă, ciorapi de lână, un pulover... Fiica mai se revoltă de „bazarul” văzut în casă, însă mama îi spune că a fost preîntâmpinată de o prietenă să ducă ceva din bunuri la Soroca, să le dosească pe la prieteni, pentru că timpurile se vor înăspri rău. „Vai, mamă! Ți-ar fi rușine de ce faci! De parcă noi ne-am fura propriile lucruri. Pentru că toate sunt obținute prin muncă onestă”, etcetera – o ceartă fiica, naiva, pentru a constata, peste ani, cu amărăciune că mama avusese totuși dreptate: veneticii cu stele roșii în frunte le-au luat totul, nelăsându-le decât ce aveau pe ele! Lăsându-le pe drumuri... Cum s-a întâmplat? Perfect în stilul vandalilor! „Un tip smulgea din rame tablourile pictate de verișoara mea, pictoriță foarte talentată; altul sfâșia pânzele în bucăți... Am zvâcnit, convulsiv, când am văzut cum sfârtecau portretul tatălui meu... În curte fusese adunat inventarul nostru agricol: pluguri, semănătoare, cultivator etc. De ele atârnau etichete făcute din pânza pe care fusese pictat Serghei de Radonej blagoslovindu-l pe Dmitri Donskoi în ajunul luptei de la Kulikovo”... Sfinții, eroii din tablouri fuseseră decimați, împușcați de vandalii roșii. Eufrosinia vrea să ia, spre amintire, fotografia tatălui. Soldățoiul i-o smulge din mâini, o sfâșie, urlând: „Nu sunt decât niște prostituate!” Ei bine, în „opera” de distrugere, ațâțată de bolșevismul cazon, fără amânare se include cu succes și măria sa boborul! Sătenii devastează totul, taie vite, păsări. „Nu a fost cruțată nici chiar vaca Vilma, medaliată cu aur, pentru că dădea câte 29 de litri de lapte pe zi...” Alungate din casă, mama și fiica văd că în față li se închid toate ușile, și doar o bătrânică de 86 de ani le oferă, la Soroca, un ungher unde să se aciueze. Dar se mai putea încă pleca în România. Mama – cu o intuiție providențială, prevenindu-și odrasla că, de rămâne, ar putea să regrete amarnic, îi tot repeta cuvintele lui Victor Hugo: „L’avenir est’ a moi!” – „Non, Sire! L’avenir n’est à personne; l’avenir est à Dieu. Chaque fois, que l’heure sonne, tout ici-bas nous dit adieu”. Dar Eufrosinia e de neînduplecat, rămânând. Mama însă pleacă peste Prut, salvându-se. Boieroaică, dar și profesoară, cunoscând perfect limba țării a cărei cetățeancă devenise prin adopție, își va găsi un rost și la București. Fiica însă, tânăra și incurabil optimista duducă Eufrosinia... se dumirește peste ani și umilințe că: „Inima mamei a fost o prevestitoare. Toate argumentele mele, de fapt, stăteau pe piciorușe strâmbe. Numai eu nu doream cu încăpățânare să văd că ar fi fost suficiente o clătinare cât de mică sau chiar o simplă adiere de vânt, pentru ca ele să se risipească precum o căsuță din cărți de joc. Însă aveau să urmeze uragane și cutremure! Se prăbușiseră, făcându-se pulbere, țări întregi, se formaseră munți și prăpăstii de netrecut. Nu doar destinele unor oameni, ci destinele unor popoare întregi au fost spulberate, ca frunzele uscate în vânt! Însă omul – bicisnică creație a naturii –, privat chiar și de instincte elementare, își imaginează că viitorul i-ar aparține tocmai lui...” Acesta ar fi un pasaj edificator, pentru a ilustra că memoriile Eufrosiniei Kersnovskaia au și calități stilistice, literare indubitabile, relevând harul și inteligența autoarei care, la timpul despre care povestește, a refuzat să plece împreună cu mama sa în România, – ea, tânăra boieroaică de ieri, amazoana care trezea admirația și invidia, – pentru a ajunge nimic altceva decât... argată (batrak) la ferma colectivei înjghebate peste noapte. Dar chiar și în această situație, cu nevindecabilul ei optimism, Eufrosinia mai credea că nu peste mult timp se va putea reîntâlni cu mama. Numai că aveau să se revadă abia peste 18 ani! Astfel că tânăra Kersnovskaia, deja argata Eufrosinia, nu se împacă, totuși, cu gândul că ar fi o înfrântă, având curajul să meargă la mahării bolșevici și să le ceară cotă parte din... ce i-au luat, din ce i-au furat ei, puterea lor sovietică. Unul dintre aceștia zice că dânșii, rușii, sovieticii, 23 de ani la rând au tot flămânzit, au trecut prin nenumărate și felurite lipsuri, pentru ca să le aducă libertate oamenilor din întreaga lume, „În timp ce voi, aici, vă îndopați cu salam și pâine albă!” – reproșează veneticul hămesit. Iar sfânta naivitate mai era încă la ea acasă, și o fătucă îl întreabă: „Dar oare noi să vă fi rugat să flămânziți 23 de ani, pentru ca să ne eliberați de salam și de pâine albă?”  Însă, de aici încolo, pruto-nistrenii trebuiau să învețe discursul „adecvat”, corespunzător, adică – frica, frica, frica... Și strâmtorarea, cum s-ar mai spune, pentru că memorialista ex-boieroaică observă cu stupoare: „Curând, la vreo două luni de la «eliberare», de peste Nistru au prins a veni familiile militarilor sovietici cu copii, bunicuțe, mătușele... Uimitor ce de-a «rude» au năboit de pretutindeni!” Îndată, întreaga asta viitură începe a jefui băștinașii prin mașinații valutare. Adică, în circulație aflându-se, concomitent, banii românești și cei sovietici, leul fusese cotat – arbitrar, batjocoritor! – la rata de 2,5 copeici! Un litru de lapte care costa 2 lei era cumpărat (furat!) cu doar... 5 copeici, un kilogram de zahăr (14 lei) – cu 35 de copeici!... Musafirii nepoftiți, având șomoiegi de ruble, cumpărau, pe nimic, tot ce le cădea sub ochi și sub mână. Iar după devalizarea populației, după ce au ieșit din uz leii românești, prețurile au fost racordate la cele din URSS – mari, inflaționiste. Copeicile nu mai costau nimic – pleavă! – totul fiind procurat în ruble, ruble, ruble... Bătrânele de prin sate se mirau: „Stranii mai sunt cucoanele iestea bolșevice: vin la piață cu lingura lor. Iau din fiece oală de smântână câte o lingură, chipurile să guste. Și tot trecând așa de la tejghea la tejghea, s-au și săturat!” Iar protagonista noastră observa toate astea, însă nicidecum nu-și putea potoli optimismul, lucrând la fermă, apoi, de aici,  – robustă, vitalistă, amazoana (basarabeană) ajunge a fi și... tăietor, spărgător de lemne! Prin curțile satului, pe la consătenii mai înstăriți. Numai că, tovarășă – deja – Kersnovskaia, – ne-e! net, nelzea! (Nu e voie, nu se poate!) Milițianul și ciclopul de la NKVD îi interzic să fie tăietor de lemne! Pentru că aceasta nu ar fi o muncă oarecare, ci o – demonstrație anti! Dar femeia cu toporul în mână judecă astfel: „În franțuzește, demonstrationînseamnă «demonstrație, dovadă». Fie! Eu aleg cea mai grea muncă, fapt ce demonstrează că, indiscutabil, cu o alta mai ușoară voi isprăvi mai lesne!” Numai că, duducă, nu te pui dumneata cu noua putere, veche în rele: odată ce e „Nelzea!” – „Nu!” rămâne! Bineînțeles, cu urmările de rigoare: umilitoare. Iar satul, orașul, mulțimea, gloata intră într-un ireversibil proces de degradare, de ticăloșire, de pocire sufletească și de caracter. Apare auto-băgarea în prim-plan a leprelor, delatorilor, agitatorilor de doi bani, a nimicurilor. Iar în lumea tot mai mizerabilă nu poți evita definitiv ocupantul, astfel că duduca-tovarășă, rusoaică fiind, dar și cunoscătoare a câtorva limbi străine, se mai și întâlnești cu unii dintre acești – cum ar fi ei? – acești... soldățoi „roșii”. Pentru că, după câte și cum prinseseră a pune la cale dezlănțuitele hoarde din răsărit, nu aveai cum ajunge la altă concluzie, decât cea legată de „roșul caporalism bolșevic”. Șantajul, provocația nu puteau s-o ocolească pe boieroaica de ieri, ce ajunsese deja (și) ex-tăietoare de lemne, prin somația venită-răstită din partea mahărilor roșii. Care, bineînțeles, nu o uitau, nu o scăpau din atenție. Prin februarie-martie 1941, cetățeanca Kersnovskaia este chemată la NKVD, fiind întrebată dacă are rude în România. Da, mama locuiește acolo. Iar nacealnicul o pune la curent că ea, mama, i-a și trimis ei, fiicei, o invitație pentru a pleca în România, ba chiar i-ar fi plătit deja cheltuielile de drum, inclusiv biletul de autobuz până la Bălți. Unde mai pui că nacealnicul o sfătuiește să plece, să nu scape ocazia, să nu... Însă duduca ajunsă tovarășă refuză invitația (semn că, după cele văzute, pricepute, cumpănite a cam prins la minte!). În acest caz, i se cere să semneze o confirmare că renunță. În 1964, memorialista Kersnovskaia scrie (pentru sertar sau samizdat): „Presupuneam că am procedat corect și nici nu-mi puteam imagina în ce măsură! Precum aveam să aflu mai târziu (peste aproape 20 de ani), nimeni nu-mi trimisese niciun fel de invitație! Pur și simplu, mi se întindea o cursă!” Ceea ce, însă, nicidecum nu însemna că duduca noastră nu va nimeri în capcana diavolului roșu: Siberia! Era în ziua de 13 iunie 1941, când Eufrosinia Kersnovskaia se pomenește înghesuită într-un vagon pentru vite, peste ani scriind în ego-textul său  memorialistic: „Astăzi nu mai țin minte cum nimerisem în acel vagon. Îmi amintesc doar de gloată, de soldați, de țipete, ghionți, îmbulzeală în vagonul supraîncărcat cu oameni buimăciți și sfâșiați”. Acolo, în gara de la Florești, unde, dincolo de scândurile grosolane ale vagonului, foșnea ciudat stufărișul oglindit în apele Răutului... Răutul parcă ar fi prevestit răutatea care o aștepta, de aici încolo, spre zările siberiene, închise, hașurate de sârma ghimpată a Gulagului... Stufărișul Răutului foșnea straniu-sinistru a înstrăinare și a necruțare; a inuman...   4. Auziți, citiți, domnule Hollywood!   Domnule Hollywood, domnule – eventual – mare regizor, generalizat, sintetic, esențializat din toți regizorii pe care îi cunoașteți, vă rog să-i acordați puțină atenție acelui vagon pentru vite, ticsit cu oameni (vii) – copii, bătrâni, femei, tineri, adolescente gingașe și sfioase, rușinoase, bărbați; să-i acordați puțină atenție duducii Eufrosinia Kersnovskaia sau chiar – însăși Măriei Sale Istoria – Tristă Măria Sa! – pentru a lua aminte că deja amazoana soroceană iubitoare de „matușka-Rusia” prindea a se dumeri. Sigur, în sinea sa, – chiar dacă nu mărturisește, – duduca se întreba deja: „Oare aceștia să fie conaționalii mei?... Neoamenii ăștia, care sugrumă oameni?...” Ajuns la capitolul 1-4 din memoriile Eufrosiniei Kersnovskaia, intitulate „Cât valorează un om”, înclin să cred că Hollywood-ul nu a avut prea multe scenarii de un dramatism de-a dreptul sugrumător, precum cel care s-ar putea „extrage” – atât de... filmic prin el însuși! – din scrisul tinerei moșierese înghesuite și ea în vacarmul din vagoanele de vite de la gara Florești, de pe malul râului Răut, lângă comuna... Varvareuca! Sigur, numele acelei pașnice și blânde localități de țărani nu avea nimic în comun cu varvarii bolșevici ce invadaseră pământurile și duceau la paroxism spaimele oamenilor. Dar acolo era, parcă dramatic-predestinat: la Florești, lângă Varvareuca, deja de un an de zile, în 28 iunie 1940, varvarii imperiului roșu-sângeriu își întinseseră bivuacul nelegiuirilor! Dacă am fi avut și noi luciditatea, perspicacitatea, onoarea și puterea evreilor, dădeam nu o singură „Listă...”, analoagă celei a lui Shindler, ci zeci de „Liste ale Dramei Basarabene”, provocate, regizate de țarism, apoi de bolșevism, de fiara stalinistă, de inumana putere sovietică!  Domnilor cineaști, domnilor bogătași, care ați fi în stare să finanțați un film ce ar putea concura cu vârful de lance hollywoodian, iată o scenă, una doar: în mașina în care erau aruncați oamenii vânați, „rechiziționați”, se aflau și două fetițe „care mă impresionaseră până la adâncă milă: erau îmbrăcate în rochițe albe de bal și încălțate cu pantofiori albi cu tocuri înalte. Erau două surori, care absolviseră școala medie: astăzi avuseseră «balul alb» – primul bal din viața lor, pentru care se pregătiseră cu atâta emoție și pentru prima oară în viață își puseseră pantofiori cu tocuri înalte și se coafaseră. Stăteau lipite una de alta și țineau împreună strâns de un patefon cu vreo zece discuri lângă el – aceasta le era toată zestrea. Nu știau unde li se află părinții. Nu plângeau, ci doar tremurau mărunt, chiar dacă ziua de iunie era toridă...” Unde ești tu, memorie a filmului românesc, a filmului (și) despre Basarabia?! Unde sunteți, domnule regizor (poate că aude dl Cristian Mungiu?.. sau... sau...), domnule finanțator care s-ar putea întâmpla să fi avut bunici sau părinți deportați, înghesuiți, umiliți în același vagon de animale cu cele două absolvente ridicate de la balul lor școlar? În același vagon cu o femeie care naște direct pe podelele murdare, în mijlocul gloatei de nenorociți înghesuiți acolo. Mamă care mai are în preajma ei alți 12 copii! Soțul ei, jandarm fiind, a rămas dincolo de Prut, în serviciul – dacă ar mai fi fost nevoie de așa ceva – țării căreia îi jurase credință... Dar, probabil, nu mai era nevoie de el, de jandarmul român, fie și de proveniență basarabeană, – pentru că în Țară intrase jandarmul-jandarmilor – sovieticul trufaș, crunt, prost alfabetizat, grosolan, îndobitocit de ideologie, dar mai ales de frică. Iar spaima el le-o inocula cu nemaipomenită râvnă și celor  a căror țară o invadase, o sfâșiase! Un laș, un rob trăiește o rânjitoare bucurie ascunsă, dacă vede că, în jurul său, sunt cât mai mulți alți lași, robi, neoameni... Înăbușitor peste poate! Acoperișul de tablă al vagonului pentru animale e ca o vatră încinsă peste creștetul captivilor. Ușile închise, iar prin cele două dreptunghiuri nu prea mari din lemnul vagonului pare a nu veni aer cât de cât alinător de spasm și agonie, ci, parcă, o masă densă, sufocantă. Vipie de iunie! Vipie și viperă! Pestilență, duhoare în amestec cu putoarea de urină și excremente. Peste două zile, la 15 iunie 1941, eșalonul osândiților pornește. Larmă, disperare! „Din toate vagoanele erup vaiete: de obicei, astfel este bocit răposatul. Și nu e a mirării: ei se despărțeau de patrie, de scumpul lor pământ basarabean... În unele vagoane au început să cânte «De ce m-ați dus de lângă voi, / De ce m-ați dus de-acasă?»”  –Această melodie pe versurile lui Octavian Goga avea să revină, contrapunctic, ca un refren al disperării și acolo, în infernul siberian, reluată mereu și în memoriile Eufrosiniei Kersnovskaia... Însă „binefăcătorii” se amuzau: „Trebuie să ai o inimă de piatră, pentru ca să râzi, văzând cum plâng în hohote soțiile, cum își frâng mâinile mamele... Însă ei – cei care ne-au eliberat de jugul moșierilor și capitaliștilor – priveau la ele, râdeau în hohote, făcând glume deocheate, obscene”. Nu, nu, strânsura bolșevică nu avea inimă! Ea, în iunie 1941, în Basarabia, parcă anunța prologul cinismului și barbarei care urmau să se arate în toate ale lor în lagărele naziste de concentrare. Sufocantele vagoane de animale în care erau înghesuiți, ucigător, zeci și zeci de persoane, înclin să cred că aduceau deja cu anticamerele camerelor de gazare! Iar pentru a readuce la tribunalul istoriei aceste ferocități nu ar fi cazul să se implice cineva dintre celebrii regizori evrei de la Hollywood sau „Mosfilm”? Pentru că, domnilor, în acele vagoane pentru vite au fost umiliți, au fost nimiciți și zeci de mii de conaționali de-ai acelora care, neintrând în Lista lui Schindler, ar trebui să figureze în „Lista din iunie 1941, Basarabia”! Vă asigur, la cele 7 Premii Oscar (dacă nu e cumva trivial doar să și... amintim de așa ceva... de recompensă, adică... pentru că, totuși, se tot amintește...) pe care le-a luat filmul marelui regizor Steven Spielberg, Lista basarabeană (de altfel, și cu foarte mulți evrei în ea) ar putea spori numărul supremelor distincții... Așadar (așa… dar, Doamne!) unde e marele regizor al „Listei din iunie 1941”?! Să-și treacă privirea peste posibilul scenariu din care eu, cititor înfrigurat, cutremurat, oripilat, îmi permit să-i atrag atenția la unele scene de neimaginat, însă care avuseseră loc, aievea, în acel vagon, destinat transportului de animale – unul dintre miile de mii de vagoane în care era batjocorit omul, creație divină... În vagon se afla și o domnișoară, elevă în clasele superioare. Muza, pare-se, se numea. Tinerii din Soroca se topeau de drag de ea. Se afla în vagonul blestemului împreună cu doi dintre cei care îi făceau curte – Lotar și Minca, și îi era groaznic de rușine – vă imaginați! – să-și facă și ea nevoile acolo, deschis, în prezența necunoscuților speriați; să se ducă la jgheabul de lemn, să se așeze în necuviincioasă poziție și să... Din cauza refuzului de a decădea până la acest gest animalic, biata elevă se alesese cu o paralizie spasmodică a sfincterului. „O, oameni buni! Cei dintre voi care cunosc ce înseamnă rușinea – arzătoarea, chinuitoarea rușine, – ce insuportabile erau toate astea! În Rusia, multe lucruri sunt înțelese altfel: la școală se obișnuiește să se meargă cu gloata la closet; la baie, femei de orice vârstă se află goale împreună; în sfârșit, foarte mulți oameni au trecut prin pușcărie, unde sentimentul de rușine nu mai există. Chiar și controlul medical e făcut fără a ține cont de rușine! Însă la noi în Basarabia, unde mama nicicând nu se va arăta goală în fața fiicei, iar tatăl – în fața fiului, părea rușinos până și să-ți vezi propria imagine în oglindă. Iar aici, față de toți...”, își amintește ex-boieroaica de Soroca.  Cineva mai încearcă să facă, la acel loc... – scandalos, umilitor?... – noțiunile prind a se deforma, grotesc, a se vida de sens, a se... – oricum, cineva încearcă să facă la acel jgheab al osândei paravan ba cu vreun cearșaf, ba cu un șal... În timp ce în vagonul vecin se declanșa calvarul unei nașteri în captivitate și batjocură! Pentru că ce fel de naștere era, Domnule Hollywood?... Mai venea pe (ne)lume un copil, ca să se adauge nenorocirii altor 18 minori, care fuseseră închiși acolo împreună cu părinții lor! Iar mama care născuse era însoțită de... 12 alți copii! A treisprezecea, venise pe lume... nu, – venise în închisoare! – o fetiță. Avea unghișoarele vinete, semn că se născuse înainte de vreme. Mama sângerează neîntrerupt. Ex-boieroaica, amazoana Kersnovskaia, medic veterinar de profesie, înțelegea multe lucruri și la suferințele omenești, încercând să o ajute pe acea nenorocită, dusă în sclavie cu tot cu rodul și rostul ei de o viață: cu cei 13 copii.. Domnule Hollywood, eventual – domnule Steven Spielberg, luați aminte, dacă e posibil, și la alte liste. Fie și la următoarea, alcătuită în baza „conținutului” acelui vagon pentru animale, în care se afla și duduca Kersnovskaia, peste ani de suferință – memorialista timpurilor de dezastru în cauză; duduca ce avea să reproducă și un Pomelnic: pentru sănătate sau pentru moarte? – astfel se intitulează unul dintre capitolele cutremurătorului volum „Cât valorează un om”. Dintre cele peste patruzeci de suflete omenești, care fuseseră încarcerate în vagon, autoarea nu le-a reținut pe toate, însă o parte dintre ele – da, le amintește, mai specificând că, din câte avea să afle, nimeni dintre acei nenorociți nu mai avea să se întoarcă la Soroca: Meier Barzac (50 de ani), patronul unui magazin de încălțăminte. Cu familia: soția bolnavă de diabet și doi copii, de 8 și 14 ani. Și mama sa de 92 de ani. Daniil Barzac, fratele mai mic al lui Meier, patron de birt. Cu soția – extrem de frumoasă, și fiul de vreo 6 ani. (Deja din Gulag, Kersnovskaia își amintește că îl văzuse, „într-o scenă de ev mediu”, cum se zvârcolea la picioarele unui mahăr, smulgându-și părul din cap, sărutându-i picioarele, implorându-l să-și schimbe furia în milă.) Zeilic Malcic, patronul unei prăvălii. (Atenție, domnule regizor, domnule Hollywood, – să-i urmăriți destinul: peste câteva luni, în Gulag, lui Zeilic i-a fost scos un ochi de un disperat care, sărind pe umerii vecinului său, călca direct peste creștetele gloatei ce se înghesuia la ghișeul de unde se elibera hrana, – el, să ajungă înaintea altora! Mai apoi, Zeilic a fost găsit spânzurat în pădure, iar cineva din rudele sale s-a înecat...) O tânără pereche de evrei, cu un băiețel de vreo șase anișori, vioi, neliniștit, care se interesa dacă va fi posibil să întâlnească în taiga vreun tigru... O tânără de o frumusețe rară, ce se căsătorise cu un dughenar bogat, ridicat și el, împreună cu fiul de vreo 6 ani. Ea nu-și putea ierta prostia de a se fi legat sub pirostrii cu un bătrân, cu gândul la moștenire, dar, iată, nimerise în vagonul pentru animale ce o ducea în ocna deportării! Învățătoarea Ana Muntean împreună cu fiul-student, pe care Kersnovskaia îi consideră cei mai simpatici și mai inteligenți din vacarmul vagonului infernal. O altă învățătoare împreună cu fiul-student. Mulți țărani, necunoscuți. Printre care o săteancă împreună cu o fiică și doi feciori. Biata de ea, atât de mult se pierduse cu firea, încât luase de acasă... o glastră cu mușcată, iar fiica – un felinar aprins! (Recunoașteți, domnule Hollywood, și aceste amănunte ar fi de mare efect în posibilul film cutremurător Lista basarabeană!) O preoteasă, două reprezentante ale „profesiei libere” – prostituate din Soroca. Surori, de altfel. Și de o ținută plină de demnitate... În comparație cu o altă prostituată, din Bălți, dezmățată, lipsită de scrupule care, curând, sub pretextul că e femeie de serviciu, fusese luată în vagonul vecin, unde era exploatată nesățios de ostașii care escortau eșalonul. O fostă morăreasă care, măcinată de beție, decăzuse rău de tot. Și mulți alții dintre cei peste 40 de nenorociți închiși în acel vagon pentru vite... Ceva din... mai ceva decât „Din adâncuri”-le piesei lui Gorki... Dar, domnule Hollywood, dat fiind că ești un celebru producător de filme, dat fiind că ești un neîntrecut maestru în această a șaptea artă, bineînțeles că vei accepta să mai detaliem puțin, să mai schimbăm planurile, optica, racursiul și toate celelalte, spre a puncta și cu alte detalii care fac „sarea și piperul” – ba nu – fac smoala și infernul! – unei opere de... artă (dacă nu e un sacrilegiu să amintim de asta...). Deci, să aducem în plan mare unele momente, portrete din acea uriașă, groaznică tragedie: bătrâna Barzac de 92 de ani! (ce vroia diavolul roșu de la un biet suflet ce-și putea deja număra ultimele respirații?); băiețașul de 6-7 ani, ce se interesează dacă în taiga ar putea să întâlnească... un tigru; alt preadolescent – epileptic; tânăra frumoasă care nu-și poate ierta că s-a căsătorit, din interes, cu un târgoveț bătrân și, în loc să ajungă la bogăția lui, ajunge-va în Siberia (știi dumneata, domnule regizor, cum să scoți în relief „cazul”: un monolog, un aparteu, ceva basarabean-shakespearean...); duduița care suferă îngrozitor, pentru că nu se hotărăște să-și facă nevoile direct în fața celorlalți inși din vagon, în special – în prezența celui care îi făcuse curte; preoteasa Lupușor (în filme, fețele bisericești sau cele legate de ele arată oarecum deosebit, sobru, creează atmosferă, nu?...); două prostituate-surori din Soroca; o prostituată din Bălți care, să vezi, nu se pierde, ci ajunge „dereticătoare” în vagonul vecin, de serviciu (peste 2-3 pagini, o precizare a autoarei: la prostituată intrau oștenii de escortă, își făceau treburile dezmățului direct acolo, în vagon. Odată, la fața locului apare și comandantul eșalonului, pe care protagonista-memorialista noastră Kersnovskaia îl roagă să pună capăt dezmățului, pentru că, vedeți, tovarășe șef, aici, cu noi, mai sunt și copii. Iar gradatul ce credeți că-i răspunde?  – Sunt sigur, domnule Hollywood, veți aprecia la justa valoare replica, deoarece sunteți obișnuit să angajați, pentru filme, virtuozi ai dialogului; pe lângă cele ce dă scenaristul, există munca-arta dialoghiștilor – zice acel mucalit, pervertit, cinic ins: „Da, vă înțeleg: ea, prostituata, e oarecum nemulțumită că a fost egalată cu dumneata, fostă moșiereasă. Dar ce să-i faci? Va trebui să vă suporte societatea!”). Apoi, precum înșiruie Kersnovskaia în acel „Pomelnic: pentru sănătate sau pentru moarte?”, printre captivi se află și o păstoriță, o ciobăniță (de altfel, pe alocuri, felul de a fi – răzbătător, perseverent al ex-moșieresei basarabene îmi amintește cât de cât de Vitoria Lipan...)   ce luase cu ea ghiveciul cu mușcată, iar fiică-sa – felinarul aprins. Unde, încotro să lumineze? O flăcăruie aprinsă în Basarabia în speranța de a lumina în iadul siberian, sovietic?... Și-apoi trebuie să recunoașteți că autoarea memoriilor posedă cu adevărat spirit de observație și articulație specific scriitorilor, creatorilor adevărați. De pildă, vorbind despre Zeilic Malcic, cofetar, atunci când, la Florești, a fost răzlețit de soție și fiu, le-a dat acestora toate lucrurile pe care reușiseră să le ia cu ei, el lăsându-și doar... „o oală de noapte, verde”, care ajunsese obiectul invidiei generale, dat fiind că Zeilic avea, totuși, un vas în care să-și primească hrana... Domnule (eventual) regizor, nu am făcut decât să remarc câteva detalii, excepțional-zguduitoare din potențialul dumitale film; detalii culese doar de pe o pagină din memoriile duducii Eufrosinia Kersnovskaia; dar imaginați-vă câte sunt ele, cutremurătoarele, în cele 12 caiete ale volumului „Cât valorează un om”, ce are sute și sute de pagini, plus peste 700 de desene și acuarele ale autoarei! Pentru că filmul trebuie să aibă și un pictor, nu?... (Și) din toate astea se înțelege că cacofonicul comunism a fost primul – înaintea nazismului! – cel care a început a împinge omul în animalitate, a-l arunca în abjecție, în insignifianță! Ar mai fi nevoie și de alte groaznice detalii din eventualul scenariu încă nescris, din eventualul film „Lista unui vagon” încă neturnat, pentru atâtea Oscaruri care încă nu au fost acordate?!... Dar, în genere, de ce s-ar acorda Oscaruri pentru marile filmele despre nimicnicia, despre mizeria omenească; despre barbaria comunistă sau cea nazistă?... Nu știu dacă am sau nu dreptate, întrebând. Însă e o   întrebare, totuși... Apropo, domnule Hollywood, dacă tot sunteți de pe meleaguri americane, vreau să vă spun că și memorialista noastră, Eufrosinia Kersnovskaia, recurge la o paralelă literară peste un șir de meridiane geografice – iat-o, de la gările deportării-disperării, unde, pe linie moartă, stau vagoanele pentru vite, ticsite cu oameni: „Ce am reținut eu mai acut-dureros în primele zile de captivitate?... Trierea? Răzlețirea? Sfâșierea familiilor? Ceva asemănător scenelor pe care le descrie Beecher-Stowe în „Coliba unchiului Tom”, când familiile de negri sunt vândute pe părți. Numai că aici nu era vorba de negri. Și toate astea se întâmplau în secolul XX”... – Eh, matușkă Rusia, ajuns-ai tu precum cea care, ca ieri-alaltăieri, ținea atât de mult la tine, poate că te iubea cu adevărat, să te asemene – și pe drept! – unei nenorocite țări sclavagiste...  În plin secol XX... Cum ai vrea atunci tu, matușkă, să te îndrăgească „întreaga omenire”, căreia îi promiți eliberarea prin exportul de revoluție proletară care, de fapt, e una – proclet...ară?! Cum să te iubească străinii, dacă până și ai tăi se lasă de tine?   5. Dumerirea   Oricât ai fi de încrezătoare în forțele și capacitățile tale, oricât de optimistă ai părea în ziua de mâine-poimâine, ce ar putea să-ți rezolve, totuși, ecuațiile dramatice ale destinului, în care necazurile te vor descătușa; oricât de independentă te-ai simți în felul de a fi și de – da! – amazoană de pe malul Nistrului, domnișoară Kersnovskaia, odată ajunsă într-un vagon pentru vite, ca într-o anticameră a infernului, nu puteai să o ții una și bună că, la urma urmei, ei, tovarășii, sunt conaționalii mei, ruși, și eu îi iubesc și pe dânșii, și Rusia, că... Nu, duducă, în vagonul pentru dobitoace conștiința omului liber ca ieri, astăzi – încarcerată și ea, conștiința, face un salt dureros, unicul posibil – întru dumerire, întru reevaluare și reproiectare a tot ceea ce înseamnă viața umană... ... Acolo, în vagonul umilinței, în subconștientul Eufrosiniei Kersnovskaia se zămisliseră primele detalii pentru viitoarea, zguduitoare carte de mărturii „Cât valorează un om”... Acolo, într-un vagon pentru transportul animalelor, unde suprema creatură a Lui Dumnezeu, omul, nu valorează nimic... Dureros, sfâșietor, în atare vagon văzul conștiinței devine acut, necruțător, aducând în lumina sa primele rememorări ale cauzelor care te-au adus în situația de a nu valora absolut nimic ca om; cauze și efecte pe care le-ai fi putut evita, dacă... Da, dacă erai mai perspicace, mai bine informat(ă), mai puțin... încăpățânat(ă), credul(ă), optimist(ă), mai... Primele rememorări, primele regrete, primele dumeriri ale ex-moșieresei din părțile Sorocii, de pe malul drept al Nistrului, căreia, până în iunie 1940, nici nu i-ar fi venit să-și imagineze că, în afară de Occident, ar mai exista și Estul bolșevizat. Se mai auzea oarece despre ororile și terorile declanșate de stalinism în anul 1937, însă veștile erau prea monstruoase, pentru ca să poată fi crezute. Într-o țară civilizată, cum era totuși România, informațiile despre sălbăticiile ruso-bolșevice, despre Gulag păreau să țină de domeniul fanteziilor, al născocirilor rău intenționate la adresa „primului stat al muncitorilor și țăranilor”... Unde mai pui că și în România apăreau deja grupuri de adepți ai bolșevismului. Dacă, în principiu, duduca boieroaică se prenumăra printre cei care încercau să se țină la curent cu evenimentele politice din lume, inclusiv cu cele din apropierea nemijlocită a frontierei țării – de dincolo de Nistru, în vagonul destinat vitelor dânsa regreta că, la un moment dat, pierduse acest interes. Inclusiv, după „eliberare”. E adevărat, ziarele erau deja doar sovietice, plictisitoare prin frazeologia lor găunoasă. Rămânea radioul... În regiunea lor, posibil ca aparatul  de radio de  marcă „Luxor” să fi fost primul – îl adusese mama, de la București, prin 1928. Mama – împătimită de muzică, stând în preajma radioului, ascultând concertele transmise din Viena, Paris, entuziasmându-se, încântată, – reacții afective pe care și le transmitea și celorlalți din familie, de unde și înduioșătoarea remarcă a fiicei ajunsă în vagonul pentru animale: „Micul nostru «Luxor»! Tu m-ai familiarizat cu muzica lui Beethoven și Ceaikovski, mi-ai dat posibilitatea să ascult opere transmise de la Moscova și, în sfârșit, tu (mai bine zis, amintirile despre tine) ați alungat Moartea, care ridicase coasa asupra mea, în anul 1942, în temnița din Barnaul”. Planurile rememorărilor și regretelor, mărturisirilor și dumeririlor se suprapun, se întretaie, se învălmășesc, obsesiv, chinuitor. Duduca Eufrosinia Kersnovskaia regretă că, la un moment dat, încetase să se mai intereseze de politică: „Eu uitasem unul dintre aforismele lui Hitler, la care merita să meditezi: dacă nu te interesezi tu de politică, politica se va interesa de tine. Din acel moment – vai de capul tău! Însă ar fi mai corect să dezvolți această idee în felul următor: te interesezi sau nu de politică, însă dacă ea este la cheremul unei clici de indivizi plini de cruzime, fără suflet și, vârf la toate, proști, în fața cruzimii lor generată de frică ești neputincios”. Regretul că nu a fost atentă la... antene: pe 11 iunie 1941 se dăduse ordin să se scoată antenele și să fie predate autorităților bolșevice toate aparatele de radio. Dar deja se știa, din câte transmiteau bulgarii, că, în Basarabia, sovieticii pun la cale niște acțiuni de masă. Iar ca poimâine, pe 13 iunie, avea să vină „cea din urmă zi de viață „pașnică”... În ultimele clipe dându-și seama ce urmează să se întâmple – deportarea! – Eufrosinia Kersnovskaia se gândește ce lovitură va fi această neagră veste pentru mama ei refugiată în dreapta Prutului și, cu naivă ingeniozitate, procură 6 cărți poștale, pe care scrie diverse „noutăți”, datate cu o altă lună: pe 20 iunie, chipurile, muncește la vie și, slavă Domnului, o duce bine: sănătoasă, liniștită, atitudinea autorităților este bună; pe ilustrata din iulie – că e la recoltare, apoi la fermă; în august descrie treieratul, iar pentru septembrie, octombrie, noiembrie potrivește alte lucrări sezoniere... Iar încolo?... Nu, optimista ex-boieroaică nu se îndoia că, până în decembrie, totul se va rezolva și ea va fi, bine mersi, volnică și... Și mai cum? Lasă cărțile poștale unei prietene, rugând-o să le pună în cutia poștală exact la intervalele de timp indicate în ele... După care, memorialista scrie: „Cu inima ușurată m-am dus să-mi bag capul în ștreang”. Vânată și ea, urcată în mașina plângerii, dusă la gară, izbită în vagonul pentru vite... „Astfel se rupsese cordonul ombilical care mă lega de patrie. Nu de cea, despre care se rostesc discursuri pompoase, ci de cea, a cărei pământ nu poate fi luat pe tălpile încălțărilor tale. Adio, Țepilova! Întregul meu trecut, adio!” Peste câteva luni, în blestemata taiga din Harâm, lângă un focușor bicisnic, cu care se apăra cât de cât de cruzime țânțarilor-noian, își tot repeta în gând: „Slavă Domnului că am trimis mama peste hotare!” După care își amintea cu amărăciune, că cineva din sat îi spusese și ei să plece cât mai departe, să se tăinuiască, ba chiar, un timp, se mai putea pleca peste Prut. Din nenorocire, s-a lăsat la voia întâmplării, preluându-și drept deviză spusa Jannei d’Arc: „Advienne que pourra!” (Fie ce o fi!). „Dar, urmându-i exemplul, nu trebuie să uităm că ea a fost arsă pe rug”, conchide duduca soroceană cu amară ironie acolo, lângă focul din taiga... Ce alta îi mai rămânea decât să... filozofeze, să filozofeze, să tot filozofeze?... Pentru că, vedeți dumneavoastră: „Unghiul de vedere al iepurelui e de 280 de grade, mai că circular. Pentru o astfel de deschidere l-a pregătit mama-natură, dar, mai bine zis – frica. Pe când omul totdeauna nu vede decât o singură parte și, adeseori, pe cea pe care chiar dorește să o vadă. Plus la asta, omul însuși își pune ochelari de cal. Ba chiar și ceea ce cade în unghiul său de vedere el nu percepe totdeauna corect”. Etcetera. Iar respectivul capitol din cartea de memorii „Cât valorează un om” se intitulează: „Iepurele, filozofia și optimismul”. Deja – fostul optimism... Sau, catastrofal de împuținatul optimism... Iar bietul iepure, ca simbol al fricii, ce putea să facă? – Vede el la 280 de grade, dar tot în bestiarul neputinței rămâne, în afara zodiacului, ca și cum înafara unui destin, în genere...   