|
|
Comentează
JURNALUL CA MEMORIE
Și
iar cicadele, cicadele, cicadele! Șișcornițele lor. Sau, uneori, ți se pare că
s-ar descărca caroseriile de tablă ale unor autobasculante pline cu nisip
mășcat sau cioburi mărunte de scoici.Seceratul,
tușinatul lor continuu. Aproape
de miliarde, dar sigur – trecut de milioane numărul minusculelor… dairele ale
cicadelor. Parafrazând
o zicere latină, te întrebi: Quod
susurrant cicades? Continuată de Hemito Von Doderer printr-o alta: „Ce
șoptesc aceste căpșoare sofistice în veșnică mișcare?” Numai că cicadele nu
șoptesc, ci, parcă… zângănesc. Și, iată, îmi amintesc de ce spusa lui Osip Mandelștam în fascinantul eseu Discurs despre Dante. Îmi amintesc și,
implicit, trag concluzia că citatele ca cicadele își au rostul lor și depinde
cum le propui sau nu le propui. Iar plasticitatea, frumusețea, esența,
sugestivitatea citatei lui Mandelștam despre... citate și cicade merită a fi
reproduse/spuse și în română: „O citată nu este un extras. O citată e o cicadă.
Îi este caracteristică necurmata neamuțire (неумолкаемость). După ce
încleștează în văzduh, nu-l mai lasă”. (Discurs despre Dante.)
UNDEVA LA ȚĂRMUL MĂRII TIRENIENE
28.VIII.2015.
Strănepotul italo-român Fabrizio (la aproape 3 ani ai săi) spune ceva. Dumitra îl ceartă serios. Ce a făcut? A înjurat o… furnică. Și ce i-a spus? „Ei… I-a zis fund târșit… A auzit de la bunic-su…” Însă lui Fabrizio necazurile îi trec repede, cum se întâmplă și acesta cu furnica, după care încearcă să-l ia în brațe pe Cico. Numai că motanul e destul de greu pentru puterile piciului și acesta îl amenință că o să-l dea lui Dante. Și chiar strigă peste gard: „Dante, Dante!” Așa îl cheamă pe câinele vecinilor, nașilor de botez ai lui Fabrizio… E de presupus că vreun britanic și-a numit câinele Shakespeare, vreun spaniol – Cervantes, un francez – Balzac… La noi ce nume de scriitori să le dăm câinilor?... Pentru că ce nu face omul pentru a-și venera scriitorul iubit?! Îl… caninizează…
Și
iar cicadele, cicadele, cicadele! Șișcornițele lor. Sau, uneori, ți se pare că
s-ar descărca caroseriile de tablă ale unor autobasculante pline cu nisip
mășcat sau cioburi mărunte de scoici.Seceratul,
tușinatul lor continuu. Aproape
de miliarde, dar sigur – trecut de milioane numărul minusculelor… dairele ale
cicadelor. Parafrazând
o zicere latină, te întrebi: Quod
susurrant cicades? Continuată de Hemito Von Doderer printr-o alta: „Ce
șoptesc aceste căpșoare sofistice în veșnică mișcare?” Numai că cicadele nu
șoptesc, ci, parcă… zângănesc. Și, iată, îmi amintesc de ce spusa lui Osip Mandelștam în fascinantul eseu Discurs despre Dante. Îmi amintesc și,
implicit, trag concluzia că citatele ca cicadele își au rostul lor și depinde
cum le propui sau nu le propui. Iar plasticitatea, frumusețea, esența,
sugestivitatea citatei lui Mandelștam despre... citate și cicade merită a fi
reproduse/spuse și în română: „O citată nu este un extras. O citată e o cicadă.
Îi este caracteristică necurmata neamuțire (неумолкаемость). După ce
încleștează în văzduh, nu-l mai lasă”. (Discurs despre Dante.)
