Leo Butnaru

 

 

Leo Butnaru                                                                Proză

 

Rugile nu se corectează

 

Pe timp de cutremur (de nou recital Vrancea!), mobila stil Ludovic al nu știu câtelea scârțâie aristocratic, ca un instrument vechi care știe partitura chiar și atunci când salonul se prăbușește. Sunetele ei nu sunt strigăte, ci amintiri articulate: un protest cu pedigri, o rezistență educată. Lemnul acesta a fost deja învățat să dureze, să se plângă cu stil, să nu se dezmembreze vulgar.

E un fel de etichetă a materiei: nici spaima nu trebuie să-și piardă ținuta. Chiar și când pământul își zdruncină temeliile, mobila își păstrează timbrul. Nu trosnește brutal, nu se revoltă ca o ladă anonimă, ci scârțâie în tonalitate minoră, cu reverență, ca și cum ar saluta discret prăbușirea.

Într-un fel, aristocrația lemnului e mai stabilă decât cea a oamenilor. Arborele a învățat din vânt. A fost furtună înainte de a fi fotoliu. A cunoscut balansul înainte de a cunoaște brocartul. De aceea, când casa tremură, el nu intră în panică, pentru că recunoaște ritmul.

Cutremurul devine concert involuntar, iar salonul – sală de repetiții pentru catastrofă. Candelabrul tace, dar sertarele murmură. Parchetul răspunde în contrapunct. Totul se mișcă, dar cu o demnitate aproape teatrală.

Poate că eleganța adevărată nu e absența fricii, ci felul în care tremuri. Nu faptul că nu te clatini, ci că o faci cu memorie. Uneori, și memorabil. Că nu uiți, nici în zguduire, lecția duratei.

Iar dacă totul s-ar prăbuși, rămâne, poate, acest detaliu sonor: scârțâitul aristocratic, drept dovada că până și materia poate avea stil în fața instabilității universale.

Pe când cealaltă mobilă, obișnuită, ne-rasată, cum s-ar spune în limbajul materialelor fără trecut, nu scârțâie, ci trosnește. Scrâșnește fără gramatică, fără memorie, de te iau fiorii. Ea nu are istorie, ci doar... relief, simplă arhitectură de tâmplărie. O auzi chiar și din curte, unde ai reușit să o zbughești de la recitalul Vrancea, cu sentimentul vag că ai lăsat în urmă nu doar casa, ci o ierarhie geometrie a lemnului.

Și acolo, afară, unde pământul încă mai tresaltă, dar mai puțin periculos, te surprinzi gândindu-te, oarecum neadecvat, sau poate tocmai adecvat, la cea mai bună hârtie. La faptul că hârtia se fabrică din lemnul cutărui arbore, că există copaci destinați uitării rapide și arbori aleși pentru păstrare. Lemnul care devine mobilier rezistă cutremurelor, lemnul care devine hârtie rezistă timpului. Sau invers.

Însă apare întrebarea, parcă nepotrivită, însă inevitabilă: de ce calitate e hârtia fabricată din pomul vieții?

Însă pomul vieții nu poate deveni mobilier, pentru că ar scârțâi prea tare. Nici hârtie obișnuită nu poate să ajungă, pentru că s-ar rupe de sens. Și totuși, din el se pare că se face o hârtie specială, rară, pe care nu scriu funcționarii, ci poeții. Și, mai ales, popii, în pomelnice. O hârtie pe care nu se notează informații, ci nume, nu idei, ci existențe, nu prezentul, ci speranța că ceva va fi reținut dincolo de orice cutremur.

Anticariatul e, poate, locul unde toate aceste lemne se întâlnesc: mobila care a supraviețuit, cărțile care au fost deja citite sau nu, hârtia care a trecut prin mai multe mâini decât prin mai mulți copaci. Acolo, fiecare obiect a rezistat deja unui seism – al modei, al ideologiei, al uitării. De aceea, când cutremurul revine, anticariatul nu se panichează, știind că tot ce e valoros a fost deja zguduit.

Și poate că, în fond, adevărata diferență dintre lemn și alt lemn nu e specia, ci destinul: unii copaci ajung mobilier ce scârțâie nobil, alții devin hârtie purtătoare de nume. Iar cei mai rari ajung pomelnice, liste fragile de ființe, scrise pe hârtia care știe că nu va trebui să reziste veșnic, ci doar suficient cât să fie citită de cine trebuie.

În rest, cutremurul continuă. Vrancea își face recitalul. Orice lemn vorbește pe limba lui. Iar anticariatul, ca o biserică, adună aceste voci în rugăciuni întru pază și ocrotire, Doamne, fără să le mai corecteze. Rugile nu se corectează, sunt rostite în cea mai impulsivă și imprevizibilă situație, de aia și de unică stilistică, formă. În dependență de intensitatea spaimei, cutremurului, dezastrului.

 

                                                                      D’ale biroticii

 

