Leo Butnaru

 

 

                Am avut un dialog online despre arta traducerii cu reprezentanții Catedrei de filologie engleză și germană de la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți, întâlnire moderată de doamna Oxana Chira, șefă de catedră. Lume ingenioasă, curioasă!

P.S. La Chișinău, eu locuiesc pe strada Alecu Russo.

 

 

 

Pentru că țara noastră are ieșire la mare și la cer, marea și cerul au ieșire la sufletul nostru.

Valurile nu bat doar țărmurile, ci ating și inima. Cerul nu e doar acoperiș de atmosferă, ci și spațiu în care gândurile se înalță și se pierd. Această conexiune cu natura nu e formalitate: e modul în care țara ne vorbește și ne trezește simțirea.

De aceea, dacă avem ministerul marinei, cu steaguri, porturi și ambarcațiuni, e un gest logic, instituțional, chiar solemn. Dar ce ne facem cu ministerul celălalt? Nu al cerului – acesta nu poate fi organizat în birouri și ștampile – ci ministerul... misterului. Al necunoscutului, al tainelor, al poeziei. Pentru că dacă marea și cerul ne ating sufletul, atunci trebuie să existe o instituție care să recunoască și să protejeze ceea ce nu se poate ordona și măsura: sensibilitatea, mirarea, inspirația.

Poate ministerul Poeziei ar trebui să aibă legi care nu se respectă, reguli care se încălcă, fonduri care nu se cheltuiesc, dar care totuși confirmă: țara nu doar că e a oamenilor, ci și a simțirii, a imaginației, a tainelor. Paradoxal: ce este mai esențial – marea, cerul sau poezia – nu poate fi controlat, dar totuși merită recunoscut oficial.

Astfel, între valuri și nori, între legi și libertate, între ministerul vizibil și cel invizibil, se află sufletul unei țări care nu uită că misterul e adevărata ei frontieră și poezia, adevăratul ei port.

 

 

 

 

 

 

 

Abjectul putinism criminal, ucigaș, inuman merge spre extreme, reinstaurând stalinismul.  Muzeul de Istorie a GULAG-ului din Moscova a fost închis! Călăii din Kremlin și de la Lubianka se sperie de amintirea crimelor predecesorilor lor. Însă Memoria nu poate fi ucisă. Va veni momentul, când Moscova va avea cu siguranță muzee și memoriale ce condamnă crimele stalinismului, putinismului. Va veni ora de dare în vileag și condamnare a călăilor, ceea ce nu s-a mai întâmplat după 1991

 

Expozițiile de pictură sunt, în fond, locuri unde ochii flămânzi vin să caute alți ochi flămânzi care să-i vadă. Nu doar tablourile se privesc, ci și privirile dintre ele. Fiecare chip din sală, fiecare siluetă oprită în fața unei pânze e o dovadă că foamea de sens, de frumusețe, de confirmare nu se satură niciodată. Arta nu e un obiect, ci o circulație: schimb de sugestii, comerț subtil între priviri, inimi, neliniști.

În genere, arta nu înseamnă decât ochi flămânzi de alți ochi flămânzi, vizibili sau invizibili. Inimi flămânde de alte inimi flămânde. Încântări flămânde de alte încântări flămânde. Decepții flămânde de alte decepții flămânde. Deșertăciunea deșertăciunilor flămândă de alte deșertăciuni flămânde. Sau, poate, de deșteptăciunea deșteptăciunilor flămânde... Totul e o rețea de dorințe care nu se pot hrăni decât unele pe altele, un lanț de prezențe sau absențe care se recunosc reciproc.

Ninge, ninge... Și totuși, nu e doar o ninsoare, ci un fel de reset divin. Parcă Dumnezeu, cu mâinile nevăzute și blânde, încearcă să ia lumea de la capăt, să șteargă urmele, să șteargă praful, greșelile, tristețile, să lase totul alb, neutru și posibil.

         Sau: ninge, ninge… De parcă Dumnezeu umple cu sens ceva. Spațiul zis Lume, atât de încărcat de zgomot, de dor, de rătăcire, se așază sub o haină albă ce nu e doar acoperemânt, ci și promisiune. Fiecare fulg devine literă tăcută, sens dens într-o poveste pe care o putem citi doar dacă ne oprim și privim.

          Fiecare fulg care cade e un semn că se poate începe de la capăt. Fiecare colină acoperită de zăpadă e o promisiune de revelație, de descoperire, de iubire reînnoită. Și, dacă privești atent, poți vedea cum lumea, prin acest gest al iernii, devine iar posibilă, albă și curată, gata să fie înțeleasă din nou, parțial – pe nou, cu ochi de copil, cu inima deschisă, cu sufletul pregătit să urce și să coboare pe văile și colinele bucuriei.            Ninge, ninge… și totul poate fi reluat de la capăt.

                                      Val Butnaru: – Continui să scrii jurnal?                   Leo Butnaru: – De fapt, ce e un jurnal? Într-o vagă definiție (nimic nu e sigur și sută la sută în definiții), ar fi, cu inerentă doză de aproximație, o formă de scriere autoreferențială, parțial autobiografică, parțial jurnalistică sau, în unele momente, cu pasaje (miniaturi, micro-nuvelete...) literare sui generis. Tocmai în aceste inserții de literatură se poate întâmpla luxurianța percepției și priceperii ca narațiune, stil, atenție sporită la detalii, trăsături și... ștersături, renunțări la fraze, pasaje, idei sau chiar... trei puncte... Aceste micro-texte sunt cele mai... intense, mai complexe, mai dense în sebsuri și viață din care pornesc. Iar eu le simt necesitatea, parcă aș fi deja... dependent de ele. Le aștept, le caut, le selectez. Deci, scriu jurnal în continuare.