Leo Butnaru

 

Leo Butnaru„Transhumanța” ideației întru creație  Dacă i-am aplica literaturii principiile euristice, am încerca o grea dezamăgire: rar scriitor ar putea fi recunoscut ca original, autentic în demersurile sale; puțini literați au reușit să abordeze aceleași teme, respectând (și) unul din principiile de bază ale creației – de la identic la diferit. Iar temele, su­biectele, genurile, speciile, stilurile, înaintea cărora stă însuși materialul literaturii – limba, nu au o paternitate posibil de identificat, decât la modul generalității și genialității colective. Neaparținând nimănui ca... drept de autor, ele sunt în egală măsură ale tuturor autorilor care au fost, sunt și vor veni. Astfel că reluările și reelaborările elementelor fundamentale ale artei sunt solicitate imperios de evoluția analogiilor, încă din timpuri imemoriale, când a început pelerinajul temelor, ideilor, motivelor ce aveau să revină iar și iar în creația artistică. Deja nu doar Cel de Sus știe că Biblia are ce are cu literatura religioasă sumeriană. Cei care au trudit la ctitoria Sfintei Scripturi au tras cu ochiul și prin tratatele păgâne ale contemporanilor – Arrian din Nicomedia, Marc Aureliu, Luchian, Iosif Flavius... Să se mai remarce câte coincidențe demonologice sunt în „păcătoasele” opere ale lui Plutarh-păgânul politeist și în Noul Testament! Și astăzi, noi toți, scriitori și cititori, ne aflăm în această – hai să-i zic românește, aproape... mioritic – transhumanță universală a ideației întru creație, diversificare, pe nou relegare, reîntrupare artistică. Ba mai mult, prin... ricoșeu, în turbioanele, învolburările de atare gen e și „recenta” inteligență artificială, supusă și ea legităților misterioase de izvodire a operelor sau, mai rar, a capodoperelor de sinteze idei-sentimente, conștient-subliminal. Iar noi, reiterez, suntem în interiorul circuitului și nicidecum nu putem fi absolut... puri, absolut originali în compozițiile literare, filosofice etc. Râvnim sau nu descoperiri, personalizări tematice, de viziune, de stil, nu o singură dată ele se iscă, se mișcă în convertizorul intimității auctoriale. Însă însușirea unor procedee sau metode de creație inedite nu ar însemna, pur și simplu, o discretă sau abilă „retragere la timp” de la izvorul inspirației, ideației, deschis de înaintași, ci imperioasă necesitate de a-ți dezvălui și osebirile harului de care dispui, ordonându-le, sistematizându-le și sincronizân­du-le într-o viziune personală. Unii autori reușesc să disocieze temele până la un punct, în concordanță cu specificul conștiinței umane, prezente într-un timp istoric, etic și estetic. De aici încolo, alt­cineva întrevede o continuare și modificare de optică. Firește, în acest caz nu poate fi vorba de necroforii ce se hrănesc din „cadavrul” ideal al spiritului continuu, avându-se în vedere doar incontestabilii creatori care știu că, până la urmă, în artă, destinul propriu este con­­diționat de prevalarea individualului. Aflându-se într-un proces intim-familial de interacțiune cu obolul predecesorilor, artistul de talent nu numai că face școală de însușire a datelor profesiei după „lecțiile” altora, ci retranscrie și aplică aceste „prelegeri” într-un mod personal, rar întâlnit, dar posibil totuși, care duce (dacă nu la descoperiri...) la revitalizări și nuanțări unice. Generații succesive de poeți, scriitori în general, îi datorează lui Homer ceea ce o religie datorează fondatorilor ei care, inclusiv evangheliștii, conform metodei/ manierei generale de literaturizare din timpurile lor, compilau și combinau, adunau diverse elemente eterogene, nu de puține ori contradictorii, străduindu-se, pe unde se putea și cum se putea, să le pună de acord, dându-le oarecare coerență și credibilitate, iar alteori lăsându-le pur și simplu fără modificări. Iar astăzi, cu gândul la extremele relativități pe care le acceptă și chiar încearcă a le teoretiza postmoder­nismul, la un moment dat îți vine să spui: oare mai are rost să dis­tanțezi prin nesfârșite perechi de ghilimele citatele din alte texte, când, de fapt, orice text e guvernat de intertextualitate, reprezentând o esențializare textologică, plus intervenția... neceremonioasă, imprevizibilă până la înspăimântare îngrijorare, a inteligenții artificiale? Devine parcă obsesivă ideea imposibilei (deja) originalități, textele (artistice) din zilele noastre nefiind decât sinteze ale alchimiei literare de până la noi, rezultate din circuitul intertextual precedent. Direct sau implicit, orice text constituie un mozaic de preluări care absoarbe și transformă alte texte, cum remarcă Bahtin. Și totuși, chiar în mozaicul inevitabil de teme, idei... anticizate, clasicizate, avangardizate, postmodernizate etc., literatura scriitorilor cu adevărat talentați pare proaspătă, originală, îmbietoare, generoasă pentru cititori. P.S. Bineînțeles, precum și domniile voastre, dragi colegi, se întâmplă să împrumut și eu idei de la marii înaintași, însă încercând să le ofer unele nuanțe, particularizându-le, precum în cazul acesteia: A fi sau  nu fi? – Acesta e răspunsul...

 

 

 