        Coș de hârtii ferfenițite. Sau cocoloșite. Unele rupte cu metodă, altele cu nerv. Printre ele – metafore abandonate, adagii ratate, filosofări-avorton, idei care n-au ajuns nici la termen, nici la sens. Fragmente de frază care au cerut prea mult și au oferit prea puțin.        Coșul acesta nu e goliciune, ci un depozit al eșecului și erorilor... productive. Sau poate mai puțin categoric spus: aici se adună nu rebuturile, ci încercările, bruioanele. Nu greșelile, ci curajul lor. Fiecare hârtie mototolită e o variantă a adevărului care n-a suportat forma definitivă. N-a fost suficient de exactă, de tăioasă, de vie. A căzut înainte de a se naște. Dar tocmai prin asta a lucrat.        Coșul e arhiva invizibilă a scrisului. Acolo zac fraze care au murit pentru ca să poată trăi altele. Metafore care s-au sacrificat pentru ca o singură imagine să devină limpede. Gânduri care s-au stins (poate chiar, iertare, s-au sinucis) pentru ca sensul să capete vibrație, energia și sensul avansării pe o altă filă.        Nimic din coș nu e inutil. E materia primă a tentativei, neliniștii, declanșării acțiunii. Ca dintr-un compost al limbajului, din el se ridică frazele (și... fazele), ideile care vor avea voie să rămână. Adevărurile care au trecut proba satisfacerii, răbdării sau nemulțumirii de sine.        Scrisul nu se face doar pe masă, ci și în coș. Nu doar prin ce păstrez, ci mai ales prin ce arunc. Iar coșul, umil și tăcut, e adevărata școală de stil.        Seară de seară, peste toate cade fila de calendar a zilei trecute. Un gest administrativ, aproape liturgic: ziua e smulsă, datată, aruncată. Nimeni nu se mai întoarce s-o recitească. Calendarul nu păstrează nimic, ci confirmă că ceva a fost cheltuit corect.        Fiecare filă e o factură a harului în timp și a timpului propriu-zis. O dovadă că am consumat o zi fără drept de retur. Dar mai ales fără drept de regret. Nu contează cum – bine sau prost, cu sens sau cu risipă. Important e că ziua a trecut prin noi și nu ne-a lăsat exact așa, cum am fost până la ea.        Calendarul nu este memorie, ci contabilitate. Nu spune ce a fost trăit, ci doar că a fost plătit cu o unitate de viață. O zi – un debit. Și un nou... debut. O zi – o dispariție oficializată drept veridică ce a fost.        Și totuși, în această mecanică rece există o formă de liniște: nimeni nu ne cere socoteală pentru conținutul zilei. Doar pentru existența ei. Timpul nu e moralist. E funcționar.        Seară de seară, când fila cade, nu cade doar o dată. Cade o versiune a mea, a ta, a lui care nu va mai fi repetată. Calendarul nu o recitește. Eu – posibil, da. Însă fără martori, fără ștampilă, fără arhivă.        Rămâne doar foșnetul nesupărător al hârtiei. Sunetul prin care viața se declară… consumată. Acolo, în coșul cu hârtii, texte-fragmente și timp.        Însă timpul e cel mai greu de recunoscut printre tentative de creație, dubii, confuzii, iluzii. Nu se mototolește, nu se rupe, nu face zgomot când cade. Dar e acolo, amestecat cu fibrele celulozei, impregnat în fraze, în tăceri, în pauzele dintre cuvinte. Fiecare filă la care ai renunțat poartă nu doar un text ratat, ci și câteva minute, poate ore de viață. Timp ireversibil, dar care a fost și al tău, al vieții și muncii tale.        Biroul devine astfel o mică uzină de risipă metafizică. Aici se produc nu doar documente, poeme, proze, ci și resturi de gândire. Iar birotica, acest apanaj modest al existenței cotidiene, se dovedește a fi un sistem de administrare a provizoriului. Tot ce nu e suficient de bun pentru a rămâne e suficient de real pentru a renunța la el.        Iar în acest final de zi, ca anexă sau poate doar ca întrebare rătăcită printre hârtii, adagii, metafore, filosofări și ore consumate, se insinuează gândul inevitabil:        – Veșnicia, prea multă și nemărginită, cum este, cât este, nu-i alcătuită, împlinită, cumva, și din timpul care nicicând, în veci vecilor, nu se va întâmpla?        Adică din zilele... rebutate. Din ideile neterminate. Din textele abandonate. Din orele care n-au produs nimic memorabil, însă te-au suportat, ți-au prelungit viața și, poate creația adevărată din alte file.        Răspunsul nu vine ca certitudine, ci drept o concesie:        – Pare-se da…        Pentru că poate veșnicia nu e suma marilor realizări, ci sedimentul infinit al timpului trăit cu bună-intenție și bună-credință.        Un coș de hârtii cosmic, în care tot ce n-a fost necesar continuă, paradoxal, să existe...

 

La un an, vorbea în aforisme

Cântarea cântărilor, Cântarul cântarelor, Uriașul uriașilor… – pentru ca să vă închipuiți cam cum arată acesta, Uriașul uriașilor, pot da un reper: când se născu, pruncul de el avusese leagănul cam de mărimea Arcei lui Noe. Nu pentru că ar fi plâns potopuri, ci fiindcă orice suspin al lui zgâlțâia orizontul, iar orice sughiț muta munții cu o palmă mai la dreapta.

Moașele, înfricoșate, îl măsurau cu funii de corabie. I-au tăiat buricul cu securea, iar nodul l-au legat cu lanț marinăresc. Când a deschis ochii, s-a făcut ziuă de două ori. Când i-a închis, a căzut o eclipsă locală peste cătun și peste vecini.

La botez, nu i-au găsit cristelniță. L-au scufundat într-un lac, dar lacul s-a revărsat în trei râuri, iar râurile au cerut certificate de naștere. Preotul, ridicat pe un deal, i-a citit numele cu vocea tremurândă, și fiecare silabă cădea ca o piatră de hotar între epoci.

Copilul creștea nu pe zile, ci pe paragrafe. La un an, vorbea în aforisme. La doi, punea întrebări care surpau școli literare și filosofice. La trei, își căuta locul în lume și nu-l găsea, fiindcă lumea era deja înăuntrul lui.

Și totuși, ca orice uriaș al uriașilor, avea un punct sensibil: îi era frică de lucrurile mici. De un fir de iarbă care îi gâdila glezna, de un gând mărunt care îi trecea prin minte, de o lacrimă de copil pe care o putea strivi fără să vrea. Atunci se făcea mic. Atât de mic, încât încăpea în propria sa lipsă de nume.

Așa să-l măsurați: nu cu munți, nu cu mări, nu cu Arca lui Noe, ci cu clipa în care, uriaș fiind, alege să fie om ca toți oamenii.

 

Verificarea contului

 

Nu, în acest caz nu merge eufemismul a ațipit. Omul a murit. La bătrânețe. Sau tânăr, într-un accident. Situațiile fatale pot alcătui antologii întregi, chiar magistrale, cu subtitluri precise și inutile: cădere, impact, stop cardiac, neatenție. Moartea însă nu se interesează de genuri literare. Ea vine și pune punct.

Dintre primele „sale” detalii post-mortem – aproape administrative – a fost deschiderea telefonului mobil. S-a cercetat lista apelurilor primite, lista apelurilor efectuate. Ultimul dintre acestea avusese loc cu o jumătate de oră înainte de… etcetera. Da, acel etcetera fatal, definitiv, care nu mai admite completări.

