Leo Butnaru

Leo ButnaruLeo Butnaru


Fara Descriere
RSS posts

Corporative


Comenteaza





UN IMPORTANT POET DIN ISRAEL
 

S-a născut într-o familie evreiască ortodoxă din orașul german Würzburg. Numele la naștere: Ludwig Pfeuffer. În copilărie a scris versuri și proză în limba germană. În anul 1935, familia sa emigrează în Palestina, pe atunci protectorat britanic, stabilindu-se la Ierusalim. A studiat la școala ebraică „Maalot”. A făcut sport (înot și box). În cel de-al doilea război mondial luptă în cadrul armatei britanice (1942-1945), iar în perioada 1947-1949 este angajat în lupta pentru independența Israelului. Lăsat la vatră, face studii biblice și de literatură ebraică, după care activează ca profesor de liceu. Prima carte de poeme o editează în anul 1955, iar popularitatea sa transfrontalieră începe după aprecierile elogioase ale lui Ted Hughes.Este considerat unul dintre cei mai populari poeți ebraici moderni, dintre primii autori care au introdus în prozodie limba ebraică vorbită astăzi. În raport cu alți confrați, e mai spontan, mai ironic și mai puțin ostentativ „literar”.Multe din poemele sale Yehuda Amichaï și le-a tradus, personal, în limbile franceză și engleză, textele prezente având de „original” variantele franceze. Fiul meu miroase-a parfumul păcii Când mă aplec peste fiul meuel miroase-a parfumul păciichiar dacă nu e decât miros de săpun.Fiecare dintre noi am fost un copil ce mirosea a parfumul păcii(iar în țara-ntreagă nu mai exista decâto singură moară de vânt care-și rotește aripile cariate).O, țară ruptă ca hainelece nu mai pot fi reparateși cu strămoși aspri și singuratici în cavouri.Tăcerea mutilată a copiilor.Fiul meu miroase-a parfum de pace.Burta mamei salei-a promis ceea cenici chiar Dumnezeu nu ne poate promite. Pune-ți capul pe umărul meu Pune-ți capul pe umărul meuPentru că umărul meuȘtie lucruriPe care capul tău nici ar cuteza să și le imaginezeIar gura ta nu le-ar putea rosti.Destinul spune căUnul dintre noi trebuie să fie vântul– copac în vântSau copac într-o zi fără vânt.Destinul spune căNașterea ta în timpul războiuluiAnunța sfârșitul meuÎn această zi sfârșitul meu va fi al tău.Cât timp pe fundalEi vor mai poza angoasei noastreÎși vor mai etala pacteTratate de disperare?Lasă-mă să o spun deschis:Timpul nu este suficient pentru a fiÎmpreună de două oriPe durata unei singure vieți.Lasă-mă să o spun deschis:Chiar și această tandrețe, chiar și această inimă limitatăNu ar fi altceva decât un umăr.Odihnește-te, odihnește-te pe el. 1978 Turiști Într-o zi stăteam pe trepteLângă o poartă apropiată  de cea a lui DavidLângă mine aveam două coșuri grele.Un grup de turiști înconjurase ghidulIar eu le devenise punct de referință.Îl vezi pe omul ăla cu coșurile?Chiar în dreapta capului său se află o ladă rămasă încăDe pe timpul romanilor. Chiar în dreapta capului său.Însă el pleacă, pleacă!Mi-am spus că izbăvirea ar veni numai dacăGhidul le-ar spune:Vedeți această ladă datând dinVremea romanilor? Dar asta nu este important, în plus –pe stânga, puțin mai jos, stă așezat un bărbat carea cumpărat fructe și legume pentru familia sa. 1980 Un păstor arab Un păstor arab își caută capra pe Muntele Sion.Pe colina de vizavi eu sunt în căutareacopilului meu. Un păstor arab și un tată evreuambii cu vremelnica lor pierdere... Vocile noastre s-au întâlnit mai susde Bazinul Sultanului din valea ce ne desparte.Niciunul dintre noi nu-și dorește ca băiatul sau caprasă-i fie prinși în colții roții lui Had Gayah.Curând însă noi avem ce pierdusem în mijlocul hățișuluiși glasurile ne-au revenit, Râset și plâns de bucurie. În acești munțicăutarea unei capre sau a unui fiutotdeauna a însemnat începutde nouă religie. 1980  Învierea Mai târziu ei se vor ridicaÎmpreună, cu un zgomot de scaune rupteVor face cu greu față ieșirii strâmteȘi hainele le vor fi boțitePline de praf și scrum de țigarăIar mâinile le vor descoperi în buzunarUn petec de bilet din vremuri străvechiFigurile le sunt încă răstignite de voia lui DumnezeuOchii li-s roșii de îndelung nesomnSubpământean.Și deodată, întrebări:Cât este ceasul?Unde ai pus minele?Când? Când?Iar unul dintre ei poate fi văzut uitându-se la cerSă vadă de ar putea să ploaie.Sau o femeie, cu gesturi de bătrână,Se freacă la ochi ridicându-și cearceaful greuSpre ceafă. 1986 Ierusalimul Pe un acoperiș din Orașul Vechi o spălătorie în ultima lumină a zilei:cearșaful alb al unui dușman prosopul cu care inamicul meuîși șterge transpirația de pe frunte.În cerul Orașului Vechi un zmeu de hârtie în zbor.La capătul sforii lui, un copil pe care nu-l pot vedea din cauza zidului.Noi am înălțat multe drapele, la rândul lor și ei au înălțat multe drapele. Pentru a ne face să credem că ar fi fericiți.Pentru a-i face să creadă că suntem fericiți. 2000  La întoarcerea mea La întoarcerea mea nu voi fi întâmpinat de glasuri de copii,de lătratul vreunui câine credincios sau de fum albăstrui,ca în legende.Nu-mi va fi dat, așa cum se spune în Biblie, ca„privind privirea”, să văd „berbecul gras”.Am trecut granița statului orfanȘi deja de mult timp nimeni nu-mi mai spune soldat demobilizat,Nu mai sunt protejat.Dar eu am inventat lacrimile seciIar cel care a inventat lacrimile seci pe lumea astaA inventat începutul sfârșitului lumii, fisura, ruina și moartea.  