Leo Butnaru

 

 

 

 Nimic complicat cu lămurirea termenului rutier, despre care DEX-ul spune, pe bune, că el ține „de drumuri și șosele, privitor la drumuri și șosele, care se referă la transportul pe șosele”. Între Prut și Nistru, la sfârșitul secolului trecut, a fost „inventat” și pus în aplicare termenul de „rutieră” (dicționarul ortografic al computerului îl subliniază, cursiv, cu roșu, ca... neadmis!), însă nu ca formă feminină de la rutier, explicat deja. Rutiere au fot „botezate” (unele la propriu, cu popi și mătăuz muiat în agheasmă!) microbuzele care, în regim privat sau de companie (SRL), circulau paralel cu transportul public. În limbajul public noțiunea așa a și rămas, rutieră, însă (deocamdată?) neacceptată și neexplicată de DEX.            În DEX mai lipsește ceva legat de substantivul rutier, în pluralul lui rurtieri, de negăsit nici în Dicționar enciclopedic (2006, vol. VI). E curios (spre... uimitor), că de rutieri, în sensul pe care îl vom lămuri în continuare, nu spune nici motorul internet de căutare!            Ei bine, să spună cineva că ar fi nefastă apariția în câmpurile semantice de căutare și explicare ale Doamnei IA! Tocmai ea scotocește pe unde știe și, frumușel românește, ne explică, ne lămurește, că rutierii (din fr. routiers) au fost trupele de mercenari care au acționat în Europa Occidentală, mai ales în Franța, în perioada Evului Mediu târziu (sec. XII–XIV). Ei au devenit faimoși – și temuți – în special în timpul Războiului de 100 de Ani, când, în intervalele dintre lupte, bande întregi de rutieri se transformau în cete de jefuitori. Mai precis, aceștia se trăgeau din rândurile soldaților profesioniști, deseori străini (englezi, bretoni, gasconi, germani etc.), angajați pe bani, adică lefegii, precum erau numiți mercenarii din Țările Române în Evul Mediu. Rutierii erau organizați în companii conduse de căpetenii militare. Foloseau tactici rapide, mobilitate de invidiat. Nu erau cavalerii (nobilii) tradiționali, însă uneori printre rutieri se găseau și dintre aceștia. În mare, însă, proveneau din așa-zișii ostași auxiliari, năimiți doar pe o anume perioadă a conflictului militar. În timpul... „liber”, jefuiau sate și orașe, percepeau taxe de protecție (rakeți!), controlau drumuri comerciale, devastau regiuni întregi. Au ajuns celebre „Companiile Mari” (Grandes Compagnies) din secolul XIV, ele punând probleme serioase regilor francezi. Pentru că rutierii influențau până și evoluția războaielor medievale, destabilizau regatele, promovau/impuneau unele reforme ce presupunea controlul mercenarilor în societate. Cronicarul Jean Froissart îi descrie pe rutieri ca fiind „un flagel asemănător unei ciume”. 

 

 

Am aflat despre antologia dedicată memoriei lui Mircea Ivănescu, gospodărită de Dan Dănilă. M-am văzut printre autori, dar, din păcate, la Chișinău nu pot intra în posesia volumului. Îl rog pe Dan să-mi trimită varianta PDF, lucru pe care dânsul îl face fără amânare.

De la funeraliile Poetului am lăsat și eu câteva fraze, imagini, în care se văd casa (acesta deja demolată...), grădina unde fusese plasat sicriul. În amintirile sale Alexandru Cistelecan scrie: „... în Sibiu – sau lîngă – tocmai se desfășura o tabără de poeți. De acolo au venit Ioan Moldovan și Leo Butnaru – care a și făcut cîteva fotografii (nu știu dacă n-a fost singurul foto-reporter) –, dar numai ei. Poetul de la care mai toată lumea învățase cîte ceva și mulți poeți îi foloseau sintaxa – a plecat în aceeași singurătate și discreție în care a trăit”. Între timp a plecat și dragul de Ioan Moldovan... Se va întâlni cu Mircea Ivănescu și atâți alții acolo, în Câmpiile Elizee...