S-a verificat, firește, și contul. Ce mai rămăsese necheltuit. Ecranul a luminat calm, impersonal: „Credit 21,22 lei. Puteți apela până la 14.III…”

Formulare corectă. Promisiune clară. Viitor disponibil. Adică, din punct de vedere tehnic, omul ar mai fi putut vorbi cu lumea până în primăvara anului viitor. Ar fi putut suna. Ar fi putut fi sunat. Ar fi putut spune „alo”, „sunt eu”, „ne vedem”. Numai că nu mai era. Iar moartea nu anulează abonamentele. Nu închide conturi. Nu șterge date. Ea doar pleacă, lăsând în urmă o infrastructură funcțională, un viitor disponibil fără beneficiar, un timp plătit, dar nefolosit. Și poate că aici se află ironia supremă: că viața se termină fără notificare, în timp ce sistemele continuă să creadă în ea. Până la 14 martie.

 

  

 

         Când îmi imaginam  și scriam despre duetul, de peste secole, Xantipa lui Socrate și Tinca lui Creangă, bineînțeles că nu puteam face abstracție și de cupa fatală, cea a filosofului, pentru a mă întreba: Dar oare cum ar fi fost imaginara cupă a celebrului humuleștean?  Răspunzându-mi, dar în speranța de a-i provoca și pe alți colegi să vină cu spusul, presupusul, cu detalii ce ar completa, ar dezvoltă un răspuns mai general.

Mi-am zis că, dacă în cazul filosofului atenian cupa ar fi fost vasul adevărului amar, băut până la capăt, atunci cupa lui Ion Creangă ar fi opusul ei complementar: în ea unduia nu otrava lucidității, ci elixirul vitalității, al poveștii, al hohotului de râs care salvează. Nu ar fi din aur și nici din lut filosofic, ci din aceeași clisă, despre care spunea marele povestitor: „Eram şi eu un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşti”. Sau, cine știe, o fi fost și o abatere de la această simplisimă dare cu părerea, cupa lui Creangă fiind una modelată dintr-o scoarță de nuc bătrân sau dintr-un corn de bour, lustruit cu povești și cu palme de copil. Pe marginea ei nu ar fi fost gravat Eu știu că nu știu nimic, dar ceva mai simplu, însă la fel de memorabil: „Așa-i lumea: mare și hazlie”. Ce ar fi venit tot dinspre sfătosul Creangă, care, la timpul său, a înțeles că omul nu gândește bine dacă nu râde bine. Pentru că și râsul sănătos devine și poezie, și filosofie, și magie, toate în același timp.

Acea cupă nu era menită pentru a se bea din ea moartea, ci pentru a sorbi cu sete viața cu toate ale ei. O băutură ca un amestec de lapte cald, vin acrișor, miere de la Humulești și ceva năzbâtie. Cine ar sorbi din cupa lui Creangă nu ar deveni înțelept prin severitate, scorțoșenie, ci prin bucurie și sfătoșenie.

E cupa care nu te duce spre tăcere, ci spre depănare de istorisiri. După ce bei din ea, nu te retragi în sine, ci ieși la drum, la șezătoare, la lume. Limba ți se dezleagă, memoria ți se aprinde, iar copilăria, care la Socrate e neștiută, ca și pierdută, la Creangă revine ca o patrie posibilă.

Dacă Socrate a băut ca să moară, Creangă bea ca să trăiască și să povestească.

Și tocmai aici se află marea diferență de substanță: cupa lui Creangă nu e o probă de renunțare dramatică, ci înseamnă inițiere în comunitate. Nu te separă de lume, ci te lipește de ea. Nu te ține singur, ci te face unul „de-ai noștri”. Din ea nu se naște sentința, ci bunăvoința, nu legea, ci întâmplarea, nu ideea pură, ci omul gură de aur înșirând snoave la gura sobei.

Cine bea din cupa aceasta nu devine martir al vicleniei agorei, ci martor al vieții. Învață că sensul nu se extrage prin silogism, ci se adună prin povești. Că identitatea nu se deduce, ci se moștenește afectiv: din poveste, din glumă, din pățanii, din zburdălnicia copilăriei și din farmecul ei irecuperabil.

Iată de ce cupa lui Creangă e, în fond, o cupă a întoarcerii, a revenirii la locul de extragere a humei, la nostalgiile ce lasă urme de urători prin zăpada Humuleștilor. Nu promite paradisuri pierdute, ci îți permite să le cauți, să ți le imaginezi și să le locuiești din nou. Și dacă Socrate ne învață să murim cutezători, Creangă ne învață ceva la fel de dificil: să trăim cu poftă, cu memorie și cu voce care se aude prin mahalaua unde te-ai născut, prin orașul în care te-ai stabilit, prin lume.

Iar la un moment dat, mi-am imaginat cum Socrate își privește chipul în cucuta din cupă.

– Ce faci, îndrumătorule? L-ar fi întreabat ucenicii.

–  Mă uit la un om, răspunse el.

Cupa nu e doar moarte, ci și oglindă. Nu reflectă doar formele exterioare, ci esența.

Privind în ea, Socrate caută adevărul despre sine dincolo de aparențe, dincolo de timp și convenții.

Ultima întrebare rămâne suspendată: cine ești, când timpul nu mai permite prefăcerea? Cine/ce mai rămâne din omul care a zâmbit, a vorbit, a acționat, când toate rolurile s-au stins și doar reflecția pură persistă?

Și, în tăcerea cupelor, răspunsul nu se grăbește: el nu se spune, ci se simte, se recunoaște doar de cel care știe să privească. Unul dintre acești privitori, îmi imaginez, fiind și Creangă al nostru care, dacă ar fi fost întrebat ce vede în cupa destinului său, probabil ar fi spus, ceea ce invocasem la începutul acestui text:

– Ia, privesc și eu la un boț cu ochi, la o bucată de humă însuflețită din Humulești... Să trăiți, boieri dumneavoastră!

 

&

 

Există două moduri fundamentale de a-i învăța pe oameni ce este viața: unul prin întrebare, celălalt prin poveste. Socrate și Ion Creangă nu se întâlnesc în timp, nici în geografie, ci se ating elocvent în „misiune”: ambii sunt învățători, ba chiar magiștri ai sensului. Doar că unul ne învață să gândim, dar și să murim „corect”, iar celălalt – să trăim plenar.

Socrate intră în lume ca om deja format. El nu își povestește copilăria, nu o mitologizează, nu o revendică. Pentru atenian adevărul nu se află în memorie, ci în conștiință. Îl caută prin întrebări, prin ironie, prin desfacerea ideilor până la ultima particulă de sens. Sau chiar non-sens. Nu spune ce e binele, ci te îndrumă să-l cauți. Nu oferă drumuri, ci oglinzi. (Inclusiv, în fine, oglinda cucutei din cupă...) Metoda lui este cea a extragerii: scoate din tine iluziile, certitudinile facile, opiniile moștenite. La capătul acestui proces nu te așteaptă confortul, ci o formă de austeritate luminoasă și calmă, demnă. Și, în cele din urmă, cupa: băută nu din disperare, ci din fidelitate față de adevăr.