6. Dincolo de obeliscul „Europa – Asia”    Trenul înaintează anevoios, sufocant, groaznic. Cei din vagoanele pentru animale trec prin Ucraina, despre care duduca Eufrosinia se întreabă mirată, nedumerită: „Unde ești tu, frumoasă Ucraină cu grădinițe de vișini, cu albi pereți văruiți? Unde ești?” Trenul trece prin preajma satelor în care foarte multe case erau cu ferestrele și ușile bătute în scânduri. Se vedeau și un fel de semi-bordeie, acoperite cu paie sau brazde de iarbă... Iar câmpurile! Imense, nemărginite... Numai că e de neînțeles cu ce au fost ele semănate – cu grâu? Cu rapiță? Cu pălămidă?... Unde sunt agronomii? Nu! Bogata Ucraină arăta nici pe departe sărbătorească. Dar iată și Poltava. Livezi. Multe livezi. Dintr-o dată adie a ceva natal – amintește de Basarabia. Dar de ce sunt ele într-o stare atât de jalnică? Ramuri uscate, ba chiar arbori întregi fără viață. Neîngrijite... „Nu astfel ne imaginasem noi orânduirea colhoznică!”, conchide tânăra ex-moșiereasă. Iar orașul Kuibîșev aduce a sat uriaș de izbe cu un nivel sau două, negre, murdare. Uimește absența copacilor, grădinilor. Gunoaie, coșuri, murdărie și fum, funingine. (Subsemnatul poate confirma că, și prin 1969, când, student la jurnalism, a vizitat acest oraș de pe Volga care mai avea un aspect ce nu-l deosebea cu mult de cele văzute de Eufrosinia Kersnovskaia în 1941...) Începând cu stația de triere Ufa-Celeabinsk, gardienii din escortă se înrăiesc și mai mult, în atitudinile lor fiind deja evidentă o dușmănie fățișă, ce luase locul atitudinii batjocoritoare de până atunci. Cineva dintre bieții basarabeni găsește o comparație oarecum de la... baștină: „Au devenit răi ca niște viespi”. Eșaloanele infernului trec linia „de demarcația” Europa-Asia, ceea ce o face pe viitoarea memorialistă să mediteze: „De parcă deja s-a încheiat și anul din ziua în care Asia a trecut peste Nistru, la noi, în Europa. Și totuși, inima se înfioară când pe alături se perindă un simplu obelisc de piatră, pe o aripă a lui fiind scris „Europa” și indicată distanța până la Moscova, nu am reținut care ar fi fost, totuși, în schimb priveam cu ochii țintă spre inscripția „Asia” și „8000 km.”, ce se depărta în goană îndărăt”. La o stație oarecare, de vagonul ticsit cu basarabeni se apropie un muncitor oarecare, întrebând de unde ar fi necăjiții, însă este gonit de santinelă, la care curiosul și curajosul siberian zice: „Nu va mai rămas vouă mult să goniți sub armă muieri și copii! Curând pe voi înșivă o să vă bage în astfel de vagoane! Nu a mai rămas mult...” Din păcate, însă, avea să mai rămână – mult și timpul de batjocorire a omului, și spațiul dușmănos de exilare și de încarcerare. Întreaga Rusie bolșevică era o închisoare otova, de nu se mai putea ști care sunt călăii și care jertfele, unde ar fi viitorii călăi și viitoarele lor jertfe. Din vreme în vreme, câte un mahăr răsărit din foștii exilați, la rândul său ajuns el însuși torționar, adună, serile, în club tăietorii de pădure sleiți, lihniți de foame, strigându-le, în special basarabenilor, una și aceeași: „Noi o să vă nimicim, fasciștilor”. Și totuși, deocamdată ex-moșiereasa nu pricepe explicit, precum li se întâmplă și altora, că, în realitate, călăii stalinismului nu aveau nevoie de munca exilaților, ocnașilor, ci ardeau de dorința de a lichida „elementul nedorit”, pentru a obține supunerea necondiționată a celorlalți. Kersnovskaia constată că, de fapt, aceea nu mai era viață, ci o agonie, amplificată și de atitudinea ostilă a localnicilor care ar fi putut fi și ei niște.... dislocați, expatriați, dar din vremi mai vechi. Aceștia considerau că le-au fost aduși pe cap niște trântori, niște chiriași cu pensiune, nu altceva. Iar dușmănia lor agresivă pornea nu numai din considerentul că basarabenii aduși în vagoane pentru animale le-ar fi concurenți pentru pâinea atât de puțină acolo, în Siberia, ci și din resentimentul că, în timp ce ei sufereau, mureau de foame, alții acolo, dincolo de Nistru, în România, în Europa trăiau în belșug și liniște, încrezuți în ziua de mâine. „Iar această invidie retrospectivă e foarte puternică”, remarcă autoarea memoriilor. În special acolo unde domnesc Regele-Foame și ministrul său plenipotențiar – mahărul abject, nemilos, călăul, torționarul...” Dezastru în materialitate, dezastru în moralitate. Domnule Hollywooud, vă amintiți de acuplările santinelă-prostituată din vagonul ticsit cu biete ființe nevinovate? Păi, compatrioților noștri dezastrul moral abia prindea a li se releva: în URSS, „ele” – prostituarea, depravarea, sodomia (și... gomoria-blenoragia) erau la ele acasă! După ce ajung în Siberia, la locul de deportare și caznă, preoteasa Grecu îi spune Eufrosiniei că este revoltată de nerușinarea fetișcanelor pe care oricine dintre tăietorii de pădure le poate cumpăra pentru un blid de zeamă lungă. Și nici că s-ar depărta, s-ar tăinui: își ridică poalele direct aici, la colțul barăcii. Până și fetițele de 8-10 ani cântă ceastuște licențioase despre perversități grețoase.  De unde și constatarea memorialistei căreia i se pare că intelectul ei cedează, clachează, nu o singură dată o dă în nerozie: „Întru îndreptățirea prostiei mele aș putea invoca doar că, din ziua în care am fost ridicați din Basarabia, am cunoscut atâtea lucruri incredibile, încât «busola mea s-a demagnetizat» și eu am încetat de a-i mai crede propriei logici. Hotarul dintre credibil și incredibil a dispărut”. Unde mai pui că e ușor să crezi anume în ceea ce vrei să crezi! Și nu fără temei se spune că mai îngrozitoare dintre torturile morale este cea la care omul e supus de propria speranță. „Pe de altă parte, fără speranță nu există viață. Iar mie mi se părea, sau îmi ziceam astfel: nu ai la ce spera, însă de încercat ar trebui să încerci să o faci”. Pomenindu-se în captivitatea Gulagului, tânăra amazoană își impune un principiu, printre mai multe posibile, de a înțelege și aplica adagiul poetului – „o luptă‑i viața; deci te luptă” să nu se lase pradă gândurilor rele, să nu permită ca acestea să prevaleze asupra voinței și vieții, pentru că, iminent, ele duc omul la pierzanie. Ca și roiurile de insecte neobișnuit de agresive în taiga. Duduca chiar numără țânțarii pe care i-a lichidat. „Niciodată nu am să uit primul meu «vânat». Numai sub maiou a fost să ucid 312 bucăți! A doua zi – 238; în a treia – 112. Dacă fiecare dintre insecte m-ar fi înțepat doar de 10 ori, s-ar fi adunat mai mult de 3 mii de înțepături! Mai poți să te odihnești liniștit?” Frumoasă, mândră, precum se considera și era văzută de soroceni, duduca se pomenește de-a dreptul dezorientată, când cineva i se adresează cu: „Să fii sănătoasă, mătușică!” „Bineînțeles, m-a uluit că acel bunic, care nu avea mai puțin de 60 de ani, ba chiar 70 împliniți, mi se adresase cu apelativul «mătușică». Iar eu nu împlinisem decât 33 de ani. «Doamne, la ce am ajuns, în ce m-am transformat», mi-am zis. Uite că un smiorcăit mă numește mătușică! Pe când acum câteva luni nimeni nu mi-ar fi dat mai mult de optsprezece-douăzeci de ani!” Gulagul umilește, degradează, dezumanizează. Eufrosinia se întreabă dacă, în acele condiții, ar mai fi putut să se salveze cineva dintre basarabenii deportați sau dânșii erau condamnați pieirii toți până la unul. Foarte mulți – da, nu vor mai ajunge să rămână în viață. Unii însă ar fi avut norocul să supraviețuiască. „În comparație cu mine, unii dintre ei aveau mult mai multe șanse. Când au fost ridicați de pe la casele lor, reușiseră să ia cu dânșii tot ce aveau mai de preț: bani, bijuterii, diferite lucruri. Având bani în plus față de cei care ne erau plătiți iregular, ei nu se vedeau nevoiți să lucreze pe stomacul gol 2-3 zile la rând. Lucrurile aduse din Basarabia le schimbau cu populația autohtonă pe cele necesare: carne, varză, cartofi de mărimea nucii, pește, ciuperci. Având bijuterii, obiecte de preț... Păi, aici nu e complicat să pricepi ce și cum, în primul rând cu ele putându-și câștiga protecția șefilor”. Repet: în timpul lecturii memoriilor, nu o singură dată încerci certitudinea că Eufrosinia Kersnovskaia este un scriitor autentic, de o stilistică sobră ce orchestrează sub aspect caleidoscopic un simț de observație extraordinar, mai bine zis – liniile de subiect, ideația, detaliile pe care le reține, plus plasticitatea portretistică a autoarei care, amintim, a fost și pictoriță, ilustrându-și cele 12 caiete de ego-text cu zeci și zeci de imagini, cu personaje, scene, situații-„explicații”, să le spun așa. Naratoarei îi reușesc atât portretele individuale, cât și cele colective, unul dintre acestea fiind al tinerilor colhoznici, aduși la muncă la Anga și care cumpărau fetișcanele localnice pe un blid cu ceva mâncare. Tinerii de 17-18 ani erau angajați la cositul fânului. Ex-moșiereasa descoperă în ei, generalizat, un fel de semințenie umană mai specială: trăsăturile feței, figura, poziția capului, brațele lungi cu degete subțiri – toate astea duceau la gândul că ei nu au fost născuți de localnicii ajunși a munci în libertate, cam toți acești trăitori ai taigalei  – cu frunțile înguste și nasurile turtite. Chiar dacă aveau în picioare opinci sau un fel de cizme (tuni) din piele moale și fără pingele, îmbrăcați în boarfe colhoznice, de colectivă, ei uimeau prin faptul că, deseori, cântau romanțe de Ceaikovski, Glinka și chiar arii din opere celebre. Vorbeau injurios, cu deocheate licențiozități siberiene, însă printre acestea apăreau și întorsături de fraze și idei surprinzătoare pentru fundăturile taigalei.  Aceasta în pofida faptului că flăcăuanii erau slab alfabetizați sau de-a dreptul analfabeți. Lipsiți de bună creștere și elementară decență, cosașii ambulanți se dedau dezmățului în ochii întregii lumi, ba chiar se dovedeau capabili de gelozie, așa, ca niște Don Juani, ca niște „călăreți fără cap”, cum li se mai spune, ajunși Othello... Ce și cum i-a adus pe acești tineri „atipici” în Siberia? „Se spunea că ar fi fost copiii deportaților care și-au pierdut părinții și „înfiați” de colhozuri. «Părinți pierduți»?... Sau poate aceștia muriseră la foametea din anul ’33? Numai că atunci, în primul rând, mureau copiii. Sau poate că părinții li se pierduseră în anul ’37, cel mai groaznic an al terorii staliniste? Sau poate părinții le mai erau în viață, însă în închisori, iar copiii le fuseseră luați, cum le-au fost luați basarabencelor soții, feciorii?” Iar peste câteva pagini memorialista se întreabă: „Unde s-au prăpăstuit acei flăcăi înalți, ce pășeau atât de semeț prin Norilsk? Distrofia alimentară, dizenteria cronică, toate formele de tuberculoză au făcut din ei schelete mari, pe care stătea întinsă o piele gri solzoasă și care, unul după altul, s-au călătorit în mormintele comune de la poalele muntelui Șmidt”. Iar printre tineri – și Pașka, flăcăuan la 18 ani, măcinat de tuberculoză. Tăietor de pădure. Iubește cărțile, în firea sa fiind el însuși scriitor, poet. Și încă pictor: desenează cu un vreasc pe nisip, dat fiind că hârtia lipsește, iar în taiga pământul nu e decât ceea ce înseamnă turbă și nisip. ...Da, ne amintim, o scenă din Biblie – și Isus se întoarse de la apostoli, și scrisese ceva pe țărână, cu un ram... Ce a-i scris, totuși, Doamne, atunci?... Nu cumva și despre robii tăi, românii basarabeni, ce aveau să fie aruncați în iadul siberian?   7. România/Basarabia versus Rusia. Pro și contra   Duduca ex-moșiereasă își descrie viața în Basarabia cu înflăcărarea, vitalitatea, agerimea unei permanente „ieșiri din situație/ situații” de amazoană a sud-estului european. Este unică în felul ei, nu numai de a trăi – de a fi trăit, – și de a-și aminti, ci – și de a povesti. Are nerv. Dar, oricât ar ține să fie obiectivă, imparțială, autoarea nu poate face abstracție de faptul că se trage din greci sau polonezi, că îi iubește pe ruși, că nu-i urăște, totuși, pe români, că este din viță nobiliară, dar atașată „claselor de jos”, că... – în fine, toate astea și altele nu pot „salva” (și nici n-ar fi trebuit să o facă, pentru că modul de a mărturisi nu înseamnă – pardon! – intenție de... crimă premeditată) de ceea ce spune Norbert Sullamy în „Dicționarul de psihologie” din celebra colecție „Larousse”: „Amintirea evocată este totdeauna falsificată, deoarece corespunde unei reconstrucții a inteligenței. Memoria nu este un automatism cerebral, ci un act al psihismului, expresia persoanei în întregul ei”. Ei bine, tocmai persoana  tinerei Eufrosinia Kersnovskaia pare uneori... fabuloasă, supradimensionată, de un activism și „descurcătorivism” de invidiat, de o motricitate mai că  legendară, ghidată de o fermitate a caracterului, de o voință de oțel (sau... oțet!), de o... poziție uneori incertă în rezolvarea ecuației: România/Basarabia – Rusia/URSS. În concepția duducii  (ex-)moșierese Moldova Estică  (Basarabia) ba că a fost ocupată de armata roșie, ba că eliberată de români, ba că... Să zicem, în acest pasaj din cap. 75, caietul 1: „De fapt, moldovencele noastre nu sunt decât ucrainence românizate...” Nota bene! – iese că basarabenii nu... moldovenizează, ci românizează elementul alogen. Iar pe parcursul celor 12 caiete de memorii apar multe expresii în originalul lor românesc, comentarii, din care se desprind  ușoare urme de șovinism în amestec cu cvasi-înduioșarea și cvasi-empatia față de români (ceva mai accentuat – față de românii basarabeni, pe care dânsa îi numește doar: basarabeni). Iată unele dintre confuzii. La un moment dat, duduca-boieroaică susține că: „România era o țară medievală, feodală, și când capul familiei devenise o domnișoară, îndată se repeziseră rechinii în speranța de a se îmbogăți”. Dar – atenție! – în această „țară feodală”, precum o numește, tânăra boieroaică poate munci exact ca în Europa dezvoltată, modernă (și nu ca în patria bolșevismului, cu adevărat medieval, inchizitorial): „Mi-am zis să-mi obțin independența și pentru aceasta, întâi de toate, mi-am procurat un inventar agricol ideal de la firma «Edelweiss» din Leipzig, considerată cea mai bună în lume”. Sau, în continuare: „Eu (în limba rusă pronumele „eu” este mult mai frecvent, mai «insistent», mai autoritar decât în română – L.B.) am aclimatizat noi soiuri de cereale (secară, orz fără ariste, porumb «Cincuantino»), Camerei Agricole îi livram semințe de calitate, primind în schimb un tractor pentru prelucrarea pământului. În același timp, mi-am pus pe roate ferma animalelor de rasă – porcine Lancaster și ovine-metise Caracul”. Ei bine, pe  ariile tinerei boieroaice din Țepilova-Soroca se regăsea întreaga Europă și SUA – nu?!   Dar ce (mai) crede, ce știe duduca moșiereasă despre patria sa adoptivă, blândă, primitoare? (Eufrosinia Kersnovskaia s-a născut la Odessa de unde, salvându-se de urgia ruso-bolșevică, împreună cu părinții s-a refugiat la moșia lor din... România „feudală, medievală”). Păi, „știe”, presupune, „bâjbâie”, cum se mai spune, lucruri aproximative. Iar, pe alocuri – dar în puține, totuși, – are dreptate, parțială sau deplină. Ceea ce nu înseamnă că nu trebuie să o ascultăm și să fim îngăduitori cu amestecul de adevăruri și bizarerii, cu inofensivul ei talmeș-balmeș. În memorii apare un capitol aparte, intitulat: „Basarabia: geografia, etnografia și limba”, din care aflăm că cititorul  are a face cu o noțiune geografică destul de concretă, Basarabia fiind conturată: „la vest – de Prut, la est – de Nistru; la sud – de Dunăre și Marea Neagră  (...) În prezent (când își scria memoriile – L.B.) Basarabia ca atare nu există: partea ei centrală cu orașul Chișinău au smuls-o și au lipit-o... de Moldova! Dar ce reprezintă aceasta? O republică autonomă pe malul stâng al Nistrului. Cu toate că întreaga lumea știe că Moldova e o regiune în România, pe râul Moldova. Aberație! Precum e o aberație și alfabetul rusesc pentru o limbă romanică, precum este moldoveneasca. Nu se știe de ce nordul Basarabiei a fost alipit Ucrainei împreună cu orașul Cernăuți... Sudul Basarabiei e de asemenea alipit Ucrainei (la fel ca și Odessa, chiar dacă știu toți că Odessa se deosebește de Ierusalim doar prin faptul că în ea nu există arabi)”. La un moment dat (pentru că trebuia să vină și el!), memorialista se întreabă: „De ce în anul 1918 Basarabia s-a aruncat spre România? Să fi fost cu adevărat o alipire benevolă?” Bineînțeles că răspunsul nu putea fi decât unul dihotomic: și da, și nu. „Da”-ul fiind stimulat și de faptul că: „românii au promis să facă o reformă agrară, în rezultatul căreia pământurile moșierești trebuiau să intre în posesia țăranilor. Așa e, însă puterea sovietică lansase și mai înainte lozinca «pământul – poporului». Pământul dintotdeauna a constituit visul țăranului. Însă el vrea să-l primească pe cale legală, nu prin violență. Românii au înțeles bine acest lucru: pământul a fost expropriat de la moșieri și vândut țăranilor. Practic, a fost confiscat de la moșieri și dăruit țăranilor. Aparent, legalitatea era respectată: moșierii au primit bonuri de expropriere (...), iar țăranii plăteau statului o arendă eșalonată pe durata a 10 ani... Nici moșierii nu au fost obidiți, în gospodăria fiecăruia fiind lăsate câte 100 de hectare”. Apoi (relativ) tânăra moșiereasă de cândva, memorialista trecută deja de 60 de ani, revenită din calvarul Gulagului, cam prinde a amesteca borcanele, căutându-i hibe regimului românesc de atunci, ceea ce nu iese însă că poate scoate „basma curată” bolșevismul rusesc, de o ferocitate inchizitorială. Printre altele, zice că basarabenii au fost supuși unei... românizări forțate. Iar concluzia merită să fie reprodusă doar pentru insolitul și ingeniozitatea unei comparații pe care o conține (trebuie să recunoaștem, memorabilă): „Nu fără motiv se spunea că Ciupercă, general-guvernatorul Basarabiei, ar fi meritat ordinul Lenin – pentru modul în care prin șovinismul său neînfrânat a reușit să facă să pară odios tot ceea ce era românesc”. Păi, duducă moșiereasă, cum se leagă astea? – am a te întreba. Pentru că generalul Nicolae Ciupercă a fost guvernatorul Basarabiei în scurta perioadă 23 iulie 1941 – 29 martie 1943, iar mătăluță, duducă, nu aveai cum ști ce se întâmplase atunci, deoarece, în iunie 1941, fuseseși expediată în Gulag! Prin urmare, nu broda, nu potrivi... anapoda! Însă observația, mai bine zis precizarea aceasta (ar putea să urmeze și altele) nu înseamnă că trebuie să renunțăm la principiul conform căruia, odată și odată, e necesar să avem curajul să ascultăm/ citim și opiniile (despre noi, despre „ai noștri”, în timp, istorie) ale străinilor, alogenilor sau... cvasi-străinilor. Inclusiv cele ale Eufrosiniei Kersnovskaia, opinii în baza cărora încerc să glosez, mai întâi, dedublat, apoi, imaginar – împreunat. Prin urmare, ce mai spune/ mărturisește duduca Eufrosinia? (Așa era numită – duduca, precum la  B. P.Hasdeu.)  (Pentru a „atenua” neplăcerea pe care ne-o pot provoca opiniile ce vor urma, să amintim că despre rușii – ca și cum conaționalii săi – veniți în 1940, despre armata roșie fosta moșiereasă din România are păreri... ucigătoare! Asta e: legea compensației...) În capitolul „Soldatul român” (de fapt, este vorba de un rus basarabean care ajunsese sergent în armata regală), autoarea face următoarea remarcă (sigur – neplăcută nouă! Dar ce zice istoria, adevărul ei, atât cât este?...): „Ofițerii (de aia și sunt ei ofițeri români!) au abandonat unitatea la voia întâmplării (în 28 iunie 1940 – L.B.) și pe contul abilității sergentului. Sevka, așa se numea sergentul, a fost totdeauna un băiat cu spirit practic dezvoltat și iubitor de ordine. El a ars arhivele abandonate de șefi, a lăsat naibii bucătăriile de campanie și brutăria, pe care nu se știe de ce le târau spre România. În schimb, tunurile și munițiile le-a adus în bună ordine la podul de la Ungheni. Însă aici peste el se abătuseră îndoielile: dânsul nu dorea să ajungă în România, însă cum să dezerteze fără învoire?... Ce-i de făcut? În fine, se apropie de ofițerul căruia îi predase, la hotar, tunurile și munițiile, cerându-i voie să dezerteze. Spre fericirea lui, acesta se dovedise a nu fi român, ci ungur. Superiorul privi cap-picioare copilul ce i se întinsese-strună în față și întrebă: «Tu ce ești, român?» – «Nu, eu sunt rus». – «Păi ia și pleacă la rușii tăi!» Sevka își aruncă pistolul  într-o căruță din convoi, dădu drumul calului pe pod, lovindu-l peste crupă, și o luă pedestru îndărăt”. Cam de aici pornise și marea noastră nedumerire națională, marea confuzie soră cu lașitatea,  – adică, problema aia cu barem să se fi tras un foc de armă atunci, la abandonarea Basarabiei...   8. Păcatele tinereții   …Și vă spuneam – sau doar vă dam de înțeles, că foarte optimista și vitalista duducă basarabeană uneori cam călcase în străchini, încercând să comploteze contra patriei sale adoptive. De, păcatele tinereții... Pentru că își amintește, deja „tovarășa” Kersnovskaia: „Astea s-au întâmplat prin 1924. Dintr-o dată, Italia și România și-au amintit de rudenia lor: pentru că romanii își exilau ocnașii în Dacia, pe malurile Dunării. (Uite, duducă, nu-mi pot da seama dacă poetul Ovidius ar fi căzut sub incidența noțiunii matale de «katorjnik» (ocnaș)... – L. B.). Din această cauză s-a aprins, brusc, o mare prietenie. Însă problema nu ținea de faptul că Romulus și Remus, întemeietorii orașului Roma, ar fi supt de la o lupoaică, ci că Mussolini, fondatorul imperiului italian, ar fi supt cu plăcere petrolul românesc!... Astfel că la noi la Chișinău a sosit mareșalul Spoletti cu corpul său de generali și îi aduse orașului Chișinău de la orașul înfrățit Roma statuia lupoaicei, la care sug doi prunci – Romulus și Remus. Statuia urma să fie dezvelită la 10 mai, de Ziua Unirii Principatelor, într-o atmosferă foarte solemnă. Un grup dintr-o organizație antiromânească ca și, semi-ilegală a decis să pună la cale un act de sabotaj...” Etcetera. Nu ne vom opri prea mult la infantilii antiromâni Leideinius, Polzik, Konovalov, pe care și-i amintește memorialista. Deoarece, în zigzagul narațiunii, în alt capitol, duduca dă din nou semne de regrete, după zadarnică speranță investită în matușka Rusie/ URSS și bravii ei călăi roșii. Atenție la titlul capitolului: „Aberație sufletească”, sub care Kersnovskaia mărturisește/ se îndoiește, trece de la „Privet tebe, Rossia!” („Te salut, Rusie!”) la... – „De ce am mai aminti iar și iar, că cel mai ușor este să-l păcălește pe cel care el însuși vrea să fie păcălit?” Pentru că, din deducțiile de „ne-prietenie” pe care o tăinuiau unii cetățeni români de origine alogenă față de patria lor România, nu era a uimire că, la 28 iunie 1940, „ostașii roșii au fost întâmpinați ca niște eliberatori... Cum se mai emoționase mama că unul dintre soldați o numise «mamașa»! Iar eu? Parcă sufletul meu nu se rupea spre ei?” După care, implicit, vine și explicația titlului de capitol: „Dar de ce am mai sublinia că erorile sunt caracteristice tuturor oamenilor? De ce am mai aminti iar și iar că cel mai ușor este să-l păcălești pe cel care el însuși vrea să fie păcălit?” Așa e, duducă ex-moșiereasă, ai dreptate. Nu, nu vom mai repeta banalități despre eroarea omenească, despre cel ce vrea să fie păcălit, pe scurt, precum spui, despre aberația sufletească... Să te fi orbit, la început, irezistibilul optimism și apanajul apartenenței etnice?... Pentru că anume unul dintre conaționalii tăi, Mișa, s-a dovedit mai perspicace și mult mai neîncrezător față de rușii-bolșevici, propunându-ți să pleci de pe meleagurile sorocene, unde te cunoșteau mulți, deoarece: „...pentru ei tu ești un dușman! Și numai dușman! Iar dușmanii trebuie nimiciți. Ia aminte – ei (sovieticii – L.B.) se tem! Se țin deoparte, neîncrezători. Soldații nu umblă decât în grupuri și totdeauna urlă cântece. Ei nu vorbesc cu noi. Și nici nu privesc în ochi! Pe la fântâni, stau santinele. Îți spun eu – se tem. Iar cel care se teme este totdeauna necruțător!” Tânăra ex-moșiereasă îi răspunde: „Ce să-i faci, așa e, cu mine s-au purtat nemilos. Dar lucrurile țin deja de trecut! Această suspiciune, despre care vorbești, nu e decât rezultatul dușmăniei cu care au fost întâmpinați ei în Polonia. Pentru că majoritatea unităților militare, înainte de a nimeri la noi, trecuseră prin campania finlandeză sau prin Polonia. Iar tu cunoști că finlandezii sunt răzbunători și știu să urască! În ce-i privește pe polonezi, vârf la toate, dânșii mai sunt și fățarnici, obișnuind să comploteze. Iată, Iurik povestea despre un militar, pe care-l ducea cu mașina în județul Hotin. Acela spunea astfel: «Basarabenii sunt docili și duioși ca niște viței. Binevoitori și supuși. Pe când cu polonezii e o nenorocire! Călătorești în tramvai, iar vecinul te-ar putea împușca drept în tâmplă; intri să te razi, iar bărbierul îți trece cu briciul peste beregată! Așa e! Însă asta nu schimbă nimic. Pentru a-i cuceri și a-i frânge pe cei puternici, semeți, trebuie să-l înșfaci pe fiecare în parte de beregată, să-l sugrumi, să-i trosnească oasele, impunându-i să cadă în genunchi, chiar dacă pentru asta va trebui să-i frângi coloana vertebrală. Însă pentru a-i  impune întregii turme basarabene să se supună, este suficient să execuți în fața ei unul sau doi oameni cunoscuți – și întreaga cireadă se va prăbuși în genunchi! Crede-mă, și ție îți vor frânge coastele doar pentru faptul că alții și-au amintit de Șevcenko care spunea: De la moldovean până la finlandez, în toate graiurile – tac cu toții. Și, bineînțeles, se vor supune»”. Pe zi ce trecea, acolo, la Ocolina sau Soroca, amazoanei Kersnovskaia îi rămânea tot mai puțin timp până în clipa, când se vor declanșa amarele regrete și nu vom face decât să anticipăm puțin – regrete declanșate deja în Siberia, unde ajunge ocnașă, unde, ca ceața, se destramă naivitate personală și colectivă... „Acolo, în regiunea Narîm, am aflat pentru prima oară despre anul 1937, când râurile erau străbătute de șalupe repezi – numite «corbii negri» – și, auzind zgomotul motoarelor, nopțile, oamenii tresăreau. Pentru că oamenii dispăreau fără urmă. Trebuie să  recunosc că, atunci când, în Basarabia, citeam despre așa ceva în ziare, nu luam în serios, nu ne pătrundeam de gravitatea lor, precum și de faptul că în timpul deschiaburirii și colectivizării oamenii erau deportați cu întreaga lor familii în Siberia”...  De aici încolo, tot mai des apar comparațiile România-Basarabia-URSS cu imbatabil câștig de cauză a tandemului România-Basarabia care, pe lângă URSS, pe lângă ocna siberiană i se arătau duducii moșierese, optimistei amazoane „de ieri” – raiul curat, bogat, civilizat, de neuitat! (Cu atât mai de apreciat curajul și onestitatea ei, dat fiind că memoriile și le-a scris în Rusia!) Spre exemplu (unul dintr-o sută posibile!), iată ce crede rusoaica Eufrosinia Kersnovskaia (cetățeancă a României, firește) despre „celebra, mereu cântata” izbă rusească, în care, la Harsk, a trebuit să trăiască o iarnă: „Pereți negri, îmbibați cu funingine, cu podul și mai negru. Duhoare, aer stătut. Ignoranță de nestrăbătut și dezolanta, dar deja obișnuita mizerie a locuitorilor ei. Și – gândacii. Ca să nu mai spun de ploșnițe. Mă convinsesem deja că ele sunt omniprezente. Pe scurt, impresia era una de coșmar: întuneric, murdar, putoare și mulțime de paraziți”. În consecință, boieroaica basarabeană care, până în 28 iunie 1940, avea de toate, cade de acord cu unul dintre concetățenii săi (români, chiar dacă provenea din evrei): „«Hai să ne înțelegem», spuse Lotar, «să marcăm anual ziua de 11 noiembrie, ziua în care noi am mâncat pe săturate pentru prima oară!» Vai! Ar fi mai exact să spun – pentru ultima oară”. Iar în temnița în care-i înfundată pentru cine știe ce încălcare de regulament draconic, deja ex-deportata este copleșită de alte și alte îndoieli (regrete... voalate de, totuși, ușoara trufie a provenienței sale), alte interogații și constatări de felul: „E greu de spus când am pornit pe calea care m-a adus în închisoare. Să fi fost atunci, când am sărit din vagon și i-am adus apă mamei ce abia născuse? (Încă de pe atunci am fost luată la ochi.)... Sau atunci când nu am vrut să plec împreună cu mama în România? Sau și mai devreme, pe 28 iunie 1940, când am fost «eliberați de sub jugul boierilor»?” Sigur, gerul siberian de 42 de grade  te trezește la realitate, ba chiar și... irealitate, ducându-te cu gândul la: „Ah, ce proastă am fost! Ce tâmpenii mai credeam eu!...” Apoi, din rău în mai rău. Curând, Kersnovskaia cade jertfă delațiunilor: „Peste un an, când în fața parchetului de judecată semnam articolul 206, că am luat cunoștință de dosarul anchetei, am văzut că Hohrin scrisese pe seama mea o sută unsprezece denunțuri, fiecare dintre care era suficient ca să fiu înfundată în pușcărie...” Ex-boieroaica de Soroca, ex-duduca-amazoană, apelată de soldații de escortă cu: „Hei, muiereo!”, – are a auzi sfaturile unui bătrân (Lihaciov): „Ține minte ce-ți spun – niciodată nu vorbi cu nimeni nimic! Ascunde-ți gândurile, pentru că orice cuvânt scăpat din neatenție se poate întoarce contra ta, te poate duce la pierzanie. Ascunde, dacă ți-a mers cumva în ceva. Ai putea fi invidiată și atacată. Ascunde-ți durerea, ascunde-ți frica, pentru că suferința și frica te vor slăbi, iar cei slabi sunt lichidați: aceasta e legea haitei de lupi. Tăinuiește-ți bucuria, pentru că în viața noastră e atât de multă suferință, încât bucuria devine suspectă și nu este iertată. Dar înainte de toate ascunde fiece bucățică de pâine, pentru că vei înțelege curând că viața noastră e pe muchia morții prin înfometare, și tu de asemenea va trebui să te învârți în acest cerc blestemat: pentru ca să câștigi o bucată de pâine, trebuie să cheltuiești multă putere, iar pentru a-ți păstra puterea – trebuie să mănânci toată pâinea pe care ai câștigat-o. Foamea va fi însoțitorul tău permanent. Iar la spate stă pitită moartea”. Concluzia protagonistei e următoarea: „Trebuie să recunosc că viața nu a combătut niciunul dintre postulatele lui Lihaciov, însă eu continuam să comit greșeli”. Iar spre finalul acestui capitol, tot la o comparație... antiromânească ne oprim, Kersnovskaia spunând că femeilor cu care vroiau să se culce fel de fel de împuterniciți le erau promise locuri de muncă ceva mai ușoare, decât tăiatul pădurii etc. În special, se luptau între ele pretendentele de-a ajunge bucătărese: „Pentru locul de lângă ceaun se dădea o luptă asemănătoare cu cea pentru postul de ministru în România”, zice memorialista despre jertfele abuzului sexual. Iar pe parcursul celor 12 caiete cu sutele și sutele lor de pagini, devenite carte de mărturisiri, veți remarca – imposibil să nu o faceți! – că nici până la cei 33 de ani ai săi, când puterea sovietică o prinde la Soroca, nici după aceea, în ani lungi de deportare, de ocnă sau de minerit dincolo de Cercul Polar, duduca Eufrosinia Kersnovskaia, semeața amazoană de la Nistru, ex-moșiereasa basarabeană nu pomenește nicăieri, niciodată de vreun fior (personal!) de dragoste care i-ar fi aprins inima pentru vreun tânăr sau vreun bărbat sadea. Nu mărturisește de nicio îmbrățișare, de vreun gest de tandrețe, de vreo sărutare, sau de... Această taină, această nemărturisire să fi avut vreun motiv mai special? Nu se știe…Chiar dacă e de necrezut ca dragostea, fie și sporadic, sincopat, să nu-i fi luminat viața atât de grea, atât de zbuciumată, atât de dramatică… În timpuri pe care poetul Osip Mandelștam, mort în Gulag, le definise, interogativ, ca: „Veacul meu, fiara mea, cine-ar putea/  Să privească în pupilele tale/ Și cu sângele tău de a încleia/ Vertebrele a două veacuri fatale?” (1922), căruia, în 1934, în percuție de tragic ecou, i se alătura, confirmativ, vocea Marinei Țvetaeva: „Veacul meu – otrava mea, veacul meu – cumplitul meu,/ Veacul meu – dușmanul meu, veacul meu – iad”. 2009  
ALEJANDRA PIZARNIK - DESTIN TRAGIC DE TÂNĂRĂ POETĂ (Eseu)