Leo Butnaru     Întrebare, răspuns   E de înțeles că orice naștere ivire faptă sunt răspunsuri la anumite întrebări.   Doamne, apariția lumii a fost răspunsul la care întrebare pe care ți-ai pus-o în atot- cuprinzătorul Sine?...   Sau să fi fost o întâmplare ce nu a pornit din nicio întrebare?   Filozofie la firul ierbii   Recunosc din păcate nu aud cum iarba crește dar chiar fără dispozitiv acustic aud cum vorbesc între ei fluturii pe iarba și prin iarba                                    căreia unii îi aud creșterea;   fluturii de pe modestele ei inflorescențe de pe care cu bătaia aripilor spulberă polenul întru alogamie de iarbă multianuală poate chiar de iarbă veșnicie;   aud clar cum în plină amiază uneori nițel patetic cumva abia-abia retoric fluturii vorbesc, discută între ei mai ales când filozofează așa ca omul când se îngândurează...     Ghid la arhaisme   În minte se întâmplă să trec în revistă vreun dicționar, două de arhaisme cuvinte de culoarea pergamentelor a fetrului pălăriilor arse de soare ale sătenilor a șiacului de pe vremuri.   La un moment dat în spațiile întinse ale arhaismelor mă surprind că parcă l-aș aștepta pe Bogdan Petriceicu-Hasdeu căruia să-i spun cum i se adresase Vergiliu lui Dante: Tu duca, tu signore e tu maestro...     Motiv hispanic     I ¿Por qué España es 'La piel de toro'?                                              (Presa)   Piei de taur întinse la uscat pe gardul arenelor de corida pergamente goale de povestea vieții de moartea care a bucurat până la fericire lumea ce a tot ațâțat, a tot urlat...   Nu, nu la coridă nu e nici locul nici timpul de lăcrimat în acest mic staul și stat mereu răsculat!   Iar motivul plânsetului rămâne așa ca un invizibil stindard îndoliat fluturat a disperare peste Spania cu harta de conturul pilei de taur sacrificat.   Spania, popor și stat care încă nu s-au dez- încrâncenat nu s-au...   Ole! Timp de ieșit în arena cu taurul înfuriat de ațâțat de înjunghiat...   II Ai! Între albii muri hispanici negrii tauri ai tristeții!                  Frederico Garcia Lorca   Lăsând toreadorul nemişcat reuşi să fugă din arenă. Îşi spunea că la sfârşitul străzii                                                 vor începe libertatea lui şi tihna...   ...dar i-apăru în faţă câmpul roş’-aprins andaluzul câmp împurpurat şi-nnebunitul taur îşi înfipse coarnele-n ţărână aruncând spre ceruri                                  rădăcini şi floare sângele de maci.   1973 // 2023     Mereu luna   Cu omenească imaginație cu irezistibile efuziuni și extensii lirice luna mereu banală dar incomensurabil, irezistibil poetică luminează fațetele unor puzderii de lucruri care de fapt nu există dar atât de frumoase atât de fascinante...   Luna ca un acumulator cosmic de electricitate lirică de curent cu + și ­­cu – cu minusul și plusul ei...     Când dispare întunericul   De cele mai multe ori urmele lăsate prin întuneric sunt învălmășiri haotice rătăcitoare dar se întâmplă că o dată sau chiar de mai multe ori de cum dispare întunericul să se vadă că urmele lăsate îndârjit prin nevedere conturează o potecă, un drum sub soare.   Apa și viața   Apa extrem de curată apa absolut străvezie în ea fiind mereu reflectată doar viața și ea absolut străvezie...     Ancore, deocamdată...   Pe chei portuar și mai departe pe țărmul mării în arșiță vântul fierbinte-tăios amestecă albe și palide aripi de sare cu pachete de celofan cu evantaiele aripilor de nisip.   În spații – zbor al fără-de-trupurilor zbor de aripi sărate și aspre în căutarea posibilelor trupuri pe care să le înalțe la cer să le înece în valuri amare   pe când noi sau alții ne plimbăm se plimbă pe chei sau mai departe în lungul țărmului fiecare ca o ancoră care deocamdată încă nu a fost aruncată în valuri amare în abis de vâltoare.   ...deocamdată...     Până la eventualul protest...   Interogația rămâne în de-a pururi ziua cea de azi și într-un de-a pururea mâine: Sentimentul, gândul nasc iubirea iubirea naște sentimentul, ideea?   Întrebarea pare-a fi imparțială dar oarecum lunecoasă spre, poate, întrebare eternă și cea mai banală: cea cu oul și găina cu găina și oul...   Asta e: deocamdată fără îndoială rămâne a fi doar concluzia finală despre ce-a fost mai întâi – bărbatul sau femeia...   (Eventual, ulterior până la protestul furios al amazonistelor...)

 

Fără a nedreptăți alte... decenii (tuturor le sunt recunoscător pentru inspirație, sugestii, generozitate), de remarcat ar fi, totuși, deceniul-axă, deceniul-turnantă, median între celelalte zeci de ani (asta e...), de când mă aflu în literatură. Adică anii 1988-1998 (și ușor prin... împrejurimi temporale), perioadă (deja... epocă... personală), în care mi se întâmplaseră cărți de poeme, proză și eseu, intrarea și „aclimatizarea” în spațiul artistic din dreapta Prutului, colaborarea cu edituri din Iași, București, cu reviste prestigioase – „România literară”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Steaua”, „Contrapunct”. Am avut călătorii peste hotare (Franța, Grecia, Suedia, Bulgaria, Ungaria, Austria, Mongolia, Turcia...), dar a fost să cunosc în toată splendoarea ei și România dodoloață, în care, până în 1987, molohul ruso-sovietic îmi interzisese accesul. Au apărut traduceri din poezia mea în alte limbi. Ioanid Romanescu mi-a prefațat și editat la Iași prima carte în dreapta Prutului, „Iluzia necesară”. Am avut șanse și deschideri spre literatura română și ca jurnalist, conversând/dialogând cu D. R. Popescu, A. Pleșu, M. Sorescu, F. Neagu, N. Breban, D. Vatamaniuc, A. Rău, I. Alexandru, C. Baltag, Gh. Tomozei, P. Stoica, M. Tomuș, L. Ulici, M. Ciobanu, M. Martin, E. Simion, A. Blandiana, I. Romanescu, D. Tudoran, M. Nedelciu, I. Miloș, G. Țărnea, M. Tupan, E. Uricaru, Sorin Preda... În dialog cu acești și alți colegi parcă aș fi conștientizat și trăit condiția intelectualului ce are grijă să nu se plafoneze, deci și condiția scriitorului care ar fi, ar rămâne... student etern, ca prin vechimile chinezești. Nimic jenant în atare stare de învățăcel non-stop și fără frontiere entropice. Convorbirile au intrat în volumele „Spunerea de sine” (1994) și „Prezența celuilalt” (1997).         Colegii m-au mandatat să fac delegațiile necesare, pentru înregistrarea oficială a Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România, prin ani fiind și președintele ei.         Cam pe la mijlocul acestui deceniu au apărut și, cum să zic? –  invidii, animozități care mă vizau, – căci oameni suntem și mai ales români, nu? M-au ajutau să atenuez necazurile și adumbririle tensionat-emotive simpatia și prietenia confraților din Iași, București, Galați, Botoșani, Cluj, Timișoara, Suceava, Piatra Neamț, Focșani, Râmnicu Sărat, Constanța etc. Dacă s-ar acorda o patalama a prieteniei panromânești, cred că aș putea fi printre cei care o merită.        Nu știu dacă e... modest să spun că respectivul deceniu e jalonat și de Premiul USR (Poezie) pentru volumul „Gladiatorul de destine”, binecuvântat de Fănuș Neagu („Cartea Românească”), însă așa a fost. Iar primul premiu important, care mi s-a acordat în dreapta Prutului, veni de la revista  „Luceafărul” (1992), fiind onorat să-l primesc alături de Cezar Baltag.         În fine, cam așa s-au rânduit întâmplările, iar mai multe le pot spune volumele de biobibliografie, care au avut inspirația, acribia și generozitatea să mi le elaboreze Biblioteca Municipală „Hasdeu”, Chișinău, și Biblioteca Națională a Moldovei.