Creangă vine din cealaltă direcție. El nu întreabă lumea ce este, ci o spune. Nu o desface și o analizează în concepte, ci o adună în narațiuni. Copilăria lui nu e o etapă, ci o patrie. Nu e trecut, ci permanent izvor de sens. La el, înțelepciunea nu se naște din îndoială, ci din memorie. Nu din distanță, ci din apropiere. Nu din solitudine, ci din șezătoare (colectivă).

Dacă Socrate lucrează cu ideea, Creangă lucrează cu omul. Cu omul concret: cu istețimea lui, cu frica lui, cu pofta lui de viață, cu prostia lui, cu râsul lui. Adevărul nu se demonstrează. Se recunoaște. Îl vezi în Nică șotiosul, în Smărăndița smerită, în mama cu nuielușa la îndemână și cu iubirea în inimă.

Cupa lui Socrate e glacială, clară, definitivă. Ea duce spre tăcere. Cupa lui Creangă e caldă, tulbure, vitală. Și duce spre plăcerea de a povesti, de a mărturisi.

După ce bei din cupa lui Socrate, te retragi în tine și accepți neființa. După ce bei din cupa lui Creangă, ieși la drum, la lume, la vorbă, și accepți viața ca spectacol minunat.

Socrate spune: „Cunoaște-te pe tine însuți”. Creangă spune: „Ține minte cine ai fost”. Primul ne face lucizi. Al doilea ne face întegri.

Și poate că adevărata înțelepciune nu e să alegem între ei, ci să sorbim, imaginar, pe rând, din ambele cupe: una ca să nu ne mințim, cealaltă ca să nu ne veștezim.

 

 

 

Leo Butnaru                                      Între proză și Yes-Eu

 

Casa

 

Casa nu e adăpost. E o frază lungă în care locuiești. Pereții sunt fraze ușor retorice. Ușile – propuneri. Ferestrele – semne de întrebare orientate spre lume. Podeaua știe mai multe despre pașii tăi decât orice jurnal, știe când vii, când pleci, când eziți, când te întorci din drum fără să fi ajuns nicăieri.

Tavanul e o frază subordonată, suspendată deasupra gândurilor tale, uneori protectoare, alteori apăsătoare. El închide perioada, dar nu și neliniștea. În nopțile lungi, când frazele se destramă și rămân doar cuvintele brute, tavanul devine pagină albă pe care proiectezi umbre, regrete, scenarii alternative.

Scările sunt conjuncții ce leagă etajele așa cum „și”-ul leagă ideile: discret, indispensabil. Urcarea e o afirmație; coborârea – o concesie. Iar balustrada – o virgulă de sprijin, pusă acolo ca să nu te prăbușești în propriul exces de sens.

Bucătăria e paranteza caldă a frazei. Acolo limbajul se dezbracă de metafore și devine concret: abur, sare, foame, miros. Dormitorul e o elipsă – multe lucruri rămân nespuse, dar tocmai ele dau greutate textului. Holul e adverb de timp: „între”. Între plecare și sosire. Între ce-ai fost și ce vei fi.

Casa îți cunoaște repetițiile. Știe unde pui accentul, unde bați mai tare din picior, unde șovăi. Știe ce ușă trântești când ești furios și ce clanță atingi cu grijă când îți e teamă. Dacă ar putea vorbi, nu ți-ar povesti viața – ți-ar analiza sintaxa existenței, speranțelor, viselor.

Și poate că adevărata teamă nu e că rămâi fără adăpost, ci că fraza se rupe. Nu ajunge fază. Și te pomenești la un punct final fără să fi înțeles perioada. Că locuiești ani întregi într-o propoziție începută de altcineva și niciodată rescrisă de tine.

Casa nu e zid. E gramatică trăită. Iar tu nu ești proprietarul ei, ci autorul – uneori neatent, alteori febril – al frazei care te cuprinde.

Casa nu te ține. Te traduce.

La început, când intri într-o casă nouă, nu știi unde să-ți pui sufletul. Îl lași pe un scaun, lângă perete, ca pe o haină. Apoi începi să-l muți dintr-un colț în altul, până când se obișnuiește cu lumina ferestrelor, cu cea zebrată a persienelor, cu umbra mobilei, cu respirația pereților.

Casa te privește cum te modifici și nu spune nimic. Te vede cum aduni obiecte, cum le pierzi, cum le regăsești. Într-un sertar pui scrisori vechi, în altul – facturi noi. Acolo unde ții fotografii, timpul face cuib.

O casă nu se umple cu mobilă, ci cu voci. Cu râsete, cu tăceri, cu discuții întrerupte de sonerie. Uneori, și de sonete citite ad hoc. Cu monologuri spuse doar pe jumătate. Cu gânduri lăsate pe masă, lângă ceașca de cafea.

Când ești singur, casa devine organism. Îți simte starea. Dacă ești trist, scârțâie mai mult. Dacă ești fericit, pare că se luminează fără să aprinzi becurile. Dacă ești trudit, îți oferă colțuri unde să te prăbușești.

Nu locuiești într-o casă. Casa locuiește în tine.

În timp, casa te face pe înțelesul lumii, spunându-i cine ești fără să vorbească. Prin ordinea sau dezordinea ei. Prin cărțile de pe rafturi. Prin picturile de pe pereți. Prin praful de pe pervaz. Prin plantele udate sau uitate. Prin pianul la care nu mai cântă nimeni.

Când intră cineva în casa ta, intră în biografia ta fără să-și dea seama.

Casa nu te ține. Te explică.

Iar când pleci dintr-o casă, iei lucruri. Când pleci dintr-o viață, lași tot.

Casa te învață aceste pilduiri zilnic: cum să te pregătești pentru lipsă.

În fine, noaptea, casa își scoate oasele la vedere. Scârțâitul e limbajul ei secret. Atunci nu mai ești proprietar. Ești musafir în propria memorie.

