Leo Butnaru

 

 

Parcă s-ar pune la cale răfuiala personajelor de rând, a facebook-iștilor cu like-ul „la purtător”,  cu oamenii importanți din acest spațiu, cu valoarea care le depășește capacitățiile lor de creație (ca și cum nule) și lipsa elevației de a evalua, de-a aprecia arta, creatorii. Nu e deloc nouă tentativa spiritelor fruste sau de-a dreptul mediocre de a coborî la nivelul lor personalitățile unei societăți, prin judecăți morale distorsionate, incompetente, optuze.

Da, e un fenomen vechi și recurent: tensiunea dintre valoare și resentiment, dintre creație și incapacitatea de a o recunoaște. Merită nuanțat...

De-a lungul timpului, această „răfuială” a luat multe forme. În timpul Revoluția Culturală Chineză, intelectualii și artiștii au fost literalmente umiliți public, pentru că erau percepuți ca „elitari” și „decuplați de mase”. Mai devreme, în Revoluția Franceză, domina același impuls de a distruge ierarhiile simbolice, uneori fără discernământ. Iar în plan filosofic, Friedrich Nietzsche vorbea despre „resentiment” ca forță care nu creează valori, ci le răstoarnă pe cele existente din incapacitatea de a le egala.

Însă problema nu e doar în interacțiunea (sau lipsa acesteia...) dintre „oamenii de rând” versus „oamenii elevați”.

Pe de o parte, da: există tendința unor spirite insuficient formate de a reduce totul la criterii morale facile, de a judeca valorile prin zvon, biografie simplificată sau indignare de moment. E mai ușor să „demolezi” decât să înțelegi. Evaluarea profundă cere răbdare, cultură, disponibilitate, adică exact ceea ce lipsește în reacția grăbită, în rea-voință, invidie, în preconcepție și lipsă de... concepție.

Pe de altă parte, există și riscul ca „valoarea” să se izoleze, să devină opacă, autosuficientă, incapabilă de dialog. Când distanța devine prea mare, neînțelegerea crește.

Și se ajunge la tristul fapt că dispare puntea dintre cele două lumi. În loc de dialog, apare suspiciunea, invidia: unii văd aroganță, ceilalți văd prostie. Și fiecare își confirmă prejudecata.

În esență, conflictul nu e doar social, ci epistemic: cine are dreptul să judece valoarea și în baza căror criterii?

Da, în această interacțiune (sau a lipsei acesteia...) ceea ce rămâne constant este paradoxul că valoarea autentică nu poate fi stabilită prin vot, dar nici nu poate exista complet în afara oricărei recunoașteri.

...Da, nu e nimic nou în această răfuială a spiritelor mediocre cu ceea ce le depășește. Ea nu începe nici azi, nici ieri; e un reflex vechi cât însăși conștiința diferenței. De fiecare dată când apare o personalitate care ridică nivelul unei epoci, în umbra ei se adună, inevitabil, energiile contrare: nu cele care aspiră, dar cele care trag în jos. Nu pentru că ar avea forța de a crea alternativă, ci pentru că nu pot suporta distanța.

Incapacitatea de a crea nu rămâne niciodată neutră. Ea caută o compensație. Și o găsește, de regulă, în judecata morală facilă, în reducerea operei la biografie, în simplificarea brutală a unui trecut complex. Acolo unde nu există instrumente de înțelegere, apare verdictul. Acolo unde lipsește sensibilitatea pentru nuanță, intervine indignarea ca substitut de inteligență. E mai ușor să suspectezi decât să înțelegi.

Astfel, personalitățile nu mai sunt citite, ci judecate; nu mai sunt analizate, ci „corectate”. Nu li se contestă neapărat valoarea în mod direct – ar fi prea greu –, ci li se erodează autoritatea printr-o strategie mai accesibilă: moralizarea retrospectivă. Se caută fisuri, se amplifică slăbiciuni, se extrag gesturi din context și se transformă în sentințe. Nu pentru adevăr, ci pentru nivelare.

Aceasta nu e o critică, ci o revanșă. Nu e un act de cultură, ci unul de resentiment. Pentru că adevărata critică presupune efort de apropiere, încercare de a înțelege înainte de a judeca. Resentimentul, dimpotrivă, nu vrea să înțeleagă; el vrea să reducă.

Adevărata linie de demarcație nu este între „oameni de rând” și „oameni elevați”, ci între două atitudini fundamentale: una care aspiră și una care compensează. Prima recunoaște diferența ca pe o invitație. A doua o percepe ca pe o insultă.

De aici pornește totul. Pentru că nu toți pot crea, dar oricine poate alege dacă, în fața creației, se ridică sau coboară.

Iar între aceste două gesturi se joacă, de fapt, destinul unei culturi.

 

 

 

 

                Am avut un dialog online despre arta traducerii cu reprezentanții Catedrei de filologie engleză și germană de la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți, întâlnire moderată de doamna Oxana Chira, șefă de catedră. Lume ingenioasă, curioasă!

P.S. La Chișinău, eu locuiesc pe strada Alecu Russo.

 

 

 

Pentru că țara noastră are ieșire la mare și la cer, marea și cerul au ieșire la sufletul nostru.

Valurile nu bat doar țărmurile, ci ating și inima. Cerul nu e doar acoperiș de atmosferă, ci și spațiu în care gândurile se înalță și se pierd. Această conexiune cu natura nu e formalitate: e modul în care țara ne vorbește și ne trezește simțirea.

De aceea, dacă avem ministerul marinei, cu steaguri, porturi și ambarcațiuni, e un gest logic, instituțional, chiar solemn. Dar ce ne facem cu ministerul celălalt? Nu al cerului – acesta nu poate fi organizat în birouri și ștampile – ci ministerul... misterului. Al necunoscutului, al tainelor, al poeziei. Pentru că dacă marea și cerul ne ating sufletul, atunci trebuie să existe o instituție care să recunoască și să protejeze ceea ce nu se poate ordona și măsura: sensibilitatea, mirarea, inspirația.

Poate ministerul Poeziei ar trebui să aibă legi care nu se respectă, reguli care se încălcă, fonduri care nu se cheltuiesc, dar care totuși confirmă: țara nu doar că e a oamenilor, ci și a simțirii, a imaginației, a tainelor. Paradoxal: ce este mai esențial – marea, cerul sau poezia – nu poate fi controlat, dar totuși merită recunoscut oficial.

Astfel, între valuri și nori, între legi și libertate, între ministerul vizibil și cel invizibil, se află sufletul unei țări care nu uită că misterul e adevărata ei frontieră și poezia, adevăratul ei port.