 NU TRAGEȚI DE CIOCLEA...  (Despre debutul adevărat și poziția... generaționistă) La ce mă gândesc chiar în ziua, în care Eugen Cioclea (1948 – 2013) ar fi împlinit 75 de ani?            Unii autori de referințe sau că nu știu, sau că fac abstracție, conștient, de faptul că Eugen Cioclea nu a debutat ca poet în 1986 (în ce mă privește, de ar fi adevărat, nu aș avea nimic contra, chiar aș fi oarecum măgulit: eu i-am pregătit pentru publicare în LA acel grupaj de versuri). Atare inexactitate sugerează ca și cum că Cioclea ar fi fost un neofit... optzecist! Dar de unde, odată ce însuși poetul mărturisea că își consideră drept debut poemul „Început”, publicat în 1973 în ziarul „Tinerimea Moldovei”. Adică e timpul când debutau în periodică, apoi editorial mulți din cei considerați a constitui generația șaptezeci a poeziei pruto-nistrene. Iar în 1977 un grupaj din versurile sale apar în revista „Nistru”. Cei care, de-a surda, o țin una și bună că Eugen Cioclea ar fi debutat în 1986, „pe timpul apariției optzecismului basarabean”, el însuși fiind un stâlp (de nădejde) al acestui fenomen, pe cât de vag, pe atât de drag (lor), ar face bine să citească și să înțeleagă care ar fi estetica și plasamentul... generaționist al poemelor din revista „Nistru”, 1977 („Altă iubire”, „Clopotul necântat”, „Liniștea”, „Luminos”). Rezonează oare ele cu trâmbițatul, de către unii „exegeți” și „amici”, optzecism al lui Cioclea? Să fim serioși și să învățăm, totuși, a decanta, sub aspect canonic, baribilianismul, dinescianismul, maiakovskianisml, labișianismul (lupta cu inerția), esenianismul, chiar păunescianismul  etc., la care se fac trimiteri, pe drept, întemeiate, de unii din cei ce opinează despre poezia lui Cioclea, făcând-o lucid, argumentat, în pofida tentației de a o declara, încă de la începutul  anilor 70, postmodernistă, optzecistă, astfel de obsesie mie unuia părându-mi-se de-a dreptul incompetentă, frivolă până la aberație. Nici chiar în grupajul de poeme, pe care l-am pregătit chiar eu și l-am semnat pentru publicare, în secție, și apărut în noiembrie 1986 în LA (Conştiinţa de sine; Rampa; Frunza eretică; Plai; Pretext; Triumful materiei; Dilema; Cină irodică; Iluminare) Cioclea nu e postmodernist și mai ales optzecist, fiind  pur și simplu un poet bun, singularizat, crescut și educat în undele creației interbelicilor, dar și ale generației 60. Erau texte libere, pe alocuri îndrăznețe, „permise” de... începutul de perestroika. Criticii competenți nu se angajează să tragă, să smulgă de Cioclea, ba în jos, spre șaptezecism, ba în lături, spre optzecism. Iar cei care au făcut-o sau o fac ori sunt pur și simplu afoni la poezie, la canonicitatea, estetica ei, sau au niște mărunte interese de grupuscule – prezența lui Cioclea le-ar spori oarecât importanța.

De la dreapta la stânga: Eugen Cioclea, Nichita Stănescu, Nicolae Popa și Leo Butnaru.

  