Inimă livrescă         De la un timp, fiind cam singură, sau poate singurătatea ei fiind doar o formă mai discretă de a-și ține companie, pentru ea serile au căpătat o rânduială tăcută. Lumina de pe noptieră devine o lună domestică, blândă. Cartea – un teritoriu intermediar între veghe și vis.        Citește în pat până la epuizare. Dar nu citește ca să afle ceva precis, nici să adune informații, nici să se înarmeze intelectual pentru a doua zi. Citește ca să obosească frumos. Ca să lase cuvintele să-i netezească marginile gândurilor. Fiecare pagină e o treaptă coborâtă spre o liniște care nu e absență, ci adâncire.        Gesturile ei sunt lente, aproape ritualice. Întoarce foaia cu grijă, de parcă ar atinge o piele subțire. Sub unghiile ei se strâng umbrele tiparului. Ochii alunecă peste rânduri, iar sensurile nu sunt atât înțelese, cât absorbite. Unele fraze rămân suspendate, altele trec fără să lase urme. Nu contează. Important e avansarea în lectură.        În acea citire nu e ambiție. E o formă de tandrețe față de sine. O negociere cu noaptea. Cuvintele o mai țin puțin în lume, o leagă de o respirație comună cu alte voci, alte timpuri. Dar încet-încet, pleoapele i se îngreunează, iar cartea începe să se estompeze ca un țărm văzut prin ceață.        Tandrul ei chip de frescă se desprinde de timp. În lumina obosită trăsăturile se simplifică. Nu mai e femeia zilei, cu obligațiile și micile sale neliniști. Devine o prezență aproape iconografică, liniștită. O figură care nu mai trebuie să explice nimic.        Și atunci adoarme suspinând, cu un oftat mic, involuntar, ca o virgulă pusă la capătul zilei. Nu un punct. Nu o încheiere definitivă. Doar o pauză respirată. Cartea rămâne deschisă pe piept sau alunecă pe cearșaf, martor tăcut al trecerii dintr-o stare în alta, din realitatea în vis.        În acea clipă, singurătatea nu mai e gol, ci cameră caldă, cu pagini întoarse și cuvinte încă vibrând în aer. Iar somnul nu e fugă, ci continuarea lecturii pe un alt plan, unde frazele nu mai au margini, iar ea nu mai trebuie să țină nimic în ordine.        Cartea îi rămâne pe piept, deschisă sau închisă, nu mai contează. Poate tocmai de aceea, într-o bună dimineață, se va trezi puțin indispusă, cu senzația că inima a prins a... tipări. Că nu mai bate doar pulsul, ci și fraze. Și își va spune, poate, că are o inimă livrescă.        Spun inimă livrescă, nu cărturărească. Pentru că între ele e o diferență de respirație. Inima cărturărească își știe bibliografia, își ordonează ideile, își apără pozițiile. E verticală, uneori solemnă, conștientă de propria arhitectură. În schimb, inima livrescă nu construiește turnuri. Ea deschide ferestre.Inima ei nu e îngâmfată, nu e doctă, nu se ridică deasupra lumii. Nu citește pentru a avea dreptate, nici pentru a demonstra ceva cuiva. Nu caută argumente, ci vibrații. Nu urmărește să fie convingătoare, ci permeabilă. Ea nu intră în text ca într-un tribunal, ci ca într-o grădină.        Inima livrescă nu adună note de subsol și nu cere recunoaștere. Nu contabilizează citatele, nu afișează referințe. Dacă reține ceva, reține ca o piele care păstrează căldura unei atingeri. Cuvintele nu devin arme, ci urme. Nu se transformă în autoritate, ci în memorie afectivă.Ea se impregnează. Se lasă locuită. Se oferă textului ca unei iubiri fără garanții. Nu știe dacă va fi trădată, părăsită, dezamăgită. Dar acceptă riscul. Citește cu vulnerabilitate, nu cu distanță. Dacă un personaj suferă, suferă și ea. Dacă o frază luminează, ea nu o analizează imediat, ci o lasă să-i modifice temperatura interioară.        Inima livrescă nu vrea să înțeleagă totul. Vrea să fie atinsă. Și tocmai de aceea rămâne deschisă. Nu se satură de sens, pentru că nu îl posedă. Îl traversează. Cărțile nu sunt pentru ea teritorii cucerite, ci locuri în care s-a oprit și a respirat alt aer.        Într-o lume în care valorizează competența și demonstrația, inima livrescă pare fragilă. Dar fragilitatea ei e o forță tăcută. Ea nu impune, dar transformă. Nu proclamă, dar schimbă direcția privirii. Și poate că adevărata cultură nu începe din acumulare, ci din această disponibilitate de a te lăsa schimbat fără a cere dovadă.        Spun inimă livrescă, deoarece ea nu citește pentru a deveni mai mare, ci pentru a deveni mai adâncă în aceste vremuri în care cărturarii au devenit zgomotoși, siguri pe ei, ocupați cu netrebnice fapte publice, cu teorii fără mângâiere. Ei nu mai vor să-l recunoască pe Mesia iubirii a toate, pentru că iubirea nu poate fi indexată, iar poezia nu poate fi administrată. Cititoarea, însă, nu cere nimic. Ea doar adoarme cu cartea pe piept, de parcă ar proteja ceva fragil.        Și poate că amarul de dimineață nu va fi o pierdere, ci o dovadă că inima, devenită livrescă, a învățat să bată mai atent, în ritmul frazelor care nu cer aplauze, ci doar să fie trăite. Dezagregarea și evacuarea trecutului         ...Frigiderul nu este obiect electrocasnic, ci instituție. O arhivă ontologică în care ființa este suspendată, nu negată. Aici nimic nu dispare definitiv: totul este amânat.        Rafturile sunt epoci. Congelatorul reprezintă preistoria absolută. Zona de jos, unde se adună legumele ofilite, este Evul Mediu al alimentelor: nici vii, nici moarte, doar persistente. Lumina interioară, ce se aprinde automat la deschiderea ușii, ține de revelație: adevărul apare doar când cineva îndrăznește să privească.        În frigider timpul nu curge – îngheață. Iar ceea ce îngheață nu mai poate fi trecut cu vederea, ci trebuie consumat sau evacuat.        În frigider, trecutul nu moare brusc, nu cade spectaculos, nu se prăbușește cu zgomot de arhivă incendiată. El se dezagregă lent, domestic, în cratițe, borcane, pachete de celofan, în straturi subțiri de gheață și memorie, în antarctica sau antarctida frigiderului, acest pol sudic sau nordic al apartamentului, unde istoria personală intră zilnic în hibernare.        Trecutul are miros. Nu miroase a idei, ci a mirodenii: frunză de dafin, piper negru, brânză de oaie, cir, compoturi de sezon uitate. Are aburii trecutului, care se ridică și se disipă, fie prin hota de evacuare, fie direct în plămânii noștri, fără să mai ceară vize provizorii.        Aici prezentul nu este decât un administrator. Mintea filosofează, dar mâinile știu. Mâinile, aceste organe epistemologice inferioare, dar mai sigure, cunosc neființa fără să o numească. Ele intră, de mai multe ori pe zi, în morga de apartament a frigiderului – fără groază, fără ezitare.        Mâinile trec peste cadavrul vreunui miel, peste rămășițele unei păsări, peste slana unui leș de porc; ating testiculele însângerate ale roșiilor, rinichii sau doar forma de rinichi ai castraveților, sânii de adolescentă curviștină ai cepelor. Totul este familiar, acceptabil, deja postum.        