 

Fiica mai mică a unei familii de evrei din Rovno (azi Belarus), ce a emigrat din Polonia în Argentina (1934). Născută Flora Pizarnik Bromiker (1936). Tatăl s-a acomodat destul de repede în noul mediu, sporind cu succes bunăstarea familie destul de bine situate pe scara socială. De fapt numele le era Požarnik (Pompierul), însă, în noul mediu lingvistic părea dificil de rostit, încât a fost reformulat în: Pizarnik.Printre veniturile familiei erau și cele din comercializarea mărfurilor din Europa, trimise de rudele care, din nenorocire, aproape toate – atât pe linie paternă, cât și maternă – au căzut jertfă națiștilor. După ce află de tragedie, Alejadra începe să se gângăvească, e chinuită de insomnie (Cineva a plâns fără măsură/ extinzând zorii./ Cineva a înjunghiat perna/ căutând imposibilul/ loc de odihnă), coșmaruri, astm, fiind diagnosticată cu nevroză. Tema morții avea să devină una frecventă în versurile sale de viitor: „În ecoul morților mele/ mai există încă spaima./ Ție ți-e cunoscută spaima?/ Știu că spaima se teme când îmi rostesc numele./ Spaima/ spaima cu pălărie neagră/ îmi ascunde-n sânge șobolani/ sau spaima cu buzele moarte/ îmi bea dorințele toate./ Așa e. În ecoul morților mele/ mai există spaimă”; „timpului îi este frică/ frica are timp/ frica/ se plimbă prin sângele meu/ mănâncă cele mai bune fructe ale mele/ devastează zidul meu lamentabil/ distruge distrugerile/ numai distrugere/ și frică/ nespus de frică/ frică”. Și totuși, ar fi de remarcat și vraja cu care, peste ani, o mai învăluia copilăria cu toate ale ei, precum în acest poemtandru: „Din copilărie nu știu decât/ o teamă luminoasă/ și o mână care mă trage/ de cealaltă parte a mea. // Copilăria și parfumul ei/ de pasăre alintată”.        În eseul La escritura invisible: el discurso autobiográfico en Alejandra Pizarnik (Scriitura invizibilă: discurs autobiografic despre Alejandra Pizarnik) Patricia Venti relevă faptul că sentimentul înstrăinării e unul atât de suprafață, cât și unul subtextual: „...alteritatea semit/argentiniană a făcut-o străină, personaj fără loc în societate, cu șanse mici de a se dizolva în masa amorfă și atomizată a unei comunități”. Posibil, o altă cvasi-alternativă a lui a se dizolva ar fi a se încadra; a se manifesta, a fi vizibilă, apreciată ca personalitate dăruită cu energii creatoare, subtilitate și abilitate spirituală, cu motricitate intelectuală neordinară.Înstrăinarea și dorința de dragoste, apropiere, solidaritate, înțelegere. Iar când acestea nu vin din exterior, poeta notează în Jurnal: „...uneori nu sunt foarte rea cu mine; uneori, în mijlocul nenorocirii și serii, îmi spun mie însămi cuvinte duioase și calde, cu o delicatețe ce mă face să plâng, pentru că ele sunt cele pe care nu mi le va spune nimeni altcineva din cei care nu mi le-au spus niciodată, nici măcar atunci când încăpeam în palma unei singure mâini”.        Odată cu înaintarea în vârstă vin și chinurile legate de înfățișarea trupească: ereditar, femeile din neamul Pizarnik erau predispuse la obezitate și, pentru a contracara manifestarea acesteia, Alejandra apelează la amfetamină, substanță care, provizoriu, atenuează foamea, tânăra poetă mai gândindu-se că astfel ar putea să-și amelioreze problema insomniilor. Numai că, după un timp, își administra amfetamina doar de dragul euforiilor în spațiul virtual al cărora o duceau aceasta, încât, la 18 ani, încearcă primele dereglări psihice și simptome ale dedublării de personalitate. Apelează la un psihiatru, acesta menționând repetat că suferințele ei își au originea nu în trupesc, ci în sufletesc. O sfătuiește să țină jurnal, pe care, la început, adolescenta îl completează cu versuri. Și nu ar fi exclus ca fiorul creației, declanșarea acesteia să fi avut de impuls tocmai acea recomandare de a-și expune/divulga sieși gândurile, sentimentele. Sau poate expresia poetică, exemplaritatea acesteia devin tocmai modalitatea de a înlocui rostirea în realitate, sonoră a cuvintelor, care îi pricinuia chin, durere, nemulțumire, dezamăgire etc. din cauza logonevrozei.        Așadar, viitoarea poetă a fost botezată Bliuma (Floare), de unde și numele de ieșit în lume: Flora. Implicit, o vibrație de ecou în versurile de mai târziu: „eu m-am născut/ suferind dublu/ în memoria de aici și de acolo”. Însă de la un moment încolo, în „concurență” cu sora ei, ce părea un model de jună blondă, bine făcută, adică fără metehne fizice și „infirmități” psihice, ajunge a-și urî numele, intenționând să-și contureze o altă identitate. De parcă ar fi fost încercată și călăuzită, ferm, lucid, de voința de a fi altcumva, altceva, la care să ajungă inclusiv prin abandonarea apelativului Flora, în alte variante, în familie, – Bluma, Blímele. Se gândea să-și aleagă un nume pe care să și-l „construiască”, modeleze, „îndreptățească” prin ceea ce credea că va fi în stare să creeze. În dorința de a se remarca, de a excela. În fine, de a fi o învingătoare. Iată, peste ani, o mărturie în Jurnal: „Mă tem că dorința mea de a scrie nu e altceva decât un mijloc de-a atinge scopul dorit, succesul, gloria, credința în mine. Ar fi de înțeles, odată ce eu nu studiez «serios», din moment ce nu trăiesc «serios». De asemenea se poate întâmpla că, având în vedere dificultatea de a mă exprima oral, fac tot posibilul de a nu mă sufoca, de a scuipa focul angoasei mele”. Adică Alejandra Pizarnic, privată de facilitatea, cursivitatea, normalitatea comunicării exprese, prin viu grai, apelează din plin, aplicat, la modalitatea scripturală de a-și transmite gândurile, sentimentele. Și-a conceput identitatea dintr-un sentiment de excepționalitate, considerând că era predestinată să ajungă mare scriitoare, care prin opera ei să minimalizeze eșecurile din viața cotidiană, extra-literară, extra-expresie publică, extra mesaj audibil cursiv.        Prin urmare, își schimbă numele, se auto-... rebotează în Alejandra. La catedra universitară de literatură modernă are norocul să fie remarcată de profesorul Juan Jacobo Bajarlía care, într-un fel, îi devine protector și ghid în abia începuta ei carieră literară. Îi citește și îi redactează textele ce aveau să intre în prima carte a poetei, o prezintă editorului Arturo Cuadrado, îi face cunoștință cu mai mulți artiști suprarealiști (Juan Batlle Planas, Oliverio Girondo și Aldo Pellegrini...). La îndemnul profesorului, studenta-debutantă în poezie își alcătuiește un program de lectură: Proust, Gide, Claudel, Kierkegaard, Joyce, Leopardi, Yves Bonnefoy, Blaise Cendrars, Artaud, Baudelaire, Andrè Pieyre de Mandiargues, George Schehadé, Stéphane Mallarmé, Henri Michaux, René Daumal, Alphonse Allais... O lectură creatoare, inclusiv de sine ca poetă, care identifica la marii autori posibile marcaje ale propriei identități, prin acele «scrieri» tainice, descifrate cu înțelegerea sa și întru înțelegerea sa cât mai plenară, prin subtexte și... supratexte parcă regăsindu-și... în avans propria personalitate, caracterul ei de intelectual și de creator.        La 19 ani, cu susținerea financiară a tatălui, Alejandra Pizarnik editează prima carte de versuri, La tierra más ajena / Cel mai străin pământ, răvășitoare prin ce ar numi românul dorul cel de moarte.Este excepțional de... convingător, de... exact! ales motoul din quadripticul Tinerețeal lui Arthur Rimbaud, din partea a III-a a lui, „Douăzeci de ani”: Ah! egoismul nesfârșit al adolescenței, optimismul studios: cât de plină de flori era lumea în vara ce s-a sus! Văzduhurile și formele pierind... E o „exactitate” definitorie a destinului junei studente-poete Alejandra Pizarnik, pe atunci trăind, probabil, și ea un „optimism studios”, dar având și sentimentul plecării florilor, verii, locul lor, în timp, având a-l lua „formele pierind”. Apoi, referitor la respectivul discurs poetic în patru părți Suzanne Bernard menționa că în el autoarea evocă viziuni halucinante și vizitele amintirilor, acestea studioase, în strădania aplicată conștient, prin care tinde să-și stăpânească efervescențele spiritului, harului, ale energiilor creatoare. Să mai reținem că în poemul rimbaldian e și următorul vers: Un cor, pentru a potoli neputințe și depărtarea! Și această idee polifonică de asemenea în concordanță cu starea de spirit, de destin, prezentă și de perspectivă, a poetei argentiniene.         În cartea de debut se întrevăd și branșamentele altor obsesii: vocea interioară, visul, imposibilitatea de a se găsi pe sine, autodistrugerea, ce duce spre creația simbolismului francez, în special a lui Arthur Rimbaud și Stephan Mallarmé. Rimbaud o va însoți și în continuare, titlul celui de-al doilea volum de poeme al tinerei poete fiind La última inocencia (1956) / Ultima inocență, preluat-citat din „Un anotimp în infern” (La dernière innocence et la dernière timidité).        La Universitatea din Buenos-Aires a făcut studii de filosofie și jurnalism, însă fără a le finaliza, fiind ademenită de artele plastice și luând lecții în atelierul pictorului suprarealist Batlle Planas. Însă continuă să citească mulți autori ai suprarealismului, traduce din creația lui Eluard, aceste preferințe ducând, bineînțeles, la conturarea propriei identități scriitoricești, intelectuale. În poezia ei revin mereu temele tentației morții, copilăriei pierdute, înstrăinării augmentate de sentimentul însingurării orfelinului exilat în sine însuși. Astfel că ajungând la 30 de ani, Alejandra rămâne a fi tăcută, retrasă, timidă, nemulțumită de trăsăturile feței sale oarecum lătărețe. Arăta ca o adolescentă care, cu toate ale ei, se interesa de lume, dar și interesa lume. Crește numărul interlocutorilor săi epistolari, a admiratorilor. Întreține corespondență cu somități de rangul lui Julio Cortázar și Henric Molina. Vălmășagul, torentul de impresii (și intenții!) sunt captate în numeroase scrisori, caiete, în jurnal.        În fața biroului la care scria Alejandra fusese prinsă o frază a lui Antonin Artaud: „Pentru început ar trebui să dorești să trăiești”. Probabil, ideea aceasta îi atenua angoasele, nesiguranța în sine. O încuraja, probabil. Iar la un anume moment, simțind că ar fi poate benefic, dacă ar schimba atmosfera, mediul existențial și de creație, Alejandra Pizarnik urcă pe o navă transatlantică, ajungând la Paris. Sigur, după lungi tratative cu părinții, care erau contra, necrezând că plecarea ar fi alternativa optimă.În metropola franceză se află patru ani (1960-1964), care, prin plinătatea și tensiunea, febrilitatea și curiozitatea existențială aveau să constituie iradiantul nucleu al creației sale pline de dramatism. Frecventează cursuri la Universitatea Sorbona (istoria religiilor și literatura franceză). Colaborează la revista „Cuadernos” (Caiete / Notițe), unde, printre altele, publică un interviu cu Jorge Luis Borges. Scrie eseuri, traduce, inclusiv din frenetic-neliniștitoarea poezie a lui Lautréamont (să ne amintim: francez născut în America Latină), poemele căruia, deopotrivă cu ale lui Rimbaud, Artaud, sunt bântuite de motivele tentației fatale, autodistrugătoare. În ele poeta părea că își găsea refugii adecvate propriilor stări de spirit, anxietăților și frământărilor firii sale terorizate de suflul și chemările neantului. Astfel părea să uite sau doar să facă abstracție (prin abstracțiuni/fantezii intrinseci artei cuvântului!) de neputința de a-și afla un loc cât de cât suportabil în perindarea măștilor social-existențiale, inclusiv erotice. Încerca insurmontabile atracții față de uitare, de dincolo de absolutismul ei.        E printre colaboratorii revistei „Les Lettres Nouvelles” și a unor publicații de cultură-literatură latino-americane. În perioada pariziană leagă prietenie cu Julio Cortázar și Octavio Paz (pe atunci diplomat la Ambasada Mexicului), acesta scriindu-i prefața la volumul de poeme Arbol de Diana / Arborele Dianei(1962). Avea să susțină că se regăsește, ca prototip, în chipul/ destinul Magi din „Șotronul” lui Cortázar, însă prozatorul nega că ar fi fost așa. În schimb, i-a dedicat colegei sale câteva poeme. Îi cunoaște pe Italo Calvino, André Pieyre de Mandiargues, Roger Caillois. Scrie eseuri despre Henri Michaux, Antonin Artaud, André Breton, din creația primilor doi traducând, de altfel ca și din poezia lui Salvatore Quasimodo, Aimé Césaire, Yves Bonnefo, din proza Margueritei Duras, a lui André Pieyre de Mandiargues.        Fecund în creație, achiziții intelectuale, maturizare, personalizare, sejurul parizian e pentru Alejandra Pizarnik dacă nu al deplinei satisfacții, ca să nu vorbim și de fericire, e totuși unul benefic, al stabilității, precum se poate deduce dintr-o scrisoare, pe care i-o adresează psihologului León Ostrov: „În pofida insecurității exterioare, sunt fericită. Vreau să spun: pot scrie cu o mai mare libertate (ceea ce e atât de complicat, de inexplicat)”. E de menționat că ședințele de terapie la acest specialist au fost foarte importante în viața și creația Alejandrei, care i-a dedicat lui Ostrov una din cele mai frumoase poezii a sale, „Trezirea”. Pare-se că grația medicului a apărut motivația confluențelor dintre literatură și subliminal, de aici pornind și interesul poetei față de psihanaliză, lucru important pentru elaborarea și constituirea travaliului ei literar; important și ca instrument, modalitate de investigare a propriului subconștient, a subiectivității ca motricitate în creația artistică. Concomitent, în alte componente ale ei, poezia Alejandrei Pizarnik e una a dialogului continuu dintre ceea ce este lumea vizibilă și cea imaginară, de unde criptarea limbajului comun până la alteritate și înstrăinare, autoarea construind/creând (opina Patricia Veni în eseul citat mai sus) „un limbaj poetic ce abandonează conștient toate ancorările la realul referențial”.        În anul 1964 Alejandra Pizarnik se întoarce în Argentina, deja scriitoare matură ce avea nevoie de timp și sănătate pentru a-și dezvolta/realiza programul, intențiile de creație, pentru care dispunea de o energie pe potriva harului său impetuos. Timp de șase ani scrie și editează șapte cărți (posibil, unele din ele fuseseră gândite și concepute, in nuce, mai înainte): Los trabajos y las noches (Munci și nopți), 1965; Extracción de la piedra de locura (Extragerea pietrei nebuniei), 1968; Nombres y figuras (Nume și figuri), 1969; Poseídos entre lilas (Posedat în liliac), 1969 (teatru); El infierno musical (Infernul muzical), 1971; La condesa sangrienta (Contesa sângeroasă), 1971; Los pequeños cantos (Cântece mici), 1971. (Extragerea pietrei nebuniei e o trimitere la unul din subiectele populare al Renașterii din Nord, abordat în picturile lor de Ieronim Bosch, cei doi Pieter Bruegel și alți pictori flamanzi; e cel mai apreciat volum de poeme al Alejandrei Pizarnik.) În genere, versurile par a fi de o respirație sincopată, conștient lipsite de accente și reprize semantice, uneori... aformale, să zic, rămase la stadiul adnotările ermetice și cvasiermetice, gen note de jurnal intim. E semnul jinduirii libertății și autonomiei prozodice.        În 1965 i se acordă Premiul pentru Poezie al Municipiului Buienos-Aires, an în care e și protagonista     unei expoziții de pictură, în parteneriat cu Mujica Lainez.În 1969 beneficiază de Bursa în Artele din America Latină și Caraibe, iar în 1971 – de Bursa Fulbright, perioadă în care, în urma unui curs de psihoterapie, starea sănătății i se ameliorează. Din păcate, nu pentru mult timp, angoasele și chinurile personalității dedublatele fiind consemnate în jurnalul poetei (publicat postum).        În 1972 Alejandra Pizarnik face o nouă tentativă de suicid (prima o avusese în 1970), însă e salvată la timp. Apoi o nouă încercare de acest gen, după care poeta este internată în ospiciu. Iar pe 25 septembrie, revenind acasă conform deciziei medicilor, ingurgitează 50 de pastile de secobarbital, punându-și capăt zilelor. Din păcate, în preajma ei nu se mai afla nimeni. Pe noptieră se afla fila cu următoarele rânduri: „nu doresc/ nimic altceva/ decât să ajung la fund”.La moartea poetei, Julio Cortázar i-a dedicat „o neîmblânzită filă despre niciunde”, asemănând-o cu (în)fermecătoarea, nemuritoarea Alice în Țara Minunilor, zână magică, măiastră în a-și crea din cuvinte propria lume. Superb poemul: Deoarece iadul nu există, tu ești acolo/ în ultimul hotel, ultimul vis,/ obstinată pasageră a absenței./ Fără bagaje și documente,/ Oferind un caiețel de note în loc de obol/ Sau un creionaș colorat:/ – Acceptă-le, luntrașule. Mai scump nu îți va plătit nimeni/ intrarea în Marile Transparențe,/ în grădina în care aștepta Alice. Ca un ecou, o idee despre Marea Transparență dintr-un poem al Alejandrei: „Vântul rostește discursuri naive/ în onoarea liliacului/ și cineva intră în moarte/ cu ochii mari deschiși/ ca Alice în țara deja văzută”. Iar pe piatra de mormânt, ca epitaf pe care și-l anticipase, poemul „Un singur nume”:                                                            alejandra alejandra                                                             sunt sub                                                                 alejandraPrecum constatase, laconic și dramatic, unul din traducătorii francezi ai poeziei Alejandrei Pikarnik: „La început a fost rana”, o parafrază a celebrului adagiu biblic despre Cuvântul înainte stătător, a toate întemeietor. Și iată implicita cvasi-explicație în versurile poetei:„Vântul moare în rana mea./ Noaptea îmi cerșește sângele”; „Tu alegi legătura cu rana/ în cazul în care ne vorbim tăcerea./ Faci din viața mea/ această ceremonie atât de pură”; „Ce bestie răpusă de uimire/ se târăște prin sângele meu/ vrând să se salveze?”... Cioburi negre-lucioase-scânteioase din metaforismul suprarealist al liricii Alejandrei Pizarnik, dramatic existențial în autoreflecții necruțătoare față de destinul celei care îl aducea pe lume. _________________*Revista „Hyperion” a publicat din poemele Alejandrei Pizarnik în 2017 (Nr. 10-11-12).
DIN POEMELE UNUI MARE SCRIITOR PENTRU COPII, ȘI NU NUMAI...


 Maurice CARÊME (1899 – 1978)   Unul din cei mai importanți poeți belgieni de limbă franceză. Copilăria și-o petrece la Wavre. Începe să scrie de la vârsta de 15 ani. Din 1918 a fost învățător de lucru manual. După perioada futuristă (1928-1932), revine la poezia simplă, destinată tinerilor și copiilor. În anul 1937 se instalează în orașul Anderlecht, unde și-a trăit viața și și-a creat opera de maturitate. După anul 1943 se consacră totalmente literaturii. În anul 1972, la Paris, e declarat „principe al poeților”. Distins cu importante premii naționale și internaționale, inclusiv Premiul Academiei Franceze (1949). Creația sa, în bună parte pentru copii, este tradusă în peste 1000 de limbi. Dintre cărțile sale de poeme amintim: „Hôtel bourgeois”(1926), „Chansons pour Caprine” (1930), „Reflets d’hélices” (1932), „Femme” (1946), „La Maison blanche” (1949), „La Voix du silence” (1951), „Images perdues” (1954), „Pigeon vole” (1958), „La Flûte au verger” (1960), „La Bien-aimée” (1965).   