                                               Debutul – nuanțe, particularități                     I. Călătorii în spații reale și în „cosmosul interior”         La timpul debutului, când ai un prim text publicat, nu poți trăi decât o indicibilă stare de entuziasm, de speranță (oarecum... anarhice). De oarece ambiție. Un timp mai lung sau mai scurt. Când încă nu ai un crez estetic, dar simți că îl râvnești, îl cauți cu febrilitate. Mai ales, dacă tu, săteanul, elevul de ieri ești deja în Chișinăul cu grădini publice, cu aleea clasicilor literaturii române (dar toți cu origini... moldave, selectați de băgătorii de seamă! De munteni, transilvăneni – nici pomină!), cu                 monumentul lui Ștefan cel Mare și legendele... adevărate, ca acte de curaj, întâmplate pe aici, în pașnice depuneri de flori, cărora kagb-iștilor li păreau nemaipomenite agresiuni, subversiuni ideologice și subminări ale puterii. Acestea și altele, în special colecțiile de reviste literare și de cultură românești, pe care le poți citi la biblioteca republicană (zisă „Krupskaia”, „femeia lui Lenin”, cum zic țăranii...), cu cărțile editate în dreapta Prutului, dar și de la biblioteca universității. Deci toate astea dimpreună având benefică influență asupra seriozității și sârguinței tinerilor predispuși la compuneri literare, poeticești sau la orice alte feluri de inspirații artistice ori la simplisime visări juvenile, parcă obligator legate și de dragoste.        Începe ceva nou pentru viața ta, pentru perspectivele tale încă neștiute, nebănuite, dar dorite de a fi pe cât posibil libere în afirmare pentru tine, cel care încă nu ai cunoscut Dunărea, Delta, vestigiile dacice și romane, atâtea și atâtea locuri minunate din spațiul românesc, însă având șansele de a porni de la Nistru, de la cetățile de pe malul său, de la Răut, Orheiul Vechi etc. spre spații imense care, involuntar-predestinat, aveau să-și infiltreze posibile impulsuri poetice, artistice, în firea și destinul tău de viitor.        ...Astea se întâmplau nu din voia mea, ci erau rânduite de o ambianță politic-imperială dată, impusă, multiculturală, destul de neliniștită și nervoasă în discreția ei ca și ilegală. Astfel că atenția, curiozitatea, dotarea, inspirația tânărului ce eram „lua în colimator” și posibile teme legate de Siberia, Răsăritul Depărtat (așa se spunea la lecțiile de geografie), tărâmurile baltice sau orientale. Oarecât mă gândeam și la marile fluvii, la depărtatele lacuri din spații euro-asiate, pe unele din care mi s-a întâmplat să le cunosc în călătorii, uneori imprevizibile, relativ timpurii, pornite chiar din primii ani de facultate. Hălăduiri în care (realizam peste anumit timp) mi se deschideau orizonturi tematice, semantice, ideatice și, dacă vreți, particularități stilistice, metaforice. Învățam, studiam ceva „pe viu”, la fața locurilor atât de îndepărtate de Negurenii mei baștină, de Chișinău. Adică, începând de la 18 ani, scriam în jurnalul meu, început în studenție, despre Volga, pe care am plutit cam 400 de kilometri. Văzusem mari orașe pline de istorie antagonistă, în structurile ei, – Kazanul tătărăsc cucerit de ruși și modificat sub multe aspecte, inclusiv etno-demografice. Dar orașul era legat și de destinele marelui poet avangardist Hlebnikov, al lui Lobacevski, cel care a dat geometria neeuclidiană; de destinul lui Șaliapin care, inițial, pentru „lipsa de talent”, nu fusese acceptat în corul parohial. În cimitirul de acolo se afla mormântul fiului în dizgrație al lui Stalin, Vasile (peste ani, rămășițele pământene ale aviatorului au fost reînhumate la Moscova). Văzusem celebra Samara ce trimitea, inevitabil, la creația lui Gorki, creație pe alocuri genială, în altele – doar interesantă.        Zăpezile siberiene și albul câmpurilor de bumbac din Tadjikistan. Primele întâlniri cu cultura orientală, cu poemele lui Rudaki, Firdousi, Abdallāh ibn Sīnā (Avicena) etc., să auzi cum sunt ele cântate în persană și acompaniate la rubab. Pe înălțimile sau în defileurile munților Pamir să legi prietenii cu semenii tăi, debutanți și ei în poezie, letoni, lituanieni, armeni, ucraineni, gruzini, ruși, estonieni etc., cărora să le dedici și acest poem: Tadjikistan 1976./ Aeroportul Dușanbe./ Poeți tineri întâmpinați cu flori de/ minunate domnișoare în rochii de mătase multicoloră/ de parcă/ ne-am fi pomenit în păunăria lumii!/ Iar în luciul mătăsurilor lor/ se reflectau culmile Pamirului.// Chiar așa! Munți reflectați în mătăsuri/ în Asia undeva!        Sau teme de poeme, eseuri, note diaristice scrise pe țărmurile baltice și printre vestigiile cetăților grecești de la gurile Bugului, una din ele – Olvia (Oceakov), pe care a reușit să o cucerească doar Burebista, după ce tăiase toate viile din țara lui. Sau orașele-fortărețe eline din Crimeea/Taurida. Probabil, am fost și eu unul din debutanții în literatură oarecât interesant în felul său tocmai prin diferențele formării și... formatării sale aplicate în scrisul românesc. Scrisul întrupat în destinul unui scriitor dintre Prut și Nistru care a cunoscut și perimetrul cuștii într-un ex-imperiu care, slavă zeilor, a căzut. Dar, din păcate, convulsiile sale ucigașe fac ravagii la vecinii ucraineni, în războiul declanșat de gresori de-a dreptul bolnavi la cap, criminali.        Cred că și în timpul călătoriilor, ca universități dăruite de providență, călătorii care, prin ani, parcă țineau și ele de vocație, mă obișnuiam tot mai mult, mai că programatic, cu ceva ce ar cădea sub incidența ideii lui Șt. Augustin Doinaș despre: baia lustrală de fiecare zi a poetului – contaminarea de cultură. Asimilarea culturii în funcție de propriile preocupări, întru conturarea, apoi consolidarea viziunii de ansamblu asupra literaturii și a modestei tale prezențe în cadrul ei. Ar fi fost parcă o tentativă, poate că mai mult intuitivă, de interiorizare în ființă și caracter de tânăr în perioadă de dislocare dintr-un mediu, sătesc, și integrarea sa în urbanitate. Era un mod de a mă pomeni în mai multă libertate civilizatoare, propice formării de caracter, de intelect, ca impulsuri pentru firavul început de aplicare a unei posibile vocații, de poet; de profesionalizare.        Dacă erai atent la propriul „interior cosmic” (un titlu de carte a lui George Meniuc, ce fusese coleg de facultate cu Geo Dumitrescu), în perindarea evenimentelor ai fi putut surprinde, oricât de vag, dar totuși, modificări, metamorfoze, reacții și sinteze emotive, ideatice, care ți-ar fi fost necesare în versurile de mâine, în înțelegerea poezie, a literaturii, în apropierea de filosofia existențială (...esențială). Cum s-ar spune, ar fi fost o implicită curiozitate față de propria-ți formare și... formatare în curs. Curiozitatea ce stimula „nesățios” dorința de a scruta misterele alchimiei poetice care pun, mai totdeauna, problema rezolvării „în simple posibilități verbale” (Valéry) a mirajelor abstracte, sistemelor arbitrare și a perspectivelor abia conturate în conștiința ta. Astfel că indicibilul începe chiar după o destul de sumară introducere în înțelegerea poeziei și, concomitent, a disponibilităților tale de debutant pentru crearea ei. Pentru că un debutant, ce înaintează pe clătinătoarea punte a timidităților, dar febril în existența sa jună și de creație, trebuie să aibă, probabil, o deschidere de curiozitate spre sine însuși (sau asta ar fi ca și iminentă), pentru a-și trăi cât mai cuprinzător noutatea propriei firi în cursul viețuirii ei în continui metamorfoze psihice și intelectuale. Să-și trăiască misterul irepetabil al vieții personale în comunicare cu misterele vieților altor oameni, colegi, unii creatori și ei. Încetul cu încetul, ți se înfățișau momentele, de la care încolo deja prindeai a înțelege cum se învață lecția disciplinei spirituale, intelectuale, literare.        