Mâinile noastre trebăluiesc prin această cameră mortuară a frigiderului ca printr-un incubator paradoxal: ticsit cu cadavrele bobocilor nenăscuți, în felurimi de găoace, ouă, membrane, pungi vidate. Poate și în cele de pinguin ce se prăsește la polul nord (eroare geografică permisă de absurd), sau de struț... Dar să lăsăm Australia în plata Domnului, căci fiecare continent are morga sa.        Ce mai ținem în morga domestică a frigiderului? Icre negre, în ele cu deja nenăscuți pești argintii. Presărări de sandviș de somon de Amur (ce amor sinistru!), embrioni sufocați ai icrelor roșii – aceeași promisiune argintie, congelată înainte de a deveni destin.        Trecutul nu este doar ceea ce a fost, dar și ceea ce n-a apucat să fie. Frigiderul e plin de viitoare ratate, puse la rece.        Iar seara, dar mai ales dimineața, la prima faptă matinală, scoaterea gunoiului, orașul își arată adevărata metafizică. Pubelele dau senzația că ar fi ele însele unicul perpetuum mobile: mașinăria ce transformă viața în resturi, resturile în miros, mirosul în uitare.        Gunoiul este filosofia existențială în stare pură: ceea ce a fost necesar, a devenit inutil, apoi insuportabil, apoi invizibil.        Evacuarea trecutului nu e un act simbolic, ci unul administrativ. O coborâre pe scări cu o pungă în mână. O trântire de capac. Un clic metalic care închide istoria pentru încă o zi.        Astfel, în fiecare dimineață, ne despărțim de trecut fără să-i spunem adio, pentru că știm că se va întoarce – în alt miros, în alt borcan, într-un alt raft al aceleiași morgi domestice.        Dar, de fapt, noi nu evacuăm trecutul. Îl deplasăm zilnic, cu grijă, cu regularitate, din frigider în pungă, din pungă în pubelă, din pubelă în uitare administrată.        Însă cercul nu s-a închis. S-a mutat, discret, în alt cartier al ființei.        Iar a evacua, a arunca nu este gest neutru, ci act moral mascat în rutină. Când aruncăm, decidem ce nu mai merită nici măcar degradarea lentă. Ce nu mai merită miros. Ce nu mai merită spațiu.        Punga de gunoi este verdictul final al unei instanțe fără apel. Nu există pledoarii. Nu există reabilitare.        Etica aruncării nu se învață din tratate, ci din ezitare: acea fracțiune de secundă în care ne întrebăm dacă ceva nu cumva mai poate fi salvat. Dacă nu cumva trecutul mai poate fi reîncălzit.        De cele mai multe ori, răspunsul este: nu. Și atunci aruncăm – cu un oarecare sentiment de vină, suficient de mic ca să poată fi uitat până mâine.Iar la un moment dat, ca un post scriptum la lumea din frigider, ne vine, surprinzător, ideea că nu ar fi exclus ca rămășițele existențiale, zise și gunoi, ar putea ști mai mult despre noi decât cărțile de înțelepciune, care păstrează ce am vrut să fim. Gunoiul păstrează ce am fost.        În cărți ne-am organizat ideile. În pubele ne-am abandonat impulsurile, excesele, erorile de calcul existențial.        Gunoiul știe ce am mâncat când eram triști. Ce am cumpărat crezând că ne va schimba viața. Ce am păstrat prea mult din frică și ce am aruncat prea devreme din grabă.        Cărțile de înțelepciune mint politicos. Gunoiul spune adevărul pe față.        De aceea orașele miros a istorie reală dimineața, iar seara, când bibliotecile sunt încă deschise, adevărul e deja scos la marginea trotuarului. Frânghia în oraș 1. Prima ipostază În fine, o cam rupe definitiv cu satul, se mută la oraș. Nu cu ură, nu cu exaltare. Nu pleacă în grabă, nici cu sentimentul unei victorii, ci cu timida convingere că lucrurile, odată făcute, nu mai cer explicații. Din curtea casei părintești nu ia mare lucru: nici nucul, nici fântâna, nici pragul tocit de pași. Unicul obiect pe care îl mai ia cu el este frânghia de rufe. O ia așa, ca pe o amintire doar, fiindcă la oraș nu va avea unde să o întindă, acolo condițiile și aranjamentele fiind altele, mai verticale, mai grăbite, mai lipsite de aer. Odinioară întinsă între doi pomi sau între casă și șopron, frânghia știa ordinea zilelor: dimineața spălatul, amiaza uscarea, seara strângerea. Pe ea atârnau cămăși, cearșafuri, viața în variante mai mult sau mai puțin curate. La oraș, însă, frânghia devine obiect fără funcție, accesoriu inutil, ținut într-o debara sau în fundul unui dulap, ca o relicvă a orizontalității pierdute. O păstrează nu pentru ceea ce mai poate face, dar pentru ceea ce a fost: o linie între două puncte, o promisiune că lucrurile, oricât de ude și grele, se vor usca. În lumea urbană, frânghiile nu se mai întind, ci se ascund: cabluri, fire, conexiuni invizibile, toate tensionate, niciuna destinată repaosului. Astfel, frânghia de rufe devine singura legătură materială cu satul, dar și o ironie discretă: a luat cu el exact lucrul de care nu mai are nevoie. Poate pentru a nu uita că viața, înainte de a deveni verticală și compartimentată, fusese cândva întinsă la soare, la vedere, între doi pomi care nu cereau explicații. În fine, frânghia de rufe nu e mai puțin... nobilă decât frânghia pentru tras clopotele, așa cum în vremurile noastre multe parohii trec la clopote electronice pentru chemarea la rugăciune sau la însoțirea procesiunilor de înmormântare. 2. A doua ipostază         Nu pleacă în grabă, nici cu sentimentul unei victorii, ci cu acea convingere că lucrurile, odată făcute, nu mai cer explicații. Din curtea casei părintești nu ia nimic important: nici pământ, nici umbră, nici tăcerea de după-amiază. Unicul obiect pe care îl pune în rucsac este frânghia de rufe. O ia așa, ca pe o amintire doar, fiindcă la oraș nu va avea unde să o întindă – acolo condițiile și aranjamentele sunt altele, mai compacte, mai suspendate. Și naibii date.        La început o ține într-un colț al balconului, rulată cu grijă, ca pe un obiect fără întrebuințare, însă cu trecut, totuși, la activul său de cânepă, câlți sau fibră textilă. Uneori o desface, o pipăie, de parcă ar verifica dacă memoria mai ține. Frânghia miroase încă a soare și a vânt, a mahala de sat, a lucruri care au avut timp să se usuce în voie. Ba chiar miroase și a ceva copilărie.        În oraș nu există loc pentru uscarea în voie a lucrurilor. Totul se întâmplă înăuntru, în mașini, pe balcoane, în cutii, în proceduri. Frânghia rămâne tăcută, inutilă, aproape ridicolă.Până într-o zi, într-o dimineață oarecare, când orașul începe să apese mai greu decât de obicei, și el o leagă între doi pereți ai camerei. Nu atârnă pe ea haine, nici speranțe, nici declarații. O întinde doar atât cât să-i încapă privirea. Și se așază pe marginea patului, privind linia aceea simplă, orizontală, ca pe o aducere-aminte.        Nu o folosește ca să plece mai sus sau mai jos, ci pentru ca, din vreme în vreme, să-și amintească una-alta. Mai ales din timpurile de tristă-veselă zburdălnicie ale copilăriei... Aproape ca la Esenin: „E-o tristețe veselă în rumeneala zării”... (nașterii și copilăriei noastre...).