   Mamei Oare voi putea să-ți mulțumesc din plin           Pentru că m-ai adus pe lume,Dându-miAtâția arbori de iubit,Atâtea păsări de cules,Atâtea stele de desfoiat,Atâtea cuvinte de cântat,Atâtea fete de ascultat,Să strâng atâtea mâini de bărbați,Tu, care mi-ai dat și sufletul unui prichindel careNu-i cere existenței decâtO mică boare de vântCe i-ar înălța zmeul de hârtie.  Verdele Am să vorbesc despre verdele fraged,De verdele ce zboară prin arbori.Am să vorbesc despre venele verziAle tinerelor de sub pomii rotați.Despre vânt voi vorbi,Despre al verdelui smaraldDe la a dimineții lizieră.De verdele pe care-l iubesc voi vorbi,Verde ardentDin sărutări răspândite prin câmp,Verde ce mă reîntoarce-n copilărie,Traversându-mi mereu primăverileCa un cânt, ca un gând.  Rugă O, Fecioară Maria! Mamă a lui Hristos!Păzește-i pe tata și pe mama,Pe mine păzește-mă,Să fiu deștept și sănătos.Păzește pisicuțul meu prichindelȘi fă ca el să prindă vreun șoricelSau câțiva peștiPe care nu-i păzești!  Toamna În luminoasa grădinăToamna cântă la mandolină. Ce fericite-s frunzele aurii!Iată-le, iată-le valsândLa braț cu vântul ce le poartăÎntre cer și pământ. Se spune că frunzele ar fi moarte.Însă lumea nu crede, zicând:Nu, nu se poate. Toamna în luminoasa grădină.  Așa a fost Așa a fost  – în adâncul tăuEram strop de apă tremurătorÎntr-o vază pură. Așa a fost – ochii tăi vedeau pentru mine,Picioarele tale pentru mine mergeau,Carnea trupului tău suferea pentru mine.   Așa a fost – sărmanele-ți brațeOboseau luptând pentru mineȘi tu peste mine le-ai încrucișat. Așa a fost – inima ta bătea pentru mineȘi chiar sângele tăuL-ai lăsat inimii mele. Mama mea,BinecuvântatăPrintre mamele toate.  Soarele moare în părul tău Soarele să moară-n părul tău tinde,Seara roi de albine-și aprinde.Nu mai cutez să-ți ating pleoapele,Dormi, dragostea mea, minunea mea.Sub luna ce trece pe cer, eu voi veghea.  Briza „Acestea-s frunze moarte”,Spuseră frunzele moarte,Văzând fluturi fericițiPrin tufari înfloriți. „Acestea sunt fluturi”,Spuseră cei fluturi,Văzând frunzele moarteBătând la porți încuiate. Însă a brizei suflareFrunze și fluturi împreunăÎi mână spre mare.  Omonime În țărână-i lucioasa râmă,Mistrețul țărâna râmăStânga-dreapta și inversPrecum cap-coada în vers.Și-apoi strânge frâu-n mânăCel ce asinul și-l mână.Și astfel eu, cu capu-n nori,Vorbesc aiurea deseori.  Pisicul și soarele Pisicul deschide ochii,Soarele în ei se ascunde.Pisicul ochii și-i închide,Soarele în ei rămâne. Iată de ce, noaptea,Cânt pisicul se trezeșteÎn beznă văd două bobițeDe soarele ce lucește.
DIN POEZIA AVANGARDEI: ARSENI NESMELOV
 

Din poezia avangardei

 Arseni NESMELOV    (1889 – 1945)   Numele patern: Mitropolski. S-a născut la Moscova, unde avea să studieze la școala de cadeți. A fost ofițer – mai întâi în armata țaristă, apoi în cea a generalului Kolciak, unul din adversarii neîmpăcați ai bolșevismului. (Curios e să ne gândim că pseudonimul său e oarecum... derutant: Nesmelov înseamnă... Necurajosul... Probabil, doar în literatură, la începuturi...) Primele versuri le publică în 1911-1912 în suplimentul revistei „Niva”. După primul război mondial, avatarurile destinului îl duc în provizoriu liberul Vladivostok (1920), unde editează primele cărți: „Versuri” (1921), „Tihvin” (1922), „Praguri” (1924). În 1924, fuge din URSS, trecând frontiera chineză și stabilindu-se în orașul Harbin din Manciuria, unde, mai bine de două decenii, este considerat cel mai bun poet rus din China. A corespondat cu Marina Țvetaeva. A lăsat importante memorii despre viața literară a Vladivostokului anilor 20, unde, de altfel, se stabileau, provizoriu, mai mulți promotori ai avangardei, printre care David Burliuk și Serghei Tretyakov (acestuia, Nesmelov dedicându-i un poem). În China, publică volumele: „Luciu sângeros” (1929), „Fără Rusia” (1931), „Halta” (1938), „Flotila albă” (1942) – toate în Harbin; poemul „Peste ocean” (1934), „Povestiri despre război” (1936) – în Shanghai. Pentru partidul fasciștilor ruși scrie poemul „Gheorghi Semena”, publicat cu pseudonimul Nikolai Drozdov. În august 1945 (fatalitatea... euro-asiată a acestei luni!), când trupele sovietice intră în Harbin, Nesmelov este arestat și transportat în Rusia. Curând, moare de hemoragie cerebrală.   Traducere și prezentare: Leo BUTNARU     DESCĂRCAREA ALBASTRĂ   2   Clopoțel de argint în clinchet, – Peste o steblă subțire – viespea, Și în creierul împovărat de visare Minuni se târăsc, câteva. Își desfăcură pumnișorii Neuroni în prag de hibernare Și dulce se pupă cu spălătoreasa, Iar acoperișul sărută arcușuri lunare. Iar un paznic slăbănog și gri (Leoarcă de-a-ngândurării sudoare) De la ușa sferei subconștientului Descuie și aruncă lacătul mare.   3   Iată, mă înclin. În palma-căuș Iau esența subtilă, praf ori suc, Pe care pistoane-asupritoare Aiurea prin lume ca uraganul le duc. Iată – a victorios, triumfător spasm Din pântecele contractat a născare Lăptos-luminoasă plasmă – Iat-o, iat-o, iat-o apare. Prima fibră a viermelui de mătase, Prima literă dintr-o scrisoare Și uluitorul avânt fluturat De-albastra descărcare.   4   Mai departe! Dar nimic mai departe! Praful! Nu mai poți reține. Îmi pare rău, înțelegeți, rău îmi pare Visul de a-l povesti deplin, în fine. Inspirând miros de anason, Ai mai vrea să bei și un lichior, Însă pe Adonis îl va găti frizerul În frac meșterit de ales croitor. Cuvântul și piatra sunt leneșe, Verbul e un dar echivoc: Ca să răsune – lovitura, Ca amnarul – să scapere foc.    NEURASTENICUL   I   Când nu mai e viitor, nu mai vrei să trăiești, Când nu mai e viitor – nopțile vine spaima, Ce liniștitor sufletului i se prorocește Apropiata catastrofă, ce nu se poate evita.   Și nici pic de-ncredere în jocul cu-ntâmplarea Și e apropiată pierderea, noaptea-i în piept – înțelegi Și nervii, clefăind a plictis, îi chinuim, Așteptând severul îndemn: „Scoală și mergi!”   Ah, glonțul browning-ului ar fi fost mai uman, Dar ca lanțul zângănește țipătul: „soția-păpușa!” Ca o muscă sumbră, eu zumzăi în pahar, Iar viața, vede-se, a și ars, spulberându-și cenușa.    II   Îmi ieșii din propriul sine. Stau la o parte. Privesc. În pat – un bărbat la treizeci și doi de ani Respiră anemic și caută Rimă pentru cuvântul „viitor”... Nu găsi și se gândește la pălăria Pentru soața, care deja doarme (Doarme, firește, nu pălăria, ci consoarta), Iar în spatele lui, răs-zbanghie, ca prostituata, Stă moartea, căscând (n-ar fi oare timpul Să înșface omul de gât?) Ce încruntat. Mai bine – din nou în subterană, În craniu, în inimă, în micuța cutioară, În strâmtul „lăcaș al sufletului”. Poate că, brusc străluminat a dumerire, Eu voi găsi cea rimă și voi putea Mâine să-i dăruiesc soției pălăria.   MONGOLUL   Cu unghia galbenă a degetului îndoit Strivește păduchii. „Păduchii nu sunt lupi. Din cauza lor nu mai pier eu”. Zice, și-și scarpină grumazul de bou. Pe piept – îi spânzură smocuri de lână lucitoare. A coastelor cușcă se lărgește, respirând, Din găurile strâmbe, întinse, ale Ochilor negri – sufletu-i privește. Micuț, sprinten, cu o încordată Viclenie lunecos-grijulie. O fi el dresat, dar e totuși ditamai fiară, Iar fața! – lecțiile a trei mii de ani pe ea, Printre răsînvolburarea mărunțelelor zbârcituri: Necuviincioasă (de parcă-ai cunoaște soarele) E sinceritatea mândriei bărbaților. Însă el înțelege, totuși, câte ceva Și, înclinându-se, bronzo-despuiat, Spune, oarecum intim și sever: „Kapitana*, rușii sunt șango”.** ________  *Kapitana – în dialectul oral ruso-chinez din Extremul Orient înseamnă: oricare om alb. **Șango – în același dialect: bun, bine.   IUBITORII DE MARE   Călărețul obosi, era sleit peste coamă, Păsările zburau dincolo de mare. Rima sună ca o monedă de aramă Ce tresaltă pe marmura lucitoare. Călărețul nu mai e departe de fericire (Rândul de vers îl imprim ca-n argilă). Pe urme umbra încă nu reuși să se-aștearnă – El își va săruta draga copilă. Însă noi, orbi cu toții, ca Lazăr, Prin navigații transmilenare, Căutăm căile din ochii zorilor Și – marinari fără port, acostare.     VÂRCOLACUL   Omagiu geniului lui Maiakovski   Cândva, dânsul a fost bizon Și în junglă, printre împletituri de liane, Respira fulgerătorul ozon, Luminat de luna însângerată. Și fornăia prin fioroase nări, Își afunda copitele-n caldul nămol. Lupta strașnic cu sălbaticii, Răgea în adâncuri de desișuri silvane. Pentru ei, ce nu știau încă de fier, Venirea lui însemna mare amenințare, Iar în stufărișul noptos al râului Zambezi Își încheiau partida de vânătoare. Coarnele lui și pletele coamei Încununau, încâlcindu-se, scaieții. ...Trecură vremurile, și om fiind, El poartă coarne taurine Și ochii lui, săltându-și pleoapele, Dușmanul hipnotizează. Dar ca și atunci, calea e aspră, Însă el aduse în reci subpământuri Neclintita sa încăpățânare de fiară, Fierocedrul coarnelor sale. Și înclinând grumazii de taur – Bazalt de neclintit! – Ridică a țăpoi de mari colți Al priponului ruginit oțel.     ASASINATUL   Baionetele, lucind, scapără zângănit vlăguit, Iar în față – ceafa supusă, perplex Se clatină și încremenește... „Foc!” – răsună.   Și iată-l întins, zvâcnind, horcăind, în praf, – Monoclul lunii privește la convulsiile trupului, Și e pripită a trăgacelor lovitură nebună.     PARADOXURI DE BRONZ   1   Un an – un munte. Iar ziua – bila de sticlă, Trecu fugitiv, stropind cu tremur des, Iar sufletul bâjbâie, caută cele pierdute, Ca monstrul ce-a scăpat bănuțul undeva pe jos. Și sufletul fu găsit, înclinat, ajuns din urmă De biciuirea uraganelor rele. Din inimile, asemănătoare creuzetelor, Topiră împreună viitorul cu trecutul. Bătrânilor – odihnă: scuturându-se-n sicrie, Dorm cu mijirea pleoapelor închise. Din umflata burtă a pământului Iese, iată, omul nou, târâș. Peste pământ, din fibre cețoase, Aburos locaș luminând lăptos... – Ajută-ne, croitor de ferestre, Să extragem conturul viitorului.   2   Cuvântul e strămoș, cel care cu rețele de păienjeniș Împleti căile în pădurea tigrului; Străluminat de instinctul ce se izvodea, Iar în mâini – un vreasc trosnitor avea. Și anii – săptămâni zburătoare Îi sunt sălbaticului ce va dăinui în veacuri, Pieptul lui ursoaicele l-au înveșmântat În mari și grele blănuri. Privește la falangele de bronz – Pârghii trimise la odihnă. Cântătoarea lor insistență înălțați-o Drept oareșicare metaforă de bronz. Mă lichidează cu rațiunea Această aramă, născătoare de cuvinte. Iar el are mișcarea și rațiunea Lentului leu luat cu vânătoarea.     AȘA VA FI   Peste acoperiș – ca lianele – cabluri. Negre și barosane. De pe acoperiș se scurge apa pe verticala Tulpinilor țevilor de piatră.   Porumbelul bea, dându-și capul pe spate, – Un hulubaș cafeniu lăcuit. Pe gâtul lui roz și golaș E-nfoiată albeața de nea a unui jabou.   Puteți construi betoane și cadrilatele Horbote ale podurilor și turnurilor radio, Dar totuși casele vor continua să adune apa de ploaie Între pliurile acoperișurilor zincate!   Iar porumbelul cu gât golaș neapărat, Inutil ca și cum, Pe care nărăviți să-l tot ucideți, Va hălădui pe acoperișuri Mai sus, cât mai sus Și, Dându-și capul pe spate, Va bea!      *      *     *   Mi-am amintit de sătucul Stohod. În stânga – cimitirul evreiesc. Iar soarele Ca o vișină din coctail Era aruncat în vermutul apusului.   Mă chinuia setea. Împușcau spre noi. Fugirăm.   Ne-am întins la pământ printre morminte. Soldații glumeau: „Probabil, Moților li se năzărește un nou pogrom!”   Am dormit pe pământul Aspru, încă nerăcit, mirositor. Spre dimineață Mă trezi răcoarea.   Se lumina. Iar soarele Răsărea din direcția unde Se aflau rezervele noastre. În acel soare nici pomină nu era Din soarele de ieri:   Se înălța pieziș și arunca Razele ca pe niște jeturi arteziene Pe care în mare le fornăie balenele.   Răsărea soarele supărat, Neliniștitul soare, Promițându-ne o altă luptă.   Am privit în jur. Pe o lespede roșcată, Aruncat de vreo cazma soldățească, Cu dinții încleștați în granit, Stătea verzui Un craniu de om.   Era foarte mare Și probabil La viața lui purtase Un creier pe măsură.   La ce m-am gândit atunci? Nu cred că La Hamlet, Nu, nu-mi amintii de Shakespeare!   „Ce barosan e! – I-am spus vecinului, – Stăpânul craniului Nu-i exclus să fi fost chiar rabinul...”   Dar au început să ne piseze Și noi ne-am culcat În tranșee, În gropițele săpate Între morminte Stând astfel până pe la amiază, Când neașteptat austriacul reușise Să curețe localitatea.    
DIN POEZIA AVANGARDEI
 

Din  poezia lumiiLeonid CERNOV       (1899 – 1933)                                                    Traducere și prezentare: Leo BUTNARUPoet, prozator, publicist, dramaturg și traducător. Adevăratul nume: Maloșiicenko. A scris atât în rusă, cât și în ucraineană, prin urmare – este revendicat de avangardele din Moscova și Kiev, ca exponent remarcabil al imagismului. 

S-a născut în orașul Aleksandria din gubernia Herson în familia unui agent de asigurare. În gimnaziu i se dezvăluie precocele aptitudini literare. În autobiografie scria: „Învățam prost, deoarece nu dispuneam de timp suficient, pe umerii mei ducând revista noastră umoristică ilegală. Concomitent, eram și redactor, și editor, scriam, desenam eu însumi, – astfel ajungând să învăț în clasa a cincea trei ani la rând, iar în primăvara anului 1914 bunii mei îndrumători m-au alungat din gimnaziu”. După această întâmplare, Cernov pleacă la Chișinău, unde își încheie studiile gimnaziale. În anii 1917-1921 rătăcește prin Ucraina, lucrând ca jurnalist, un timp studiind la facultatea de matematică, apoi la cea de drept. Joacă pe scenele a mai multor teatre. Scrie piesele „Dumnezeul lui Avraam” și „Acțiune despre regele Maksimilian”, traduce din Molière și L. Andreev. În perioada anilor 1918-1921 scrie câteva volume de versuri, care rămân însă în manuscris. În toamna anului 1922 organizează un grup de imagiști ce întrunea câțiva tineri poeți și pictori. După călătoria în jurul lumii pe o navă maritimă, vine la Odessa, unde aderă la grupul „IugoLEF” (LEF-ul de sud), în revista căruia publică fragmente din „romanul cinematografic” (poemul) „Cooperativa idioților” (1924). În 1925, la Leningrad, e unul dintre membrii activi ai „Ordinului imagiștilor militanți”. Din acest an, până la sfârșitul vieții, a editat opt cărți, printre care un volum de impresii de călătorie „125 de zile la tropice” (1928) și poemul de proporții „Frontul” (1931).În decembrie 1934, toate cărțile sale sunt scoase din librării și biblioteci, creația sa fiind interzisă pe zeci de ani înainte. Facultățile bucurieiCu vopselele zilelor zugrăvite în pripă –        Cu hohot nebun trecem prin toateNoi – clovnii demenți Ai tristeților nevindecate.Cu dairele în zile de singurătateAr avea motiv să strige „ura!” orișicare! Noi târguind cu mărfuri de aurCu spuma Bucuriei scânteietoare.  Hei, voi!De ce ați dezlănțuit epidemiaNudității grețoase-a unturii de castor?În fiece birt noi avem academieȘi facultăți ale Veseliilor.Scuipați, strigați sau urlați „răstigniți-i!” –Voi ce râvniți doar luciri valutare.Ca rodul Bucuriei pentru noi Se pârguiește-a revoltelor înspicare.Doar cu cei primăvăratici ne este în drum,Panglica zâmbetului – pentru cravată.Nouă ne e totuna, încât și posomorâtului zeuÎi putem oferi porții de soare – poftim, tată!În Lumea închisă, în lumea ferecatăCu hohot nebun trecem prin toateNoi – clovnii demenți Ai tristeților nevindecate.1923, Vladivostok Cariera de piatră a zorilorMi-am aruncat inima zbuciumului și buntului,În fiece noapte – pe cântarul lor.Nu de asta oare 10 ani, o fi de numărat,Din secundă în secundăPistolul „Colt” la tâmplă-mi stă ridicat? Aș fi zâmbitorul Marat cu chip de Menestrel –Ce de-a cer și rachete,Ce de-a lumini în orizontul viselor!...Fiece petec al pielii mele e potricălitDe otrăvitele gloanțe ale zilelor.Ca viermeleÎn cârligAm fost pus de astă viață,În cleștele unui braț de fier –Mă zvârcolesc înciudatHolbându-miOchii de un stânjen –În revărsarea râului însângerat. După ce s-a scurs tot sângele stacojiu al apusuluiDin umflatul balon al soarelui spart cu propria-mi mână,Eu m-am repezit în codrul de placate urlătoareCa să arunc în sufletele voastre schije de furtună.Însă ecuatorul parcă-ar fi strâns în hamuri,Globul pământesc e ca măcelarul umflat, neam de cocoșați –Ar fi să-mi lipesc pe frunte eticheta de paiață,Rânjind cu coții putrezi ai munților Carpați. Scrâșnind dintr-o cutie de conserve, șuierând Ca arcu-ncordat în statura lui de-o sută de mile –Să luminez cu toate culorile curcubeului înCântătoarele gurițe ale stelelor-copile.1923, râul AmurDinamismul poftei de viațăFiece mușchi – arc încordat.Inima – tunar mi-e, pot spune..Trupul – mașină.Sufletul – întreaga lume. Gândul meu – taur la abator.Versul – tremur înfrigurat. Uite acum ar fi momentul să-nfigi cuțitulÎn al lumii spate încovoiat!Oare nu eu, țipând, v-am smuls ochelariiSă vă puteți spre alți sori orienta?Însă acum, iată-mă, în fața LumiiCa o frigare pe grătar, așa ceva.Iar amanta mea, Marea Revoltă,Multașteptatul fiu îmi va naște. Oare nu pentru EaȘapte ani la rândSalutul meu străluci pe PământCa o stea la pieptu-mi fiind?Și cred eu, cred – vor fi să răsarăA pasiunilor mele aștri blonzi!Din strălucitorul oțel – al pieptuluiBrațelor –Din aur și bronz.Fiece vers e bobCe te va însămânțaPentru ca tu să-mi naști Fiu unic din câți ar ființa.Tu ești eu. Fiece mușchi – arc încordat.Inima – tunar mi-e, pot spune..Trupul – mașină.Sufletul – întreaga lume. 1923, Oceanul PacificFlorile pământuluiAzi mă voi smulge din bârlogul meuÎn mare Bucurie de Hristos ce moartea a învins.– Calcă-ne! – îmi strigă drumurile pământuluiȘi-n fața mea Lumea e caMasa de scris.În marșurile burții (ce altă muzică decât aceastaI-ar putea fi dată poetul s-o cânte, s-o știe?) –Pășesc,În ochi având oglindită bluzița ta portocalieȘi a gândurilor înflăcărate armie-n veselie.Urlu ca o elice – dar s-a și ridicat panicaLa birja tristeților, jelirilor, sicrielor de cherestea. Privește – eu am ridicat pe catargele „Titanicului” Bucuria-mi de-o zi – Dragostea!Cu târâtoare tristețe horcăi: – Aruncați-le! –În ghirlandele Bucuriei sufletul vă va fi ocrotit!Priviți – ca niște Indii de neimaginatOrice zi în Dragostea mea o descopăr uimit.Ce mi-i că femeile chiar ochii și-i dau la cântarBa unora, ba altora. Vânzare în toi!Ce mi-i, dacă mi-e ferfenițită cortina parșivăA Bucuriei prin grețosul noroi!Pe când biluța pământeană e numai surâsCe l-ar radia, parcă, gura lui Brahmaputra: –Inimă, cât mai iute scripca de-nmormântareSchimb-o pe clarinetul ce te-ar bucura!Să fim flămânzi, tineri, aromitoriGloanțe ale Bucuriei în pieptul dușman:Fetelor, femeilor, mlădiați-vă ca lianele,Beți roua de pe buzele mele, tărâm diafan!Tu să te-ai înălțat la orizont Dragostea mea?Tu să fi adăpat versu-mi cu flăcări rebele?......Chiar să și ard, să și pier sunt bucurosÎn sălbatice incendii ale demențelor mele!1923Prima zidire a MoscoveiAceste pete de lumini și reclame pe Arbat –Ca niște plăgiPe trupul albăstrimii nocturne.Eu mă târăscPrin această încurcăturăCa o cămilă cocoșatăPrinsă-n a Moscovei capcană mahmură. Trâmbițez cu sirena de locomotivă a acestor versuriChiar în timpanele sfâșiate ale zilelor. Ca un roșu fulger al revoltelorNopțile cernelii ca apa-n heleșteuS-au revărsat peste plictisul meu. Ore, mult timp blestematele „dacă” și „aproape că”,Să le mai port în această troacă spartă, murdară?Iar terminând ziua de muncă, spre-a umplea burta,Îmi aprind luminile ochilor pe strada Tverskoi,Aruncând snopi de fulgere violete,Plictiseala prin plictis de a o asasina. Și strivind florile cu călcâiele gloriei mele,Ducând până la spumă trăpașii tinereții spulberate –Pentru că mocnirile celei mai sumbre visăriSunt mai luminoase decât orice realitate. Iar în sufletul meu petele reclamelor de pe ArbatSunt ca triluri de bici pe spatele albăstrimii merei. AnunțândAl cincilea ceas –Eu morRăstignitLa răscrucile Moscovei.1923, MoscovaMetropolitanul zâmbetelorProstit de viață, înainte de moarte, Pământului blegitÎi voi arunca al Bucuriei mele sisific Bolovan. Spre mutra întristată a lumii sforăitoare Voi îndrepta al Zâmbetelor metropolitan!Să zumzăi în clopotul pascal și să mă rotesc,Să zumzăi și să mă rotesc, vârtelniță aeriană!Poeților! Ce alta am face noi pe PământCu o astfel de veselie ciudată, nepământeană? Zângănim cu Bucuria, cu Râsetul scrâșnim, Ne batem joc de jalea veacurilor ieșite din minți. Hohotim ocăit în megafoanele femeilorCu o diavolească Bucurie, copii dezlănțuiți! Tristețea și tânga fiindu-ne ținte, în ele aruncămHuruitoarele stânci ale Nepăsării. DezastreDe neevitat. Știm deja de apropiata deraiereA Metropolitanului Zâmbetelor noastre.1923
AVANGARDA - JERTFA GULAG-ului




 Din poezia avangardei  Boris KUȘNER                                               (1888 – 1937)   Născut în orașul Vitebsk. A editat două cărți de versuri – „Semafoare” (1914) și „Taurorespiruri: Poem” (1918). Alte două volume ale sale, „Cel mai dârz de pe stradă” (1917) și „Mitingul palatelor” (1918), ar trece drept proză futuristă experimentală. Fragmente din „Mitingul...” au fost incluse în „crestomația revoluționară a futuriștilor” – „Cuvântul nechezat” (1918). Boris Kușner a fost unul din organizatorii OPOIaZ-ului (Societatea de Studiere a Limbajului Poetic), scriind eseul „Despre aspectul fonetic al limbajului poetic”. După revoluție, pledează pentru colaborarea artiștilor de stânga cu noua putere. Printre altele, îi critică dur pe editorii „Gazetei futuriștilor” (1918) D. Burliuk, V. Kamenski și chiar pe V. Maiakovski pentru, considera el, insuficient angajament politic. În ziarul „Arta Comunei” lansează ideea constituirii grupului „comfuturilor” (comuniștilor futuriști). A mai fost membrul LEF-ului (Frontul de Stânga al Artei). Jertfă a represaliilor stalinismului. Reabilitat post-mortem în 1957. În traducerea lui Leo BUTNARU     *      *       * Stăpânim în toată legea tălpigele timpului. CurândPorni-vom pe urma cornutului elan, prin taiga:Rânduri, se-nșiruie, inelat, noi vetre, localități – dejaȚin frâul asudat al celor gata de a da bici, de-a pleca. Fără reproșuri, în subteranele miezului de noapte,De cum vom porni în lungul pădurilor rare,Să strângem plase, capcane, lăsând să se plodeascăNeamul rapacilor lupi agonizând a salvare! Prin zăpezi lăbuțele de câini rotocol-rotitoareÎnșelate-s de lupoaica prăpăstuită-n întunericul orb –Prea de tot mici sunt gheruțele râvnitorilor – n-arRăzbi, n-ar izbândi nici uliu sur, nici negrul corb. Iar iubitei-odor piciorușele desculți i-s degerate, o dor! Și s-ar duce să răvășească, să scotocească desișuri,În bârlogul ursoaicei furișându-se lunecat, temerar,Iar la bazar prețurile vor sălta, vor crește abitir,Scădea-va doar prețul la bolirea cea de pojar. (1916)  *      *      * Ursuleți albi din faianță danezăZboară ca stolul de gâște sălbaticeCe ating cu aripile gondola de aur.Și uscat ienupăr se înclină-n vâlcea,Isoane argintii îngână înserarea –Neliniștite strune de zare și stea. Au inima luptătorului moleșită-i de carnaval?Ce mai zângănea fierul înțepător!Drumul s-a rătăcit prin pădurea neumblată...Bătrânul voinic o ia pe lângă rarele crânguri;Șarpele a fost să-l încolțească odată –S-a zis cu bătrânul, s-a zis, s-a stins pe gânduriDus de sănii sau de șa legănată. Iernatice hermeline, ca săgeți din toba vântului,Ca fulgere călite până la alb orbitorMultora le găuriră sângele – vene desfundate...Coardele vocale în noduri gordiene legate.Și nu mai cântă decât lungile ierburi, departe,Pe iutele car de foc al lui Phaeton, pe capre-nalte. (1916)
POEME RECENTE
 

Leo BUTNARU  

ALFA ȘI CU OMEGA Așa e cu omul devenit vechi din nou:ajunge la vârsta când nu mai vrea să fie erou.E timp târziucând mai în fiece versbucuria trece din viață în moartealteori – invers,pentru a încerca să înfrunte căderea în splina mitologiei propriului destin.Altfel spusdar în același mod înțelesaceastă luptă a contrariilor e filosofia cimitirelorcu alfa și cu omegaîn zădărnicia de a afirmaașijderea de-a nega.O, da!Da, o!Da!  PĂPĂDII 1. Eroi, memorie și durată Poate că vei reuși să rețiifie și pe durata unei singure expirațiiceea ce spun euîn această poezieca o păpădieunei alte păpădii... Ce-ți spun țiece vă spun vouăah copilărieah copilăriice ne făceați eroila suflatul în păpădiicând respiram în albul lorrăspândindu-le peste câmp inflorescențaajutându-le să-și înmulțească neamul – răspânditca un suflet alb... Iar diminețilela orizonturile satuluisau periferiilor orașelorpui naivi de îngerîncercau să se apele pe dinți cupăpădii în rouă. 2. Mai departe Iar după alte orizonturidepartedin stepa înstrăinatădinspre Cetatea Albăun vânt fierbinte începea zădarnic semănatul de păpădiișipeste marea brăzdată de spume sirepeși sterpefulguiau resturile de alb ale vreunei veri jalnice caverișoara ce-ți rămâne fată bătrânăiar tudin cauza interdicției de rudenienu ai cum să o ajuți. 3. Păpădii în cimitir În cimitir se spulberă păpădiiparcăîn ele se suflă din pământ… De la marginea satului – spre orizontca un cimitir al îngerilorîntinsul-ninsul câmp de păpădii. 4. Dar unde-s?... Și totuși poeții par a fi cei care caută rigoare-ndestinul păpădiilor. Altfelde ce-ar fi întrebat un confrate de-al lui Villon:Dar unde-s păpădiile de altă dată? ceea ce în franceză ar suna cam astfel:Mai ou sont les pissenlits d’antan? ELEGIE ÎN ALB Asta e frate – de nu toatemulte vor fi nu doar uitateci și confundateca sensca menire inițialăși motiv de amintire, pomenireîncâtpeste noian de vremuri bietele noastre cimitirear putea fi înțelese dreptoarece mine foarte sărace în zăcăminte naturalede cărbune alb, să zicem,deci – ineficaceșineamânat abandonate… UNITATEA Negarea negației și unitatea contrariilor.                                                     Hegel Aceste versuri liberece râvnesc, vorace, o și mai mare liberate; aceste versuri pe alocuri trăsnitede propriile lor fulgere dezlănțuite; aceste versuri nonconformiste impacientateaș vrea ca tu, dragă cititorule,să încerci a le citi cu cât mai mult calmîn cât mai multă paceeu unul asigurându-te că ele nicidecum nu sunt unimpeachmentdeclarat poeziei turnate-n matrice antice. în fineaceste versuri liberece râvnesc tenace o și mai mare libertateexistă aiciși în alte spațiiîn genere – umplu lumea cu grațiegrație faptului paradoxal că au curajul de a fi propriul lorimpeachmentpropria negație caunitate a contrariilor.  SUSPENSIE În golful Theodosieiîn bătaia soarelui purpuriuîn apusdelfinii în sărituri arcuite – enorme hrinci de harbuzcare – e de presupus – în bătaia lunii aduca felii de zemos aurii (iar când aerul e nițel opac – afelii de cozonac…) –                                  aceste gânduri șiprobabilfinalul de poem în care ele ar fi fost parteduse – cine știe? – până pe-o filă / o felie de cartea doua zi îmi fuseseră întrerupte (slavă Domnului – nu și sfâșiate)de priveliștea de dincolo de geamul autocarului, cânddezlănțuită prin Crimeea cea dintre munți și marefurtuna (sau, să zicem, briza în maximă stare de criză)răsucea-vârtejea prin stepa cu macifăcând moară de petale – trâmbă roșie ce lega raiul cerescde infernul subpământenilor draci… –                                                               de aici încolopână la Chișinău și – imaginar – până sus pe Parnasmetaforele din Taurida rămânând ca și suspendatetăinuite ca în mânecă un asîncât până astăzi încerc să le urzesc într-un poem întreg (la minteși sentiment)                      chiar dacătoată lumea știe că ceea ce e poem adevărate cumva  și alogic, adică – ușor-ușor dement… GREU Îți tragi sufletulașacum parcă un edecar obosit ar trage la țărmo barcă încărcată cu de toatemulte din care demultdemult trebuiau pur și simpluaruncate în fundul măriipe fundalul ciripitului franțuzesc alvrăbiuței Piaf: Non, rien de rienNon, je ne regrette rien... Însă omul ajunge greusau chiar nici nu ajunge la                            înțelepciune...  
UN POET AL AVANGARDELOR RUSĂ ȘI UCRAINEANĂ: LEONID CERNOV
 

Din  poezia lumii Leonid CERNOV       (1899 – 1933) Traducere și prezentare: LEO BUTNARU Poet, prozator, publicist, dramaturg și traducător. Adevăratul nume: Maloșiicenko. A scris atât în rusă, cât și în ucraineană, prin urmare – este revendicat de avangardele din Moscova și Kiev, ca exponent remarcabil al imagismului.S-a născut în orașul Aleksandria din gubernia Herson în familia unui agent de asigurare. În gimnaziu i se dezvăluie precocele aptitudini literare. În autobiografie scria: „Învățam prost, deoarece nu dispuneam de timp suficient, pe umerii mei ducând revista noastră umoristică ilegală. Concomitent, eram și redactor, și editor, scriam, desenam eu însumi, – astfel ajungând să învăț în clasa a cincea trei ani la rând, iar în primăvara anului 1914 bunii mei îndrumători m-au alungat din gimnaziu”. După această întâmplare, Cernov pleacă la Chișinău, unde își încheie studiile gimnaziale. În anii 1917-1921 rătăcește prin Ucraina, lucrând ca jurnalist, un timp studiind la facultatea de matematică, apoi la cea de drept. Joacă pe scenele a mai multor teatre. Scrie piesele „Dumnezeul lui Avraam” și „Acțiune despre regele Maksimilian”, traduce din Molière și L. Andreev.În perioada anilor 1918-1921 scrie câteva volume de versuri, care rămân însă în manuscris. În toamna anului 1922 organizează un grup de imagiști ce întrunea câțiva tineri poeți și pictori.După călătoria în jurul lumii pe o navă maritimă, vine la Odessa, unde aderă la grupul „IugoLEF” (LEF-ul de sud), în revista căruia publică fragmente din „romanul cinematografic” (poemul) „Cooperativa idioților” (1924). În 1925, la Leningrad, e unul dintre membrii activi ai „Ordinului imagiștilor militanți”. Din acest an, până la sfârșitul vieții, a editat opt cărți, printre care un volum de impresii de călătorie „125 de zile la tropice” (1928) și poemul de proporții „Frontul” (1931).În decembrie 1934, toate cărțile sale sunt scoase din librării și biblioteci, creația sa fiind interzisă pe zeci de ani înainte.  