Spre seară trezindu-mă din somn „Nu vei mai dori”, ciripi pasărea.„Nu-ți vei face idol”, strigă o altă pasăre.Peste Petah Tikvah cerul era roșu cainteriorul corpului uman.Și eu, cel care cu siguranță voi muri în unul din anii viitori,dintr-un pui de somn de după-amiază mă trezesc la viața veșnicăpână la căderea nopții.Amestecul dintre tatăl meu și mama meaîn mine se sfarmă în părți separate.Și sunt fericit ca o colivie fără pasăre.Sunt la fel de melancolic ca o colivie pustie fără pasăre.Singurul meu drapel sunt chiar hainele mele,singurul meu imn e respirația mea,iar primul și ultimul cuvânt e:„AICI”.  Ce fel de persoană „Ce fel de persoană ești?”, îi aud pe unii întrebându-mă.Sunt o persoană cu un suflet complicat,dotat cu instrumente sofisticate pentru simțire și un sistemde memorie controlată; persoană de la sfârșitul secolului XX,dar cu trup vechi din cele mai vechi timpurişi cu un Dumnezeu chiar mai bătrân decât trupul meu.Sunt o persoană de la suprafața pământului.Locuri adânci, beciuri și șanțurimă înfricoșează. Culmile munțilorși clădirile înalte mă îngrozesc.Eu nu sunt ca o furculiță înfiptă-n ceva,nu mai sunt cuțit ascuțit, nu sunt lingură înțepenită.Nu sunt plat și ascunsca o spatulă purtată-n sus – în jos,în cel mai bun caz sunt un piston greu și neîndemânaticzdrobind binele și răul dimpreunăpentru ceva gustși puțin parfum.Săgețile nu mă orientează. Îmi faccomerțul cu precauție și calmca pe un mare testament care-ncepuse a se scriedin momentul în care m-am născut.Acum stau pe marginea străziiobosit, sprijinit de un parcometru.Pot să stau aici pentru nimic, gratis.Nu sunt o mașină, sunt o persoană,un om-zeu, un zeu-omale căror zile sunt numărate.Aliluia.  Prima ploaie Prima ploaie îmi amintește atât de multDe învolburatul praf văratic.Ploaia ce nu-și amintește ploaia de anul trecut.Un an nu e decât animal dresat fără memorie.În curând veți purta din nou hamul,Superbi și ornat îl veți purta: dvs.,Iapa și hamul veți deveni un tot întreg.Panica palidă a cărnii fragedeÎn panica viziunii imediate aSfinților antici. 
LA ROMA, DESPRE CARTEA „TRA SABATO A DOMENICA”
 

Armando Santarelli A LEO BUTNARU,DOPO LA LETTURA DI TRA SABATO E DOMENICA Un libro nasce da altri libri?Proprio così: la bibliotecaHa anche qualcosaDi maternità.         Amare la lettura e trovare questi versi in una silloge poetica ti porta subito in sintonia con l’autore, capace di condensare l’importanza dei libri in una metafora che ne racchiude il valore, li innalza alla corporeità umana più antica e irrinunciabile, quella della maternità, della perpetuazione della vita, senza la quale non saremmo qui a parlare né di poesia né di altro.        L’opera di Leo Butnaru è la prova di come sia possibile evadere dalla lirica e andare verso una poesia che contempla la vita. Come tale, è una produzione molto composita: vi troviamo autobiografia, ricordo, ironia, sogno, realtà, il tutto espresso in un verso libero capace di addensare i momenti di ispirazione che Butnaru sa cogliere con l’occhio curioso e vigile di un innamorato della totalità dell’esistenza.        Anche il titolo dell’opera, “Tra sabato e domenica”, depone per questa interpretazione. Tra il sabato e la domenica si fanno cose che non avvengono nei giorni lavorativi: si va a cena, si festeggia, si cerca un’evasione, ma si può anche riflettere sulla specialità del giorno successivo, da celebrare religiosamente, civilmente, da vivere o da non vivere, come succede in certi tristi pomeriggi domenicali…        Da non trascurare i versi aforistici (L’abbraccio: una trappola / Caduta in / Un’altra trappola) e l’ironia, che non riguarda solamente un mondo ormai schiavo della velocità e dell’incomprensione, della separazione, ma investe anche la materia biografica. È così che Butnaru dimostra di esser un poeta “di pensiero”, tanto che alcune sue composizioni appaiono come riflessioni in prosa trasformate in poesia; l’effetto è un’inevitabile penalizzazione della musicalità del verso, ma un arricchimento della sostanza, del messaggio che vuole veicolare, come nella poesia L’angelo e l’autostop: Quando sulla terral’angelo custode alza un’alanon credere che vorrebbe prendere il voloper abbandonartiNo. Forse lui sta facendo l’autostop.Deve andare da qualche parte;non starà l’intera vitastaccato da te.Semplicemente nella sua breve assenzasii anche tu più cauto,più con gli occhi aperti…         Il Butnaru ludico ed ermetico è altrettanto interessante; dal tono serio e grave, il poeta è capace di passare a una disinvoltura e una libertà di espressione che denota la volontà divertirsi mentre compone. In questa chiave possiamo comprendere ed elogiare l’eclettismo di Butnaru; a volte lo vedi appassionato, altre volte guarda le cose quasi con distacco, e formula espressioni secche, ironiche, crude. È la prova più evidente che Butnaru è per una poesia creativa ma anti intellettualistica, proprio perché vuole accogliere nella sua produzione tutta la poliedricità della vita.                                                     *       *      *      Armando Santarelli LUI LEO BUTNARUDUPĂ LECTURA VOLUMULUI TRA SABATO E DOMENICA O carte născându-se din alte cărți?Cam așa e: bibliotecaare și ceva dematernitate.        