%20PAGINI-images-18.jpg)
%20PAGINI-images-19.jpg)
%20PAGINI-images-20.jpg)
%20PAGINI-images-21.jpg)
%20pagini-images-0.jpg)
ELȚÎN ȘI... LIRICA JAPONEZĂ
JURNALUL CA MEMORIE
18.IV.1998.
Se trece și floarea de vișin. Ca și cea de sakura în Japonia. Noi însă nu ne prea facem probleme (estetice!), pe când niponii… Vai! Vine Elțin în vizită și, să vezi! japonezii nu-i pot demonstra frumusețea și farmecul vișinilor înfloriți! Alertă! În Tokyo, la rădăcina unor vișini au fost puși bolovani de gheață, să le întârzie astfel dezlănțuirea florală. Vreo 10 pomi de sakura au fost transportați în munți, mai la frig, pentru ca, la momentul oportun, să fie readuși în metropolă și să înflorească exact când va trece prin preajma lor Elțin… Ipocrizie ritualică? De ce nu? Cine a spus că japonezii se țin numai de ceremonia ceaiului, de ikebana, de amenajarea grădinilor misterioase și de scrierea haikuurilor? Orientul are destulă labilitate ușor vicleană; un fel de șmecherie ceva mai rafinată ca cea românească. Iar situația cu „terorizarea” vișinilor întru decalajul înfloririi lor îmi amintește tocmai de cazuri specifice din armata sovietică. În vederea vizitei, inspecției vreunui crestat important, pretutindeni se făcea ordine-lună, în special se aduceau brazde proaspete de iarbă, ca să se amenajeze fel de fel de porțiuni de teren. Se întâmpla ca ierburile dislocate între timp să se ofilească, chiar să se îngălbenească până la venirea ghenerarilor. Ce-i de făcut?! Peste gălbejeala ierbii se pulveriza vopsea verde! Zău așa! Astfel că japonezii știu a primi ghenerarii politicii rusești.
Chestia cu vișinii-sakura, dislocați provizoriu, transferați în munți, mai la răcoare, ca să-și amâne înflorirea – ea ilustrează a… imprevizibila oară incredibilul sau poate fanaticul apetit al japonezilor de a ritualiza, de a consemna discret-festiv diversitatea componentelor existențiale cotidiene. ORT-TV rusesc a și anunțat deja că diriguitorii, adică și Elțîn, s-au desfătat în preajma sakurii înflorite sau abia dând în floare. Probabil, e vorba de vișinii „amnistiați”, readuși din munți în Tokyo.
DE LA REALISMUL SOCIALIST LA LITERATURA Z A FASCISMULUI
Gata, s-a terminat cu
democrația și printre cele câteva organizații „importante” ale scriitorilor din
Rusia! În declarația de ieri a Secretariatului Uniunii Scriitorilor din Moscova
se spune că „ordinul președintelui rus de a uni scriitorii nu a fost îndeplinit.