Leonid Cernov Autoportret Între 26 și 32 de aniÎn zborul ca de plumb înflăcărat,În care mediocritate se unește cu solaritatea,Unde fiece bărbat e poet,Unde fiece femeie este eroină,Tu vei vedea încă multe și de toate...De mulți te vei mai îndrăgosti,Încât inima-ți va urla răsunător.Vei cunoaște poeți geniali,Pictori extraordinari vei întâlni,Însă niciodată pe mineNu mă vei găsi... Leonid Cernov e păcătos vesel,Îndrăgostit de spinii salcâmilor,Schimbând cireșele de primăvarăPe combinații universale a pasiunilor! Paris, New-York, Berlin!Nu-l judecați prea necruțător:Dintr-un palid tablou el a creatFalnica făclie a încântărilor. El are un milion de înfățișări fremătătoareȘi-a ales dintre ele pe cea care-l minuna,10 ani împodobind-o ca pe o mireasăȘi scriind pe ea „Moulin Rouge”,Apoi o aruncă să plutească peste nori,Spre-a ajunge direct în mâinile cometei Galateea. Și când aceasta propriul său suflet și-l scoase,În locul lui punând sufletul lui Leonid Cernov, – din hău40 de milioane de stele neamânat s-au arătatSă lumineze noua Născătoare de Dumnezeu! Iar Leonid Cernov trăia în purpur și aur,Viețuia în semi-beznă devreme-târzie,20 de ani la rând cu Lumea conviețuindÎn civilă căsătorie. ....Însă tu oricum va trebui să-i răspunziCelei de-a 33-ea primăveri pentruPasiunea melodiei cântate,Pentru dreptul să arzi și să schimbi...Și poate de-aici înainte vei cunoaște poeți geniali,Pictori extraordinari vei întâlni,Însă niciodată pe mineNu mă vei găsi... 1921  Asasinatul Negură –Jeleu lactat în gâtlejul străzilor.Și în tinicheaua băltoacelor –Ochi plecați ca mici lanterne.Perdelele beznei s-au închis, foșnitor,Pentru ca să lingă sufletulCu limbi aspre și terne. Croncănind agitat,Clipoceau pete somnolente.Ca păsări nocturne se desprinde de pe buzele albe:– Coșmar...– A fost ucis...Pe când în băltoaca de cositor sinistruErau presupuse; opriri, hi-hiCaia eheiFundu-i liniștitAcolo-i cadavru`. Ah, ce minunăție...Cine? Cine a spus?! – gură plină cu sânge.Mama prinse-a urla.Iar noaptea și-a încleștat maxilarele,Ca un corb negru încercând a se-nălța. Și soarele se va smuci cu zorii în vată gri,Sfâșiind cu razele a nopții sperioasă manta,Însă niciun ticălos fricosNu va ști-nainte de sfârșitul său de paiațăCă eu întreaga viață voi avea de purtat în pieptInvidia față de cel care, cu capul găurit,Mărunt hohotit ne râdea în față. 1923  Caruselul inimilor În această viață, construită cu exactitatea nivelei cu bulă de aer,Noi iubim prea tare, în doi pentru a putea rezista.Iar iubirea răscolește precum cuțitul operatoruluiÎn timp ce înlemnește inima mea. De mi-ai fi măcar să-mi pui o dulce mască,Îmbibând-o cu cloroformul baladelor, legendelor de povestit, –Însă nu mi-ai dres inima decât cu un basm oarecare,După care-ai aruncat-o la groapa de gunoi ca pe un pisic pierit. În oricare zi, umplută cu tocătura durerii, nu credCă pe mutra PământuluiS-ar aprinde vise vreodată.De-ar fi presărată inima cu naftalina IubiriiȘi s-aștept în somn o primăvară adevărată. Ei, ce spui? –Dacă inima – gimnazistă neastâmpărată –Pretutindeni își bagă nasul său amirositor,Dacă, precum un copilandru ager, inima poetului e înCaruselul demențelor,Țipetelor,Visărilor. Flutură-n fluierături, serpentină a nervilor arzători!Confeti din inimi,  Rotiți-vă-n carnaval, dați năvală!Fie ca poetul vesel să chicotească primul,Că s-a asfixiat de putoare viața „normală”! Vântul – etern aliat – ne sărută pletele,Ca un tată bun, Soarele ne deschide căi oriunde.Fluieră,Țipă de la ecuator până la pol,Carusel al inimilor nebune! 1923  A doua zidire a Moscovei Să existe oare vreo GolgotăPe care eu să n-o fi urcat?                    Leonid Cernov Înecându-se în urină clocotitoare,Unde tramvaiele scrâșnesc pe Arbat –Peste hurducăturile nopțilorPrin lume clopotele dangătul și-a-mprăștiat. Fie ca știrbita coasă  a versurilorSă radă variola acestor bușteni presați...Din chiștoacele zilelor făcute scrumEu, poetul, să trag cu nesaț?... Să meșteresc sicrie pentru tinerețea mea,Precum un înfometat hindus de pripas,Odată ce pe neagra tablă a destinuluiMi-a fost bătut al vieții as? Și să-mi fie dat prin urlete „răstigniți-l!”,Versurilor mele înspumându-le uncropul,Să spăl zilele înăcrite, murdare ca peO batistă de șters nasul? Desfășurându-mă reclamăA vechiturilorMunicipalității în prostia sa,Peste cometa stinsă a capului meuVoi urca voluntar pe cruceaTuturor răscrucilor din Moscova. Doar ca pământesculGlob nespus de obositLa pieptu-mi să se odihnească,Doar ca împreună cu mineMondialul pojarNoi oameni să zămislească! Iar încolo – fie drum depărtat,Fie oțel la tâmplă,„Browning”-ul cu plumbul pe țeavă,Dar să-mi fie dat ca lenjeria acestor zileSă o clătesc în a poemelor otravă... 1923 Ciulinii pământului Vă este bine vouă, tăcuților, precauților gri,Zilnic la serviciu intrând în guma cuvintelor de mestecat.Serile – o porție de Cehov sau de Kipling,După care, a lehamite, soațele vi le mângâiați, îndatorat. Bine vă e vouă, oameni de rasă gri!Vouă vă fac semne mulțime de ochi gălbui –Ca zorile unei fericiri micuțeVă luminează călitele ace ale ceasului. Pentru șederea-n cancelarie veți cumpăraLemne și un pat,Iar pentru acesta – o soție bizară.Iar nopțile veți suge umili buzele careAu înmugurit în cea dintâi primăvară. Bine vă este, bine.Însă eu cum aș face caÎn aceste zile inelul sacramental a-mi afla,Dacă zi de zi cu câte un nou rid mi se suprapunePeste fața ce se întunecă precum oglinda? Dacă în mlaștina zilelorM-am afundat până aproape de gurăȘi nu se știe de voi ajunge la noua-nflorire a macului.Ah, ce mai profesie dementă – în fața oricărui tâmpitSă-ți deschizi porțile sufletului! Să cânt și să-mi dau seamaCă poemele (copiii mei) nu sunt decât vrafDe hârtii nimănui trebuitoare cât de cât.Să trăiesc, să iubesc și să știu că foarte,Foarte curândÎmi voi ieși din minți, numaidecât. Însă încă nu toate sonetele, sonateleAu fost cântate,Încă nu întreaga Iubire poetul i-a aruncat-o Pământului.............................................................................Nu e rău, cetățeni-poeți, că noi cu sângeNe putem plăti costul bocancilor și a prânzului! 1925
SCRIITORUL ȘI LUMEA
 

LUMEA FĂRĂ CAP.SCRIITORUL FĂRĂ LUME?  Leo Butnaru – Cât de importantă mai este sau ar trebui să mai fie literatura pentru lumea de azi? Constați o sporire a rostului ei ori o scădere? Cum îți explici? Cine e de vină? – Deja e cam generalizată opinia că azi, în comparație cu altădată, literatura e în diminuare de atenție ce i se acordă, numărul de cititori, tirajele cărților se împuținează etc. La ce fel de altădată ne referim? Oare pe timpul lui Dante sau Villon atenția pe care societatea, populația unei sau altei țări o acordau literaturii era... exemplară? Oare tirajele cărților în acele alte dăți erau extraordinare, nu confidențiale? În socialism/comunism s-a editat mult? Să admitem. Dar oare e de crezut că muncitorul sau țăranul care aduceau o carte, două, câteva în casele lor chiar le citeau... integral? Iar dacă le citeau, totuși, aveau și competența de a le înțelege adecvat? Acele lecturi modificau spre bine, competență, soliditate de caracter a cititorilor în/din lagărul socialist, le insuflau curaj social, simțul jertfei, pledoarie cât de cât palpabilă pentru libertate? Așadar, e necesară o concretizare de termeni în comparație cu cei din alte dăți. Întrebarea nu trebuie pusă de ce se citește atât de puțin, ci de concretizat că nu se mai citește „mult” în mod clasic. După părerea mea, azi, din contra, se citește mult mai mult decât cândva, până la apariția internetului, până la inventarea planșetei destinată special pentru lectură. Da, astăzi cărțile apar în tiraje mici și foarte mici (nu erau mari tirajele nici pe timpul lui Guttenberg sau ale lui Napoleon), dar vedeți câte adrese cu poezie, proză, filosofie etc., etc., există pe internet. Și nu doar există, ci chiar demonstrează, prin contabilizare, electronică și ea, că sunt accesate, adică – deschise și – de ce nu am crede? – chiar citite. Într-o măsură mai mare sau mai mică. Pe timpuri, formularele de cititori în bibliotecile tradiționale nu ar fi demonstrat un astfel de interes pentru lectură. Apoi țin să mai ținem cont că în prezent, pe căile internetului, se deschid numeroase posibilități de a viziona spectacole, filme, ce au la bază opere literare celebre din întreaga lume. Cititorul e și... teatrofil, cinefilul.  Deja au fost scrise și se vor scrie studii despre cum influențează internetul situația cărții în format clasic, dar, legat de aceasta, și despre cum se modifică raportul dintre scriitor, cititor, critic în procesul literar contemporan. Lanțul noțional e destul de logic, deoarece cartea, de hârtie sau în format electronic, îi are de plăsmuitori, dar și de adresanți tocmai pe aceștia: scriitorul, cititorul, exegetul. Performanțele în domeniul tehnicii comunicării au activizat un mare număr de cititori care caută să se includă în procesul de intercomunicare cu autorii de literatură. În această ipostază, cititorul își modifică statutul, situația, ca și cum ieșind din anonimat și singurătate, într-o anumită măsură devenind și… critic (literar), având posibilitatea de a a-și plasa în subsolul cărții citite pe internet impresiile, doleanțele, dezacordurile. Ba mai mult: stimulați de noua virtu-realitate, anumiți internauți încearcă (unii chiar cu succes) să treacă de la rolul de cititor la cel de autor, scriindu-și propriile texte, unele din care pot fi chiar opere în toată legea. Operele/textele de valoare provoacă reacții care apar, practic, în timp real, ceea ce creează efectul comunicării pe viu. Forumurile web se transformă în conferințele prin corespondență (la distanță, cum se zice azi, din știute motive) ale cititorilor. Și astfel de manifestări au un anume rol în popularizarea unor opere literare. Bineînțeles, cyber-lectura are și minusul ei, uneori fiind mai puțin concentrată, mai de suprafață. Însă nu s-ar putea spune că cititorul internaut e mai puțin competent, ci doar e ceva mai grăbit în a-și exprima opiniile. Însă, de pe alt versant, se ivesc raze de optimism, ce vor să ne convingă că lucrurile nu sunt chiar atât de triste, cum cred unii. A trecut perioada de incertitudini și neliniști pe care le-a adus odată cu el internetul, încât literatura contemporană a supraviețuit, deconstrucția (moartea) personalității autorului fiind stopată. Iar cei mai optimiști susțin că internetul se înscrie armonios în procesul literar, devenind parte componentă a acestuia. Ba chiar că publicațiile apărute eminamente, ca proces, în rețeaua internetului nu ar fi decât unele facultative, autorii (serioși…) preferând acestora plasarea în spațiu virtual a operelor lor care, inițial, au fost editate (pe hârtie), cum s-ar spune... guttenberghian. Pe de altă parte, scriitorii (puri…) internauți azi caută posibilitatea să-și publice pe hârtie textele, ceea ce, la prima etapă, a cyber-aturii, nu se întâmpla. Astfel, internetul este treapta/trambulina spre cărțile de hârtie. Multe din acestea deja au și apărut, ba chiar au fost și premiate. Da, cartea mai trăiește și va trăi în bibliotecă. Iar internetul e și el un mediu de existență a cărții, a literaturii. E o... bibliotecă și el! Într-un altfel de mediu. Iar acest al doilea mediu-bibliotecă nu e nicidecum în plus. Prin urmare, nu trebuie să deplângem destinul cărții de hârtie că, chipurile, va dispărea, parțial sau total, ci să-i oferim șansa să cunoască o viață deplină și în acest, alt mediu: virtual, cibernetic. Unde cartea de hârtie valoroasă poate să devină o audio-carte, ce înlesnește lectura, dar mai ales recitirile marilor opere. Și cine poate exclude faptul că internetul ca formă de editare și lectură a cărții nu se va… clasiciza, nu se va… academiza și el? Că doar fotografia nu a anihilat pictura, filmul – teatrul, televiziunea – pe toate cele amintite la un loc, precum se prorocea/cobea destul de naiv și neinspirat. Totul intră în procesele generale de diversificare și îmbogățire a entropiei globale, dar și a modalităților operaționale de accesare (!), receptare și aplicare (inclusiv creativă) a ceea ce te interesează pe tine personal din imensitatea entropiei. – Internetul este sau nu o soluție pe termen lung pentru Cultură? Dacă nu, ce anume îi lipsește? – Încă acum 2-3 decenii, firea unui debutant în ale literaturi era bântuită de o mulțime de zmeie de hârtie, pe care îi lansa propria imaginație. Iar de când cu computerul, cu internetul locul zmeielor de hârtie l-o fi luat altceva. Sau, poate, tot zmeie, însă de pixeli...  Astfel că, de când cu internetul, gândindu-ne la formele și ritmurile de mișcare și transformare a lumii, deja nu mai puteam vorbi, cred, de soluții pe termen lung. Odată cu internetul, în internet ar putea apărea (...neamânat!) forme de propulsie informațională, ideatică, emoțională, deci și de cultură azi de neimaginat. Internetul ar fi spațiul de plăsmuire și afirmare a lor. Ar fi laboratorul „alchimiei” electronice, digitale. Un fel de conștiința elaborată în laboratoarele de mâine ale entropiei. – Cât de mult influențează Lumea, cu toate fețele ei, ceea ce scrii? – Îndrăznesc să cred că am avut mereu simțul intrinsec al necesității, inevitabilității de contemporaneizare a ființei mele, pentru ca ea să fie receptivă atât la antichitatea, medievalitatea, modernitatea, chiar și la avangardismul lumii, când și cum s-au întâmplat toate astea. Inclusiv sub aspect... exterior-tehnic, să zic, să simt momentele în care a fost necesar să-mi înlocuiesc stiloul  (...cu pană de aur, chinezesc...) pe mașina de scris, iar aceasta – pe computer. Dintru început, dintru debut, posibil în anume parte inconștient, „mi-am dat seama” ce ar fi să fii viețuitor-debutant în literatură în deceniul șapte al secolului XX, într-un post-avangardism în surdină, neagreat de ideologia realismului socialist militant. În interrelația cu Lumea, cu fațetele ei, probabil că eu sunt dintre adepții și actanții reînnoirilor temperate, ideatice, tematice, stilistice, în această poziționare fiind plasat de unele particularități ale firii și destinului: m-am format în mediul literar, cultural, internațional, interetnic dintr-un fost imperiu, pe care, și ca jurnalist, a fost să-l cutreier, să-l cunosc în componentele sale de civilizații etnice, numite republici unionale – Țările Baltice, republicile transcaucaziene, cele din orientul apropiat și, bineînțeles, țările... sovietice europene. Din acele medii, din acele situații socio-culturale marcate de diverse particularități au intrat în cuprinsuri de cărți și teme mai speciale. Apoi preocupările mele pentru fenomenologia avangardistă, în primul rând cea rusă, imensă și dramatică. Firește, la Iași sau București nuanțele, particularitățile afirmării și maturizării mele ar fi fost oarecum altele. Poate că mai benefice, mai... accentuate, și mai vizibile, bineînțeles, criticii literare. În Lume, în jocul ei de fațete, mai mult sau mai puțin conștient (de fapt debutanții sunt mai puțin conștienți) încă dintru începuturile-ți literare este imposibil și inadmisibil să nu recurgi la sinteze inerente dintre tradiție și modernitate, în tentativa de-a articula altfel, pe nou, elementele din care s-ar putea întrupa, în acele timpuri, poezia, literatura în general. Pe atunci, demult în junețe, mă dumeream oarecât că, în spirit modernist sau în linia percuției de ecou a avangardismului, este important ca poetul, oricare, dacă e poet, totuși, să-și pună problema aflării sale în axul întregii tradiții poetice universale, în biblioteca și istoria acestor tradiții. Impulsurile, îndemnurile, sugestiile veneau, firește, și din partea vremurilor în modificare, care mă schimbau și pe mine. Astfel că chiar în cartea mea de debut în poeme s-a învecinat mitologia cu... tehnica, rusticul cu urbanitatea. Odată cu înaintarea dinspre debut spre maturitate, odată cu aprofundarea în studiul avangardismului aveam să conștientizez, și afectiv, și teoretic, că în poezie urbanismul presupune ritmul sacadat, uneori telegrafic, mișcarea impulsivă. Câmpul sensibilității se amplifică, actul poetic e și unul de cunoaștere mai intensă, mai diversă, în concordanță cu tumultul existențial în perpetuul prezent, trecut dintr-un secol în altul. – Cum înțelegi „indiferența la eveniment” a artistului despre care vorbea G. Călinescu în perioada lucrului intens la „Istoria literaturii…”? – „Pot povesti multe despre secolul trecut, i-am apucat sfârșitul”, scria Louis-Ferdinand Celine. Era vorba despre secolul XIX. Dar noi, care am apucat să trăim o jumătate din secolul XX și, iată, deja două decenii și ceva din secolul XXI, parcă nu am avea multe de povestit, de invocat evenimente cât de cât importante, din viața lumii, dar și din viața personală? Cum s-ar spune, am prins și noi ceva din res gestae – faptele memorabile ale omenirii din acest pandant de secole. Ne-am cam interferat cu ele, nu? Indiferența la eveniment nu exclude completamente interferența cu evenimentul. În mare, proza aceluiași Celine e una a interferenței cu evenimentele începutului de secol XX, cu cele din prima lui jumătate. Dar ce proză!... parcă adumbrind, lăsând pe plan secund evenimentul, evenimentele! Interferența a dat și diferența, balanța înclinând spre artă, psihologic, dramatism, stil, plasticitate etc., etc. Drept rezultat, nu a mai contat evenimentul propriu-zis, ci evenimentul-operă de artă pe care l-a inspirat, l-a generat. Altfel spus, dacă rezultatul interferenței la eveniment nu e unul fățiș, ci e scris, prelucrat/recreat literar, el fermentează în firea, în conștiința omului/scriitorului. Implicit, „rezultatul” e unul conform cu opiniile lui Călinescu despre necesitatea distanțării de evenimente, „spre a le citi semnificația uitată, cine nu se depărtează de oameni spre a scruta în ei umanitatea nu este un artist. Absența de la evenimente este condiția însăși a creației și a-i cere artistului să participe la existența noastră diurnă este a-i cere să se dezintereseze de adevărata viață esențială ce formează obiectul artei”. În fine, interferența la eveniment nu poate însemna, totuși, și indiferența la eveniment. Se întâmplă ca rezultatul acestei interferențe să fie esențializat și „depozitat”, apoi, poate că aflându-se în expectativă, mai târziu el apărând într-o formă sau alta în creația scriitorului.   – Cum îți explici succesul/insuccesul cărților tale (la cititori, la critica literară)? – În cazul succesului, aș pune surdina necesară a... modestiei, presupunând doar că cineva, totuși, a găsit că ar avea nevoie de unele cărți pe care le-am scris, le-a procurat, le-a găzduit în biblioteca personală sau, alții, în primul rând studenții, le-au solicitat la biblioteci, unii dintre tinerii cititori scriind în baza lor teze, liceale sau universitare. Unele din textele mele pentru cei mici sunt incluse în manuale și crestomații din învățământul primar, unii profesori le-au imprimat/interpretat și le-au postat pe rețelele de socializare/comunicare. În ce privește critica literară română, trebuie s-o luăm de undeva de mai departe. Vorba e că, în dreapta Prutului, cărțile mele s-au întâlnit cu ea abia când eu, autorul, aveam deja 40 de ani. Însă impactul a fost fără amânări și sincope, încât critica m-a „inclus” printre scriitorii români, pe care nu-i trece cu vederea, și pe mine, cel din stânga Prutului care, într-o anume măsură, am avut un traseu de afirmare oarecât deosebit de cel al colegilor din București, Iași, Cluj etc. Iar în timpurile când nu ne vedeam, nu ne cunoșteam, nu comunicam cu colegii de generație din dreapta am avut, totuși, norocul, șansa, întâmplarea destinului să intru la timp, cred, în ariile literaturii moderne universale, citind-o, studiind-o. Eram la curent cu izbânzile „la zi” ale literaturii române, cu tendințele ei de reînnoire canonică, stilistică, de revenire la respirațiile și aspirațiile interbelice, pentru a le relua, a le actualiza, contemporaneiza și propulsa, evolutiv, spre zile ce aveau să vină. Cu (neiertată, pentru unii!) retro-nemodestie vorbind, cred că, pe când eram deja la anii 4-5 universitari, nu ar fi fost prea mulți semeni și, la distanță, colegi de-ai mei la universitatea din dreapta, care să fi îndrăznit a se comporta cu nasul pe sus la (eventualele, ipoteticele, neadmisele, interzisele de vămi și grăniceri!) întâlniri și discuții ale noastre. Nu cred că le-aș fi cedat, ca student și debutant în literatură. Aveam în formarea mea ceva „în plus” – cunoașterea marii literaturi ruse din așa-numitele ei veacuri de aur și de argint. Știam multe din avangarda rusă, o fenomenologie unică, inconfundabilă în procesul general al avangardismului mondial. Călătorisem, cunoscusem spații și popoare. Din nenorocire, eram într-un imperiu dur, însă, în măsura în care doream și reușeam, încercam să iau lucruri utile formării mele ca individualitate, ca scriitor român în formare. Astfel că, în fine, întâlnirea mea cu critica română autentică s-a întâmplat fără... frisoane, animozități, neînțelegeri și reciprocă lipsă de atenție. Ba chiar aș putea spune că am avut surprize nu că plăcute, ci de-a dreptul răsunătoare (în destinul meu), în comparație cu liniștea, tăcerea, indecizia și... imprecizia opiniilor critice de pe malul stâng al Prutului. Adică, în dreapta Prutului critica de aleasă prestanță mi-a apreciat și recomandat poezia și proza în termeni capitali, indubitabili, pe când în capitale zisă Chișinău din când în când unii răuvoitori și prost instruiți de diverse calibre au reacționat bolnăvicios, bolovănos, stupid. Și pe timpul comuniștilor, și în timpuri democratice otova. În literburgul Chișinău interacțiunile literare de tot soiul, adică și cele dintre colegi, cu editurile, instituțiile anemice de cultură și susținerea a acesteia (mai curând, ele se susțin pe ele însele) sunt cam înghesuite, mototolite, deformate de mizerabilism și destulă mediocritate. Dacă treci Prutul, astfel de relații și interacțiuni sunt ceva mai relaxate, mai libere, mai independente de alții, mai dependente de tine. Bineînțeles, dacă ești cineva, dacă ai har, vigoare și caracter. Și atâtea altele. Ei, dar odată ce reușești să treci și de arealul românesc, să te pomenești în plină Europa, nu ai decât să dovedești că te poți afirma și pe alte meridiane, cum se zice. Să găsești traducători și edituri, să te găsească ei și ele pe tine. Să publici, să editezi, să te învrednicești de ecouri, recenzii, aprecieri. Și toate celelalte presupuse de viața literară mai aproape de normalitate (dacă ar fi posibil, totuși, așa ceva: ...normalitatea). În fine, ar fi de spus că, civilizat, cu critica de bună condiție ne respectăm în continuare. Din păcate, uneori de la distanță... Apoi succesul, atât cât le este dat, cărților tale la cititor, la critică depinde și de măsura în care tu te... suporți, când ești autocritic. Autoevaluarea e o necesitate și trebuie să-ți intre în obișnuință. Unul din înțelepții orientului, Kha-ghani, considera că mustrarea, chiar dură, pe care și-o adresează bărbatul sieși trebuie considerată ca stând la temelia preamăririi lui. Tot aici amintindu-ne și de Creangă care, într-un articol, spunea că pretutindeni este „mâna lui Dumnezeu, cea nevăzută, care, dacă nu ne-ar fi găurit pielea în dreptul ochilor, nu ne-am putea vedea greșelile unii altora”. Dar unde e cel în stare de o sinteză autocritică matură și nepărtinitoare a operei pe care a creat-o? Apoi, în aprecierile literare, în general, sau în cele pe care le faci tu sau le fac alții asupra scrisului tău sau le faceți dimpreună referitor la scrisul altora, trebuie să-ți asumi cu o respectivă resemnare iminența relativității, incertitudinii, indeciziei și, ni o singură dată, a confuziei mai mult sau mai puțin... savuroase. – Ai mai scrie dacă nu ai gândi un destinatar? Altfel spus, îți poți imagina cărțile tale ca pe niște mesaje lansate într-o sticlă în largul mării, fără certitudinea că le va găsi cineva? – Dacă a fost să trăiesc ore de fericire, timpuri mai scurte, mai lungi, ele au fost și a conștientizării faptului că nu am greșit, dedicându-mă literaturii. Chiar și atunci, în sumbrul comunism-bolșevism imperial rusesc, zis al uniunii popoarelor, a prieteniei lor necondiționate, transfrontaliere, transcontinentale, transrasiale, transetnice, transculturale... Chiar și atunci, în lagărul socialist, când un intelectual, un om de creația nu se putea alege cu prea multe. Chinuit de șanse nici că născute, o parte, altele ivite, totuși, dar de-a dreptul ratate, mai a treia parte din ele realizate nici pe departe deplin, în libertate, cum s-ar fi cuvenit. Șanse deformate, înghesuite, băgate în demisoluri sordide. Pe scurt, o parte din ele date omului blestemate gata. Iar unele cărți ale mele, poezia pe care am scris-o și o scriu sunt chiar sensul pe care am încercat să-l dau vieții. Dar contribuie și destinatarul la împlinirea acestui sens? Sigur. Parțial. Însă au existat mulți scriitori, pictori, compozitori care și-au făcut munca destinului fără a se gândi la destinatari, care, de altfel, în timpuri de mari necazuri sociale, mondiale nici nu aveau cum să-i ajute, să-i susțină prin „atenția” lor. În orice condiții, situații un scriitor nu ar putea renunța definitiv la predestinarea sa, la sensul vieții sale. Dacă ar încerca să o facă, și-ar avaria, și-ar deteriora iremediabil propria intimitate, fire, existență. În unele cazuri dramatice s-ar ajunge la demență.  – Care crezi că a fost lucrul (omul, întâmplarea, evenimentul) cel mai important din cariera ta de scriitor? –  Și în lămurirea cât de cât asupra unei astfel de cariere, cea de scriitor, tot ab ovo trebuie să pornim. Probabil, contează deloc puțin faptul că un viitor scriitor român din spațiile dintre Prut și Nistru a copilărit, împreună cu semenii săi, în anii ce au urmat imediat foametei, în sate și familii sărăcite de regimul comunist; familii dezorientate, speriate, amenințate. Contează că am mers la școli „korciaghinoviste” (Pavel), „mozoroviste” (Pavlik), unde ne dăscăleau persoane oneste, însă cu studii pedagogice „forțate”, grăbite, de câteva luni numai, pedagogii adevărați refugiindu-se în dreapta Prutului. Contează că celor dintâi lecturi ale mele li se adăugau obligatoriu folclorul și lecțiile de limba română pe care mi le „preda” anonimul filolog al neamului, intrând în sinteze misterioase unele cu celelalte, compunând subiecte fascinante în fantezia copilului ce eram. Contează că într-o anume zi, de mână cu mama sau bunica, ne-am oprit în fața ușii închise a bisericii; închise și pângărite de comuniști. Astea și altele bineînțeles că aveau să dea consecințe în dezvoltarea noastră sufletească, pentru formarea (sau deformarea) potențialului caracter, pentru... ce mai, pentru întreg destinul nostru de om – om, și om al faptei sale de profesionist. Inclusiv în ale scrisului. A fost important că, ajungând student la jurnalism și filologie, în primii doi ani – 1967, 1968 – am prins ceva libertate din ceea ce însemnase „dezghețul hrușciovist”. La Chișinău, puteam încă procura cărți românești, puteam abona presa editată la București. Din dreapta Prutului, veneau – rar, dar totuși veneau – formații artistice și echipe sportive. La cursuri, ni se mai recomandau operele lui Călinescu, Vianu, iar limba „moldovenească” o studiam după Introducere în lingvistică și Studii de lingvistică generală de Al. Graur. Contează că în a doua jumătate a anilor ’60 debutase editorial generația colecției Luceafărul – Stănescu, Sorescu, Baltag, Blandiana, Romanescu, Gheorghe, C. Ivănescu, Ursachi, Petre Popescu (Fire de jazz, Dulce ca mierea e glonțul patriei) și apăruse excepționala antologie a lui A.E. Baconsky Panorama poeziei universale contemporaneși că tu ai avut norocul să o citești, să o studiezi, să înveți din ea  Contează că de la Moscova(la Chișinău deja fusese interzisă realizarea cărții românești) am primit minunatul set de ediții poetice bilingve ce includeau volume de Apollinaire, Ungaretti, Quasimodo, Lorca, Eluard. La Chișinău erau în formă bună cenaclurile „Luceafărul” (ziarul Tinerimea Moldovei), „Eminescu” (Universitatea de Stat), „Miorița” (Biblioteca Republicană), precum și cel de la Casa Municipală a Tineretului. Manifestările noastre în acele cenacluri erau, probabil, în consens cu ce spune Claudiu într-un poem al lui Zbignew Herbert: „Am lărgit frontierele vorbirii adică frontierele libertății”.  Erau altfel, deosebiți și tinerii sau relativ tinerii poeți ce se afirmaseră în Moldova Estică – Vodă, Vatamanu, Damian, Codru, Teleucă, An. Ciocanu... Conta ținuta de scriitori estetizanți a lui George Meniuc (colegul de studenție, la litere și filosofie, al lui Geo Dumitrescu) sau Paul Mihnea (la Cernăuți, îl cunoscuse pe Paul Celan) care, de la un moment încolo, au refuzat înregimentarea. Strălucea cu adevărat teatrul pentru tineret „Luceafărul”, unde se juca și dramaturgie de Mihail Sebastian (Steaua fără nume) sau Mircea Ștefănescu (Eminescu; Nota zero la purtare). În acea atmosferă, și noi, debutanții, începuserăm a scrie ca și cum ne-am fi descătușat. Contează chiar și contrariul, negativul (ce ne trezea... contra-reactivul!), deoarece curând veniră/năvăliră zilele, săptămânile, lunile, anii în care efervescența intelectuală autentică a prins a fi suspectată, asuprită, stopată, sancționată. Dezlănțuită, omniprezentă, cenzura coagula restrictiv cenzul și ura față de adevăr și, în special, față de istoria și cultura românească. Pe atunci mi se cam încheia adolescența care nu-mi mai părea atât de lipsită de griji, ca odinioară, când mă mângâiam cu false, dar plăcute, totuși, rezonanțe de libertate și... eternitate... Contează și ceea ce mi-am zis că a fost o aproape nesperată deschidere de spații, de universuri culturale și etnice foarte deosebite unele de altele. Probabil am fost ușor... privilegiat și ca poet-debutant... călător, pe la 17-18-19 ani trăind înfiorătorul sentiment al străbătătorului de distanțe mari cu trenul, avionul, vaporul. Și respectivele trăiri mi-or fi „reglat” optica imaginației, fanteziei. Chiar dacă eram în URSS, pe a șasea parte a globului pământesc, cum se spunea, eu călătoream, de fapt, în diverse țări, familiarizându-mă cu tezaurul național al diferitor popoare. Cunoșteam orașe minunate și atât de diferite – Riga, Tallinn, Vilnius, Kiev, Odessa, Minsk, Dușanbe, Tașkent, Samarkand, Kazanul tătăresc, Habarovsk, bineînțeles, Moscova și Leningrad etc., etc. Și astăzi se întâmplă să discut cu colegi de-ai mei din București, Iași sau din Paris (Bujor Nedelcovici) despre marea (în momentele în care era totuși) cinematografie a regizorilor de genul și geniul unor Tarkovski, Danelia, Loteanu, Žalakevičius, Șukșin, Koncealovski, Reazanov, Mihalkov, Gaidai, Bondarciuk... Dar ce filme aveau georgienii! Celebrele teatre din Moscova sau Leningrad, din Țările Baltice, Gruzia, Armenia… Unele dintre ele aveau turnee și la Chișinău. În altele am intrat chiar acolo, în sediul lor național. Unele din renumitele muzee din lume, ca să amintesc doar de „Pușkin” din Moscova și Galeria Tretiakov, Ermitajul din Leningrad, de Lavra Pecerska din Kiev… Fel de fel de lanțuri muntoase și fluvii grandioase, de la Bug la Amur, „trecând” peste Volga, Don, Nipru etc. Marea Baltică, Siberia, Orientul Îndepărtat, în poală cu ghețarii Oceanului de Nord, atâtea altele din nespus de întinsa, până la lăbărțare, URSS, ca variante-evantaie geografice și etnice, ofereau poeților un registru tematic, metaforic... necuprins, inclusiv teme cu... taiga și păstori de reni, șamani și Republica Autonomă Evreiască de la hotarul cu... China; cu diversitatea asiatică osebitoare mult de europenism; Orientul Îndepărtat, dar și Orientul Mijlociu (...în timp ce spre Orientul Apropiat, ca și cum spre pământul făgăduinței, plecau colegii noștri semiți de ieri-alaltăieri...). O, să am pardon! Nu, nu îmi doream acele… – avantaje? privilegii? – vastități și puneri pe gânduri… Nu! Însă, odată ce situația rămânea de neschimbat, nu pot să nu-i fiu recunoscător Spiritului Suprem că m-a îndrumat ce să fac în acele împrejurări (și... împrejmuiri cu cortine de fier), cum să beneficiez de esențele lor ca om și tânăr scriitor. Repet: sigur că aș fi vrut să fiu împreună cu colegii mei de generație care frecventau cenaclurile lui Manolescu, Crohmălniceanu, Martin… Colegi-semeni care scriau la curajosul „Dialog” ieșean sau la elitistul, mi se părea mie, „Echinox” clujean, la „Familia” în care debutase Eminescu... Însă, odată ce n-am avut posibilitățile lor, le-am folosit pe cele pe care mi le sugera destinul nemulțumit de puterea sovietică, de imperialism. În pofida sârmei ghimpate de la Prut, dacă nu erai ispitit de tentațiile de avansare nomenclaturistă, puteai să-ți pui la cale tu însuți propriile șanse de a uni fenomene într-o sinteză intelectuală personală, ținându-te la curent cu ceea ce se întâmplă în literatura română, în cultura română în general. Dar câte altele au contat, contează!... Iar printre cele mai importante lucruri, fenomene din destinul (să-i zicem... cariera?...) unui scriitor contează Biblioteca! Dacă ești doldora de... bibliotecă, vine și timpul când te simți dezinvolt, abil până la... inspirație în reluarea și formularea momentelor memorabile, sintagmelor din mitologie și culturologie, incluzându-le pe nou în subiecte poetice sau de proză, modificându-le semnificațiile contextuale, astea în procesul de aderență și includere în – să zic – imperialismul metaforei universale. Sau, precum spunea filosoful Wilhelm Dilthey, o parte considerabilă din fericirea particulară, adică și ea legată de creație, izvorăște din resimțirea stărilor sufletești ale altora și convertirea lor în propriul tău mod de a fi.  Iar această interacțiune în crearea fericirii are loc, de regulă, pe calea culturii, literaturii, artei în întreg ansamblul lor temporal, trecut-prezent, astea toate avându-și de spațiu, de adăpost Biblioteca. Bibliotecile.  – Fă un exercițiu de imaginație: cum ar arăta astăzi lumea oamenilor dacă n-ar fi existat literatura/arta? – Pur și simplu lumea, prin sine, prin existența sa ar fi literatură încă nescrisă, dar existentă, totuși! Iar situația nu ar fi putut dura la nesfârșit, de la un moment încolo apărând cineva care, peste mii de ani de la cel care a pus pe tăblițele de argilă epopeeaGhilgameș, să pună în fișierele computerului sau ce-o mai fi în depărtate vremuri din viitor ceea ce se întâmplă cu lumea, ce gândește, ce simte lumea, care, inerent, ar reveni la literatură, ar reveni în literatură. O lume fără literatură este imposibil să existe, iar în forma-i (să admitem, totuși) lipsită de literatură ea ar arăta nu că nefiresc, ci oarecum monstruos. Literatura e modul de comunicare a lumii cu ea însăși, în ea însăși. Literatura e liant, e cheag, e drojdie, ferment ce dă conținut și formă lumii (împreună cu atâtea alte componente, firește). Fără literatură (poezie, metaforă) înseamnă fără comunicare pe înțelesul oamenilor și între oameni; înseamnă netransmiterea dragostei, bucuriei, tristeții, nostalgiei, dorințelor, iluziilor etc., etc. Iar fără ele probabil lumea nu poate exista, nu-și poate explica propria menire, propriul sens sau lipsa acestuia (ca în Ecleziastul). Nici nu s-ar mai numi Lume, pentru că astfel a boteza-o chiar Literatura, Filosofia, entropia ei existențială. Tot mai... cosmică, mai impregnată de cosmos și, tot mai mult, după puterea și importanța sa, impregnată în cosmic, infinit. Poate, din păcate, până la disoluție... Dar, până atunci (cât mai depărtat acest eventual atunci...), cam asta e cu scriitorul pământean (sper să nu pară prea mari, sau bombastice, cuvintele pe care le spun): literatura  înglobează deopotrivă taina vieții și a vocației, semnificația și menirea destinului. Pentru că, reiterez: pe o vreme – poate încă pentru câteva mii de ani de azi înainte sau mai puțin – literatura va rămânea să fie înfruntarea perisabilului și uitării. Însă o înfruntare tot mai slabă și deja cu ochii în ochii fatalității. Numai că până atunci...   Irina Petraș Scriitorul și lumea (Antologie). Ed. „Școala ardeleană”, 2021  
31 AUGUST 1989...
 