 5.VII.2022

Culmea cinismului și a lașității! Primesc un mesaj de-a dreptul insidios, oripilant, cinic, certat cu toate normele bunului simț și omeniei! Am făcut schimb de mesaje cu nerușinatul, provocatorul coleg (ne împrietenisem undeva la un festival dintre Asia și Europa). Pe scurt, iată propunerea, n-o mai traduc:„Good afternoon dear friend. Materials for the anthology "Poetic voices of the world about Russia" are being accepted. If you wish, you can send a poem up to 30 lines or a short essay about Russian culture, Russian art, Russian literature or Russian nature. Nothing about war and politicsDeadline July 20, 2022”Nedumerit, îi răspund:1/ Cum se poate! Rusia barbară ucide, distruge, duce război într-o altă țară, iar despre asta – nimic! Nu e onest, ci e lașitate. Cine nu recunoaște asta, nu e poet!2/ Consider că aceasta e o propunere cinică și trădătoare! Ce să vrea – să li se înalțe ditirambi agresorilor, ucigașilor copiilor, bătrânilor, mamelor, părinților; ditirambi pentru cei pe care lumea îi urăște?! Scuzați, însă aceasta, da, e culmea cinismului și întunecarea minții.Corespondentul revine cu:Dear friend. No one recognizes war, but what does culture, art and literature have to do with it? Humanity has experienced many wars, but has never turned away from culture, art and literature. What do Pushkin, Yesenin, Anna Akhmatova, Nabokov, etc. have to do with this? Be healthy.Îi răspund: ...., не завидую тебе!Поддтексты этой грязной затеи понятны.Жалкий лепет! Цинично, несострадательно к убитым детям, матерей, стариков Украины!Да будут прокляты убийцы, ихний кровожадный монстр-вождь!Пожалуйста, не пиши больше, все понято.И думаю, это не дело тад(...) писателя. Жаль...Adică:„...nu te invidiez! Subtextele acestei bolborosite intenții murdare sunt clare. Cinism, lipsă de compasiune pentru copiii uciși, pentru mamele, bătrânii uciși în Ucraina!Blestemați fie ucigașii, monstrul lor șef însetat de sânge!Te rog, nu-mi mai scrie, mi-e totul limpede.Și cred că aceasta nu e treaba unui scriitor din Tadjikistan, precum ești”.Reproduc și originalele mesajelor.Groaznică, oripilantă, mizerabilă cârdășie!Comentariul lui Vasile Dan:Bravo, Leo! Sînt, ca poet român, mândru de răspunsul tău, de reacțiile tale neechivoce și prompte. Poezia (literatura) poate fi nu doar sublimă, ci și perfidă. O formă de otravă dulce: aceea de a mistifica realitatea zilei, fie și prin mascare, ascundere, lașitate. Rusia e azi o țară care ucide tot ce nimerește. Rusia face azi crime oribile. A nu le vedea și a nu le condamna, fără subtilități stilistice ori intelectuale și obnubilări istorice, e de neiertat.

 

 

 

16.VII.2017 Să ne mai tragem sufletul de atâta urcat și lăudat pe culmile literaturii, adevărate sau false. Iată unele extrase din Dicționarul de injurii literare al lui Pierre Chalmin:        Émile Zola despre Homer : „Eroii lui sunt simpli șefi de gang. În lumea lor femeile sunt violate, oamenii sunt înșelați, se schimbă injurii cu lunile, se taie gâturi, sunt târâte, legate de coada calului, cadavrele inamicilor morți” (Opere critice).        Nietzsche despre Émile Zola : „Zola sau plăcerea de a puți” (Crepusculul idolilor).       Robert Walser despre Nietzsche: „S-a răzbunat pentru că nu l-a iubit nicio femeie. El însuși a devenit incapabil de a iubi. Câte sisteme filozofice nu sunt decât atât: o manieră de a te răzbuna pe plăcerile pe care nu le-ai cunoscut!” (R.W. citat de Carl Seelig în Promenade cu Robert Walser).Samuel Johnson despre Shakespeare: „Shakespeare n-a putut niciodată scrie șase versuri la rând fără să facă o greșeală. Poate veți găsi șapte, dar asta nu infirmă cu nimic sensul afirmației mele. Stilul lui Shakespeare poate fi caracterizat ca plin de greșeli gramaticale, confuzie și obscuritate” (Arta insultei și alte insolențe). Julien Green despre Samuel Johnson: „Este, așadar, nespus de surprinzător că un om ce pare născut pentru a spune lucruri plictisitoare supraviețuiește în memoria compatrioților săi în ciuda a ceea ce trebuia să-l condamne la uitare” (Suita engleză).Guy de Maupassant despre Stendhal: „Îi era într-atât de necunoscută puterea supremă a stilului ca formă inseparabilă de idee și a confundat emfaza cu limba artei, încât va rămâne, în ciuda geniului său, un romancier de planul doi” (Cronici, octombrie, 1889).        Céline despre Maupassant: „Cât privește fondul însuși al scrisului său, Maupassant e nul. Ca tot ceea ce este sistematic «obiectiv»… Totul trebuie să ne îndepărteze de Maupassant. Drumul pe care îl urmează, ca în cazul tuturor naturaliștilor, duce la mecanică – la uzinele Ford – la cinema – Drum Fals !” (Scrisoare lui Artine Artinian, 26 august, 1938).         Tolstoi despre Goethe: „Citesc Goethe și observ tot ce-a avut nociv influența acestui om insignifiant, deși înzestrat de la natură, de un egoism burghez…” (Jurnale și carnete, septembrie, 1906).            Karen Blixen despre Tolstoi: „O bună parte din ce-a scris mă dezgustă cu adevărat și aș prefera de o mie de ori moartea, decât să trăiesc într-o lume în care idealurile sale s-ar împlini” (Scrisori din Africa, 26 octombrie, 1914).            Céline despre Proust: „Oh, Proust! Dacă nu era evreu, nimeni n-ar mai vorbi despre el! Și poponar! Și bântuit de poponăreală! El nu scrie în franceză, ci într-un franco-idiș supraîncărcat, în afara oricărei tradiții franceze. Trebuie să ne întoarcem la merovingieni ca să dăm peste un galimatias la fel de respingător” (Scrisoare lui Jean Paulhan, 27 februarie, 1942).        Elias Canetti despre Céline: „Ca orice paranoic, el rămâne foarte imprecis în narațiunile sale și dă impresia că în jurul lui mișună periculos o viață abjectă” (Ținutul omului).Henry Miller despre Ezra Pound: „Cu Pound, avem un caz de «nonpersonalitate» sau de «nu-încă-personalitate». E rămășița unui eu mort la naștere. Fenomen interesant ca atare, dar fără valoare în ceea ce privește contribuția la viața însăși”.        Mircea Eliade despre Henry Miller: „În fond, Miller crede că merge «până la capăt» dacă repetă aceleași cuvinte, zise «secrete». Disperarea la care pretinde că ajunge nu e decât o epuizare seminală. Tare mă tem că nu e decât un scriitor ratat care a încercat să cucerească gloria și succesul prin scandal – și a reușit” (Fragmente dintr-un jurnal).         Pier Paolo Pasolini despre Mircea Eliade: „Mit și realitate de Mircea Eliade nu este o carte mare; nici măcar o mare carte de popularizare. Are în ea ceva cenușiu, elementar și fanatic care îi strică frumusețea” (Inventar de inventare, 30 august, 1974).        Nabokov despre Ezra Pound: „Uneori mă surprind gândindu-mă că s-a urzit un complot împotriva inteligenței mele când văd cum unii critici și diverși scriitori acceptă fără să crâcnească drept „mare literatură” absurditățile pretențioase ale D-lui Pound, acest șarlatan absolut” (Intransigențe).        Nabokov despre Dostoievski: „Abordez literatura din singurul unghi care mă interesează, cel al geniului individual rezistent în timp. Privit astfel, Dostoievski nu este un mare scriitor, ci un autor mai degrabă mediocru – cu sclipiri de reală originalitate, pierdute, vai, prin stepele de platitudine literară” (Literaturi, II).        Arta de a huli arta. Bine spus, dar pentru un indispus căruia nu-i place un alt indispus. Iar despre Proust e cam adevărat. Inclusiv despre mai mulți semi(t)-scriitori.