Societatea are nevoie de consens în această situație geopolitică complexă”. Mda, când se ia de organizarea
scriitoricească președintele țării, gen Putin, e de prevăzut ce se poate
întâmpla... Moscoviții fac mină de inși loiali guvernării fasciste, scriind că
„toți scriitorii adevărați rămași în țară sunt etatiști și patrioți. Împărțirea
lor în puri și impuri este un joc al dușmanilor Rusiei”. Să vezi, doar cei
rămași în țară sunt bine mersi, pe când alții, importanți, dar emigranți nu
inspiră încredere. Și dă-i în continuare cu bocetul: „Încercările de a
transfera proprietatea comună a scriitorilor în mâinile unui grup de scriitori
sunt ilegale. Acestea încalcă legile Federației Ruse și statutele sindicatelor
de scriitori: Uniunea Scriitorilor Ruși, Uniunea Scriitorilor din Moscova și
Uniunea Scriitorilor din Sankt Petersburg. Uniunea Scriitorilor Ruși este
compusă din mai multe sindicate și nu este în niciun caz succesorul legal al
Uniunii Scriitorilor din URSS sau al Uniunii Scriitorilor din RSFSR, o
organizație infamă din epoca sovietică. Marea noastră țară se numește Federația
Rusă, iar Uniunea Scriitorilor din Rusia este doar una dintre altele similare,
nu cea dominantă. Directiva președintelui de a uni scriitorii, pe care o
susținem cu ardoare, nu prevede că Uniunea Scriitorilor din Rusia este singura
uniune existentă. Este una dintre multe. Iar ceea ce se întâmplă deja –
confiscarea Casei Centrale a Scriitorilor, a Casei Rostov, privarea chiar și de
o mică încăpere pentru Uniunea Scriitorilor din Moscova, dorința de a-i grupa
pe scriitori într-o singură structură, de neînțeles și prost organizată,
problemele cauzate scriitorilor proeminenți la nivel local, certurile cu unele
organizații regionale – toate acestea au cauzat și vor continua să provoace
scandaluri și procese. Solicităm convocarea unui
congres al scriitorilor cu adevărat unificator, autentic, bine pregătit, din
întreaga țară, unde toți scriitorii adevărați vor fi pe deplin reprezentați. Și
nu o numire practic clandestină, ilegală, a unor scriitori ca lideri și a
altora ca inexistenți. Trăim în Rusia, nu în URSS. Suntem pregătiți să fim
membri ai unei noi organizații a scriitorilor, adecvată noilor vremuri.
Scriitori adevărați există în toate uniunile de scriitori. Numele, biografiile
și cărțile lor sunt cunoscute. Din păcate, există și o mulțime de cărți false.
Scrisul este o chemare, nu un statut. O persoană poate fi un om de știință de
renume, un soldat curajos, un inginer iscusit, un excelent organizator, dar să
nu aibă deloc abilități literare. Talentul este de la Dumnezeu. Confruntările
literare sunt de la diavol. Nu suntem pentru „mari răsturnări de situație”, ci
pentru o abordare rezonabilă a realității actuale. Nu trebuie să antagonizăm
autoritățile cu intelectualii și nici să-l inducem în eroare pe președintele
țării”. Să vezi ce talmeș-balmeș pus
la cale cu chezășia lui Putin, care... nu trebuie dus în eroare! Eu cam cunosc membrii
semnatari din partea secretariatului respectiv și comentez scurtisim: Это только начала нового
соцрелиZма... Последствия драматичны до трагического. (Nu e decât începutul
noului soțrealiZm... Urmările vor fi dramatice până la tragism).
Gata, s-a terminat cu
democrația și printre cele câteva organizații „importante” ale scriitorilor din
Rusia! În declarația de ieri a Secretariatului Uniunii Scriitorilor din Moscova
se spune că „ordinul președintelui rus de a uni scriitorii nu a fost îndeplinit.