Organizatorii Conferinței Internaționale „Identitățile Chișinăului”, dedicată străzii 31 august 1989,  mi-au solicitat și mie contribuția/participarea. Ce temă! mi-am zis, care – să vezi! – îmi dau seama într-o clipă-două, este implicată chiar în destinul meu. Această stradă, pe durata a câtorva decenii, numită Kiev, deja de alte câteva decenii purtând emblematicul nume pentru reanimarea, revigorarea spiritului național românesc la Chișinău, în Estul pruto-nistrean al Moldovei istorice. Dar s-o pornesc oarecât metodic, consecvent în urmărirea implicării acestei artere urbane, sui generis spiritual-culturale în destinul unui copil/elev, apoi student, culminând cu orășenizarea definitivă a acestuia. Nu pot spune dacă, la prima mea descindeere la Chișinău, într-o excursie de cam șaizeci de ani, tovarășa învățătoare ne-o fi dus și pe strada imediat următoare bulevardului Lenin, numită Kiev. Țin minte doar plimbarea și distracția prin parcul Catedralei, pe lateralul acestuia dinspre strada Pușkin, unde ne luam avânt și lunecam pe trotuarul făcut loc de lunecuș de alții, înaintea noastră. Dezechilibrându-se în viteza lunecării, vreuna din mogâldețele ce eram se pomenea aruncată de pe pistă, bufnind, berbecește, cu capul în burta vreunui trecător care, bineînțeles, nu era orășean delicat în toate – mai înjura, mai te ajungea cu un picior în fund! „Bă, țărănoiule!”, auzeai cum agresatul îl preamărea, spre negativ, firește, pe colegul nostru făptaș care, ca fiecare altul dintre noi, nu era decât un pui de sătean de la Răut, ce dorea să-și petreacă din plin libertate ființei, la prima sa descălecare într-un oraș sadea, capitalie de re(s)publică unională. . Dar e sigur că prima mea promenadă pe strada Kiev mi s-a întâmplat în 1964, când, în urma unor peripeții și răzvrătiri adolescentine (plecasem din școala medie din satul de peste Răut, Chițcani, unde eram subevaluat la unele materii), am fost înscris elev la școala medie Nr. 11 „Ion Creangă” din Chișinău. Atunci am făcut o tentativă de a deveni cititorul Bibliotecii Naționale, dar s-a dovedit că nu se poate: încă nu aveam pașaport, nici un alt document care să confirme locul meu de trai în oraș. „Cum să dăm noi cărți pe mâna unui necunoscut, fără repere de localizare administrativă?!” Destinul îți corijează planurile, perspectivele, încât eu m-am văzut nevoit să mă reîntorc în sat (80 de kilometri nord de Chișinău), să-l susțin pe tatăl, care trecuse prin două complicate intervenții chirurgicale și, provizoriu, își pierduse capacitatea de muncă. Însă destinul, spuneam, știe și să amelioreze, să te încurajeze din nou. Astfel că, chiar în zorii despărțirii de școala medie din Ciocâlteni (aveam patalama la mână, plus medalia de eminență), condus de clasa noastră a X-a C la șosea, eu porneam spre Chișinău în buzunar cu invitația de a participa la o conferință unională (adică din întreaga... Uniune Sovietică) a tinerilor literați. Recomandarea și invitația veneau din partea ziarului „Tinerimea Moldovei”, în care mi se întâmplase debutul poetic al elevului ce mai fusesem ca ieri. În fine, ajuns la Casa Presei, prezentându-mă redactorului-șef Axentie Blanovschi, primesc îndrumările necesare: decontare la contabilitate, cazare, iar a doua zi să fiu prezent la deschiderea conferinței, pe strada Kiev numărul... (Să reținem: și Casa Presei avea atingere de strada Kiev, la intersecția ei cu str. Pușkin Nr. 22).   Dar s-o iau pe scurtătură. Devenind student, strada Kiev era una din cele mai frecventate de mine. Aici se află Biblioteca Națională, unde mi-am petrecut zile și prelungi înserări. În clădirea în care își are sediul actualmente Muzeul Național de Arte era situată Uniunea Scriitorilor. Aici veneam la discuțiile primelor manuscrise ale tinerilor. Aici mi-a fost discutată și viitoarea mea primă carte de poeme (în 1974). La Casa Presei exista un cenaclu cu tradiție, „Luceafărul” de la ”Tinerimea Moldovei”. La biblioteca Națională – cenaclul literar „Miorița”. Ne întâlneam la cenaclu și în Casa Orășenească a Tineretului, situată undea la colțul străzii Kiev cu Miciurin, pe atunci, Sfatul Țării azi. Iar la Institutul Politehnic, în blocul său de pe strada Kiev (fostă clădire a Seminarului Teologic, în care a studiat Alexei Mateevici), eram invitați la cenaclul „Ramuri”. Pe atunci se întrunea în ședințe și cenaclul literar de la Institutul de Medicină, însă curând satrapii regimului comunist au exclus limba română din procesul de predare, manualele în limba română fiind pur și simplu distruse, iar profesorii și studenții – intimidați, învrăjbiți între ei. Turnătorii se înmulțiseră alarmant. Îi avusesem și noi la universitate, destul de mulți. Post factum, puteai să-i depistezi după modul cum făceau carieră, agreați și promovați de partid, comsomol, kgb. Erau unicii cărora li se permitea te miri ce călătorii peste hotare. Apoi Uniunea Scriitorilor a trecut în clădirea ei actuală de pe strada Kiev 98. Aici veneam la redacțiile revistelor „Nistru”, „Kodrî”. Aici și-a transferat sediul săptămânalul „Literatura și Arta”, al cărui angajat eram. Într-o dimineață, pe când coborâsem din troleibuz la Casa Presei, luând-o spre USM, pe strada Kiev am văzut un caz puțin atipic: niște muncitori rodeau cu mari perii de oțel peretele din chirpici de calcar sarmatic al casei, în care locuiau ștabii timpului, inclusiv imbecilul secretar-prim al comuniștilor din RSS Moldovenească. Locul acelei rosături se mai vede și azi, calcarul peretelui fiind, încă, ceva mai deschis la culoare, decât patina vremii de pe întregul zid. Aflu că, noaptea, oameni curajoși scrisese cu vopsea pe peretele politrucilor „Cuib de dvoreni”. Să vezi, chiar pe cuibul ce avea milițieni de gardă! Mare scandal, mare vâlvă, mare daravelă... antisovietică! Spectacol, nu alta! De altfel, ca și „spectacolele” cu reconstruirea clădirii, în care actualmente se află Muzeul de Istorie și Arheologie: a fost „împinsă”, strămutată cu 10 metri îndărăt, mai departe de stradă. Cazul însă avusese precedent: clădirea, parcă dotată cu ambrazuri în loc de geamuri, a CC al PCM, pe când deja avea temelia (și... sub-temelia: buncăre etc.) pusă, băgată adânc în pământ și apărută cam la doi metri deasupra lui, a fost distrusă (milioane de ruble, ce mai!) și împinsă cu vreo 15 metri îndărăt. Așa dorise bossul... bossovicilor, Bodiul-coadă-de topor! Pe această arteră urbană este situată și biserica „Sf. Pantelimon”, care la începutul anilor 90 a revenit la menirea ei, duhovnicească. Însă comuniștii o pângăriseră, în spațiul respectivului lăcaș deschizând o așa-zisă sală de degustație (a vinurilor). Unii degustau, alții beau în toată (fărăde)legea! Din vreme în vreme, trec pe lângă acest locaș fie și din  necesitatea de a intra la policlinica, oarecum discretă, cu care se învecinează. Dacă aprinzi o lumânare în biserică, înainte de vizita la medici sau după ea, te simți parcă mai în siguranță, mai în bună stare sufletească și trupească. Pot spune cu certitudine că strada Kiev / 31 august a fost generoasă cu mine, cu destinul meu de cititor, scriitor, jurnalist, traducător. Unul din exemplele pe care țin să-l evoc (îmi vine să-i spun: fulminant!) e cel legat de sosirea lui Nichita Stănescu la Chișinău și întâlnirea cu el la fostul hotel „Codru”. Era în prima decadă a lunii septembrie 1976, când pe aici se țineau zilele literaturii sovietice în RSS Moldovenească. Oaspeții, participanții mai speciali, fuseseră primiți într-un cerc „restrâns și tovărășesc”, oficial-nomenclaturist. Discreție bolșevic-tovărășească, încât nu se aflase, spre exemplu, nici la Casa Presei (zisă și – se știe de ce – Casa Presiunii), prin redacții (eu eram la Tinerimea Moldovei) că la acel eveniment vor participa și doi scriitori români, unul dintre ei fiind chiar Nichita Stănescu, numele și creația căruia – să nu pară incredibil azi! – pe atunci, la Facultatea de Filologie a Universității, prin cenaclurile literare (la Chișinău, activau vreo 7-8 de asemenea grupări ale debutanților) era foarte popular. Secretarul Boțu și boșii de la USM nu trimiseseră după Nichita vreuna din mașinile organizației scriitoricești (erau vreo trei, pare-se), iar Stănescu și Tomuș au fost conduși spre un taxi. La volan – o rusoaică, sau vreo securistă, căreia i se sugerase să nu răspundă la provocările... românilor. Când ajunseră la hotelul „Codru”, galant cum era, Nichita vru să răsplătească tovarășa de la volan, însă dat fiind că nu avea niciun ban sovietic asupra lui, își scoase cămașa și i-o oferi șoferiței, mai și îmbrățișând-o, aceasta încercând totuși să... păstreze distanța. Femeia zâmbi strâmb, deschise portbagajul și puse acolo cămașa poetului... Din momentele (unele minunate, încântătoare!) cu Marele Poet (le-am publicat într-un eseu din „România literară” – „Nichita Stănescu la Chișinău”, inclus și volumul „Vederea dinspre alții, vedere spre alții”) le voi reține de cele ce țin, „strict”, de arealul străzii ce avea să devină 31 august 1989. În una din dimineți, aflându-mă în fața hotelului, mă pomenesc întrebat de Pavel Boțu, secretarul prim la scriitori: „Ce faci, tinere?!”. Îi spun ce-i spun. „Ce ai zice, dacă împreună cu Gheorghe Dmitrievici (Vodă), veți însoți oaspeții la aeroport; unii pleacă ceva mai devreme”. Propunerea m-a bucurat, Gheorghe Vodă fiind filotimul meu, cel care mi-a susținut și a prefațat cartea de debut, apărută în aprilie a aceluiași an 1976. La aeroport poate că am plecat o dată sau de două ori, conducând nu mai țin minte pe cine. Iar după ce ne-am îndeplinit pe cinste misiunea, nea Gicu, poetul Vodă, zice să intrăm în restaurantul hotelului, unde, într-o nișă destul de încăpătoare, se găsiră locuri și pentru noi doi, la o masă la care se aflau Nichita Stănescu, Mircea Tomuș, Pavel Boțu, Aureliu Busuioc, Victor Teleucă, poate și altcineva, dar, sigur, și ăla de la CC cu ideologia și propaganda, кСтати говоря...). Eram în stânga lui Tomuș, Tomuș – în stânga lui Nichita. Unii din cei prezenți au citit versuri, iar Nichita s-a „dezlănțuit” cu „A unsprezecea elegie”.  La un moment dat, Pavel Boțu, ca amfitrion-șef, se ridică și – ce credeți că face? – rostește un toast pentru... „Leonid Ilici Brejnev, mare om de stat, lider mondial” etc. Noi cum să procedăm? Ne ridicăm în picioare și bem pentru ce s-a propus... Ei bine, după o pauză de „Negru de Purcari” sau, poate, de „Cabernet”, Mircea Tomuș zice: „Nichita, acum un timp, și tu ai fost primit de un mare om de stat. Poate spui ceva?” Stănescu se ridică – ce să-i faci, așa a fost, – rostind un toast pentru tovarășul... Nicolae Ceaușescu. Bineînțeles, iar în picioare, am ciocnit paharele, închinând pentru ce ne îndemnase ilustrul coleg. Și la acea agapă prelungită până mai târziu, Nichita avusese o ținută dezinvoltă, nonconformistă. Gravitatea oficioșilor nu-l timora, de parcă nici nu i-ar fi observat. Bineînțeles, peste câteva decenii trecute, mărturiile vin oarecum mai dez-afectate, însă unele momente ale acelor întâmplări excepționale, precum le trăiam eu atunci, le pot invoca aproape cu exactitate. Era fascinația unui mare poet, poate că azi considerat ceva mai puțin important, depinde... Speram să-l mai revăd pe Nichita. Ba, într-o vreme, se zvonise că Stănescu va veni din nou la Chișinău. Însă nu a sosit. Cică, între timp, s-ar fi îndrăgostit lulea, etcetera... Iar acum vreo doi ani am făcut ultimele fotografii ale fostului hotel „Codru”, ce se afla în proces de demolare. (Se zvonea că, chipurile, clădirea chișinăuiană fusese plagiată după una din spațiile scandinave... Oricum, „Codru” avusese o istorie dinamică, o bună parte din care a fost fixată, înregistrată în arhivele KGB-ului.) Eh, de câte ori și în câte locuri strada 31 august 1989 și-a tot schimbat înfățișarea! Uneori spre bine, alteori – nu prea... Precum în cazul tuflirii pe de laturile clădirii Teatrului „Licurici” a unor localuri de consum, atât de nepotrivite cu anturajul – clădirile Muzeului Național de Arte, Teatrul „Licurici”, „Muzeul de Istorie și Arheologie, în față – Biblioteca Națională. Cunosc istoria – e un bine, o cedare pe care i-a făcut-o fostul primar Urechean (trebuia... urecheat!) unui amic. Cu astfel de amiciții, cedări, închideri de ochi la fărădelegi Chișinăul a fost și continue a fi sluțit, desfigurat... În fine (de etapă), câteva decenii la rând am tot străbătut strada Kiev, apoi 31 august, pe aceasta trecând-o, pedestru, și azi, uneori fredonând melodii din celebrul film al lui Fellini La strada (ah, Dino Rota!...). Pentru a nu fi repetitiv, n-o să mă refer in extenso la motivația care a schimbat... ecuația: totul porni de la mișcarea de redeșteptare (nu de... renaștere, pentru că nu eram... morți, nu?) națională, multe din impulsurile ei inițiale având loc în incinta Casei Scriitorilor. Dar și pe Aleea Clasicilor din Grădina Publică „Ștefan cel Mare” (azi; altădată – altcumva numindu-se...), având și ea o latura de sud tangentă cu strada 31 august. Aici, clădirea fostului Muzeu al... Partidului Comunist a fost dislocată de Ministerul Justiției și Arhiva de Stat (de unde, de altfel, mi-am adunat unele motivații pentru... pensionare). Fosta clădire a comitetului orășenesc de partid (unic și buldog) mai întâi i-a fost atribuită unui colegiu de arte plastice, apoi a intrat în ea Ministerul de Externe. Vizavi – Casa sindicatelor, iar, lateral pe dreapta, – sediul UNESCO. Între străzile Sfatul Țării și Lazo e unul din blocurile de curs ale Academiei de Arte.  Eu îl țin minte de pe când în el se afla filiala celebrului pe timpuri hotel „Moldova”, mai ales imprimându-mi-se adânc în memorie câteva seri petrecute împreună cu tinerii absolvenți ai unei celebre școli teatrale din Moscova, care aveau să se includă în viața scenică de la noi. Provizoriu, ei fuseseră cazați aici/acolo: Ion Puiu (la o ședință a cenaclului „Eminescu” de la Universitate a urcat pe un pupitru, recitând, sonor-incitat, poeme patriotice, ceea ce s-a lăsat cu nemulțumiri ale șefimii de la catedră, dar mai ales de la Planetariu – KGB), Anatol Răzmeriță (acompaniindu-se la chitară, depăna poeme de Tudor Arghezi, Ion Minulescu...), Diana Barcaru, Iurie Negoiță, Ninela Caranfil, Mihai Iorga (retras, delicat, parcă deloc asemănător fulminantului său frate Liubomir Iorga...). Iar azi, vecinul ex-filialei hotelului „Moldova” e hotelul „Dacia”, fost al comsomolului. Cu toate ale ei și ale noastre, ale bătrânului Chișinău și nu numai, strada 31 august 1989 își continuă existența tumultoasă, cu atâtea evenimente desfășurate în Casa Scriitorilor, în cele câteva muzee de importanță națională, cu două biblioteci naționale, una fiind filiala celei pentru copii. Pe această stradă poposesc delegații din țările lumii (la Ministerul de externe, reprezentanța UNESCO, Palatul Republicii etc., etc.). Spectacole, saloane bibliografice, conferințe, expoziții (unele din acestea, cardinale, aș zice, în destinul meu), așa-zisele mese rotunde [cam... colțuroase!] – la Biblioteca Națională, organizată de regretatul coleg Alexe Rău și la Muzeul de Literatură „Kogălniceanu”, actualmente în curs de strămutare pe strada Mateevici), lansări de cărți... Cărți concepute, elaborate, lansate la fosta editură EUS de la Casa Scriitorilor. Acolo, împreună cu prietenii Ioan Mânăscurtă și Tudor Marin, la începutul anilor ʼ90, am pus la bună cale seria „Poezii de duminică”, în care, cu titlu de urgență (pentru liceeni, profesori etc.), am lansat antologii compacte din creația celor mai mari poeți români. (Am folosit sintagma bună cale sugerată, implicit, de faptul că școala noastră din Negureni avusese un director cu numele: Bunăcale).  Pe de o parte și alta a străzii se află și trei monumente importante. S-o începem cu cel al lupoaicei romane ce-i alăptează pe Romul și Remus, sub care e plasată, temeinic, spus-a eminesciană „De la Râm ne tragem”. (Vă aduceți aminte de ticăloșia comuniștilor, care ca și cum confiscase monumentul, sub pretextul că-l renovează, tăinuindu-l în locuri ferite... Cu alte cuvinte, și pentru acest simbol s-a dus o lup(t)ă deloc ușoară, pentru a împinge cât de cât îndărăt cozile de topor, mancurții!) Iar Eminescu se află în fața Casei Scriitorilor. Imediat pe stânga, în diagonală, la intersecția străzilor 31 august și Petru Movilă, e amplasat bustul generalului Józef Piłsudski, marele politician polonez fiind unul din prietenii fideli ai românilor. Acum mai mulți ani, în călătoria mea prin Polonia, la Varșovia,  pe mijloacele de transport în comun, autobuze, troleibuze, văzusem plasate panouri cu chipurile marilor personalități ale acestei țări, care avuseseră cuvinte de înaltă considerație pentru neamul nostru. Astfel, pe panoul cu Papa Ioan al II-lea era reprodusă spusa înaltului pontif: „Rumunia est Ogorodem Matki Boskiej” – „România este grădina Maicii Domnului”, iar pe cel al mareșalului Jozef Pilsudski: „Alianța polono-română trebuie să dureze”. În fine, tinzând spre înțelepciune și atenți la Ecleziast, e cazul să ne amintim de pilduirile memorabile ale antichității, nu? (De altfel, în latinește, monumentul însemna ceea ce amintește de ceva...) Așadar, să recurgem, instructiv, la unele exemplificări, chiar și de cele nu prea... optimiste. Să zicem: Memento mori. În Roma Antică această frază era rostită în timpul defilării conducătorilor de oști, care se întorceau victorioși din războinicecampanii. În triumfalul car de luptă, la spatele gloriosului stătea un biet sclav, care avea menirea să rostească din când în când fraza: Memento mori = Amintește-ți de moarte. Adică, domnul meu și al țării, în pofida uriașii tale glorii prezente, tu ești totuși un muritor... Acest ecou parcă s-ar auzi și pe strada 31 august, unde, la intersecția ei cu strada Petru Movilă, se află... morga spitalului de urgență. Memento mori...  E ceva care, ca orice altceva, chiar poate inspira – proză, poezie, iată – pasaje de publicistică/eseistic. Iertare, dar reproduc și eu aici unele versuri din poemele mele: „mâinile noastre cunosc ce e moartea – ele/ zilnic intrând după câte ceva în/ morga de apartament a frigiderului/ (de aici aluziva-mi referință la/ elipsoidala cifră 0/ de forma unui inel deformat pe un deget strâns între/ țâțânile ușii/ de frigider...); mâinile noastre trecând peste/ cadavrul vreunui miel vreunei păsări/ peste slana vreunui leș de porc/ peste testiculele însângerate ale roșiilor/ peste rinichii sau doar forma de rinichi a castraveților/ peste sânii de adolescentă curviștină ai cepelor/ (varza unde o trecem – la sâni/ la fese ori la FeSeNe?); mâinile noastre/ trebăluind prin morga frigiderului/ ca printr-un incubator ticsit cu/ cadavrele bobocilor nenăscuți/ în felurimi de găoace/ poate că și în cele de pinguin ce se prăsește la/ polul nord sau de struț.../ (dar să lăsăm Australia/ în plata ex-Zeului Coloniilor...)./ Ce mai ținem în morga domestică a frigiderului? – Icre/ negre în care stau deja pururi nenăscuții pești/ argintii; câte o presărare de sandviș de somon/ de Amur (ce amor sinistru!) sufocați în/ embrionii congelați ai icrelor roșii (adică tot pești argintii)./ ...He! ce umblăm noi cu/ falsul raport dintre inimă și neființă/ când mâinile noastre trebăluiesc zilnic prin/ morga frigiderului? // Mâinile și gurile noastre/ mai în relații (strânse) cu moartea/ cu leșurile ei felurite/ cu... cu... 0 (zero) de inel elipsoidal/ pe degetul deformat între țâțânile ușii de morgă/ domestică. !O! – ce/ mirare stupidă de/ atâtea erori vizibile... Dar și acest poem în trei părți, ce adie exact din locurile, priveliștile la care ne referim aici: 1. Peisaj în Chișinău – În această parte semi-rustică a Chișinăului/ vezi sute de boschete de liliac înflorit/ dar, iată, de neuitat e liliacul revărsat/ la colț de morgă orășenească/ din colțul străzilor Petru Movilă – 31 august/ vizavi-pieziș de colțul alb/ al casei scriitorilor... 2. Internaționala – Pe zidul alb-gălbui al morgii orășenești/ un graffitti zugrăvit curcubeic: „Sculați voi/ oropsiți ai sorții!” 3. Înșelătoarea părere – Este înșelătoare părerea că/ în morga zăvorâtă/ nu se întâmplă nimic... Da, memento mori... Astfel, destinul, providența a făcut ca la foarte multe din evenimentele străzii 31 august să fiu participant, actant și eu. Cu cuvântul scris sau rostit. Inclusiv cu acest text, poate că nostalgic în ecourile pe care le-a captat, le-a răspândit ca o melodie din La strada...   I.2021
DESPRE CARTE - DIN DOUĂ CĂRȚI
          ANTOLOGIA LEOLOGISMELOR

·  Nu citești o carte ca să înveți numaidecât să vorbești frumos, ci, eventual, să înveți să mai și taci. ·  Carte frumoasă, cu cinstea pentru cel care te-a scris, nu e nevoie să fii buricul pământului, dar uricul pământului – de ce nu ai fi? ·  Cioran: „De contat, contează numai cartea împlântată ca un cuțit în inima cititorului”. Ce facem, ascuțim cuțitele? ·  De regulă, o carte de versuri e și una de reversuri. ·  Există cărți atât de voluminoase (unele și consistente), încât ai putea să le cuprinzi pe după umeri, ca pe un prieten. Spre exemplu, „Istoria literaturii române” a lui George Călinescu. ·  Luați cărțile de proverbe din fața mea, pentru că aș putea să le deformez spre… adevăr! ·Cărțile au soarta lor. Ceea ce nu totdeauna se poate spune despre cei care le-au scris. ·Cărțile de memorii?... Trecutul e mereu ceva de restaurat, chiar de reinventat. ·Ucide fiara din tine. Însă mai întâi vezi, dacă nu e introdusă în Cartea Roșie. Sau chiar dacă e introdusă în această Carte. ·Nu e adevărat ce scria Dimitrie Cantemir despre conaționalii noștri, că, chipurile, ei ar fi cam leneși la carte. Nu, nu, ei ar dori să-și procure niște cărți, însă banii nu le ajung decât pentru băutură. Însă astăzi, când încearcă să scrie cărți (nu, nu să și citească...) oricine cui nu-i este lene, unii parcă ar căuta și partea bună a spusei lui Cantemir că, chipurile, avem un popor cam leneș la carte parcă ar fi de bine. ·Ca o condică de reclamații – cartea destinului. ·Biblia – Cartea cărților, adică a decepțiilor. ·  Cartea verde – ce bestseller! Cartea roșie – cel mai trist bestseller. ·  Iar azi, regele Solomon ar zice în Cântarea cântărilor: „Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, / pe gazelele”, în genere – pe Cartea roșie vă jur și chiar pe rezervația naturală. ·  Unele livrete de economii ar fi mai curând niște cărți roșii, de ocrotire a ceea ce e pe cale de dispariție... ·  Am descoperit că în cartea mea, „În ambuteiaj” nu am folosit cuvintele nemurire / nemuritor. E o performanță: Sau... am mai prins la minte? ·  Aceasta e recenta ediție a cărții de telefoane a orașului nostru. Deocamdată – parțial – o carte vie. Pentru că, până la ea, au mai fost câteva cărți de telefoane, deja moarte. ·  O carte născându-se din alte cărți? Cam așa e: biblioteca are și ceva de maternitate. ·  Ce veche, ce bătrână e cartea lui Nostradamus; carte din care izvorăsc, se risipesc vești atât de noi, de proaspete și, din păcate, totdeauna proaste. ·     Uneori, când închizi Marea Carte, sufletul tău tresare înfiorat, părându-i-se că s-a închis o capcană! ·  Unul dobă, altul dubă de carte. ·  Dacă pompierii din Alexandria ar fi știut carte, poate că salvau totuși biblioteca. ·  Și totuși, istoria scrisă seamănă mai mult a graffitti, decât a carte fundamentală. ·  Să te depășești pe tine însuți? Parcă e atât de complicat? Mai citește vreo carte, două și te-ai și depășit. · Ieșind din biblioteca publică, vârsta a treia pocnește sonor una de alta două cărți, desprăfuindu-le. Mda, se citește tot mai puțin... ·  „Hai să ne iubim, să vedem dacă e adevărat ce spun cărțile – că iubirea învinge moartea”. „Da, pentru că s-ar putea naște un prunc...” ·  Stăpânul s-a dovedit a fi ușor nesimțit, încât, cât el a tot vorbit la telefon, oaspetele său reuși să citească aproape jumătate din inscripțiile de pe cotoarele celor câteva sute de cărți din cabinetul-bibliotecă. ·  Bineînțeles, roagă-te și în bibliotecă imensă sau doar cât o chilie – Dumnezeu se află și printre cărți, dar mai ales în ele. ·  Pustiu orizontul pustiului, unde, cu o linie vălurată, dunele subliniază cursivul din cărțile cerului. ·  Îmi amintesc de prima vacanță la mare, după care a trebuit să fac ceva extraordinar de poetic, de metaforic: să scutur nisipul dintre filele cărților pe care le citisem la plajă. Astăzi, mă întorc de la mare cu displayul tabletei nițel zgâriat de fire de nisip. ·  Biblioteca este o inimaginabilă sumă nu atât de cărți, cât de fapte. ·  Să nu crezi că nu ți se întâmplă nimic, dacă nu citești cărți. ·  Sigur că aș găsi motiv să-i critic textele. Însă el are norocul că scrie cărți voluminoase, care mă descurajează să le citesc. Cum s-ar spune, sunt niște tomuri peste care se așterne tăcerea. Inclusiv a mea.