Iar călătoriile, deschiderile de spații geografice, dar și culturale, spirituale, deschideri de timpuri (ca istorie) erau un fel de universități plusate cunoștințelor însușite de tine la universitatea propriu-zis. Erau rătăcirile „organizate” ale achizițiilor, remarcărilor și deducțiilor necesare în devenirea ta deocamdată timid-scriitoricească. Era necesar să-ți dai seama că, în comunismul imperialist, antinațional, represiv, trebuia să găsești, în pofida a orice, oportunitățile fertile și să le capitalizezi în profesia ta, în destinul tău, în viitorul tău mai liber, sperai. Conștientizând ce ai de făcut și cum să faci, de unde pornești și unde ții să ajungi, parcă îți „instruiai” timpurile propriei juneți, făcându-le oarecât prielnice pentru a-ți împroprietări inteligența, destinul în consolidare. Cum zicea Céline în celebrul roman cu călătoria la capătul nopții, studiile te modifică, ele ținând de orgoliul sănătos și fructuos al unui bărbat.                                         II. Trakl, Stelaru și „muzica pe oase”         Iar din unele din acele călătorii (...la capătul nopții imperiului) mă întorceam, se întâmpla, și cu „capturi” de... „muzică pe oase”, numită și „muzică pe cranii”, „muzică pe coaste” sau „muzică pe plămâni” de pe discuri fabricate clandestin, fiind vorba de plăci artizanale pentru picup, imprimate pe peliculă roentgen. Erau pe ele cântece din GULAG, din lumea interlopă (блатные / blatnyie). Era și muzica nerecunoscută/neadmisă de autoritățile sovietice vigilente nevoie mare, care combăteau stiluri muzicale ce aduceau a occident. Predominau jazzul, muzica underground, dar și Elvis Presley. Melodiile erau imprimate cu înregistratorul electric, cei care făptuiau atare „antisovietism” fiind vânați și judecați deopotrivă cu roentgenologii care le vindeau pelicula cu imaginile anatomiei oamenilor (bolnavi sau sănătoși...), cu mărunții traficanți de valută străină. Altfel spus, „muzica pe oase” devenise muzica din oasele noastre de adolescenți, de studenți. Se întâmplau discuri cu unele imagini de mâini (falange), plămâni, bazine, cranii, coloane vertebrale (drepte sau deformate) etc. Iar noi, studenții, eram, cum s-ar spune, într-o ambianță adecvată, deoarece vizavi de căminele universitare începea domeniul misterios al cimitirului central, căruia unii dintre noi se întâmplau să-i sară gardul și să hălăduiască printre morminte cu vestigii și simboluri funerare de prin secolul XIX de ocupație rusească și din interbelicul românesc, în amestec de inscripții din litere slavone și latine, pe care se lăsase patina timpului (pe care patinaseră cei alunecați în neant...).        Azi, cum să „elimini” din amintiri, din junețea ta pe chiposul italian Fred Buscaglione, care cântase (a murit într-un accident de automobil) „Criminalmente bella” și melodii hazlii despre mafie, cu gangsteri și femei jos pălăria (și nu numai)? Le auzeam la posturile „de după dâmb”, bruiate drăcește de niște instalații cu turnuri împăienjenite de fire de tot soiul pe așa-numitele coline pușkiniene din Chișinău. Bineînțeles, acea „Criminal de frumoasă” suna... armonios și pe suport de... os (ca s-o dăm nițel în rime).        Nu știu cum acea „muzică pe oase” parcă ar fi fost de partitură, de fundal pentru lectura unor poeți pe care îi descopeream atunci. Unul dintre ei fiind Trakl (o antologie a sa apăruse în 1967, în colecția „Poesis”). Alt autor oarecât încifrat, care chiar de la începutul studenției mele îmi trezise interesul pentru altfel de poezie, a fost Dimitrie Stelaru căruia, tot în 1967 (an în care intrasem la facultate), îi apăruse volumul Marele incognitum, ca și cum antologic, și pe care am avut norocul să-l procur de la librăria de carte străină Meridian, din sectorul Botanica al capitalei RSS Moldovenești. Era curiozitatea autodidactului față de suprema meșterie poetică; curiozitatea elevului de ieri-alaltăieri, care dibuia căile de a se apropia de avangardism (futurism, suprarealism), de poezia română postsimbolistă, de școli și curente, ba și de simple noțiuni „de specialitate”, lieraturologice, de care nu auzise în școală. Nu le întâlnisem nici la începuturile de cursuri universitare care, trebuie să recunosc, pe anumite segmente erau cumplite masacre ce ne amuzau (eram tineri și ne amuzam, însă ar fi trebuit să ne îndurerăm...); ne amuzau pe noi, pe studenții (sigur, nici pe departe pe toți) de la jurnalism și filologie. Iar după 27 de ani de la prima întâlnire cu poezia lui Dimitrie Stelaru, în 1994, chiar am alcătuit o mică antologie stelariană pentru colecție Poezii de duminică, colecție pe care, din păcate, Editura Uniunii Scriitorilor din Moldova nu a mai reușit să o continue, strâmtorată și ea draconic de cenzura economică. În mica antologie rămasă în computerograma fișierului electronic preferințele mele se orientau și spre ce... se mai orientase, adică spre poemele pe care, la lectura din 1967, le bifasem în Marele incognitum. Printre cele câteva fraze menite copertei a 4-a fiind și acestea: „Dimitrie Stelaru și-a izvodit ciudat de fremătătoarele, misterioasele și tragicele versuri în preajma președintelui Orfeu, pe lângă care, mai spunea el, mănânc gramele și pasc. Vă amintiți? – Sunt atât de singur în lume/ Ca un Dumnezeu fără cer.        Astfel că, pe la 18 ani, am avut „inconștientul” noroc de a-i întâlni pe Trakl și Stelaru, pe alți poeți ai tainei și enigmei, care meritau, cereau dubla, tripla, chiar înzecita osteneală de a fi înțeleși. Poate de pe atunci a început să mi se formeze predispoziția, să mi se trezească, inițieze intuiția să scriu și anumite texte destul de abstracte, iar altele din ele nu au fost decât ale unui realism... imprecis, să zic așa. Doar în arhitectură impreciziile sunt amenințătoare, însă în artă impreciziile și alogicul pot fi destul de poetice, fecunde. Precum în cazul operelor lui Daumier, de la care Van Gogh învăța cum să accentueze expresia prin mijlocirea deformării realiste. („Marea mea dorință este cea de a învăța să fac deformări sau inexactități, sau deplasări ale realului; dorința mea este să iasă la suprafață, dacă este nevoie, chiar și minciuni, care să fie mai adevărate decât adevărul literal”, scria Gogh.) Tânărul începe să înțeleagă și să „admită” că nu logica, ci impresiile justifică poezia, metaforismul ei. Nu teza tratatului, ci irealitatea captivantă a basmului îndreptățește starea poeziei în general.        Probabil grație și ermetismului pe care mă ambiționam „să-l descifrez” (zadarnică, dar totuși fascinantă preocupare!) aveam să trec și prin unele intenționalități cam cețoase ale anumitor poeme din anii de studenție, când încercam să complic, chipurile, structuri metaforice, de altfel nu prea complicate; când voiam să par mai grav, mai interiorizat, mai peste ceea ce eram în realitate. Ba chiar pledam pentru exclusivismul estetic, neologistic și nu mai știu care. De, mici tentații inerente în procesul de formare.        Pe de altă parte, poate grație și acelei familiarizări cu ermeticii sunt un autor care rar de tot apelează la simetrii parnasiene, olimpiene; autor care în locul parfumurilor de ev mediu injectează în versuri mirosurile/izurile orașelor moderne, ca un amestec de flori de tei sau de salcâm, castan cu omniprezentul smog fabricat de uriașele ambuteiaje automobilistice.                                             