Societatea are nevoie de consens în această situație geopolitică complexă”. Mda, când se ia de organizarea
scriitoricească președintele țării, gen Putin, e de prevăzut ce se poate
întâmpla... Moscoviții fac mină de inși loiali guvernării fasciste, scriind că
„toți scriitorii adevărați rămași în țară sunt etatiști și patrioți. Împărțirea
lor în puri și impuri este un joc al dușmanilor Rusiei”. Să vezi, doar cei
rămași în țară sunt bine mersi, pe când alții, importanți, dar emigranți nu
inspiră încredere. Și dă-i în continuare cu bocetul: „Încercările de a
transfera proprietatea comună a scriitorilor în mâinile unui grup de scriitori
sunt ilegale. Acestea încalcă legile Federației Ruse și statutele sindicatelor
de scriitori: Uniunea Scriitorilor Ruși, Uniunea Scriitorilor din Moscova și
Uniunea Scriitorilor din Sankt Petersburg. Uniunea Scriitorilor Ruși este
compusă din mai multe sindicate și nu este în niciun caz succesorul legal al
Uniunii Scriitorilor din URSS sau al Uniunii Scriitorilor din RSFSR, o
organizație infamă din epoca sovietică. Marea noastră țară se numește Federația
Rusă, iar Uniunea Scriitorilor din Rusia este doar una dintre altele similare,
nu cea dominantă. Directiva președintelui de a uni scriitorii, pe care o
susținem cu ardoare, nu prevede că Uniunea Scriitorilor din Rusia este singura
uniune existentă. Este una dintre multe. Iar ceea ce se întâmplă deja –
confiscarea Casei Centrale a Scriitorilor, a Casei Rostov, privarea chiar și de
o mică încăpere pentru Uniunea Scriitorilor din Moscova, dorința de a-i grupa
pe scriitori într-o singură structură, de neînțeles și prost organizată,
problemele cauzate scriitorilor proeminenți la nivel local, certurile cu unele
organizații regionale – toate acestea au cauzat și vor continua să provoace
scandaluri și procese. Solicităm convocarea unui
congres al scriitorilor cu adevărat unificator, autentic, bine pregătit, din
întreaga țară, unde toți scriitorii adevărați vor fi pe deplin reprezentați. Și
nu o numire practic clandestină, ilegală, a unor scriitori ca lideri și a
altora ca inexistenți. Trăim în Rusia, nu în URSS. Suntem pregătiți să fim
membri ai unei noi organizații a scriitorilor, adecvată noilor vremuri.
Scriitori adevărați există în toate uniunile de scriitori. Numele, biografiile
și cărțile lor sunt cunoscute. Din păcate, există și o mulțime de cărți false.
Scrisul este o chemare, nu un statut. O persoană poate fi un om de știință de
renume, un soldat curajos, un inginer iscusit, un excelent organizator, dar să
nu aibă deloc abilități literare. Talentul este de la Dumnezeu. Confruntările
literare sunt de la diavol. Nu suntem pentru „mari răsturnări de situație”, ci
pentru o abordare rezonabilă a realității actuale. Nu trebuie să antagonizăm
autoritățile cu intelectualii și nici să-l inducem în eroare pe președintele
țării”. Să vezi ce talmeș-balmeș pus
la cale cu chezășia lui Putin, care... nu trebuie dus în eroare! Eu cam cunosc membrii
semnatari din partea secretariatului respectiv și comentez scurtisim: Это только начала нового
соцрелиZма... Последствия драматичны до трагического. (Nu e decât începutul
noului soțrealiZm... Urmările vor fi dramatice până la tragism).%20PAGINI-images-16.jpg)
%20PAGINI-images-17.jpg)
%20PAGINI-images-8.jpg)
%20PAGINI-images-9.jpg)
%20PAGINI-images-10.jpg)
%20PAGINI-images-11.jpg)
%20PAGINI-images-12.jpg)
%20PAGINI-images-13.jpg)
%20PAGINI-images-14.jpg)
%20PAGINI-images-15.jpg)
JURNALUL CA MEMORIE
MUROMEȚ ȘI MOROMETE. SAU INVERS
15.III.2016. Muromeț (Муромец) și... Moromeții. Ilya Muromeț e un personaj din bâlinile rusești, iar Ilie Moromete – cine nu știe? – e protagonistul din „Moromeții” lui Marin Preda. Cine poate contribui la elucidarea unei posibile contingențe/ paralele între originile literare ale acestor personaje? E frecvent în România numele Moromete (cu pluralul: Moromeți)? În Rusia, numele Muromeț se întâlnește doar în bâline. În România, Moromete se găsește și dincolo de ficțiunea romanescă? Cine poate veni cu vreo scânteie lămuritoare cât de cât? Sau poate, prin asociație/ sugestie, Marin Preda o fi pornit de la personajul de bâlină?