Dacă iubești lectura și dai de aceste versuri într-o culegere poetică, te sincronizezi imediat cu autorul, în stare să condenseze gândul despre  importanța cărților într-o metaforă care le cuprinde valoarea, înălțând-o la corporalitatea umană, primordială și indispensabilă, acea a maternității, a perpetuării vieții, fără de care nu am fi vorbit, în acest caz, nici despre  poezie și nici despre altceva. Opera lui Leo Butnaru este o dovadă vie a faptului cum e posibil să evadezi din sfera liricii și să te îndrepți spre o poezie care contemplă, studiază viața. E vorba despre o creație foarte complexă, în care descoperim elemente de autobiografie, amintiri, ironie, vis, realitate, toate fiind exprimate într-un vers cu adevărat liber, în stare să condenseze momentele de inspirație, pe care Leo Butnaru știe să le culeagă cu ochiul său curios și veghetor de îndrăgostit în complexitatea existenței. Însuși titlul cărții conține această interpretare. Între sâmbăta și duminica se fac lucrurile care nu se fac în zilele de muncă: o cină cu prietenii, se sărbătorește, se caută o cale de a evada, dar și, poate, de a  reflecta despre importanța zilei care urmează, care se va celebra în mod religios sau laic, pe care o ve-i trăi sau nu, precum se întâmplă deseori în după amiezile de duminică. Prezintă interes versurile aforistice (îmbrățișarea – o capcană/ căzută/ în/ altă capcană) și ironia care nu ține doar de lumea devenită sclavă a vitezei și a lipsei de înțelegere, a separării, dar implică și conținut biografic. Leo Butnaru demonstrează esența sa de poet a gândului (ideii), multe din poemele sale apărând ca reflecții în proză, transformate în poezie, efectul inevitabil fiind cel al penalizării muzicalității versului,  pe de altă parte însă se întâmplă o  îmbogățire a substanței, a mesajului pe care vrea să-l transmită, bunăoară ca în poezia Îngerul făcând autostopul: Când pe Pământ îngerul păzitor ridică o aripă să nu crezi că el ar vrea să-și ia zborul să te abandoneze.  Nu. Poate el face autostopul.Are de mers undeva că n-o să stea viața întreagă nedezlipit de tine. Pur și simplu în scurta lui absență fii și tu mai precautmai cu ochii în patru.         Poetul ludic și ermetic e la fel de interesant: cu tonul său grav și serios, e în stare să atingă o dezinvoltură, o libertate expresivă care denotă dorința de a se delecta chiar în timpul când creează. În această cheie putem înțelege și elogia eclectismul lui Leo Butnaru, pe alocuri văzându-l pasionat, uneori privind detașat, formulând expresii seci, ironici, crude. Este dovada cea mai elocventă că Leo Butnaru pledează pentru o poezie creativă, dar anti-intelectualistă, tocmai pentru că vrea să îmbrățișeze cu creația sa întreg spectrul poliedric al vieții.  Traducere: Tatiana Ciobanu





BOEMA ȘI „BRAVII CONSTRUCTORI AI COMUNISMULUI”


         Pe timpurile comunismului, la Chișinău, ca și la București sau Iași, o parte din junețile literare cam avea necăjite și încrâncenate propensiuni etilice. Se bea în draci. Și dracii dezlegau limbi și dilatau pâlnii de urechi.        Indiferent de vârsta actanților veșteziți la chip, boemi sau cvasiboemi, cam la toți parcă ar fi ieșit în evidenți imaturitatea caracterului (de la 17 – la 77 de ani), lipsa de voință și de neîmpliniri profesionale, dar mai ales, la deloc puțini, precara-le stare intelectuală neevoluată de hărțuiți, consumați în flecăreală aiuritor-„intelectualistă” de băutori fără frâie și frâne, ceea ce-i făcea pe anumiți condeieri dintre ei (de ieri) să-i judece pe adevărații scriitori după criterii de bodegă, elaborate de ei înșiși, necăjiții, derutații. Vociferau, pledau, „dovedeau” ceva „lumii”, dar mai mult loruși. Pentru că, mă rog, în cazurile și necazurile unor artiști talentați, dar deja ratați ca și cum în asocial, talentul nu face casă bună cu politețea. Astfel că unora le slăbiseră pârghiile firii, ceea ce le sporea suferințele existenței pe care o acceptaseră (fără... voința lor). Suferințele și paradoxurile ce le dădură peste cap cursivitatea destinului, planurile și logica acestuia.         În obscuritatea boemii ajungeau și autori promițători în junețile lor, însă mai târziu dezamăgiți. Dânșii pur și simplu se lăsaseră de scris. Visul de a crea, de a deveni, de a se afirma le fusese spulberat de umilința de a trăi oarecum lipsiți de satisfacțiile unei vieți contopite cu o vocație împlinită. În cazul unora o fi fost o vocație iluzorie, neutralizată de o predestinație iminentă. Însă altora nici după 50 de ani nu li se potolea ambiția clamoroasă și goana imaginată după fapte mari. Numai că, din păcate, nu mai urma nimic, decât boematicul firfiric. Și nu o dată se întâmplau să se amestece laolaltă „veteranii” boemei cu începătorii în atare neașezare de spirit, autorași tinerei care, după câteva pahare date peste cap, credeau că din nume literar, pe care de fapt încă nu-l aveau, erau pe cale să-și facă renume.        