 Leo Butnaru

  Desen, pictură, poezie...     La vârstă precoce, sufletul meu căuta să-și exteriorizeze altcumva energiile. Trăiam o adevărată evlavie în fața culorilor, precum li se spunea, la Negurenii mei de baștină, creioanelor colorate, acuarelelor, tuburilor cu vopsele. Culoarea mă interesa și mă fermeca chiar și atunci, când nu era decât un punct, să zic; „punctul” gămăliei de chibrit care, uneori, putea fi nu doar brună, ci și roză, verde, pe scurt – colorată, ceea ce (îmi amintesc destul de clar, mai că senzitiv) mă uimea oarecum, din neștiința că, până a se fixa bob cu bob pe vârfuri de chibrituri, în amestecul de substanțe inflamabile se adăuga și un colorant sau altul. Dar, chiar dacă ai… dar de la Cel de Sus, tu, copil într-o casă de țară, cum să ajungi să pictezi, să sculptezi, să modelezi măști din papier mâche? Și totuși, pe astea eu unul le-am încercat, le-am probat, lăsându-mă, pe un timp, acaparat de fiecare din ele sau de toate odată. Apoi, tot autodidact, am învățat armonica (talyanka, precum zicea Esenin, – de la: italianca). Cel mai fidel am fost față de desen și pictură. Cumpărasem acuarele și vopsele. Ieșeam la plain air, precum citisem undeva că fac pictorii. Încercam să potrivesc culorile mele cu cele din peisaje. Aici e cazul să-mi amintesc și de primele… „sculpturi”. Încă mic de tot, luam câte un fus din cele cu care torcea mama, depunând / aranjând pe el bucățele de plastilină, netezindu-le, modelându-le, pentru a obține vreun chip de om. Configurația fusului… amforat la mijloc îmi oferea baza viitoarei „opere sculpturale” (între ghilimele fie spus despre... fus). Peste ani, deja destul de mulți, a fost firesc să mă întreb, să mă iscodesc pe mine însumi despre cum, de unde porniseră acele prime impulsuri spre desen, spre pictură, sculptură?... Ar fi fost mai multe modele de inițiat și de urmat, fie și cei doi fierari, sculptați / modelați de tatăl meu parcă din două popice ceva mai mari. Era superb duetul / „duelul” muncitorilor cu barosul! Două figuri de bărbați plasate pe o pereche de tije paralele, prinse pe axe la mijloc și la glezne, astfel că, atunci când tijele-pârghii erau trase în dreapta-stânga și invers, zeloșii fierari se mișcau ritmic, lovind ba unul, ba celălalt cu ciocanele în nicovala montată la mijlocul distanței dinte unul și celălalt... (Mai târziu, prin clasa a patra, a cincea, aveam să traforez din placaj un bărbat și un urs care mânuiau în tandem un ferestrău; principiul acționării figurinelor era similar cu cel al fierarilor pe care mi-i modelase tata.) Fierarii erau deja păpuși sadea, aproape… orășenizate, perioada de trecere spre ei fiind cea a cocuțelor rudimentare improvizate dintr-un știulete de păpușoi fără boabe, „îmbrobodit”, stângaci, cu o cârpuliță oarecare. Ce de-a ritualuri punem noi la cale cu toate păpușelele de știulete, adunate din mahala! Nunți, cumetrii, hore în sat!... Dar și…  înmormântări… Ce mai bocete improvizam la „înmormântarea” vreunei atare cocuțe, petrecute la cele veșnice de alte asemenea improvizații a chip de oameni – cocuța-preot, cocuța-dascăl, dar înaintea lor – cocuțele mamă și tată, părinți  răpuși de durere, când dădeam țărână peste cocuța-fiu sau fiica lor, jelită sfâșietor de toată lumea gâgâlicilor… Dar uite că panoplia-jucăria și... (în)fermecarea se cam termină aici... Poate că ar mai fi să invoc și păpușa aia mare de lemn în care, una în alta, se aflau alte 5-6 ruscuțe, „matrioșca”. (Era plină lumea de „matrioște”, de puteai crede că sovieticii veniseră cu tancurile încărcate de batalioane de pupa russa...) Și ea, prima, cea mai mare păpușă – „mamă-eroină” de... lemn... Mamă-eroină era un titlu important în Uniunea Sovietică. Dar cum să uiți de minunea minunilor – caleidoscopul rudimentar – un tub din carton presat prin ocularul căruia vedeam infinite posibilități de alcătuire, compunere, constituire a combinațiunilor de ornamente, ozoare, modele geometrice multicolore?!... Mult timp priveam vrăjit în spațiile – se păreau imense – ale acelei camere a miracolelor, fără a ști multe lucruri despre sistemul – rudimentar, de altfel, – de oglinzi din tub, care regizează atât de surprinzător, mereu altfel, pe nou cele zece-douăzeci de ciobulețe de sticlă multicoloră, căzute, la rotirea tubului, la întâmplare, dar „ordonate” și geometrizate uimitor de măiestrit de reflecțiile lor în cele trei oglinjoare lunguieț-dreptunghiulare, plasate sub formă de prismă triunghiulară, una-n muchiile celorlalte două etc. Dar și mai și era diascopul… Jucăria, mecanismul care, în concepția mea de gâgâlici, era cea mai înrudită cu minunea! Îi întorceam, pe dreapta, o rotiță, pentru ca înăuntru să-i meargă filmulețul, cele 10-15 cadre vizionate la nesfârșit, trecute de mii de ori pe sub ochii mei și ai prietenilor-de-vârstă-mică; eu eram „mecanicul de cinema” al mahalalei. Apoi „cinemateca” mea avea să avanseze, fiind rulată la un aparat de proiecție, rudimentar și el. Iar într-o casă de țară e ușor să găsești… ecranul: e mult perete alb, văruit, astfel că proiectează imaginile unde-ți poftește  inima, unde ți-i cheful momentului. Una din preocupările relativ obsedante era să pun monede sub fila de hârtie și, cu capătul teșit al creionului, să tot dau, alunecător, peste locul rotunjimilor numismatice, până apăreau la lumină, încetul cu încetul, imaginile pajurii și capului, steme și însemne statale, numărul anilor în care au fost bătuți un leu, un ban, un pitac, o copeică etc. Obținerea unor cópii bănești mi se părea o îndeletnicire aproape miraculoasă; de parcă aș fi reușit să depistez intim-aievea ușor figurativul contur al tainelor. Reveneam mereu la atare preocupare, deoarece pe polițele „între hornurilor” (micile „dulapuri” de argilă ale caselor țărănești!) sau prin lăzi vechi de zestre se găseau încă multe monede din vremuri trecute, emise de diferite stăpâniri, altele rămase, pur și simplu, calpe, devalorizate în urma inflațiilor sau reformelor monetare. Ce miraculoase mi se păruseră și abțibildurile, primele! Mă fascinau, nu altceva! Căutam bani să le procur, locuri potrivite pe care să le aplic, înmuindu-le aproape alchimic în apă, cu vârful limbii între dinți de mare străduință, dezlipindu-le cu înfiorată atenție hârtia-suport, ca nu care cumva să li se deterioreze stratul subțire de colodiu. Aveam oarece pasiune și pentru filele subțiri-subțiri de indigo, copiind cu ele, sub ele fel de fel de desene, schițe etc. (Ce scumpe mi se păreau aceste și alte nimicuri… foarte scumpe!) Dar cum să uit zilele-eveniment din preajma primăverii, legate și ele de joc, de jucării?! Copil, la gura cuptorului, unde răzbătea lumina lămpii cu petrol, pe pătrățele rupte din laturile înguste ale paralelipipedului cutiei de chibrituri, dădeam-înfășuram o dată, de două ori cu fir alb, o dată, de două ori – cu fir roșu. Confecționam mărțișoare pe care, din nerăbdare, le prindeam de hăinuța de parasină de cu seară, la 28 sau 29 februarie. E-hei, de câte ori nerăbdarea a tot încălcat tradiția! Astăzi mărțișoarele parcă sunt mai altfel sau, mai bine spus, nu seamănă cu cele pe care le confecționam noi la Negureni – ele ne ieșeau în ozor-scăriță, apărută la întrețeserea albului și roșului. Adică, simbolul primăverii avea o configurație geometrică (oarecum… cubistă), specifică rumbelor (așa li se spunea la noi unor covoare mai simple, decât covoarele – covoare) sau chilimurilor. Apoi tata mă învățase ca, dintr-o filă de hârtie împăturită în 4-5, să modelez cu foarfecile o întreagă horă de omuleți ținându-se de mână, ce apăreau la despăturirea „operei”. Găurele – nas, gură, nasturi la vestoane... A, da, la grădiniță aveam jucării barosane – căluți din mucava presată, vopsiți frumos, atrăgător, pe rotile, pe care îi încălecau cei mai mici; triciclete – pentru mai răsăriți... În casele satului meu de baștină Negureni pe Răut, mai ales în așa-numitele case mari, camere pentru sărbătorile de familie, pentru primit oaspeți, erau multe, foarte multe broderii. Erau prezente și în cele trei camere ale casei noastre, de asemenea multe, deoarece la ele migăleau doi meșteri; mai precis fie spus, o meșteriță – mama, și un... meșteruț, chiar eu, Licușor, băiat care, într-un fel, mergea pe urmele lui Nică a Pietrei, alias Ion Creangă, care torcea, iar eu, da, brodam. De la broderie, ca proces, de asemenea puteai învăța ceva îndemânare în desen, în compoziție grafică, în alegerea și potrivirea culorilor. De regulă, cum se proceda la realizarea unei noi broderii? Din mână în mână, din mahala în mahala, din casă în casă circulau modele cu desenele diferitor viitoare broderii. Aceste tipare erau desenate pe file tari de hârtie, iar cel care își alegea unul din modele își umezea pânza pentru broderie și o întindea peste model, acesta transpărând prin ea. Cu un creion chimic trecea conturul pe pânză, după care se și executa broderia, firele colorate trecute cu acul prin pânză scoțând la iveală compoziții, ozoare, minunății! Printre subiectele populare erau cele cu îngeri, aceștia având, în unele cazuri, aripi portocalii, în altele – albastre, azurii. Erau îngeri în pereche, dolofani, bucălați, față în față, în broderii de pus la icoane. Zâne cu pletele aurii și, uneori, purtând cobiliță cu două găleți pe umerii lor de fete de țară. Păsări, mai ales păunii și papagali, alteori lebede stând cioc la cioc cu gâturile ca două semne de întrebare despre amor, adică dragoste, iubire, fidelitate, în genere sentiment și frumusețe. Nu era ușor să brodezi un păun, bineînțeles din cauza abundenței culorilor în evantaiul cozii sale. Păuni cu coroană pe cap.  Erau populari în compoziții și ciorchinii viilor, chihlimbarii sau violet-întunecați. Păsărele, porumbei în perechi pe marginea coșurilor cu flori. Cai mândri, dar și pisicuțe drăguțe, cățeluși cu limbuța roșie și urechile clăpăuge, lebede, cocori... Bârsane cârlionțate în compoziții pastorale. Pe unele broderii erau încondeiate cu acul și numele meșterițelor, anul când au fost împlinite frumusețile caselor de gospodari, mai ales a celor cu fete de măritat. Ei bine, eu, bărbat sadea la 8-10 ani, nu puteam să-mi trec numele pe vreo broderie, meșteșug sau artă consfințită și atribuită genului și geniului feminin. Însă continuam să brodez.   Unele case din Negureni erau adevărate galerii, muzee de broderii, astfel că, de venea cineva în ospeție, stăpâna sau fiicele sale țineau să-i arate podoabele ieșite de sub mâinile și ácele lor.   Prin urmare, pot spune că unul din posibile cursuri de perseverarea în desen, apoi în acuarele, picturi în ulei le-am trecut în lumea broderiilor, în lumea artei lor. Mi-amintesc de cele 7 creioane de colorat din cutia „Spartacus”, pe care le puteai procura cu două ouă de găină la prăvălia din sat. Cu creioane de colorat (șapte în cutie, ca o gamă cromatică) desenam cocoși, păuni și alte păsări exotice, inclusiv colibri ce-și depun ouăle mai mici decât niște icrișoare de pești mărunți, din Răut. Vârful limbii îmi era un spectru șapte-color. Ba nu, octo-color, deoarece foloseam și creionul chimic.   Apoi, spuneam, am descoperit cum pot fi confecționate măștile din pape-mashe. Am frământat multă argilă, pentru a modela chipurile-suport. Am cheltuit multă făină de grâu pentru a face cleiul. Am rupt multe ziare. Apoi am încercat cioplitul în lemn, un fel de sculptură foarte primară, să zic... În fine, mi-am oprit alegerea la creion și la coala de hârtie, pe care desenez și scriu. Mă gândesc că, dacă nu deveneam scriitor, ci ajungeam pictor sadea, cred că aș fi scris și poeme, fiindcă mulți pictori și sculptori au scris versuri, inclusiv Brâncuși, Picasso, Chagall. Dar poate că, în alchimia sa, artistismul este codificat în firea fiecăruia dintre noi... Mulți oameni simt un impuls, doresc să se exprime, dar nu le ajunge insistență ori curaj, ori voință, și dânșii se pierd în cvasi-balcanismul nostru mirific, mioritic… Țin minte cum, pe când învățam, însușeam alfabetul, sub creionul meu fixam, urmăream cu atenție de ceasornicar acele clipe misterioase, când litera pe care o încondeiam era un fel de... desen animat dat ralanti. Da, caligrafierea unei litere – cel mai scurt film de desen animat, căruia tu, copilul, îi ești regizorul, făptuitorul. În clasele primare ni se preda și desenul. Unii dintre elevi, inclusiv eu, colateral seriozității artei,  exact ca în cazul lui „nenea Marcel Duchamp” (pictor de acum un secol), de se întâmpla să întâlnim tipărită imaginea Monei Lisa, de regulă – fiecare în parte, fără a conveni, a ne sfătui între noi, copiii, – comiteam gestul francezului musiu, desenându-i superbei, enigmaticei, seducătoarei protagoniste leonardodavinciene mustăți și barbă! Ei bine, de atare intervenții, retușuri masculinizatoare nu scăpau nici pozele cu mărunțica la trup, însă bărbătoasa la suflet Ioana d’Arc sau „tovarășa de viață și de luptă a conducătorului proletariatului mondial V. I. Lenin” – Nadejda Krupskaia. Unde mai pui că dumneaei chiar ave o față nu prea... feminină... Pe când – e-hei! – ce femei frumoase erau în Negureni... Odată ce suntem (din nou) la capitolul culori, desen, pictură, amintirile mă reîntorc cu gândul la – ce credeți? – la lăptucă! Adică, de cum se ridica lăptucă / rostopasca, noi, copiii, prindeam a ne uimi, privind fel de fel de curcubeie care apăreau în… pe… Pe scurt, procedam astfel: făceam un laț, o elipsă iregulară din tulpinița unui firicel subțire de iarbă, o treceam prin gură, peste limbă, pentru ca pe ochiul micuțului juvăț să se formeze o peliculă transparentă, peste care picuram un stop din seva galben-portocalie ce apărea în locul unde frângeam o tulpina, tija de lăptucă. Și să vedeți în ce ecran multicolor, curcubeic, se transforma pelicula înrămată de firicelul de iarbă! Irizările de culori se modifică mereu, în funcție de poziția peliculei pe care o tot potrivim altfel în bătaia luminii; în dependență de cantitatea din seva lăptucii – un strop, două sau trei – care se răspândea, se difuza pe ochiul transparent format din saliva noastră. Caleidoscopuri cromatice incredibile, pe care le contemplam timp îndelung, străduindu-ne să ghicim taina formării acelor imagini coloristice, dar și misterele din ele. Pentru că nimic altceva decât mister și vrajă inoculau în firea noastră plăpândă și curioasă de copii fascinantele, seducătoarele, acaparatoarele de atenție irizări cromatice; acele curcubeie minuscule pe care le țineam chiar între degetele – cele trei, cu care ne făceam, de obicei, și semnul crucii – mânuțelor noastre fragede, mai mult fremătătoare, decât tremurătoare. Și încă ceva, extrem de important, precum mi se pare mie acum: acea „alchimie” dintre sputa noastră de copii și seva lăptucii se numea… „a face iconițe”! Pe care le contemplam cuprinși de vrajă și chiar evlavie, văzând ce minunății imagistice, cromatice se întâmplau pe ochiul / retina de peliculă prin care se răspândea, în difuziune, firuțe, vinișoare aproape microscopice de sevă ce creau, în voia supremului hazard, spectacole cromatice „în mișcare”, ca și vii… Mai e de datoria mea să recunosc că am luat, implicit, lecții de desen de la profesorul nostru de fizică și matematică Alexandru Donose. Dumnealui se întorsese cu familia deportată din Rusia și era verișorul actorului și poetului Arcadie Donose din București. Profesorul nostru, când ne spunea problema cu alergători ce porniră, unul, din punctul A, altul din în punctul B (sau două mașini, sau cămile, sau avioane, sau leoparzi...), el trecea neamânat la desen expunerea grafică, desenând cu o abilitate uimitoare ceea ce spunea problema; schița-portretiza personajele ei umane. În câteva secunde, pe negrul tablei apăreau omuleți nostimi, ca ai celebrului regizor Ion Popescu- Gopo, mașinuțe, păsări, avioane, turbine și toate celelalte! Cum să uit eu cum tovarășul învățător ne desena (cu uluitoare abilitate, cu mare talent!) datele problemelor, eu, cel care, pe atunci, visam să ajung… pictor?! De sub creta dintre degetele dumisale pe tablă apăreau omuleți ce alergau din punctul A spre punctul B, avioane ce zburau din orașul S în orașul M, cai ce galopau, cratițe de pe care presiunea aburului spulbera capacul, cadrane cu diverse cifre – de amperi, volți –, locomotive, fire cu plumb, contururi de clădiri, punți, scări etc., astea și atâtea altele ținând de problemele de matematică sau de experiențele fizicii ca știință. Și noi, zău, din atare ilustrații pricepeam parcă mai bine, decât din cele ce ne-ar fi putut spune profesorul. Însă autodidaxia nu putea să mă ducă spre rezultate deosebite. Doar intuiam, presupuneam atare rezultate. Cel mai fidel am fost față de desen și pictură. Dar, subit ca și cum, la 14-15 ani, am trecut la poezie. De asemenea intuitiv, imprevizibil. Creion și hârtie aveam. Mult mai puține griji cu „dotarea” tehnico-materială pe care mi-o cerea pictura, măștile, sculptura.             Însă prin ani am continuat să desenez, dar nu să și mai pictez, să fac acuarele. Am o galerii cu unii colegi ai mei de studenție, de la jurnalism și filologie. Apoi au intrat în mapele mele cu desene și chipurile câtorva colegi de la uniunea scriitorilor. Și tot așa, prin ani, până am ajuns să încerc și grafica de computer. Cu alte cuvinte, și în cazul meu avuseseră dreptate amicii care spuneau: Ut pictura poesis – Și pitura e tot poezie. 
UN NOVATOR ÎN POEZIA AMERICANĂ
 

Din poezia lumii Stephen CRANE (1871 – 1900)   Traducere și prezentare: Leo BUTNARU

 Poet și prozator, promotor al naturalismului și realismului în literatura americană. În scrierile sale a evocat, cu un realism acut, în special lumea interlopă newyorkeză. A influențat considerabil literatura țării sale, fiind considerat unul dintre cei mai inovativi scriitori de la confluența secolelor XIX și XX. Ernest Hemingway l-a inclus printre autorii care trebuie citiți.Selectiv, din bibliografie: „Maggie, fată a străzilor” (1892), „Semnul roșu al curajului” (1895), „Mama lui George” (1896), ”Războiul este blând” (1898),„Răni în ploaie” (1899).  *     *     * Călăreții negri veniră dinspre mare.Zângăneau din sulițe și scuturi;Mai băteau din copite potcovite, din pinteni,Cu urlete sălbatice în fluturări de pleteÎnvălurate-n vânt pe când goneau:Astfel porni năvala Păcatului.  *     *     * Trei păsărele stau pe o rămureaA piroteală.Prin preajmă le trecu un om și eleÎși dădură ghionți cu subînțeles.  „El crede că poate cânta”, vorbiră-ntre eleȘi, dându-și căpșoarele de spate, se prăpădeau de râs.După care cu sinceră compasiuneI-au tot privit pe urmă.Ce curioase și hazlii erauCele trei păsărele de pe ram.  *     *     * În pustiu Am văzut o creatură goală, bestială, care,Chircită la pământ,Își ținea propria inimă în mâiniȘi mușca, înfuleca din ea.Am întrebat: „Amice, e gustoasă?”„Amară e, vai ce amară e!”, răspunse creatura.„Dar îmi place Că este amarăȘi încă pentru că-i inima mea”.  *      *      * Odată apăru un insCe spuse:„Să-mi aliniați toți oameni Pământului în rânduri”.Și tot atunciPrintre oameni se iscă un tărăboi teribilContra cerinței de-a se aranja în rânduri.A fost o confruntare dură în lumea toatăCe a durat tot ani în șir.Și s-a vărsat sângele celorCare nu stăteau aliniați în rânduriȘi al celor care tânjeau să stea aliniați.În fine, insul, bocind, a fost trimis la moarte.Iar cei care-au rămas în sângeroasa încăierareSe izbăviră de vechea lor naivitate.   *     *     * Dumnezeu a creat cu mare atenție corabia lumii. Cu deosebită măiestrie modelă coca și potrivi pânzele,Deja ținea în mâini cârma,Fiind gata să o ducă la bun sfârșit.Și se-ndreptă din spate Dumnezeu,Privind cu mândrie la cele făcute.Dar, într-o nefastă clipă, din greșeală cineva-L strigăȘi Dumnezeu se-ntoarse să vadă despre ce-i vorba.Prinzând momentul, nava alunecă pe apă, lin, neauzit, Pornind viclean a se-ndepărta pe căi necunoscute.Astfel, etern lipsită de cârmă, Corabia plutește pe mări, din întâmplareIntrând și în portul progresului,Supusă fără-a se-mpotriviCapriciilor oricărui vânt prostesc.Iar mulți din cei aflați în ceruriMai râd și-acum pe seama acestei întâmplări.  *     *     * Într-un  loc feritAm dat de un înțeleptCare mai ședea încă șiPrivea la un ziar.El mă întrebă:„Domnule, ce să fie asta?”Atunci mi-am simțit superioritatea,Preeminența față de acel înțelept,Răspunzându-i îndată:„O, bătrâne, bătrâne om, aici se spune ce e înțelepciunea”.Și înțeleptul mă privi cu admirație.  *     *     * Era în toi sângeriul vuiet al războiului.Pământul se făcu negru și pustiu.Femeile boceau,Copiii se-mprăștiau speriați.Și-atunci venise unul care pricepea-n atare lucruri.El întrebă: „De ce se-ntâmplă asta?”După care milioane de oameni se-nghesuiau să-i răspundă,De se ridică o nemaipomenită hărmălaie în atâtea limbi.Dar răspunsul clar n-a fost găsit.  *     *     * Au fost mulți cei îngrămădiți în procesiune, Fără să știe încotro se îndreaptă.Însă între ei împărțeau și succese, Și nenorociri, egali în toate.Printre ei era un om ce căuta cale nouă.Dar el se rătăci prin hățișuri de netrecut,Unde, până-la urmă, se prăpădi-n singurătate.Ceilalți recunoscură că dânsul avusese curaj.  *     *     * În ceruriUnele fire subțiri, plăpânde de iarbăI se-nfățișară Lui Dumnezeu.„Ce-ați făcut în viață?”, întrebă Supremul.Și-atunci toate firuțele de iarbă, fără unul,Se grăbiră să-nșiruie fapte merituoasePe care le săvârșiră.Deci doar un firuț de iarbăStătea cam jenat În urma tuturor.Și chiar pe el Dumnezeu l-a întrebat:„Dar tu ce ai făcut?”Și firuțul de iarbă răspunse timid: „O, Dumnezeul meu,Memoria mi-i cam sumară Și de-o fi fost să fac și eu fapte frumoaseNu pot să-mi amintesc de ele”. Atunci Dumnezeu în deplina-I splendoareSe ridică din tron, spunând:„O, tu ești firuțul cel mai demn din toate!”.  *     *     * În fața mea,Pe kilometri în șir se întindeauZăpezi, gheață, nisipuri dogoritoare.Și totuși izbutit-am să privesc dincolo de ele, Unde mi se arătase frumusețe infinită.Am putut vedea și frumusețea celeiCare se plimba-n umbra copacilor.Când priveam la astea –Totul în jur parcă-ar fi dispărutÎn fața frumuseții acelor locuri și a ei.Iar cum priveam la toate asteaÎn uitarea dorințelor,Din nou ochilor mei se înfățișarăNesfârșiții kilometriDe zăpezi, de gheață, de nisipuri dogoritoare.  *     *     * Odată am văzut cum munții înfuriațiSe aliniaseră-zid în front.În fața lor, spre a-i înfrunta, stătea un om micCe n-ar fi fost mai mare decât un degete de-al meu.Am zâmbit și-am întrebat vecinul:„Să izbutească oare?”„Bineînțeles”, îmi răspunse acela.„Străbunii săi i-a învins de mai multe ori”.Și-atunci am înțeles ce înseamnă străbunii virtuoșii,Cel puțin pentru un om micuțContra căruia stau munți înfuriați.  *     *      * Am văzut un om ce alerga să-atingă orizontul;Cerc după cerc își tot accelera goana.Lucrul acesta mă cam neliniștiȘi i-am spus omului: „Ceea ce faci este inutil.Niciodată nu vei izbuti”.„Minți!” strigă el,Alergând în continuare.  *     *     * Chiar în vârful muntelui Mai mulți muncitoriConstruiră o mare sferă de piatră.Apoi coborâră cu toții în defileu,De unde priviră spre rezultatul muncii lor.„E grandios”, au conchis cu toții,Plăcându-le obiectul de sus.Dar deodată sfera prinse-a se rostogoli,Apropiindu-se de ei fulgerător,Strivindu-i în amestec de pământ și sânge.E drept, unii din ei au mai apucat să țipe.  *     *     * Un om văzuse în cer o sferă de aurȘi pentru ea a urcat în tării,Dar până la urmă a înțelesCă era o simplă sferă de argilă. De-aici începe partea ciudată:Când omul revenise pe pământȘi privi din nou spre cerMingea iarăși de aur i se arătă.Tocmai aici era partea ciudată:Sus se arăta o sferă de aur.Da, în cer, era sferă de aur.      
ION CREANGĂ NU A VRUT SĂ RĂMÂNĂ LA OTOMANI...
 

ÎN CVASI-OCCIDENT, SEMI-ORIENT. ȘI INVERS         Răspunzând la chestionarul „României literare” (Nr. 17-18, 2021) despre prima vizită dincolo de cortina de fier, menționam și faptul că, în mai 1991, călătorisem deja într-un, hai să zic, semi-occident, quasi-orient, în Turcia, la Istanbul și Ankara. În toate ale ei, oarecum dihotomice, Turcia arăta ca țară destul de civilizată, față de... mă rog, plaiurile din care venisem.        Cum a fost?      Pe 13 mai 1991, ora 8.00, cu autocarul unei companii turistice „Tur”, pornim spre Istanbul. Se fumează abitir, se vorbește bișnițărește, personajele, în majoritatea lor, fiind cele ce umblă cu vândutul-cumpăratul. O doamnă, măturătoare la aeroport, merge la Istanbul să vândă două servicii de argint. Vrea să ia pe ele vreo sută de dolari. Însă altă sută, bleaga de ea, o pierde la un izvor în Bulgaria, unde stătea un ins ce făcea cu trei piese plate un joc asemănător celui al escrocilor ce manipulează degetarele. Femeia fusese preîntâmpinată până și de șoferul turc, să nu riște, însă prostia a împins-o în prăpastie: în cel mult 5 minute, a dat întreaga sută de dolari. Când să se pornească deja autocarul, se apropie un ins tinerel și, în românește, întreabă de „dna de la Chișinău”, întorcându-i… 10 dolari, să aibă cu ce plăti viza de intrare în Turcia. La fel o pățește și un bleg nebărbierit de la Chișinău, el păgubind 150 de mărci germane.