 

 

 

 

Ai apăsat vreodată pe un buton și te-ai întrebat ce se întâmplă înăuntrul computerului? Cum „gândește” el? Unde își ascunde ideile, dar și amintirile? Și, mai ales… când se stinge ecranul și liniștea se lasă peste camera ta, computerul visează cu câmpuri de pixeli și râuri de lumină?

Această carte te invită într-o călătorie plină de idei, culoare, poezie și curiozitate prin lumea fascinantă a computerelor. De la tainicele impulsuri electronice care aleargă precum niște furnicuțe, până la desenele și jocurile care apar ca prin magie pe ecran, vei descoperi, element cu element, cum funcționează prietenul tău digital.

Fără cuvinte complicate, dar cu multă imaginație, cartea Oare computerele visează și ele? transformă tehnologia în povești și povestiri pe care orice copil le poate înțelege și îndrăgi.

O carte pentru micii exploratori care vor să știe de ce și cum, dar și pentru părinții care caută un mod adecvat și jucăuș de a răspunde la întrebările neașteptate ale copiilor.

Pentru că uneori cele mai frumoase răspunsuri încep cu o întrebare șoptită în fața unui ecran ce tăinuiește adevărate minuni...

 

Leo Butnaru

 

 

Ideea că populația chineză ar putea „popula” sau SĂ preia demografic Siberia și Extremul Orient Rus este una dintre cele mai vechi temeri geopolitice ale Moscovei, adesea numită „pericolul galben”. Totuși, experții demografici și geopolitici consideră că scenariul unei cuceriri demografice tăcute este, în mare parte, un mit. (Eu unul trebuie să menționez că, în genere, IA este foarte... anapoda corect politicește. – L.B.)

1. Mitul demografic vs. Realitatea

Există un contrast uriaș la graniță: Rusia are un teritoriu imens cu o populație în continuă scădere, în timp ce China are o populație uriașă de peste 1,4 miliarde de locuitori chiar peste râu. Cu toate acestea, chinezii nu își doresc să se stabilească permanent în Siberia. Clima este extrem de aspră, iar pentru cetățenii chinezi care caută o viață mai bună în străinătate, destinațiile preferate rămân țările occidentale sau hub-urile asiatice dezvoltate, nu orașele înghețate și izolate din nordul Rusiei.

2. Situația actuală: Prezență economică, nu demografică

Prezența chineză în Rusia de astăzi este una masivă, dar predominant temporară, corporatistă și axată pe afaceri:

Comerț și izolare (Post-2022): Din cauza războiului din Ucraina și a sancțiunilor occidentale, Rusia s-a reorientat total spre Est. Comerțul ruso-chinez a atins niveluri record, stabilizându-se la aproximativ 245 de miliarde de dolari în 2024. Astăzi, mărcile chinezești domină piața auto și bunurile de consum din Rusia, înlocuind brandurile europene și japoneze.

Agricultură și Silvicultură: China are o nevoie uriașă de resurse și securitate alimentară. Peste 500 de companii forestiere chinezești operează în prezent în pădurile Siberiei. În Extremul Orient, zeci de mii de hectare de teren agricol sunt arendate pe termen lung și lucrate de companii chineze, care aduc propriii săi muncitori sezonieri pentru a cultiva pământul

Muncitori pe șantiere: Există muncitori chinezi aduși direct de firmele lor pentru proiecte specifice de infrastructură, fără a interacționa cu societatea locală. De exemplu, au existat relatări recente despre muncitori chinezi la diverse șantiere rusești (cum ar fi în Komsomolsk-pe-Amur), care uneori au protestat din cauza condițiilor sau a salariilor neplătite de antreprenori.

3. De ce nu există o imigrație chineză permanentă masivă?

Politica Moscovei: Autoritățile ruse sunt extrem de reticente în privința suveranității și controlează strict vizele de muncă. Mai mult, străinii au restricții majore când vine vorba de cumpărarea de terenuri, în special a celor agricole sau a celor apropiate de granițe.

Concurența din Asia Centrală: Când Rusia are nevoie disperată de forță de muncă necalificată (șoferi, curieri, muncitori în construcții), aceasta nu vine din China, ci din Asia Centrală (Tadjikistan, Uzbekistan, Kârgâzstan). Milioane de cetățeni din aceste țări vorbesc rusă și acceptă salariile mici, ei formând adevărata masă de imigranți care populează marile orașe rusești.

