Leo Butnaru

               Volumul include nuvele și yes-euri într-un registru al realismului poetic, unde memoria, copilăria și trecerea timpului devin nu doar teme literare, ci forme de cunoaștere. Fiecare text este o încercare de a recupera mirarea pierdută și de a redescoperi privirea ca pe un exercițiu al libertății interioare.La granița dintre meditație, narațiune și poezia ideilor, autorul construiește un univers în care întâmplările cotidiene capătă rezonanțe simbolice, iar gesturile cele mai simple deschid perspective asupra condiției umane. Nuvelele și yes-eurile invită cititorul să privească lumea cu mai multă răbdare, cu mai multă sensibilitate și cu o mai profundă încredere în puterea memoriei.               Cartea este o pledoarie pentru frumusețea lucrurilor aparent mărunte și pentru dreptul fiecăruia de a-și păstra uimirea în fața lumii.            „Nu ne este dată o viață întreagă. Ne este dată o pagină. Restul este felul în care alegem să o umplem”.

 

Astea apar în mintea mea ca un montaj aproape cinematografic. Îmi amintesc începutul anilor ’90: aerul încărcat, piețele fremătând, istoria scoasă în stradă. Protestatarii anti-imperiu nu mai voiau să negocieze simboluri. Le voiau sfărâmate.Marx și Engels – bronz solemn, așezat didactic în fața fostului comitet central al comuniștilor – au devenit, dintr-odată, ținte. Nu neapărat pentru că trecătorii le-ar fi citit cu atenție opera, ci pentru că întrupau o epocă. Monumentul nu mai era filosofie, ci putere solidificată.Ciocanele și pietrele loveau nu doar metalul, ci și o formă de memorie impusă. Fiecare lovitură era o încercare de a dezvrăji spațiul public. De a spune: „Nu mai credem în această aberație a istoriei”. Dar distrugerea nu era pură eliberare. Era și furie, și confuzie, și o nevoie viscerală de a vedea fisura concretă acolo unde, ani la rând, se predicase inevitabilul.Statuile au genul acesta de destin ambiguu: sunt ridicate cu certitudinea eternității și coborâte cu febra momentului. Când sunt instalate, par de neclintit; când sunt atacate, devin fragile. Bronzul, care voia să fixeze ideea, descoperea că ideile nu pot fi garantate prin greutate.În acele revolte din anii ’90 era și o pedagogie inversă. O lecție despre cât de repede se poate răsturna o mitologie oficială. Poate că imaginea aceea persistă tocmai pentru că nu e doar istorie, ci o întrebare deschisă: ce facem cu simbolurile când credința în ele se sfărâmă? Le topim? Le mutăm în muzeu? Le lăsăm să ruginească? Sau învățăm să le citim critic, fără să mai fim dominați de ele?Loviturile de atunci au zguduit nu doar statui, ci și reflexe. Iar ecoul lor încă mai trece prin memorie, ca un zgomot metalic ce nu se stinge ușor.

 

 

 

PE CALE DE A PORNI SPRE LIBRĂRII, SPRE CITITORI

o antologie cutremurătoare, de-a dreptul zguduitoare astăzi, când cruzimea imperiului sovietic continuă în orbirea rusească, ucigașă, ce ține Ucraina în război.

 

 

Un portret excelent al unui monstru de prostie și răutate; al unei canalii „politice”

Extrase din The Times of London.

Cineva a întrebat: „De ce unii britanici nu-l apreciază pe Donald Trump?” Nate White, elocventul și spiritualul scriitor englez, a dat următorul răspuns sclipitor:

„Lui Trump îi lipsesc anumite calități, pe care britanicii le prețuiesc în mod tradițional. Nu are nici noblețe, nici farmec, nici calm, nici autoritate, nici compasiune, nici umor, nici căldură, nici înțelepciune, nici subtilitate, nici sensibilitate, nici conștiință de sine, nici modestie, nici onoare, nici grație...

Deși Trump poate fi ridicol, nu a spus niciodată nimic ironic, înveselitor sau chiar ușor amuzant – nici măcar o dată, o singură dată! Nu constat asta retoric, ci literalmente: niciodată. Pentru britanici, lipsa de umor este aproape inumană.

Dar, în cazul lui Trump, este o anomalie. Nici măcar nu pare să înțeleagă ce este o glumă – pentru el, o glumă este un comentariu grosolan, o insultă analfabetă, un act de cruzime superficială.

Trump e ca un trol: nu râde niciodată și nu se amuză; doar țipă de încântare sau de dispreț.

Iar cel mai rău lucru este că nu rostește doar insulte grosolane și stupide: chiar le gândește atunci când le rostește. Mintea lui este doar un algoritm robotic de prejudecăți mărunte și răutate instinctivă.

În el nu există ironie, complexitate, subtilitate, profunzime. Totul este superficial. Vedem un om fără o lume interioară, fără suflet.

În Marea Britanie, în mod tradițional, suntem de partea lui David, nu a lui Goliat. Toți eroii noștri sunt niște outsideri curajoși: Robin Hood, Dick Whittington, Oliver Twist. Trump nu este nici curajos, nici outsider. Este exact opusul. Nu este nici măcar un băiat bogat răsfățat sau o pisică grasă lacomă. Arată mai mult ca un limax mare, un Jabba the Hutt privilegiat.

Și, mai rău, este un bătăuș. Când se află în preajma bătăușilor, devine dintr-o dată un slugarnic smiorcăitor.

Lovește de sus în jos, lucru pe care un gentleman nu ar trebui, nu poate și nu îl va face niciodată, iar fiecare lovitură pe care o dă este sub centură. Îi place în mod special să-i lovească pe cei vulnerabili sau pe cei fără cuvinte și îi lovește când sunt la pământ.

Așadar, faptul că o minoritate semnificativă – poate o treime – dintre americani urmărește ce face, ascultă ce spune și apoi se gândește: „Da, e cam în genul meu”, este o sursă de confuzie și mult dispreț pentru cei de bun simț.

La urma urmei, este imposibil să citești un tweet sau să-l auzi rostind o propoziție sau două fără să te uiți în abis. Transformă simplitatea într-o formă de pseudo-artă; este Picasso-ul meschinăriei, Shakespeare-ul rahatului. Defectele lui sunt fecalice: chiar și defectele lui au defecte și așa mai departe la infinit.

Întotdeauna au existat oameni proști în lume și întotdeauna au existat oameni răi. Dar rareori prostia a fost atât de rea sau răul atât de stupid.

Dacă Frankenstein ar fi decis să creeze un monstru compus în întregime din defecte umane, l-ar fi creat pe Trump, iar un Dr. Frankenstein pocăit ar fi strigat disperat: „O, Doamne, ce am creat eu?!”

Dacă prostia ar fi un serial TV, Trump ar fi laitmotivul acestuia, tema de bază.