JURNALUL CA MEMORIE
CITITORUL-MODEL
16.V.2017. Emil Brumaru pe pagina sa FB: „Când știu că o să-mi placă o carte (fiindcă știu înainte de-a o citi!), mă uit mult timp la ea (uneori cam câte jumătate de an), o mut tot mai aproape de mine, o pierd prin grămezi indestructibile, o regăsesc sau o cumpăr din nou și în sfârșit o citesc, ba chiar uneori o recitesc imediat ce-o termin, ca pe poemele dragi... Deseori o subliniez cu cruzime, fac semne a căror semnificație o uit, dorm cu dânsa la cap, răstorn din viteză cafea peste ea. Devine vărzoasă, accesibilă după ce se usucă bine, cu filele ondulate frivol. De abia atunci îi mai trag o lectură, citind unele pasaje cu glas tare, chiar cântat... cum ai zice psalmii... Toate astea iau destul de mult timp, dar nu contează... Maximum de plăcere o am când cu pixul completez textul! Mi s-a întâmplat la Shakespeare și la Cehov! Și la Flaubert! Ce Emmă mi-a ieșit, mamă-mamă! N-o sinucid, nu mă lasă sufletul, nici pe Anna Karenina... O certitudine: Rogojin e un măgar! Cum să-ți bagi cuțitul în așa o bunăciune de Nastasia Filippovna, s-o omori? În Idiotul meu Nastasia, Aglaia, Mîșkin și Rogojin, trăiesc buluc, tuspatru într-o familie fericită...” Comentez: Un model indiscutabil de cititor din clasicitatea, încă, apropiată a domeniului. Însă de aici încolo se tot extinde, în mare, deruta gen orice, numai nu lectura ca strădanie întru convingerea că aceasta produce inteligență, dar și plăcere. Cu toate că nu este absolut exclus ca biblioteca să mai scoată în lume un Umberto Eco, un Emil Brumaru. Modele de lectori care, bineînțeles, trebuie admirați, dar și urmați.––––––––––––––––––– Emil Brumaru, mai 2016. Foto – Leo Butnaru.%20PAGINI-images-0.jpg)
%20PAGINI-images-1.jpg)
CE RĂMÂNE...
MAI RECENT, RUȘII ȘI-AU ZIS SĂ FOLOSEASCĂ ÎN LUPTELE CU UCRAINA CAVALERIA. Au ei considerentele lor, de mobilitate, viteză, surprindere etc. Însă au uitat ce rămâne după șarjele de cavalerie... doar șei... doar șei...
-images-0.jpg)
ȘTIAȚI CĂ DEJA INTERNETUL ARE UN... SFÂNT PROTECTOR?...
Nu știu ce să cred, nu știu, încă, ce sentimente mă încearcă, însă aflu, cu 25 de zile... mai târziu, că deja internetul are un... sfânt protector.Iată despre ce e vorba: Sfântul Carlo Acutis, cunoscut ca "patronul internetului" și "primul sfânt milenial", a fost canonizat pe 7 septembrie 2025. A primit acest titlu datorită pasiunii sale pentru informatică, pe care a folosit-o pentru a crea un site web care documentează minunile euharistice. A murit de leucemie la vârsta de 15 ani în 2006, iar moaștele sale sunt expuse în Assisi. Acutis a învățat singur programare și a folosit cunoștințele sale pentru a crea site-uri web pentru organizații catolice și pentru a documenta minuni euharistice, care au devenit populare pe internet. Nu cumva lumea, biserica sunt cam grăbite? Nu cumva, prin atare pripeală, devalorizează importanța unei sau altei canonizări? Nu e mai mult un joc, decât o întemeiere serioasă, credibil?Acută problema cu sf. Acutis, nu?... Întrebări, întrebări... Iar la Assisi am fost în august 2015, am hălăduit prin spațiu și, probabil, spirit liturgic... P.S. Acum, un creștin, un catolic sau, pur și simplu, un utilizator de internet, dacă, la biserică, are de gând să-l cinstească pe sf. Acutis, trebuie să pună 2 lumânări, une pentru morți, alta pentru vii, așa cum, într-un fel, sau în mai multe feluri, sfinții sunt nemuritori, nu?...