Dar, cu adevărat, nu sunt sigur că ceea ce se remarca (în special de kagbiști, turnători, care înregistrau momentele derizorii) prin mediile intelectuale sau pseudo-intelectuale mărginașe s-ar fi putut numi boemă... La Chișinău, localurile unde boemii dintre posibilii intelectuali se amestecau cu inși ratați, de speță joasă, se numeau sau erau poreclite „Plăcintă”, „Acvariu”, „Trei cadavre” (un birt prăpădit ce avea de peretele din spate zidul cimitirului central), „Cioroiul vesel”  – o cafenea ceva mai spălățică, de fapt numită „Rândunica”, de la, pe atunci, lacul comsomolist; tot în acel areal, un fel de terasă zisă „Câinele și porcul”;  „Focușor”, terasă din preajma Catedralei, de unde, până la trezilcă (camera de dezalcoolizare) era cel mai scurt drum. Boema de „rang superior” se făcea și prin barurile de la Casa Presei și Casa Scriitorilor. Aici invoc adrese cât de cât... onorabile pentru boemă, însă locuri de băut în draci se aflau în multe cartiere din capitala RSSM – gherete pe la piețele orașului, noi, studenții, de la Universitate având-o pe cea de pe actuala Șosea Hâncești, unde țăranii veneau cu butoaiele de vin. E drept, în văzul lumii nu se prea poate face mare boemă, care necesită, parcă predestinat, spații clarobscure, nori de fum de tutun cam puturos, vociferări anti-ceva (nu totdeauna se știa anti ce, dar se subînțelegea), ba, ar fi fost de dorit, și vreun pian hodorogit, că pe atunci jazzul clandestin era la modă etc.        În ce mă privește, nu ascund, cunoșteam binișor acea geografie a întrunirilor, să admitem, cvasidionisiace. Astfel că, fără să fi avut o natură sui generis de boem, nu de puține ori am fost deschis comunicării cu depresivii, derutații și chiar agonizanții unor destine foarte triste de prin sus-amintitele localuri. Ba chiar mi s-a întâmplat să intru prin cercurile, „bârlogurile” lor; cercuri ocazionale și foarte... strâmte de oameni ai alcoolului, tutunului și amorului nu prea supus complexelor. Însă atare lucruri mi-au ieșit în cale de puține ori, mai multe nici dorindu-mi-le. Se întâmpla ca cineva din ei, cum a fost cazul unui foarte bun jurnalist, însă decăzut în patima beției și a, cum se spune astăzi, relațiilor sexuale netradiționale, să-și propună pe nimic biblioteca excepțională, adună ani în șir, dânsul având de gând să facă studii academice. El vizitat și căminele universitare, de unde ademenea cu cărți de dar pe unii studenți (... nu studente...)... De la unul din melomanii ademeniți de (dez)acordurile infernului am aflat pentru prima oară de așa-numita „muzică pe oase”, zisă și „muzică pe cranii”, sau „muzică pe plămâni”; melodii, categorisite drept „incompatibile cu modul de viață sovietic”. Era vorba de plăci artizanale pentru picup, fabricate clandestin; plăci din peliculă roentgen, ce aveau imprimate pe ele cântece din exiluri siberiene, de GULAG, din lumea interlopă (блатные / blatnyie). Era și muzica nerecunoscută/neadmisă de autoritățile vigilente nevoie mare, care combăteau tot ce adia/aducea a Occident. Predominau jazzul, muzica underground, dar și Elvis Presley. Melodiile erau imprimate cu înregistratorul electric, făptașii unui atare „antisovietism” fiind vânați și judecați deopotrivă cu roentgenologii care le vindeau pelicula cu imaginile anatomiei oamenilor (bolnavi sau sănătoși...). Se întâmplau discuri cu imagini de mâini (falange), plămâni, bazine, cranii, coloane vertebrale (drepte sau deformate) etc.         Mă atingeam de sferele deriziunii, ale decadenței intelectuale și în calitatea mea de tânăr jurnalist iscoditor, curios. Dar cine nu știe? – în comunism, junii ziariști și scriitori erau oarecum dionisiaci, puține li se permiteau ca expresie și libertate de creație, „deficitul” dânșii compensându-l ușor sinucigaș (unii chiar au și murit de tineri...) cu preaplinul și pelinul cupelor și nopților duse spre zori, lângă damigene, uneori în cvasi-lupanare de „condiție elitistă”. Era ca și cum o amară libație pentru cadavrul viu ce se numea democrația socialismului oarecum dezvoltat (întru și mai rău...). Era o veselie crispată, cu umor negru, cu diverse personaje duse la trezilcă, unde, nu de puține ori, nimereau scriitori și actori, pictori și muzicanți nu prea obișnuiți cu disciplina, cu seriozitatea intelectuală versus profesională. În urma depeșelor-invective venite de la trezilcă, unii dintre ei își pierdeau locul de muncă, astfel decăzând și mai mult în precara-le condiție socială.         Pe scurt, luându-i la hurtă, erau mai mulți artiști neajutorați, în primul rând de ei înșiși, de caracterul, voința, luciditatea mentală; personaje devastate sufletește și fiziologic, ajunse spre limitele condiției de animale metafizice. Apoi, prin acel public al umbrelor, apăreau și personaje cărora era greu să le presupui identitatea, apartenența socio-profesională, pe care nu le-o sugerau nici ochii tulburi de visători degenerați, căzuți în patima suptului, nici bolboroselile și vrăjile deasupra paharului...Probabil avea dreptate Marcel Moreau, scriind că: „Beția este o armă – dar, în același timp, speranța invectivei și o sărbătoare a dezgustului”. Dezgustul de puterea imperialistă sovietică, în cazul junilor de pe atunci. Era ceva între realismul socialist și suprarealismul disperării atenuate cu tutun, alcool și dragoste întâmplătoare, la nimereală, de... apropiata ta. Erau acele „forme de existență în supremă ebrietate”, vorba aceluiași Marcel Moreau, care presupun „cu necesitate lovituri sălbatice în mizeriile ființei”; a unei ființe marginalizate de regim, frustrate de spațiul și posibilitățile de afirmare, plenare și libere, a inteligenței și spiritului creativ, de avansare, de îmbogățire a acestora, execrabila mlaștină socio-leninist-rusificatoare reducându-le până aproape de anihilare necesitatea nestăvilită de dinamică și... duminică, ce li se părea chiar expresia unei junețe libere și tumultoase, de care noi, se știe, am fost frustrați. Nici pe departe nu ar fi fost cazul presupus de Nietzsche, în care instinctele redutabile se pot dezlănțui înăuntrul omului și societății „fără primejdie, dimpotrivă, utilizându-le în profitul lui, fructificându-le în alte opere”. Ce opere? Texte plângăcioase despre baștină, dor de mamă?... Creația nu era o problemă a libertății, filosofiei, profunzimilor existenței umane cu toate contradicțiile și consensurile lor.         