III. Cenacluri în post-dezghețul hrușciovist         La acea vârstă a „norocului involuntar”, frecventam cenacluri literare. Mai multe – „Eminescu” la Universitate, „Luceafărul” la ziarul „Tinerimea Moldovei”, „Miorița” la Biblioteca Națională. Aveau, pe atunci, cenacluri și Institutul de Medicină și la cel Politehnic. Se înființase unul și la Casa Orășenească a Tineretului. Uneori, la întruniri apărea și cineva din scriitorii considerați deja afirmați sau aproape de așa ceva. Da, la Chișinău, în literatură, erau și câțiva autori buni, însă prea fără relief, retrași în penumbra cumințeniei din teamă de satrapii ideologici. Pe scurt, pe aici nu puteai avea șansa de-a întâlni figuri determinante, posibil chiar în viitorul destinului tău literar. Ce înțeleg eu, când spun figuri determinante? Ceva de statura valorică a lui Baconsky sau Stănescu, Sorescu sau Fănuș Neagu, să zicem, la București.        Dar asta era: la Chișinău, în orice mediu, inclusiv cel universitar sau academic, nu se aflau personalități, care ar fi posedat un fond de experiențe culturale vaste și variate, cu care ar fi operat ca pilduire că, totuși, se poate, tinerilor, mai mult decât etc.        Însă totuși, erau timpurile cu percuții de ecou din perioada așa-zisului dezgheț hrușciovist, când impulsurile poeziei mai noi, modernitatea artelor tatonau, căutând posibile breșe în blocajul tradiționalist, realist socialist, ideologic (pe toate liniile!). Astfel că unii dintre noi strâmbam din nas la „producerea și producțiile” condeierilor derutați de slăbiciuni proprii și ademenelile puterii; scriitori „în lesă”, angajați cu „versul alăturat baionetei” aplicării în viață a „codului constructorului comunismului”. Trebuie de spus că, în faptele societății, mult peste 80 la sută nu corespundeau halucinantului cod care prevedea că, nimic mai mult nici mai puțin, nici mai departe nici mai aproape de anul 1980, cetățenii sovietici vor trăi deja, nevoie mare, în... comunism! Da, asta era – locuiam într-o țară cu o ideologie de-a dreptul oximoronică, țară angajată în războiul rece și provocatoare luptă „pentru pace”. Pretutindeni roșeau lozinci de genul „Trăiască PCUS, inițiatorul și organizatorul tuturor victoriilor noastre!”, însă populația sovietică, stând la cozi interminabile după orice, se mira, deja în... supra-șoapte, că de mulți ani nu mai văzuse vreo victorie.        Iar unora dintre noi, parcă oarecât... paralel societății „pusă” pe construirea comunismului, ni se întâmplau primele poeme, proze, spectacole (tocmai atunci revenise de la studii un tânăr contingent de actori, unii dintre care erau destul de dezinvolți, ambițioși, dat fiind că ar fi cunoscut libertatea de un perimetru ceva mai larg din metropola sovietică). În fine (de etapă în curs!), cu bune, mai puțin bune sau chiar cu reprobabile, ni se întâmplau debuturile. Pentru fiecare în parte, dorința și străduința de afirmare depinzând de cât de intens și orientat trăia dânsul perioadă, zisă a noviciatului; perioadă de acumulări și decantări estetice, culturale, de inițieri în filosofie și adevăr istoric. Dar și artistic. Adevărul. Rezultatele aveau să depindă, firește, de amplitudinea și ambitusul capacității tale de selecție, diferențiere și... fermentație întru diversitate și receptivitate creatoare, artistică. „În afara” puterii politice la zi, paralel realismului socialist anost, tu te gândeai oarecum freudian să-ți urmărești conștientul și subliminalul (naiv, dar nobil și curajos în intenție!), pentru a surprinde, dar și pentru a impulsiona imboldurile mobilizatoare de creație (poate îți reușește, totuși, să declanșezi procesul creativ, apariția prozei, poeziei, temei, metaforei! Etc.), puse la cale, conștient, de tine însuți, fără să aștepți apariția inspirației mofturoase, mereu în întârziere. Printre acele imbolduri de autocunoaștere, autoafirmare fiind și ispitele, tentativele de a-ți imagina... imaginația, misterul posibilei „funcționări” a ei, izvorul Castaliei, deopotrivă al inspirației și intuiției. Ce te costă? – încearcă și asta! Ce ar ține de constituirea datelor conștientizării, stimulării și declanșării actului creator. O inter-constituire mutuală a spațiilor semantice în organizare de subiect, metafore, care par a fi de natură diferită, cum sunt cele ale artei și științelor exacte (matematica – geometria).        Creația literară te fascina tocmai prin încercările ce îți erau „permise” de a lega împreună, într-o coerență oarecare, fapte și fenomene ce țin în egală măsură de universul exterior (realitatea) și cel interior; uneori, de acest de-al doilea – mai mult, în dependență de doza de subiectivism de care este în stare actantul. Poate nu chiar creația propriu-zisă, ci irezistibila dorință de a crea, de a te... augmenta (și... argumenta!), de a te „extinde” pe tine însuți, spre o mai neamânată ieșire din dibuitoarea stare de debut; ieșire spre unele limpeziri de orizonturi ale firii, care ar puteau fi chiar ale literaturii, înțelegând, încetul cu încetul că, în totalitatea sa, limbajul este impregnat atât de sugestivitate metafizică, de filosofeme „de-a gata”, cât și de sugestii totdeauna la dispoziția celui care știe a le descoperi și a le aplica în scris. La un moment dat, debutantul având deja revelația că, pentru „extragerea” poeziei din sine, e necesar să aibă harul de intuire a unor construcții textuale mai speciale. Să aibă, bineînțeles, și talent, inteligență, abilitate, meșterie artistică, adică. Să parcurgă o cale spre ele și o cale deja împreună cu ele; susținut, orientat de ele. Cale de afirmare și consolidare de destin; cale a celui care are de capital (și) tinerețea și pentru care este important să știe ce face cu ea. Ideal fiind să simtă reciproca – ce face ea cu el, debutantul, aspirantul.                                                 IV. Să zicem: post-debutul         Nu se știe cât timp ne aflăm în neliniștita perioadă a debutului, nici când ieșim din ea. (Cineva spunea că scriitorul debutează cu fiecare nouă scriere a sa...) Însă vin momente/situații, mai mult sau mai puțin conștientizate limpede, în care, ca de la sine (mai bine zis: din sine), ți se luminează (afirmativ, încurajator...) conștiința înzestrării artistice, care ți-a fost hărăzită și care, ani și ani, te-a servit latent, exprimându-te în și întru devenire, împlinire și purcedere la maturizare profesională. Literatura „apare” pe lume drept exteriorizare a unei interiorități esențiale personale, „de autor”, în autoplăsmuirile și mișcările ei subiacente.        Cert (și... presupus!) e că respectivele momente/situații sunt cele când debutantul, de încă... azi, conștientizezi că el, ca scriitor în formare, trebuie să tindă spre atingerea unei coerențe intelectuale mai mult sau mai puțin remarcabile, iar acest lucru nu se dă deloc ușor. Prin strădanie și muncă se întâlnesc harul cu inteligența mereu cultivată, cu studiul și experiența lui de viață profesională, pentru a se ajunge la ceea ce Emil Cioran numea mai-mult-ca-talentul care e esența.         Însă momentul/situația cu conștientizarea sunt destul de nebuloase, nesigure, subiective cât se poate, odată ce intuiția artistică nu s-a lăsat și nu se lasă percepută, fundată, „motivată”, studiată, contemplată de la o parte și, deci, nu poate fi redată/narată prin formulări concrete de opinii ce ar pretinde un grad mai mare sau mai mic de obiectivitate, de certitudine.        Sunt momentele/situațiile de corvoadă a(le) ameliorărilor, achizițiilor, îmbogățirii, fortificării spiritului, vocației, și a progreselor, de la Vadmecum la Upanișade; de la Vino cu mine la Vino și stai lângă mine; de la mersul în căutarea valorilor la răgazul pentru orânduirea și înțeleapta lor meditare, cercetare, punere în folosință de către propria-ți fire.        