DISCUL SAU PĂTRATUL, MALEVICI SAU JAPONEZII?
FILE DE JIRNAL23.I.2018.Eu
unul consider că suprematismul a existat până la Cazimir Malevici, adică
înainte, cu mult, de cele două pătrate, roșu și negru, ale acestuia, date drept
opere de artă avangardistă în 1915, cel negru bucurându-se și azi de o faimă
greu de explicat. (Poate și din motivul că, de fapt, nu prea există ce ar fi de
explica... – un rudimentar pătrat negru, și... cam atât.) Pătratul roșu are o denumire
„suplimentară”, pe cât de curioasă, pe atât de bizară: „Realismul pictural al
unei țărănci în două dimensiuni”. Iar drapelul Japoniei, de culoare albă cu un
disc roșu în centru, se numește日の丸 – hi no maru (lit. discul soarelui).Iată de ce, înaintea pătratului,
reproduc drapelul național al Japoniei cu celebrul său disc roșu în centru. Ei
bine, cu ce e mai puțin... suprematist, artistic, avangardist, dacă vreți,
discul roșu față de pătratul roșu? Plus că atare „avangardism”, în
comparație cu suprematismul lui Malevici, a apărut – cum să vă spun? cum să nu
vă spun? – cu peste 600 de ani înainte de... 1915.Legenda povestește că în secolul al
XIII-lea, când mongolii veneau să invadeze Japonia (anii 1274 și 1281), preotul
budist Nichiren i-a oferit shogunului un steag asemănător cu cel de astăzi.
Shogunatul Tokugawa (1603-1867) a adoptat steagul pentru navele sale la
începutul secolului al XVII-lea. Iar în secolul al XIX-lea a decretat că toate
navele japoneze să arboreze steagul alb cu disc roșu, folosit multe secole de
facto ca steag național. (Tot pe la suprematiști, chiar la
același, Malevici, există, ca operă de artă, și discul negru. Însă, oricum ai
da-o, tot japonezii au supremația, cu discul roșu.)
FILE DE JIRNAL23.I.2018.Eu
unul consider că suprematismul a existat până la Cazimir Malevici, adică
înainte, cu mult, de cele două pătrate, roșu și negru, ale acestuia, date drept
opere de artă avangardistă în 1915, cel negru bucurându-se și azi de o faimă
greu de explicat. (Poate și din motivul că, de fapt, nu prea există ce ar fi de
explica... – un rudimentar pătrat negru, și... cam atât.) Pătratul roșu are o denumire
„suplimentară”, pe cât de curioasă, pe atât de bizară: „Realismul pictural al
unei țărănci în două dimensiuni”. Iar drapelul Japoniei, de culoare albă cu un
disc roșu în centru, se numește日の丸 – hi no maru (lit. discul soarelui).Iată de ce, înaintea pătratului,
reproduc drapelul național al Japoniei cu celebrul său disc roșu în centru. Ei
bine, cu ce e mai puțin... suprematist, artistic, avangardist, dacă vreți,
discul roșu față de pătratul roșu? Plus că atare „avangardism”, în
comparație cu suprematismul lui Malevici, a apărut – cum să vă spun? cum să nu
vă spun? – cu peste 600 de ani înainte de... 1915.Legenda povestește că în secolul al
XIII-lea, când mongolii veneau să invadeze Japonia (anii 1274 și 1281), preotul
budist Nichiren i-a oferit shogunului un steag asemănător cu cel de astăzi.
Shogunatul Tokugawa (1603-1867) a adoptat steagul pentru navele sale la
începutul secolului al XVII-lea. Iar în secolul al XIX-lea a decretat că toate
navele japoneze să arboreze steagul alb cu disc roșu, folosit multe secole de
facto ca steag național. (Tot pe la suprematiști, chiar la
același, Malevici, există, ca operă de artă, și discul negru. Însă, oricum ai
da-o, tot japonezii au supremația, cu discul roșu.)