Naționalismul local: În orașele din Extremul Orient, există adesea resentimente din partea localnicilor ruși față de afacerile chinezești, pe care uneori îi acuză de tăierea abuzivă a pădurilor sau de exploatarea resurselor fără a lăsa valoare adăugată în comunitățile locale.

Concluzie

Chinezii nu vor „popula” Siberia în sensul clasic, pentru că nu se mută acolo cu familiile pentru a cumpăra case și a schimba structura etnică a regiunii. Cu toate acestea, Siberia și Extremul Orient Rus devin din ce în ce mai integrate și dependente de China din punct de vedere economic. Moscova oferă resurse (gaze, petrol, lemn, metale, cereale), iar Beijingul oferă capital, tehnologie și forță de muncă temporară, rezultând mai degrabă o relație de dependență economică asimetrică decât o expansiune demografică.

 

L-am cunoscut și eu pe părintele Cleopa. Acolo, la mănăstirea Sihăstria, într-un amurg ce părea să fi coborât cu lentoare din secolul trecut. Eram împreună cu Vasile, colegul de ani de trudă și glume tăcute, și cu domnul Ion, primarul de Dorna, omul așezat, obișnuit cu responsabilitatea, cu pașii ușori când trecea pragul sfânt.

Am rămas în fața lui, am simțit tăcerea care se așternea peste noi ca un văl de blândețe și, la un moment dat, l-am rugat să ne binecuvânteze reîntoarcerea acasă. Și părinte Cleopa a vorbit cu vocea sa trudită, profundă și caldă, ca un ecou ce încă se mai zbate printre zidurile vechi ale chiliilor. Fiecare silabă era o atingere nu doar a timpanului urechii, ci atingere a minții și inimii. Și mă gândesc acum că nimeni nu putea să greșească în prezența acelei voci, deoarece puritatea credinței curăța până și gândurile cam vânturatice .

Părintele Cleopa arăta cu nimic greșelnic. Îl simțeai ca pe un reper de stabilitate într-o lume adesea clătinată, ca pe un felinar ce arde cu cheltuire de flacără întremătoare, fără să-ți ceară nimic. Era atât de pur în credința sa, încât mintea lui, vocea lui, gesturile lui – toate convergeau într-o tihnă aproape tangibilă, în care orice tulburare a lumii exterioare părea să se dizolve.

Îmi vine să spun că era unul dintre sufletele pământene îndreptățit să bată ușor-ușor la funduleț îngerașii noștri de pază – acei mici gardieni ai sufletului, oleacă-oleacă neascultători, care, fără voia lor, uită de solemnitatea clipei. Gestul său imaginar nu ar fi fost disciplină, ci tandrețe: o corectare blândă, fără ură, fără frică, doar cu dragoste și umor subtil, care te făcea să râzi și să te simți responsabil în același timp.

Portretul părintelui Cleopa nu se termină în chipul lui fizic. El continuă în vocea care răsună încă în amintire, în gestul simplu de a binecuvânta, în rigoarea cu care își purta credința și în modul în care făcea ca totul să pară atât de ușor, de simplu și de firesc. Era o prezență care purta atât de multă blândețe și forță simultan, încât, chiar și acum, când mă gândesc la el, simt cum o parte din ordinea lui interioară îmi luminează propria tulburare.

               Volumul include nuvele și yes-euri într-un registru al realismului poetic, unde memoria, copilăria și trecerea timpului devin nu doar teme literare, ci forme de cunoaștere. Fiecare text este o încercare de a recupera mirarea pierdută și de a redescoperi privirea ca pe un exercițiu al libertății interioare.La granița dintre meditație, narațiune și poezia ideilor, autorul construiește un univers în care întâmplările cotidiene capătă rezonanțe simbolice, iar gesturile cele mai simple deschid perspective asupra condiției umane. Nuvelele și yes-eurile invită cititorul să privească lumea cu mai multă răbdare, cu mai multă sensibilitate și cu o mai profundă încredere în puterea memoriei.               Cartea este o pledoarie pentru frumusețea lucrurilor aparent mărunte și pentru dreptul fiecăruia de a-și păstra uimirea în fața lumii.            „Nu ne este dată o viață întreagă. Ne este dată o pagină. Restul este felul în care alegem să o umplem”.

 

Astea apar în mintea mea ca un montaj aproape cinematografic. Îmi amintesc începutul anilor ’90: aerul încărcat, piețele fremătând, istoria scoasă în stradă. Protestatarii anti-imperiu nu mai voiau să negocieze simboluri. Le voiau sfărâmate.Marx și Engels – bronz solemn, așezat didactic în fața fostului comitet central al comuniștilor – au devenit, dintr-odată, ținte. Nu neapărat pentru că trecătorii le-ar fi citit cu atenție opera, ci pentru că întrupau o epocă. Monumentul nu mai era filosofie, ci putere solidificată.Ciocanele și pietrele loveau nu doar metalul, ci și o formă de memorie impusă. Fiecare lovitură era o încercare de a dezvrăji spațiul public. De a spune: „Nu mai credem în această aberație a istoriei”. Dar distrugerea nu era pură eliberare. Era și furie, și confuzie, și o nevoie viscerală de a vedea fisura concretă acolo unde, ani la rând, se predicase inevitabilul.Statuile au genul acesta de destin ambiguu: sunt ridicate cu certitudinea eternității și coborâte cu febra momentului. Când sunt instalate, par de neclintit; când sunt atacate, devin fragile. Bronzul, care voia să fixeze ideea, descoperea că ideile nu pot fi garantate prin greutate.În acele revolte din anii ’90 era și o pedagogie inversă. O lecție despre cât de repede se poate răsturna o mitologie oficială. Poate că imaginea aceea persistă tocmai pentru că nu e doar istorie, ci o întrebare deschisă: ce facem cu simbolurile când credința în ele se sfărâmă? Le topim? Le mutăm în muzeu? Le lăsăm să ruginească? Sau învățăm să le citim critic, fără să mai fim dominați de ele?Loviturile de atunci au zguduit nu doar statui, ci și reflexe. Iar ecoul lor încă mai trece prin memorie, ca un zgomot metalic ce nu se stinge ușor.

 

 

 

PE CALE DE A PORNI SPRE LIBRĂRII, SPRE CITITORI

o antologie cutremurătoare, de-a dreptul zguduitoare astăzi, când cruzimea imperiului sovietic continuă în orbirea rusească, ucigașă, ce ține Ucraina în război.