Așadar, la Chișinău, boema abia... întrezărită, dar știută și văzută (rău), urmărită de partid și de creatura sa kagebistă, părea mai mult o vagă fulgurație de dezacord cu regimul, dar, poate, și de dezacord cu neașezările destinului anumitor artiști, creatori, unii dintre care începuseră cariere chiar fulminante, pe scena teatrului, să zicem, sau cu vreo primă carte mai răsărită ca valoare; autori care, din păcate, pornind pe calea neinspiratei cheltuiri de sine, a vieții iluzorii sau oarecât adevărate în neconformitatea ei cu „Codul constructorului comunismului” (da, a existat și așa ceva în defuncta...), aveau să încremenească în proiecte, să capoteze, să iasă din jocul prim al artei, iar alții – chiar din jocul grav al vieții. Nu e bine să dăm numele oamenilor de talent care au avut mai puțină voință, mai puțin noroc în a se afirma, în a înainta în artă și viață...        Cu anii, unii dintre noi au ajuns, probabil, și ei la concluzia neordinarului/excentricului Baudelaire (cel de... „ieri” și de totdeauna), conform căreia, de la un moment încolo, „Orgia nu mai este sora inspirației. Noi am anihilat această falsă rudenie. Rapida istovire și degradare a unor naturi sensibile sunt dovezi indubitabile contra acestei prejudecăți păguboase. A se îmbăta crâncen, regulat – ar fi unica stare necesară pentru scriitorii fecunzi”.         Ce ar trebui să știe un tânăr creator? „Să nu-și înece torța talentului în cupe/ C-o ceată de netrebnici” (Petroniu în „Satyricon”, sec. I d. Hr.). Numai că aceasta se află și se respectă (dar nici atunci întru totul) la vârste ceva mai înaintate. Pentru unii – niciodată.Din păcate, dintre colegii și prietenii noștri unii nu au ajuns să aplice în propria existență categoricele concluzii ale autorului „Florilor răului”, continuând să se sinucidă cu tot ce ar putea îngloba ceea ce se numește orgie sau doar crâncene beții non-stop, ajungând prematur la ultimul st(r)op. De viață. De creație.        În fine, și o referință la sine, la propria-ți persoană. Pentru că și ție ți s-a întâmplat să fii nedreptățit de tine însuți, fituind timpul aiurea, tentat de ceva gogomănie-boemă. Iar despre acele erori lasă altora bucuria să le depisteze, precum spunea N. Carandino, și să le scoată în prăjina firii lor cârcotașe, poate că bârfitoare, poate că invidioase. Tu însă rămâi cu retro-norocul că, intuitiv sau conștient, te-ai repliat. Pentru că te realizezi ca proiect de sine ca personalitate și vocație dacă reușești să te opui nimicului cotidian, în măsura în care poți renunța la ademenelile mondenității inconsistente, superficiale în manifestări și poze de tot soiul, ale elitismului ce capotează în etilism și imund.  
AVANGARDISTELE ÎNCEPUTULUI DE SECOL XX


        De câțiva ani, elaborez o amplă antologie de poezie, intitulată „Doamnele avangardei ruse”. Cine ar fi ele? Unele – poete mari, altele – foarte bune, celelalte – doar interesante, însă toate demne de atenția cititorului de peste timpuri: Elena Guro (1877–1913), Sofia Parnok (1885–1933), Olga Rozanova (1886–1918), Ceribunia de Gabriak (1887–1928), Maria Moravskaia (1890–1947), Anna Ahmatova (1889–1966), Klara Arseneva (1889–1972), Elizaveta Polonskaia (1890–1969), Vera Inber (1890–1972), Anna Radlova (1891–1949), Maria Șkapskaia (1891–1952), Marina Țvetaeva (1892–1941), Nina Habias (1892–1943?), Tatiana Veciorka (1892–1965), Irina Odoevțeva (1901–1990), Nadejda Rîkova (1901–1996)… – și alte, alte nume.        Însă iată că veni o întrebare, care m-a (a)dus spre subiectul prezent: „Găsim în avangarda rusească tema dragostei?”        Banal răspunzând, dragostea e pretutindeni, inclusiv în… ariergardă (până în adâncă antichitate izvoditoare de primi fiori lirici în lume; până la – o-ho! – iubăreața poetă Safo), dar și în avangardă, de unde transgresează postmodernismul spre orizonturile spirituale/sentimentale ale epocilor ce au a veni. Exact în spiritul unui distih al lui Nichita Stănescu: „Dulcea mea antichitate/ Dintr-un secol viitor”.Deci, ce s-ar putea spune despre dragostea avangardistelor?        Primo: ar fi dragostea reflectată în opera lor și care ar necesita elaborarea unor tomuri întregi de evaluări axiologice. Să ne gândim, „limitându-ne”, fie doar și la creația Annei Ahmatova, cea a Marinei Țvetaeva, în care Eros e în domeniile sale cam peste fiecare 2-3 pagini de carte. Am putea cita sute, mii de versuri definitorii, iconice (ca să ne amintim de distihul lui Mircea Dinescu: „Mai știi cum te strigam pe-atunci/ icoană cu picioare lungi?