 

 

 

 

                                    UNDEVA  LA ȚĂRMUL MĂRII TIRENIENE

28.VIII.2015.

Strănepotul italo-român Fabrizio (la aproape 3 ani ai săi) spune ceva. Dumitra îl ceartă serios. Ce a făcut? A înjurat o… furnică. Și ce i-a spus? „Ei… I-a zis fund târșit… A auzit de la bunic-su…” Însă lui Fabrizio necazurile îi trec repede, cum se întâmplă și acesta cu furnica, după care încearcă să-l ia în brațe pe Cico. Numai că motanul e destul de greu pentru puterile piciului și acesta îl amenință că o să-l dea lui Dante. Și chiar strigă peste gard: „Dante, Dante!” Așa îl cheamă pe câinele vecinilor, nașilor de botez ai lui Fabrizio… E de presupus că vreun britanic și-a numit câinele Shakespeare, vreun spaniol – Cervantes, un francez – Balzac… La noi ce nume de scriitori să le dăm câinilor?... Pentru că ce nu face omul pentru a-și venera scriitorul iubit?! Îl… caninizează…        Și iar cicadele, cicadele, cicadele! Șișcornițele lor. Sau, uneori, ți se pare că s-ar descărca caroseriile de tablă ale unor autobasculante pline cu nisip mășcat sau cioburi mărunte de scoici.Seceratul, tușinatul lor continuu.             Aproape de miliarde, dar sigur – trecut de milioane numărul minusculelor… dairele ale cicadelor.                Parafrazând o zicere latină, te întrebi: Quod susurrant cicades? Continuată de Hemito Von Doderer printr-o alta: „Ce șoptesc aceste căpșoare sofistice în veșnică mișcare?” Numai că cicadele nu șoptesc, ci, parcă… zângănesc. Și, iată, îmi amintesc de ce spusa lui  Osip Mandelștam în fascinantul eseu Discurs despre Dante. Îmi amintesc și, implicit, trag concluzia că citatele ca cicadele își au rostul lor și depinde cum le propui sau nu le propui. Iar plasticitatea, frumusețea, esența, sugestivitatea citatei lui Mandelștam despre... citate și cicade merită a fi reproduse/spuse și în română: „O citată nu este un extras. O citată e o cicadă. Îi este caracteristică necurmata neamuțire (неумолкаемость). După ce încleștează în văzduh, nu-l mai lasă”. (Discurs despre Dante.)