În fine, să presupunem că am atins perioada (și vârsta...) post-debutului. În care eu unul îmi (retro)zic că primele poeme care mi-au fost publicate în ziarul „Tinerimea Moldovei”, în revistele „Moldova” sau „Cultura” chișinăuiene, din finalul studiilor mele școlare și începutul celor universitare; îmi zic că textele debutului meu poate ar trebui să le republic doar cu funcție documentară, dacă nu și cu cea a unei evaluări valorice. Sau, dacă le-ar fi „refuzată” recitirea ca act valorizant, să rămână doar ca document de anumită necesitate în identificarea unor repere și trepte în devenirea autorului. Însă, din câte înțeleg, unele din ele ar rezista oarecât și la proba cântarelor de azi. Concomitent limpezind problema specificității lor, adică și a formei, stilului debutului meu. Eu cred că astea au fost oarecum intermediare, între clasicitatea formei, limpezi și de o arhitectonică simetrică, și prozodia modernă ce mizează pe ceea ce se numește necondiționatul poetic ca tendință spre libertate și ușoară... anarhie estetică. Era o formă de degeometrizare, când nu mai sunt obligatorii măsuri și calcule, tropi, picioare de vers. Formei strict organizate pe principiu topografic îi preferam, intuitiv, bineînțeles, forma organicității și firescului de a... respira poeticește.         Se întâmplă să fiu și chiar am fost întrebat, dacă m-am schimbat, ca stil, dinspre începuturi spre ziua de azi. Ar fi să ne amintim de Vincente Aleixandre, care remarcase că niciodată nu ar exista vreun stil static, ce ar veni de undeva dinafara poetului, pentru a rămâne imobil: „Până și la poetul care s-a schimbat extrem de puțin se poate observa, privind stilul, evoluția lui sufletească”. Apoi: „există stiluri care dezvăluie mult mai categoric cronologia succesivă a reprezentării interioare sau spațiale pe care liricul le investighează succesiv. Despre acești poeți se poate spune cu mai multă hotărâre că stilul lor este un stil în mișcare. Evoluția continuă, fără salturi, dovedește în asemenea cazuri unitatea care prezidează întregul, ușor de recunoscut”. Ceea ce nu înseamnă însă că, prin vremi, nu se modifică oarecât, alternativ, criteriile poeticului propus altor sensibilități culturale, filosofice, recunoscute sau nu de acestea.        Ca vector, axa de coordonare esențial-poetică rămâne constantă, însă nu poate să nu se rotească, să se disloce puțin, ca și cum acționată de noile fluxuri/energii spirituale în inevitabila lor succesiune în planul societăților, civilizațiilor. Pentru că există, distinct, omul unui anumit timp, cu oarece diferențe de simțire-gândire față de predecesorii săi mai depărtați sau mai apropiați.        Însă cu toate metamorfozările inevitabile, necesare sau inutile, prin epocile lumii în permanentă mișcare poetului de azi îi rămân contemporani și Ghilgameș, și Ulise. Contemporani prin și în datele esențial-sapiente, constantele conștiinței, sensibilității și mentalității umane. Ar fi vorba de o „parțialitate” esențială a constantelor spirituale – aceleași, cu mici modificări, în diferite civilizații și epoci. Aici e universalitate și individualitate, lume și individ, poezie civilizatoare și cititor. Adevărata poezie a unei epoci concrete ce lasă să se resimtă, selectiv, fecunditatea începuturilor ei primordiale, precum și cea a experiențelor, căutărilor, școlilor, curentelor ulterioare, rămase peren valabile sub aspect ontologic, estetic. E o permanentă osmoză „internă” a poeziei tuturor timpurilor și națiunilor întru decantare, regenerare și reactualizare, prin retușuri, nuanțări și achiziții ce țin de caracterul sau specificitatea sensibilității umane la zi. Reevaluarea formelor și modalităților de expresie artistică, a evoluției/manifestării lor în funcție de starea istorică a sensibilității lumii. Astfel, poemele prezentului trimit, implicit, la poemele trecutului, iar poemele viitorului vor fi, evident, un răspuns sau o serie de răspunsuri extrase în urma lecturii altor poeme. Deci, peste timpuri, poeții de fapt reiau, uneori chiar reîncep, deprind, reconstituie sau fărâmițează din nou sistemele prozodice și de imagini, estetice și filosofice, lingvistice sau frazeologice, sistemele de concepte pe care poezia le dezintegrează sau le reintegrează iar și iar, într-un multiplu joc, ce repune mereu în chestiune paradigma incertă, dar omniprezentă, a poeziei în general, ca ceva totuși irezolvabil, în jurul căreia gravitează conștiința poetică. Iar stilul personal presupune, deci, atât constante, cât și multiplicitatea existenței în nuanțe, prestanțe, orientări și reorientări, grație acestei disponibilități fiind posibile estetizări și semantizări ale singularităților (particularităților) discursive.        Iar după ce-mi apăruse prima carte...        Da, aici mă abat de la ce voiam să spun (o voi face ceva mai la vale), pentru a menționa că în prima-mi carte mergeam neprogramatic, cred, ci firesc pe un timbru antiretoric, căutându-mi opțiunea modernă, care să mă exprime la vârsta respectivă și – cu modificările de rigoare, evolutive, dependente de achizițiile și experiența profesională – să rămână relativ organică la celelalte etape ale scrisului meu, căutând, vorba lui Barthes, freamătul sensului și savoarea stilului. Apoi sper că placheta mea de debut poate fi la îndemâna celui care vrea să dea un exemplu de poezie modernă românească în stânga Prutului din anii ʼ70 ai secolului trecut. Așadar, să reiau gândul: după ce-mi apăruse prima carte, curând am fost scos din pâine din redacția ziarului „Tinerimea Moldovei” pentru un articol pe care l-am promovat, ca șef de sector literatură și artă. Unii ziși colegi, de pe la casa presei sau de la cea a scriitorilor, ar fi dorit să ajung un cineva demn de milă, la cheremul carității lor capricioase de șefi-nomenklaturiști nicidecum onești (nu puteau să fie în solda partidului și să rămâi onești!). Le-ar fi plăcut să mă umilească, însă nu aveau decât să rămână cu dorința și să aștepte paștele calului. Nu am știut a le răspunde, implicit, decât prin a-i dezamăgi, probabil. Nu le-am pretins susținere sau ajutor social, decorații și titluri. Iar când urma să primesc și eu un apartament pe linia uniunii scriitorilor, unul din secretari i l-a acordat dactilografii sale, cu care se aveau de bine și de frumos, iar într-un alt caz, alt secretar, i l-a oferit cadou, probabil la zi de naștere, fiului său.Fractura de destin și de profesie, să zic așa, venise cât se poate mai ne-la-timp! În angajarea mea redacțională, jurnalistică îmi dădusem seama că nu era firesc să cred că aș putea avansa în vocație doar ca poet. Astfel că învățam să scriu cronici (de carte, de teatru, de film), eseuri, traduceam, realizam interviuri, încercam să dau suflu unor pagini de proză (primele pierzându-le cu câțiva ani în urmă prin căminele studențești sau făcute pierdute în redacția ziarului universitar). Înțelegeam că îmi e necesară o preocupare, practică, intens-intelectuală, prin care să-mi alimentez (informez, documentez, consolidez) discursul scriitoricesc. Începusem să pricep, asumat, că opera literară, pe lângă pecetea talentului, inspirației, vocației pe care o poartă, e obligatoriu și construcție intelectuală pe cât posibil personalizată, originală.        Apoi, cu toate ale debutului și post-debutului, încetul cu încetul, tânărul tot mai puțin tânăr înțelege că în destinul său se includ inevitabil și lanțuri de absențe mereu neanulate, ocazii pierdute, din diverse motive, dar mai ales (ca cea de scoatere a subsemnatului din pâine) din motive imperial-comunist-ideologice.        În fine, în orice om zidit în vocația sa de literat preexistă necesitatea și realitatea operelor care au a se întâmpla poate că mâine, poate că peste ani. Dar și fatalitatea ca unele din ele să nu se nască niciodată. Ramuri,Nr. 8, 2022Apostrof,Nr. 9, 2022