…”) din poemele acestor mari poete. Iar un branșament al temei l-ar constitui implicațiile, ba, uneori… imprecațiile (!), erotice și de creație, radical-nonconformiste ale Ninei Habias, căreia, împreună cu concubinul sau, poate, soțul ei (pe atunci bolșevicii încă nu înregistrau oficial căsătoriile, iar bisericii i se retrăsese acest drept) Ivan Gruzinov, li se intentează un dur proces literar și de conștiință, ambii fiind excluși din Uniunea Poeților Ruși, apoi, deja de un tribunal sadea (și sadic!), fiind condamnați să facă și ceva închisoare. Ceea ce scriau ei, dezinhibat, despre manifestările erotice sfida tabieturile, ipocrizia mic-burgheză, dar și pe cea bolșevică, revoluționând atitudinile în bulversatul, înnoitorul, dar și dramaticul început de secul XX. (De altfel, teribilismele de orice fel, anarhic-pseudo-erotice-versificatorii, ale unor minimaliști de azi nici pe departe nu sunt originale, ci par a fi mai curând ecourile, deja auzite, deja citite, cu multe decenii în urmă!) Iar în vecinătatea „abaterilor... grave” netradiționaliste, a durității de limbaj erotic, se întâmplă chiar dragostea… netradițională (cum se spune astăzi); se întâmplă romanul dintre Marina Țvetaeva și o altă poetă importantă, Sofia Parnok, roman „trădat” și în multe poeme ale primei dintre ele. (Iată un exemplu savuros-vibrant: „– Lasă-te ispitită!/ Atinge-ți buzele, gustă!/ Nu în sus,/ Ci în adânc.../ Cu buzele mângâie!/ Porumbițo! Prietenă!/ Gustă!/ Lasă-te ispitită!/ Bea!/ Pentru toate patimile –/ Caimac,/ Pentru toate veștile –/ Tihnă./ – Prietenă! –/ Învrednicește-mă./ Întredeschide buzele,/ Marginea cupei ornate/ O ia –/ Soarbe,/ Înghite… –/ O, prietenă! Nu mă judeca!/ Lasă-te ispitită!”)Secundo: în genere, doamnele avangardei au fost nefericite în dragoste, nedreptățite în destin…        În 1910, Anna Ahmatova se cunună cu poetul, fondator și magistru al akmeismului, Nikolai Gumiliov, călătoria de nuntă făcând-o la Paris. Peste doi ani, tinerii soți vizitează din nou Orașul luminilor, unde poeta îl cunoaște pe Amedeo Modigliani, acesta, în ședințe de… taină, intimitate, făcându-i 16 portrete, inclusiv nuduri, din care s-a păstrat doar unul, celelalte pierzându-se într-un incendiu (de altfel, „umbra” Ahmatovei este recunoscută în circa 150 de lucrări ale pictorului italian). Relațiile lor sunt învăluite de suflul legendei, de presupuneri de tot genul. Din cauza soției, N. Gumiliov chiar avu un conflict cu Modigliani. Urmează divorțul, foștii soți rămânând oarecât în relații civilizate grație fiului lor Lev. Apoi Gumiliov avea să fie executat de bolșevici (august 1921), mai târziu fiul condamnat și el la moarte, pedeapsa fiindu-i însă comutată cu detenția în Gulag. Mama îi scrie demersuri de îndurare direct lui Stalin. Tot atunci, Ahmatovei îi fusese arestat și cel de-al treilea soț, N. Punin, din fericire – eliberat. Însă destinele lor, al mamei și al fiului, aveau să rămână încă mulți ani în neagra zodie a nedreptății, a cruzimii.(Vă amintiți de cutremurătorul „Recviem” ahmatovian?...)În 1912, Marina Țvetaeva se căsătorește cu Serghei Efron, acesta având a lupta în unitățile albgardiste antibolșevice, mai apoi emigrând (în exil, e bănuit că ar fi colaborat cu NKVD-ul). Marina Țvetaeva se expatriază și ea: Berlin, Praga. În 1925, se stabilește în Franța. În 1939, revine în Rusia Sovietică. La scurt timp, îi sunt arestați soțul și fiica, Efron fiind împușcat, iar Ariadna închisă în Gulag, unde avea să petreacă 16 ani. (Cea de a doua fiică, Irina, moare într-o casă de copii, în 1920, la vârsta de 3 ani…). Când începe războiul, poeta se evacuează la Elabuga, Tatarstan. Nu are un loc de muncă, nu are o casă. La 31 august 1941 se sinucide. Precum cu, respectiv 16 și 11 ani mai înainte, o făcuseră marii ei colegi – Esenin și Maiakovski.        Cerubina de Gabriak a fost numele unei poetese-enigmă. Multă vreme, o mistificație (benefică!) a Elizavetei Dmitrieva care, cu pseudonimul în cauză, publica versuri cu caracter de spovedanie, de o mistică... mondenă; poetă ce avea să fie (re)considerată, pe bună dreptate, ca una dintre figurile remarcabile ale „veacului de argint” rusesc, părtașă la înnoirea prozodiei trans-simboliste. A fost o ființă bolnăvicioasă, de la 6 la 17 ani aproape continuu țintuită la pat de o tuberculoză osoasă și pulmonară. În chinurile suferinței, visa să ajungă o sfântă. Însă se regăsea (se dorea a fi) și în chipul mito-pământean al lui Don Quijote, dar și în cel amoros-teluric al Dulcineei, de unde și temeritatea anumitor inflexiuni metaforice moderne. În pofida suferințelor fizice, a fost protagonista unor romane amoroase, în primul rând cu unii colegi, doi dintre care, Nikolai Gumiliov și Maksimilian Voloșin, din cauza ei se și duelaseră, din fericire fără urmări letale. În anul 1926, la editura moscovită „Nod”, fusese pregătită pentru tipar cartea Elizavetei Dmitrieva „Iarba neagră”, însă în același ani bolșevismul își întețește represaliile. Casa familiei Dmitriev este percheziționată, sunt confiscate întreaga bibliotecă și arhivă, iar Cerubina de Gabriak, alias Elizaveta Dmitrieva, este exilată în Tașkent/Uzbekistan. Și acolo continuă să scrie versuri inspirate de o acută suferință mistică, de singurătate, de dorul de Petersburgul natal, pe care  nu l-a mai revăzut, murind în exil. Ca și în cazul altor poetese cu un destin tragic, Marina         Țvetaeva, Nina Habias, mormântului său i s-a pierdut urma.