Staționările în vămile română, bulgară, turcă sunt extenuante și, firește, enervante. Drumul de peste 20 de ore nu-ți prea procură liniște și plăcere. Borfășismul și cretinismul contingentului de călători e completamente dezolant.    Ajunși la autogara Istanbul, constatăm cu stupoare și consternare că bagajele lui Mihai Cimpoi lipsesc! Au rămas în vama Edirne, de unde le vom recupera abia peste 9 zile, la întoarcere. Primele impresii din Turcia – evidente însemne de civilizație occidentală… orientală, cu realizări și probleme, bucurii și cruzimi. Noaptea, la Edirne, vitrinele strălucitoare ticsite cu de toate, ademenitoare și… ioc parale în buzunarele celor veniți din Chișinău, București sau din Bulgaria. Pe parcurs, vânzând diferita marfă pe care o au în valize, călătorii-negustorași fac ei ceva lire sau dolari, pe care îi investesc în mărfuri ieftine, de serie, mărfuri multe în Turcia, puține în țările din care vin ei, unde le realizează la prețuri cât de cât convenabile.     La Istanbul ne întâmpină dl Ibrahim, reprezentantul asociației literaților „Ilesam”. Un ceai, o țigară și bilete spre Ankara. Autocar luxos, condiții asemănătoare celor din avion; cele o mie de lire, cam 22 de ruble în ne-valuta noastră. Cel mai mic salariu în Turcia – 1 milion de lire, ceva mai mult de 100 de dolari. Iar dl Irfan Nasratinoglu, șef la asociația folcloriștilor și la cea a literaților, în Ankara, câștigă 20 de milioane de lire lunar    Te oprești la o locantă. Te servește stăpânul, bărbat în toată firea, dar și copii între 7 și 15 ani. Câte un gâgâlici vine și-ți oferă cipici. Adică, nene, ia cipicii în picioare, dă-mi pantofii să ți-i lustruiască frățiorul meu mai mare.La Ankara ne întâmpină gentilul domn Irfan. Un taxi, cu care poposim la hotelul „Altînșik”, relativ luxos. Serviciu foarte bun. Atenție sporită, cu care noi nu prea suntem obișnuiți.Trafic de circulație infernal, non-stop. În Ankara se construiește metroul și automobilele sunt direcționate pe artera învecinată hotelului nostru. La ora 4 dimineața, prin difuzoare puternice, răsună vocea stridentă a muezinilor: „Allah akbar, Allah akbar!” Iar oboseala ne face să ne obișnuim cu vârtejirile sonore. Oficiul dlui Irfan și căminul cultural al asociației „Ilesam” se află în apartamente închiriate, la etaj/etaje, reamenajate pentru scopul căruia îi sunt destinate.La căminul cultural, în prezența a circa 50 de persoane, Cimpoi și cu șeful-gazdă semnează protocolul de colaborare între asociațiile noastre scriitoricești. Prezenți și dl Alexandru Mărgăritescu, ambasadorul României în Turcia, simpaticul ieșean Valeriu Veliman, turcolog de înaltă probă, funcționar sus-pus la ambasadă, dl Andrei Liviu, consilier la ambasadă.    Cu o zi înainte, fusesem primiți cu bunăvoință și generozitate la Ambasada României. Discuție dezinvoltă, whisky excelent. Oameni dintr-o bucată. Dlui Vasile, unul din șoferii ambasadei, polițiștii turci îi arată simpatie și-l cruță, absolvindu-l de anumite sancționări posibile. În 2 luni, șoferul a deprins binișor limba turcă. Polițiștii îl poreclesc „Gorbaciov”, pentru o pată pe care o are pe frunte și amintind de cea a fostului lider al URSS. Însă colegii de la ambasadă îi zic „Jidanul”! Eu îl consolez, spunându-i că nici pe departe colegii nu pot să aibă dreptate, deoarece organele române de resort știu ele pe cine trimit în țări străine, la ambasade. Dl Vasile se bucură mult de acest elogiu implicit, cu argumentul formulat de mine replicându-le lui Veliman și Liviu. Turcia e foarte preocupată de problema azero-armenească. Nahicevanul. Vizităm muzeul lui Atatürk. Pe standul cu imagini de la vizitele înalților oaspeți se află poze cu fostul președinte al Azerbaidjanului, Mutalibov, care în acele zile fusese pus pe fugă de Frontul Popular Azer.Mausoleul – uriaș, de o grandoare orientală. Pe aleea principală – 12 perechi de lei, ca ecou al tradițiilor hitite; hitiții – populație ce a trăit, cam cu 4-5 mii î. e. n., pe locurile pe care au venit mai apoi turcii. Nespus de bogat Muzeul de Arheologie din Ankara. Substraturi ale civilizației hitite, celei din Urartu și celei bizantine. Sute de mii de exponate de diverse spețe. Cărți pe tăblițe de argilă, statui, simboluri, monede – milioane, de oricare gen! – fragmente din palatele suveranilor de acum mii de ani… Imposibil de descris… Ai putea sta acolo luni la rând.    Rețin că arta și cultura turcă de peste veacuri n-au prea apelat la bogatele tradiții ale civilizațiilor care s-au perindat aici până în sec. XIV al erei noastre. Dar frumosul simbol hitit al celor trei cerbi a fost edificat ca monument de proporții într-un sector din Ankara.     Prin restricțiile sale, vede-se, Coranul a cam anchilozat inițiativele artiștilor turci. Oricum, conservatorismul, tradiționalismul otoman e încă în deplină putere, făcând, oarecum, coaliție conciliantă cu schematismul civilizației occidentale. Simplificat, anchilozat, fără emoție și afectivități.În Ankara – foarte puține librării. Ni se spune că în Turcia se citește extrem de puțin. Circa jumătate din populație este analfabetă. (Doar constat, nu critic, nu trag concluzii… ideologizante.)Teatrul dramatic din Istanbul – unul de elită – e în turneu de 3 zile la Ankara. Ni se oferă șansa de a viziona ultimul spectacol, după o piesă a lui Azis Nesin, pe care eu am tradus-o astfel: „Nici printre morți, nici printre vii nu este cel care trăiește”. Ne-a plăcut spectacolul căruia, aproape fără contribuția translatorului, i-am înțeles mesajul.     Din Ankara, trebuia să mergem în orașul Konya, însă, din motive necunoscute nouă, programul suferă modificări. Cică, pe 19 mai e ziua națională a tineretului și sportului, zi de bairam, și la Konya am nimeri la… uși închise.    Plecăm spre Istanbul. 427 de kilometri.Din istorisirile cu peripețiile noastre din acea călătorie nu ar putea lipsi o nuveletă, pe care aș putea-o intitula: „Despre refuzul lui Ion Creangă de a rămânea în Turcia”? Voi reveni la ea, pentru că înaintea bunicului Creangă fusese întâmplarea cu Măria Sa Ștefan cel Mare. Eram la muzeul Topkapî din Istanbul, unde ne pomeniră, împreună cu Mihai Cimpoi, în fața vitrinei în care ni se arăta sabia lui Ștefan cel Mare. Arma aia, la vreun metru lungime, ni se păru destul de oarecare, cu lama ce mai că prinse a prinde pete de rugină... Ne gândeam noi că, pe lângă celelalte săbii, paloșe, pe care le văzusem, cu mânerele bătute în diamante, încrustate în aur... a noastră... Ei bine, redresarea veni neamânat, grație ingeniozității ghide(se)i-turcoaice care, observându-ne scăderea de tonus, constată, ca printre altele: „Însă aceasta era o sabie... de lucru... De toate zilele...” Sigur, mențiunea ne reconfortă considerabil.    Acolo, la Topkapî, cel mai atractiv punct turistic era clădirea fostului harem al sultanului. La intrare, cozi lungi. Mă rog, curiozitate omenească... În palatul soțiilor sau curtezanelor selecte ale otomanului-boss gospodăreau, firește, eunucii, pentru că se întâmpla ca bărbații ce greșeau cu ceva să fie – pardon – castrați...     Iar la vizita în China aflasem că istoria și istoriile cu eunucii puteau fi ceva mai complicată, unii dintre ei ajungând la o atare poziție administrativă, încât substituiau până și împăratul. Unuia, pre nume Lui Cin, chiar așa i se spunea: locțiitorul împăratului –, el trimițând răspunsuri la memoriile adresate puterii supreme. Cică, spre apusul dinastiei Min, unul din monarhi nu-și primi în audiență miniștrii aproape 20 de ani, aceștia întreținându-se la taclale (statale) cu eunucii, care mai erau și căpeteniile rețelelor de informatori, delatori, încât în China sfârșitului de secol XV și începutului de secol XVI parcă se prefigura un... prestalinism inchizitorial, turnătorii provocând reacția în lanț a arestărilor de familii, vecini, cunoștințe etc. Erau în vogă acuzațiile false și înscenările, tortura și teroarea. Nu este absolut exclus, că ar fi fost la fel și în imperiul și haremul otomanilor. Iar cu Ion Creangă lucrurile se întâmplaseră astfel: pregătindu-ne pentru vizita de răspuns, pe care urma să le-o facem colegilor turci, care, la rândul lor, deja ne vizitaseră la Chișinău, stăm noi și cumpănim cu Mihai Cimpoi cam ce cadou să lăsăm acolo, la Ankara? Și nu unul oarecare, ci cu anumită încărcătură simbolică, elocvent-multispunător. Și care alt simbol, – mă întreb eu? – decât, spre exemplu, un minunat portret al clasicului literaturii române Ion Creangă? Și nici nu trebuie să depunem un efort prea mare pentru a-l găsi: iată-l, stă atârnat chiar în biroul meu de angajat la USM! Tabloul e minunat, executat în lemn, într-o tehnică de aplicare a elementelor foarte fină, ce menține expresivitatea înfățișării celebrului humuleștean. Asta e, parcă am recurge ca la o jertfă, pentru că Ion Creangă se află în acest birou de mai bine de două decenii, dar... În fine, Mihai Cimpoi este de acord că, sub aspect simbolic și ca valoare-executare, Creangă al nostru se potrivește, dăm dispoziție intendentului să-l împacheteze frumos și – drum bun spre Turcia! Numai că drumul avea să fie mai îndelungat, mai ocolit, pentru că trebuia să mergem, delegația întreagă, la Festivalul „Lucian Blaga” de la Cluj. Nu e bai, pentru că suntem cu autobuzul USM. Iar de la festival, spre București, purtându-l și pe Ion Creangă ca pe niște sfinte moaște prin Bulgaria, spre Turcia.     Ei bine, la vama turcă, precum relatasem deja, odată cu bagajele colegului Cimpoi rămăsese și tabloul frumos împachetat al marelui povestitor! Nu a vrut, ziceam noi, să meargă la Ankara, nu a dorit să rămână în Turcia... Și, recuperându-l la întoarcere, bineînțeles că l-am... repatriat, încât se află și acum, bine-mersi, la locul lui stabilit: în biroul vice-președintelui USM. Asta e: statornicie de invidiat,     Creangă rămânând patriot chiar și când e... portret.La vama turcă de la intrarea dinspre Bulgaria rămăseseră și vinul românesc, împreună cu o sticlă (din argilă, fasonată în stil medieval, să zic) de balsam de Letonia. Cu tot cu celelalte bagaje ale colegului Mihai Cimpoi rămase. Lipsa lor descoperind-o abia după ce ajunserăm la Istanbul. În calitatea sa de posesor al unui pașaport diplomatic, Cimpoi nu era obligat să treacă vama, să coboare din autocar, unde, de altfel și rămăseseră. Însă șoferul scoase pentru vămuit toate gențile, geamantanele, baloturile, coletele pe care le avea în imensul portbagaj. Vameșii își făcură treaba, noi urcarăm în autocar, iar bagajele dlui Cimpoi așa și rămăseseră pe peronul vămii! Ei bine, nu mai era timp să le recuperăm, așa că amfitrionii au telefonat la vama respectivă, cerând să aibă grijă de bagajul domnului deputat din Republica Moldova, până, peste o săptămână, când va reveni din Ankara. Era ca și o vizită oficială între uniunile scriitoricești din cele două țări și domnul președinte al USM își procurase, la Cluj, special pentru această ocazie, un costum nou, dar care rămăsese și el în vamă... Problema vestimentației adecvate, sau cât de cât adecvate, am rezolvat-o în felul următor: Zanet i-a cedat președintelui costumul său (nițel-nițel cam strâmt, dar nu ca să se observe prea mult), eu i-am oferit geaca mea lui Zanet, astfel că ne descurcasem binișor-inventiv. Iar când revenim la vama turcească, spre a trece în Bulgaria, M. C. primește bagajul, constatând însă că din întregul său conținut lipsesc doar cele două sticle de vin (de Târnave sau Jidvei, nu-mi mai amintesc precis). Însă – bucuria noastră! – sticla (din lut ars) cu balsamul de Letonia rămăsese! Ne gândeam că, fiind exotică și vameșii turci neștiind ce se află, de fapt, în ea, au lăsat-o unde o găsiseră. Sigur că am deschis-o, la câte un popas pe teritoriul bulgar, savurând armele baltice...    Și acum să mă dau... mare, buiuk.    La Ankara, nu reușisem să găsesc o cămașă pe potriva formațiunii mele corporale cam... ne-standard: orice măsuram, se termina cu dezamăgirea vânzătorului, care rostea a neputință: „Buiuk, buiuk...” – adică, dom’le, ești cam barosan, nu găsesc mărimea potrivită. (La Chișinău, avem o suburbie, Buiucani, apărută pe locul unei foste comune. Ar fi însemnat... sat mare?) Și într-adevăr, în acea parte a Turciei, locuitorii mi se păruseră ceva mai scunzi, decât spre partea europeană. Eram pe cale să ratez și la bazarul din Istanbul, însă un evreu spuse să aștept puțin, ducându-se unde știa el și revenind cu o cămașă-blugi care – să vezi! – mi se potrivea. Țin minte că i-am plătit cu valută românească – acolo, atunci (poate că și azi; nu știu) circula valuta mai multor țări. Înțelesesem de la negustor că și cea românească nu e de lăsat. Însă, din păcate, nu ca în interbelic, când leul românesc, ca forță valutară, era chiar și peste francul francez...
DINCOACE, DINCOLO...
 

DINCOLO DE CORTINA DE FIER. PRIMA CĂLĂTORIE ÎN OCCIDENTCând ați călătorit pentru prima dată în/spre Occident? În ce împrejurări? Care sunt amintirile cele mai pregnante ale acelei călătorii?Leo ButnaruDacă erai cetățean sovietic, dar, mai grav, și scriitor, apoi, vârf la toate, te trăgeai de pe teritoriul român dintre Prut și Nistru, posibilitatea de a călători peste hotarele imperiului răului (vorba lui Ronald Reagan) îți era predestinat declinată. Un chișinăuian nu putea călători nu că în Occident, ci nici, colea, tot în lagărul socialist, peste 20-25 de metri depărtare, cât ține lățimea apei Prutului... Eu unul am ajuns în țara mea, România (în care visam să... emigrez), abia în 1987...Dar asta ar fi o altă poveste, noi să revenim la Occident, totuși, unde aveam să mă pomenesc în noiembrie 1994. Și să ajung acolo nu oarecum, ci direct în contingentul de circa 400 de scriitori din țările europene, cu care, într-o croazieră de creație, de colaborare, aveam să colindăm întinsurile a trei mări și două continente. Ne-am îmbarcat, deja amestecat, transfrontalier, cum ar veni, în portul Pireu, găzduiți de nava cu nume sonor „World Renaissance”, care, cunoscătorii de engleză, ziceau că s-ar putea traduce „Renașterea Lumii”, dar și „Lumea Renașterii”. Apoi au apărut și primele jocuri semantice, unul dintre noi eludând „L”-ul din „World”, pentru ca „Word Renaissance” să însemne, adecvat călătorilor pe care îi găzduiește, scriitorilor, – „Lumea Cuvântului” sau „Cuvântul Lumii”. Ca și predestinat! – s-ar putea spune. Iar pentru ca să vă dați seama de sentimentele trăite la întâlnirea cu Occidentul (Grecia, Turcia), trebuie să spun că ele îmi înlocuiau, dislocau în firea, în memoria mea alte sentimente cam diametral opuse, deoarece prima mea călătorie în lumea transsiberiană (sovietică) a fost în adâncul Orient, în Mongolia (iunie 1989)! Apoi ar mai trebuie să precizez: în mai 1991, călătorisem deja într-un, hai să zic, semi-occident, quasi-orient, în Turcia, la Istanbul și Ankara. În toate ale ei, oarecum dihotomice, Turcia arăta ca țară destul de civilizată, față de... mă rog, plaiurile din care venisem în ea. Dar, în noiembrie 1994, mă pomeneam, cum ar veni, în plin Occident, în Grecia! Parcă e posibil să alegi, să esențializezi din impresiile adunate într-un șir de zile și nopți în Pireu, Atena, Hefes, Pergam, Izmir (Smirna), Delfi etc., etc.? Impresiile din discuțiile cu scriitori din Suedia (aceștia fiind printre organizatori), Germania, Franța, Olanda, Austria, Spania, Anglia... (puneți în continuare toate celelalte țări europene, pentru că, spuneam, ne adunasem din ele circa 400 de literați). Plus discuțiile, unele dialogice, cu celebri confrați români, cu care chiar din acel 1994, noi, basarabenii, ne uniserăm, ca Filială, în USR? În acele zile am conversat cu Octavian Paler, Mircea Ciobanu, Nicolae Prelipceanu, Adrian Popescu, Radu G. Țeposu, reportofonul înregistrând, de fundal, freamătul mărilor Egee, Marmara și Neagră. (Probabil, și dulcele cânt al sirenelor...)  Din păcate, trei din minunații colegi cu care am discutat atunci deja își îngrijesc poemele, prozele, eseurile în Câmpiile Elizee. Împreună cu alți prieteni și confrați, cu care urcasem la Delfi, spre Parnas, – Laurențiu Ulici, Petre Stoica, Marius Tupan, Ion Miloș, Andrei Burac, Iustin Panța, Dan Laurențiu, Mariana Marin, Sorin Preda, Mihai Sin.             Țin minte și ziua încheierii acelui fantastic periplu. Era 24 noiembrie 1994, zi (... mai lungă decât veacul), pe care i-am dedicat-o acaparantei Atena. În grup cu Laurențiu Ulici, Nicolae Prelipceanu, Adriana Babeți și Ioan T. Morar am hoinărit pe Acropole. Ceilalți colegi, români și, spuneam, din toate țările Europei, în grupuri-grupulețe, făceau același lucru prin antichitatea și prezentul faimosului polis, metropolei grecești. De pe marginea prăpăstioasă a dealului (s-ar putea spune – muntelui pe care se află Acropole), Ioan T. Morar, privind peste împrejurimile arhitecturale ateniene, ce se întind colo, jos, departe, dăduse o superbă pereche de rime: „O. K., Popor de zei!”             Apoi, coborând în Piața Sintagma, Laurențiu Ulici, de la un aparat public, telefonează la București. Pe atunci, era încă minunea „simplă” a telefoniei de viitor: cartela ... globalizării! Președintele Ulici anunță pe cineva din subalternii de la USR de sosire. Abia atunci conștientizam că, peste trei-patru ore, fascinantul periplu peste mări și – stări, peste epoci statuare și ruine atât de vorbitoare prin muțenia și măreția lor – periplul chiar se va încheia. Fără, însă, a luat sfârșit în re-trăirile, re-memorările, re-fanteziile noastre.
O CARTE RĂMASĂ PE PRAGUL TIPOGRAFIEI...
Acum 38 de ani, pe 28 aprilie 1993, era semnată foaia de parcurs (spre... tipografie) a primei mele cărți de poeme, traduse în rusește de Victor Ciudin. Se numea „С субботы на воскресение”, preluând titlul cărții mele a doua de poeme, „Sâmbătă spre duminică”, pe care o publicasem cu 10 ani înainte (1983). Era la editura „Hyperion”, până mai ieri – „Literatura artistică”. Însă, precum își amintesc unii, a explodat sălbatic inflația, economia se dezumflase ca un balon de săpun post-imperialist-sovietic, încât a rămas dincolo de linia de plutire prin spațiile internaționale ale literaturii și prima mea carte tradusă. Reproduc aici coperta ei (autor: Iar. Olliinîk) și fișa de parcurs, semnată de redactorul superior L. Nikolaeva. De atunci, unele din poemele din manuscrisul needitat au apărut în presa rusă, în unele din cele câteva cărți, publicate la Moscova. Poetul, traducătorul și prietenul Victor Ciudin a plecat în Rusia, pierzându-se pe undeva prin imensele ei spații. Eu unul însă cred că, dacă rămânea la Chișinău, avea numai și numai de câștigat, muncind inspirat la traducerea literaturii panromânești. Însă... iată coperta, iată amintirea... P.S. Ah, da: tirajul planificat, nici mai mult, nici mai puțin, decât... 5 mii de exemplare...



DIN DICȚIONARUL „PERSONAL” AL SATULUI MEU DE BAȘTINĂ, NEGURENI (pe Răut)


(Fragment din narațiunea „Copil la ruși”)  ...Serile, mama ieșea din ocolul pentru vite cu donița ce aburea, în care cădea luna, făcând fața laptelui asemeni florii de răsărită. Dimineața, la geam – pomul cu goldanele coapte, mari, precum o posibilă rouă căzută din lună. Se luminează de-a binelea și de-acum peste sat fac tumbe hulubii furtunatici. Mirozna afionilor răzbate din adâncul grădinii... (Apropo de afion: unul din vecinii noștri, badea Alexei Crețu, tatăl prietenului meu Vaniușa, avea o dojană oarecum ciudată, neînțeleasă nouă în toate ale ei: „Afionul cui te are!”, zicea. Ce o fi însemnând... afion? Abia peste ani, DEX-ul m-a dumerit: afion = mac. Zău suna frumos – „intelectualicește!” – acea dojană cu: Macul mamei tale de zbânțuit ce ești tu!) Așadar, mirozna afionilor răzbate din grădina în care ieri, căutând salvare de la căldura asemănătoare nemiloasei arșițe tropicale, îmi spuneam, de asemenea naiv, firește, că anul acesta vara ar putea fi neobișnuit de lungă, astfel că gutuii și merii tomnatici ar avea timp priitor, încât, în loc de fructele lor tradiționale (obligatorii!), să rodească... frumos-anapoda alămâie și portocale.  Un alt cuvânt care nu știam ce înseamnă, ca și afionul, era – colun, precum se numea o moșie aflată spre Ovaliu (numele unui boier) și Chersac. Păi bine, domnule, din nou DEX-ul (de unde pe atunci, DEX?) spune clar: colun = măgar sălbatic. În vremuri de demult, pe acolo o fi fost o prerie de urechiați (dar nu iepuri) volnici, precum, în America, cele cu herghelii de mustangi nestăpânite de nimeni. Însă noțiunea rămăsese devalizată de sens – Colun și gata, fără ca negureneanul să știe ce înseamnă asta... Apoi să vezi...semantică! La noi în sat, la căruța, căreia i se pune pe de lături loitre înalte, se numește catarcă. Iar în DEX catarca e definită drept: 1 Femela catârului (1). 2 (Înv) Prostituată de mahala. Unde mai pui că satul crease și unele elemente și apropouri argotice „personale”. Să zicem, viscerele omului sau animalului – „borheie”; „a înțăncușa” – a înțepa, a sparge, a găuri puțin; altele pe care, din păcate, memoria mea nu le mai reține. Da, iată, instantaneu, îmi mai amintesc de alte două „negurenisme” (sau „argoticonegurenisme”): bulbii de mătrăgună (presupun) plini cu un praf negru, pe care ni-l presăram pe răni, întru vindecarea acestora, se numea/se numește „prahaghiță”. Coloanei vertebrale negurenenii îi spuneau și-i spun; screauă; screaua spinării. Osoleț– acesta era numele peștelui mărunt și sărat, asemănător sardeluțelor. Mătincă era folosit pentru probabil. Șfârleață – funingine. Zoiniță– femeie/gospodină cam neglijentă, delăsătoare în ale curățeniei. I se spune dezblehuiet omului, dar mai des copilului care stă cu haina descheiată, arătând neglijent. Despre femeile grase se exclama: „Ce mai hoitină!” Și nu numai: despre femeia bine clădită, în special în părțile dorsale, se spune că „e încălată”. Iar nutriilor de prin vizuinile săpate în malurile Răutului li se zice „niornițe”, rostit cu ambele consoane „n” palatalizate mult, când limba se retrage spre omușor și se lipește, gârbovit, de cerul gurii. Inventam păsări fantastice, cel puțin – inexistente în fauna cunoscută nouă: spre exemplu... cocomârla, substantiv utilizat în cazul când nimeni nu știa ce înseamnă ceva sau ironiza pe seama neștiinței cuiva, spunând că „astea sunt ouă de cocomârlă”. Oul de cocomârlă mă duce cu gândul la niște păcăleli…  
CE A VRUT AUTORUL SĂ NE SPUNĂ?...
 



Leo BUTNARUCa orice an nou, și 2020 avea hărțile noastre personale, gândite, conturate, proiectate, speranțe întru împlinire. Însă se știe ce se știe – multe au fost radiate din destine personale, din istoria comună de nenorocita pandemie. Și eu aveam planificate editări, plecări, lansări de carte în România noastră sau în alte țări. Însă, unde ar fi trebuit să fiu pe loc – am recurs la ce ne-a fost impus: comunicarea la distanță. Am editat cărți la Iași, București, Chișinău, în Germania, Polonia, Serbia, însă lansările au fost contramandate, iar cărțile de peste hotare au trecut și ele prin carantină, din Polonia sau Serbia, să zicem, ajungând la noi peste, nici mai mult nici mai puțin... 2 luni! Poate face să amintesc barem titlurile volumelor de poezie, apărute în cele trei țări: „Filosofia și florile de in”, în germană, „Distanța necesară”, în polonă, și „Spațiul zăpezilor”, în sârbă.    Editura „Epigraf” (Chișinău) mi-a publicat volumul de eseuri „Vederea dinspre alții, vedere spre alții”, care a fost observat de criticii de la „Viața Românească”, „Luceafărul de dimineață”, „Cafeneaua literară”, alții, care chiar au și spus deja ce a dorit... să spună autorul.    La „Junimea” din Iași mi-a apărut volumul-manual pentru copii „Cu încetul alfabetul își dezvăluie secretul”. E drept, cartea a fost scrisă pe la începutul anilor ʼ90 ai secolului trecut, inițial cunoscând o variantă de revistă, dar situația edițiilor pentru copii nu e de invidiat: amânările sunt dictate de prețurile tipografice mari, când e vorba de a asigura cartea cu ilustrații color atractive, costisitoare și ele.În 2020 am publicat două volume ale „Panoramei miniaturii poetice ruse”, ce inserează mostre din creația a peste 850 de poeți (2300 de pagini). Numele, renumele și textele le-am selectat pe durata a trei decenii din  istoria poeziei din secolele XVIII-XXI. Colegii ruși, poeți și critici, s-au interesat neamânat de ediția de la „Tipo Moldova”, Iași, însă unora le-am expediat doar varianta electronică a „Panoramei...”, deoarece the paper version, varianta „fizică”, ar fi necesitat cheltuieli poștale neordinare.    E de menționat că prezenta criză sanitară mi-a cam aglomerat proiectele, pe unele din ele întârziindu-le, se știe din ce motive: izolarea! Astfel că în 2020 a făcut „saltul” din alte vremi antologia „Internaționalizarea stepelor” (parteneriat al editurilor „Saga” din Israel și „Tipo Moldova” din România). Tomul a fost elaborat/creat în baza operei autorilor de origine semită din poezia avangardei ruse.    Constituite pe parcursul a 2-3 decenii de cercetare și traducere, antologiile sunt însoțite și cu studii introductive, CV-uri relativ detaliate și note. Lorli se alătură antologia de autor (poeme, eseuri și manifeste) a lui Aleksei Krucionîh (cel mai radical futurist rus) „Escavatorul gloatelor” (Buc., „Tracus Arte”).    Probabil tot la capitolul Critica va hotărî cât de important (extras din provocarea anchetei) ar fi cazul să menționez că în 2020 mi s-a acordat premiul revistei „Deti Ra”, Moscova, pentru poezie și premiul special al Juriului USM pentru volumul de poeme „Excesul de poezie nu dăunează sănătății dumneavoastră” (Ed. „Charmides”, 2019). De la Târgu Mureș mi-a venit confirmare că sunt laureatul Premiului de Excelență pentru Poezie la Colocviul Revistelor Literare și Umaniste panromânești, ediția a VII.    Am continuat colaborarea cu eminentele publicații „Contrafort”, „Bucovina literară”, „Revista literară”, „Sud Est cultural”, „Argeș” – în ele întreținând de ani de zile rubrici. Am publicat poeme, proze, eseuri în revistele de prestigiu care apar pe ambele maluri ale Prutului. Și nu sunt puține. Într-un fel, claustrarea pandemică ne-a pu(l)s la treabă, să zic, cu suficientă amărăciune, deoarece eu unul mă sunt cu adevărat în apele și cernelurile mele în libertate.    Sper ca anul în curs, 2021, să deschidă orizonturile, să putem recupera în libertate, mișcare, editare. Să ne vedem Țara, să vedem lumea, să ne revedem prietenii, colegii. Să fim însoțiți și încurajați de apariția și circulația cărților noastre, pe unele din care eu unul le aștept de la Iași, Cluj, Chișinău. Am și câteva proiecte internaționale, transfrontaliere, – dar să nu le divulg, pentru că, oarecât, sunt și eu superstițios, bat în lemnul mesei la care scriu. Vorbim la momentul și fapta potrivite, sperând că anul 2021 va fi unul, care să ne permită revanșele literare, culturale.Jos coronavirusul! Să auzim de bine!  Discobolul, Nr. 277-278-279
DIN POEZIA RUSĂ CONTEMPORANĂ
 

Din poezia lumiiAndrei KOROVIN / Federația rusă

S-a născut în orașul Tula (1971). Absolvent al Facultății de Drept, după care a urmat cursurile superioare de literatură la Institutul „Gorki” din Moscova. A publicat cărțile de versuri „Arborii cântători” (2007), „Soarele revărsat” (2010), „Planta-femeie” (2012), „A iubi dragonul” (2013). Este organizatorul Festivalului Internațional „Voloșin” din Koktebel, Crimeea, a Festivalului Țvetaeva (regiunea Vladimir), administratorul „Casei Bulgakov” (Moscova). Deținător al unor premii literare.În traducerea lui Leo BUTNARUÎn memoria lui MandelștamPeste troieniri mandelștamiene mergem să pictăm nemurirea și pare colosalăuriașă arată nemurireadincolo de interminabila baracădincolo de viața naivă și hazliedincolo de negrul stol de corbiși de sângele ce acoperă zăpadadincolo de lătratul răgușitde aprigi dulăi și santineledincolo de interminabila baracăcolosală pare nemurireași ninsoarea ninge cum i-i datși moartea merge unde i-i dat să meargăși trena linge picioare urmeși nimic nu e în clipa de adionici fărâmituri de litere și nici barem umbre de cuvintevă imaginați absolut nimic*     *     *mi se parecopiiar fi un popor aparteun fel de extratereștripur și simplu ei găsiră modalitateasă apară în lume printre oameniutilizând trupurile noastrecunoștințele și sentimentele noastreei ne impun ne obligăsă le dedicăm întreaga viațăcât mai suntem tineri și plini de puteridupă care – pleacăla străbunii lor adevărațicopii-patriarhice locuiesc în Tibetîn Shambala și Atlantidapovestind că omenireaeste tot mai puțin prielnicăîntru continuarea neamului copiilorpovestind de războaiele contraconceptivelor despre childfree ca mod de viațădespre riscuri nenumărateși că deja e timpul de a se căutaun gen mai optim de homeotermenu atât de lenevoasenu atât de proastenu atât de necruțătoareiar patriarhii clatină din capîși netezesc bărbile brumatecăzând pe gânduri*     *     *în copilărie mi se spuneacă prietenii mă vor trădași eu n-am crezutîn adolescență mi se spuneacă viața e prea scurtăși eu n-am crezutdar dacă-ar fi fost să credce s-ar fi schimbat*     *     *uite trăiești tu cât trăieștila un moment dat chiar afli sensul viețiidar gatachiar atunciviața s-a și terminat*     *    *mult stimate domnule Dragonvă rogsă mă angajați pe postde cavalerpromit să vă slujesccu dreptate și credințăpână va fi să vă ucidsincer al dumneavoastrăLancelot*     *     *în vremurile noastre dejanu mai e la modă să folosimlucruri autenticecărțiinstrumente muzicaletoate astea și celelalteau analoage digitale cărți electronicemuzică electronicănoi trăim în epoca analoagelor carecât de curând vor substitui însuși omulprin bărbați electronicifemei electronicesentimente electronicecopii electronicifirește așijderea și nepoți*     *    *în fineîn țara lui și-a dus soție rusoaicăba chiar și el însuși învăță la Moscovacompunea oarece poezeleși le tot scrie scrie în continuareba chiar se pare că a trecut și la altă credințăacum numindu-se poetei nu frecventează geamia ba chiar nici nu mai au geamiidoar se adună-n cercul lor strâmtcitindu-și unii celorlalțidin astea cum le zice poezeleca pe un fel de rugăciuni și le citescapoi bat din palmedupă care beaulicoare satanicăîncât parcă devin alțiihohotesc ca șeitaniiîmbrățișând muieri străineba chiar flutură din brațeuneori trăsnindu-se unii pe alțiidupă care cad prin tufișuriadormindiar soața lui e rusoaicăîl înjură cruntcu astfel de cuvintecu care doar că bătrânii mai înjurăprobabil ea e de altă credințănu de a lor poeticeascăastfel că iatăce dezmățată eBrad de Crăciunîn curtea noastrăau instalat bradulau atârnat de el globulețe frumoaseghirlande electriceîn vârf au fixat o steamămicile și copilașii loradmirau ca în uitareminunata înfățișarea doua zi globulețele au fost împușcateîn fine dispărând definitivghirlandele au fost ruptebeculețele nu mai luminauiar în ajun de Crăciunau dus nu se știu unde și bradulpe pământ nu a rămas decât biata steace stătuse în vârf*     *    *copacii își lasă boturile în apăși beauprecum dulăiiunii din ei semănă leilormai ales toamnacând de faptcam toți copacii seamănă a leileoparzi vulpiurși brunitoamna ce pare a fimarea adăparedupă care animalele pleacălăsându-și scheletele pe malși frunzișul veșmintelor lorîn apă*    *     *odată mi s-a întâmplatsă-mi elaborez un plan personal de viațăașternându-l pe o hârtiuțăpe care am pus-o în buzunarul paltonuluipe care l-am uitat în cuierdin acea clipătrăiesc fără planzi de zifără planan de anfără planchiar viața întreagăfără planiar lumea se mirăcum se poate să nu ai un plantotul trebuie să fie minuțios planificatcând să te nașticând să mergi la școalăcând să te îndrăgosteșticând să termini facultateacând să o absolvi pe a douași când să începi a studia spaniolacând să-ți găsești un job demn de tineși când să te căsătoreșticând să pornești călător prin lumecând să ți se nască prunciicând să te pensioneziși când să moriînsă eu trăiesc fără planiar acesta există undevafără mineîn buzunarul paltonului*     *     *dacă Dumnezeu ar ști cât de mult vreau să citesctoate cărțile dinbiblioteca personalăEl mi-ar mai da încă o viațăexclusiv pentru lectură*      *      *despre morții cei buniare grijă însăși naturalângă mormintele lorcrescând un copăcelsau un arbustla adierea vântuluifrunzișul cărora freamătăla mormintele oamenilor buniînfloresc ghioceilăcrămioare fragiiar în rămurele păsările cântăistoria vieții lortrecătorilor*      *      *înalt și întins otovaaproape abruptun peretede zăpadăîn mijloc undevao micuțăscăriță neagrăla cer
BAUDELAIRE - 200. ECOURI, OMAGIU...


Lasse, la font s'étendre à travers la campagne,Dormir nonchalamment à l'ombre de ses seins,Comme un hameau paisible au pied d'une montagne.                                                     Charles Budelaire Leo BUTNARU Pallas-Athena și Uriașa-Baudelaire Văzând-o pe mitologica Athenaechipată corespunzătormenirii ei belicoaseUriașa lui Baudelairearătând spre scutul mărunțelei zeițezise: – Și eu mi-aș dori o astfel de broșă... 28.XII.2006 Uriaşa lui Baudelaire ...monstrueusement belles, superbement parées...Jacques Cazotte nu pentru că ai fi fost uriaşă era uriaşul tău meritci pentru că mereu aţâţa să fie cucerită incomparabila ta frumuseţetocmai din acest motiv erotic fiind trecută ca o fortăreaţă pânăşi pe hărţile militare… pardon! – hărţile literarecare de faptnu se deosebesc prea mult de cele militarepe una din ele găsindu-te şi eufemeie cetate de nuri 28.VIII.2012 La „Uriașa” lui Baudelaire Cele două coline îngemănate au asemănarecu genunchii uriașei lui Baudelaire (Parcourir à loisir ses magnifiques formes; Ramper sur le versant de ses genoux énormes Ramper sur le versant de ses genoux énormes Ramper sur le versant de ses genoux énormes Ramper sur le versant de ses genoux énormes Ramper sur le versant de ses genoux énormes) carese parecu trupul ei ar fi putut cuprindesau ocupa, se prea poateîntreaga țară a piticilor cu tot cu Gulliverba chiar ceva din formele-i revărsătoarear mai fi dat și peste hotarelețărilor învecinate. Aici, în preajma satului meu de baștină ce doarme nonchalamment à l'ombre de ses seinssupradimensionații genunchi ai fabuloasei franțuzoaicesau, să zicem, femei universalesunt hașurați în terase de potecile croitedin rațiuni geometrice neclarede bucolicele turme de mioaredin urmă lor cu ciobani sadovenieni (de altfelde ce uriașa nu ar fi chiar Vitoria Lipan?) careparcă i-ar trece uriașei printre picioarerustic, a nepăsarealtfel spus – olimpian. Și doar dulăii, din vreme în vreme, se opresc, adulmecând voluptosa ceva suspecta vânătoarepe colinele, printre colinele fabuloșilor genunchi de arătareseducătoare. P.S. …Că ea încă de pruncuță fusese uriașănesățioasăde-ai fi zis că esora geamănă a lui Gargantua! Încâtcând era alăptatăse păreacă eamicuța uriașănu sânulci inima mamei sale o sugea!  24.VIII.2016  

Generat în 0.235 secunde.