 

 

Leo ButnaruCARE ESTE BASMUL DUMNEAVOASTRĂ PREFERAT? (Interacțiune-viziune între ochiul magic și ochiul... imagic)  Răspunsul poate veni doar în urma unei iminente (ca de la sine, din... oficiu) treceri în revistă a minunățiilor copilăriei, care au fost poveștile. Iar o astfel de invocare afectiv-imaginativă a unei averi atât de aparte, cu subiectele depănate de părinți, bunici sau aflate din primele cărți citite, mie unuia avea să mi se întâmple (și) la cinci fuse orare depărtare de piciorul nostru de plai, în Ulan Bator. În iunie1989, călătoream prin Mongolia și, pe când mă aflam în aeroportul din Ulan Bator, de unde aveam să decolăm spre sud-vestul imenselor stepe, spre marginile marelui deșert Gobi, Urinhe, colegul amfitrion, însoțitorul micii noastre delegații din trei scriitori urss-iști (încă...), la un moment dat îmi face semn să privesc spre o copiliță care citea într-o carte, ce se dovedi a fi, totuși, nu una oarecare, ci chiar... „Rumân ardân ulgar” (!), adică – „Povești populare românești”! Ce semn, ce coincidență! Făcurăm cunoștință: pe fetița cititoare de basme o chema Ariunaa (Adorata!). Țineam în mână acea carte „exact” la 40 de ani de la venirea-mi pe lume, demult-demult fiind și eu copilul care a cunoscut adevărate constelații de basme, fascinat, luminat, instruit de ele. Astfel că, în zborul de circa 2 ore spre punctul de destinație, cu o escală la baștina lui Ginghis Han, aveam să-mi amintesc șiruri din minunatele basme, zise nemuritoare; aveau să-mi treacă prin fața ochilor minții multe cărți de povești, care mi-au marcat post-pruncia și, probabil, cercetate prin prismele vârstei și experienței, mi-au modelat caracterul și destinul. Mi-am amintit și de un volum de povești populare „moldovenești”, adică românești, însă, pe atunci, între Prut și Nistru, această noțiune fundamentală a ființării noastre era prohibită. Apoi, uimitor! acolo, în patria ginghishanizilor,  mi-a revenit în lumina minții și o impresionată culegere (chiar) de povești... mongole (!), traduse și editate la Chișinău; țin minte că ea avusese un puternic impact de fascinație asupra imaginației mele și cred că, predestinat, încă de pe atunci, destinul mă proiecta, peste decenii, într-o altă întâmplare uluitoare, ca hazard... providențial! Aproape și ea ca un basm, călătoria prin țara stepelor, iurtelor, herghelegiilor, dunelor, cămilarilor... Astea în interacțiune cu poveștile lui Ion Creangă, toate minunate, captivante, pentru, cum spunea cineva, ființe de la 7 la 70 de ani; bineînțeles, în devălmășie cu basmele cu Feți Frumoși și Ilene Cosânzene, apa vie, merele de aur din grădina fermecată, fete din familii modeste ce ajung prințese, cai năzdrăvani, păsări măiestre și câte și mai câte!        Treceri în revistă similare mi s-au întâmplat și când editura „Prut Internațional” mi-a propus să scriu prefețe la unele volume din seria „Biblioteca pentru toți copii”, autorii lor fiind Charles Perrault, Mark Twain, Rudyard Kipling, Saint-Exupery, Frații Grimm (în copilăria mea, ce se întâmpla la abia câțiva ani distanță de sfârșitul războiului mondial, în URSS Frații Grimm erau... interziși, de parcă minunatele lor basme, acum/atunci, ar fi fost complicele lui... Hitler!)        ...Și cum ai alege din atâta bogăție, dintr-o imensă imaginație a lumii un singur basm preferat?! (De parcă ar fi o interacțiune-viziune cercetătoare între ochiul magic și ochiul... imagic.) Cumpănind cu inima, curiozitatea și spiritul copilului, mi-au rămas dragi foarte multe basme, pe care mi-a fost dat să le ascult sau să le citesc la vârstă fragedă. Iar mentalul și sensibilitatea adultului pledează pentru „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără moarte” în tandem cu „Micul Prinț”.   

 

 Pornind de la premisa că, așa cum nu au citit poezie bieții rufoși-nevoiași de pe timpurile lui Baudelaire sau Eminescu, la fel nu citesc poezie nici îm-blugi-ații rufoși de bună voie și „de lux” din prezentul secolului XXI.    Cum nu au citit poezie tatuații abundent din triburile din junglă, așa nu citesc poezie nici tatuații-milionari care joacă fotbal sau cei care chiulesc și pilesc pe la terase, prin baruri.    Cum nu citeau poezie papuașii, care își puneau belciuge, inele în nări, la fel nu citesc poezie duduile cu piercing-flecuștețe în nas, pe limbă, pe... olimburic sau chiar mai jos de acestea, în locuri intime (...rușinoase, se zicea cândva.)    Despre politicienii de azi ca posibil cititori de poezie nu e absolut nimic de vorbit...