În acest context al nenorocirilor se înscrie și destinul Nadejdei Volpin care, în 1920, aderă la grupul imagiștilor, unde îl cunoaște pe Serghei Esenin, cu care se împrietenește, se căsătorește. În 1924, după ce se desparte de celebrul poet, li se naște fiul Aleks S. Esenin-Volpin, mai apoi – matematician, disident sovietic, închis la psihiatrie, din 1972 – cetățean american…        A fost nedreptățită de Pronie și Elena Guro, care avea să viețuiască doar 36 de ani. Poetă, prozatoare și pictoriță de o deosebită delicatețe a sentimentului și expresiei, ea s-a aflat printre cei mai activi promotori ai avangardei. A fondat „Uniunea tineretului” – societate a artiștilor plastici care a activat în perioada 1909–1913. Mihail Matiușin, eminent pictor și teoretician al artelor, scria că Elena Guro „a fost cimentul asociației futuriștilor”.        Bineînțeles, pentru literatura contemporană rusească ecourile avangardei conturau  un fel de orizont testamentar, al aderenței și continuității. Neoavangardiștii sau postavangardiștii au valorificat și valorifică moștenirea futurismului rus, deja clasicizat în matricele modernității. Inclusiv în tematica erotică, unul din cele mai elocvente exemple oferindu-l creația Verei Pavlova (n. 1963), care și-ar putea defini temele de bază drept: Dragostea ca poezie a libertății, libertatea poeziei ca dragoste. Asemeni unora dintre predecesoarele sale, doamnele avangardei, Pavlova își conturează registrul între intim-sentimental și ludic, trecând din patetism în comic, uneori chiar în burlesc, sau în (alt)ceva care le amestecă, le sintetizează pe ambele. Când se întâmplă să apară, asociațiile (z)burlești au o deltă comună, cea a… domesticității, să zicem („Mă ții în brațe – crezi că m-ai și prins?/ Trupul mi-l voi părăsi, coadă de șopârlă./ Și ce îmi căutai tu între picioare, Va trebui să cauți între stele”).Fantezie mobilă a poetei („eu, văduva cuvântului ucis”) alchimizeazăingeniozități lingvistice, verbocreatoare, uneori intraductibile, de coloratură pur rusească („limba rusă în gâtlej/ acută, ca apendicita”), posibile într-o limbă plăsmuită nu doar de cele circa o sută de milioane de vorbitori/ scriitori/ cititori nativi ai ei, ci și de atâția alți reprezentanți ai națiunilor conviețuitoare în fosta URSS, actualmente, restrâns, în Federația Rusă, dar și în diaspora ei, care nu doar încercau să vorbească relativ corect limba lui Pușkin, ci și interveneau cu sugestii inventive ce se abăteau de la normele academice de orice ordin, însă deplin funcționale în contexte concrete de comunicare. „Impuritățile” lingvistice devin… purități poetice, sau chiar poezie pură. Motivația modelelor lingvistice neacademicear putea fi găsită, probabil, și în subtextul a două autoportrete alea Verei Pavlova: „Fața mea poartă pecetea unei rase bune/ chiar dacă această rasă/ nu are nimic bun:/ clerici siberieni, alcoolici din Vologda, evrei ucraineni/ se strigă unii pe alții prin somn în venele și arterele mele./ De unde și tăietura ochilor,/ oblicitatea lor,/ configurația pomeților ascuțiți –/ și care dintre noi e tătar?/ În schimb profilul meu e conturat ca demn de anticariat”;  „Pe sfert – ovreică/ Pe jumătate – muziciană/ Trei sferturi – jumătatea ta./ Cam cine sunt eu – sută la sută?”. Răspunsul: sută la sută, ființa care se autoportretizează astfel este o poetă autentică!        Cei care ar fi tentați să o asemene pe Vera Pavlova cu Anna Ahmatova sau Marina Țvetaeva, însă într-o formulă „forte”, mai aspră, mai de azi (azi-ul cel dezinhibat în multe și mărunte), la un moment dat ezită să meargă pe această linie de argumentare, puși în gardă de duritățile de limbaj nestrăine de indecențe… galante, delicate. Dar și de data aceasta metafora, artisticul „salvează” situația, esența poemelor învederând feminitate de o directitudine aparte, fără fasoane, zorzoane sau figuri de stil perimate, cu care, cândva, se mima decența ce te-ar fi înclinat să crezi că, în cazul Verei Pavlova, ai avea de-a face cu o îngeriță, nu cu o femeie, cu o doamnă de la sfârșitul secolului XX – începutul secolului XXI („Iarna – animal/ Primăvara – plantă/ Vara – insectă/ Toamna – pasăre/ În tot restul timpului eu sunt femeie”); femeie-doamnă-poetă care tinde/ tind să vorbească despre viață într-un limbaj adecvat existenței, ceea ce nu înseamnă deloc o miză pe simplitate și denudare semantică. Duritățile sunt atenuate și de o autoironie fără rest, ce pare să le fie pe plac muzelor care o inspiră pe Pavlova: „Eu n-o să mă arunc prin geam/ nu-mi place gunoiul sub fereastră/ nu arunc nimic prin geam/ decât sâmburii fructelor – parcă/ ei n-ar putea să-ncolțească, să crească?”Accentul pe corporalitate este atenuat de… textualitatea corpului care, din stare materială, este transferat/ transformat în spirit („tandrețe ne pregătește decorporalizarea/ și ne învață să ne rugăm nemuririi”); în spiritul poeziei sui generis. Poezie care, periodic, e autoreflexivă, descriindu-și procesul propriei apariții pe lume („Adormii cu un vers în gură./ Mă trezii – nu e, l-am înghițit./ După aia ziua întreagă m-a durut burta”). Apariția, nașterea poeziei din dragoste, pentru dragoste („ce mișcă sori și stele”, vorba clasicului). Dragostea ca poezie a libertății, în reciprocitatea intrinsecă de libertate a poeziei ca dragoste prin supremele manifestări ale acestora în ispite/ pasiuni vechi și tendințe noi de înfățișare lumii, de (auto)exprimare, (auto)edificare ca simbol, metaforă, litanie ușor… păgânizată, dar și… paganinizată!        Spre finalul acestei scurte incursiuni în dragoste și poezie... avangardiste/neoavangardiste, s-ar cere (…compensator…) și câteva referințe generalizatoare despre aportul doamnelor avangardei la evoluția poeziei ruse, dar și universale, în genere. Nu toate poetele importante ale „secolului de argint” au mers pe căile radicalismului manifest, dar pe cele ale modificărilor… „genetice” ale poeticității – da. Transgresând experiențele și achizițiile estetic-particularizatoare ale simbolismului, Anna Ahmatova elaborează un discurs ce se apropie de oralitate, fiind subordonat sensului mai direct, mai deschis. În această linie a „prozaizării” poemului, temperării intonațiilor exaltate ale simbolismului, Ahmatova este printre protagoniștii akmeismului, orientare artistică care a trasat una din primele căi de acces spre avangardism, în avangardism.        În internetul rusesc, excepționalul site „Lumea Marinei Țvetaeva” conține cele mai multe materiale despre avangardă și avangardiști, despre protagoniștii ei care au lansat manifeste tranșante, fulminante, uneori paradoxale, contradictorii, stimulative sau chiar… enervante: predecesorii (anticipatorii, preanunțătorii avangardei), apoi akmeiștii, imagiștii, constructiviștii, satiricii, futuriștii (cubofuturiștii, egofuturiștii, „Mezaninul poeților”, „Centrifuga”, „Liren’”, „Sindicatul futuriștilor”, „Compania 410”– Transcaucazia, grupul „Tvorcestvo” – Extremul Orient, artiști în afara grupărilor, curentelor, „Breasla poeților”...). Ne putem întreba: de ce tocmai (această... lume) pe saitul dedicat unei poete care, la o apreciere superficial-formală, s-ar părea că nu a fost prea implicată în efervescența fenomenologiei avangardiste? Răspunsul e simplu: Marina Țvetaeva a transformat/reformulat prozodia rusă din interiorul acesteia, a modificat-o intrinsec-tipologic, noutatea fiind emanată din nucleu, din esențe. De unde și actualitatea, modernitatea, permanenta propulsie de contemporaneizare a creației ei – a uneia din cele mai mari poete a lumii.        …Concomitent, generozitatea creației țvetaeviene exemplare și consecințele ei benefice constituie un omagiu adus tuturor doamnelor avangardismului. Caietele AvangardeiNr. 17, 2022  
POEZIA PRIN ANI
 DIN PRIMELE CĂRȚI DE POEME ALE SUBSEMNATULUI























































DIN POEZIA FRANCEZĂ A SEC. XX
 

Din poezia lumiiJean FOLLAIN(1903 – 1971)                          S-a născut în orășelul Canisy din provincia la Manche, unde a frecventat colegiul, în care tatăl său era profesor de științe naturale. În 1921 își începe studiile la Facultatea de Drept din Caen, iar în 1927 susține examenul la baroul din Paris. În metropolă frecventează cercul poeților „Sagesse”, unde îi cunoaște pe Pierre Reverdy, André Salmon, Max Jacob ș.a. În 1933 publică prima colecție de poezie împreună cu Eugène Guillevic și Pierre Albert-Birot. În 1939 i se acordă Premiul Mallarmé, iar în 1941 – Premiul Blumenthal, decernat poeților care au refuzat colaborarea cu Guvernul de la Vichy. Începând cu anul 1957 călătorește în mai multe țări de pe trei continente. În 1970 i se acordă Marele Premiu al Academiei Franceze. Moare într-un accident, fiind lovit de un automobil la ieșirea din tunelul Quai des Tuileries.                     Opera sa novatoare, de o modernitate sui generis, e printre cele care au contribuit la afirmarea noii poezii franceze, libere de obsesiile suprarealismului.

Dintre cărțile sale de poeme amintim: Mână caldă (1933), Mănușa roșie (1936), Aici, jos (1941), Teritorii (1953), Orele (1961), Apropieri (1969), Pentru a mai exista (1972).  În traducere lui Leo BUTNARU  Curtea înzidită În curtea înzidită el e singurcu o jucărie în care pulseazăprimăvara obosităzboară o panălegănată-n căderepe pământul unde se confruntăforțele iubiriiși ale spaimei de-asemenea.Zidul sclipește, scânteiazăcu creasta împânzităde mari cioburi de sticlă verdecontra hoților. La țară Hotărâseră să plece la țarăunde aceeași femeie bătrânătricotează la poartăunde mama își scutură nițel copilulspunându-i în cele din urmăai să taci odată, ai să taci?Apoi în jocul cu amica safetița zice că tu arziiar cealaltă caută ceva atât de îndelungde târziu – ah viață lungă –curând frunzișul se va înnegri.  Pâinea Ea spuse: aceasta e pâineși din pătucul strâmtcopilul răspunse: mulțumesciar curierul negru-lucioslăsă cartea la pragla câțiva pași depărtare se crispagrădina fără floridinspre care până la el niciodată nu au ajunsdecât cuvinte fără amărăciunece au urcat printre atâtea alteleîn diminețile albe înviorândîntru viațăcorpurile din lumea toată.  Niște oameni În mijlocul unei vaste luminise vedeau bărbați discutândîncleștați de o mare spaimăunii plângeauprintre ei aflându-se și amanțiiunei secrete frumuseției au ajuns în vechile suburbiialăturându-se companionilormergând desculțipe dușumele de scânduri albesă nu se trezească.  Exil Seara dânșii ascultauaceeași muzică veselăun chip se arătaîntr-un moment repetat în lumea populatăclopotul suna sub norila intrarea cu colonade.Stând jos un om le spunea noi-sosițilorîmbrăcați în catifele griarătându-le liniile din palmele salerepetându-lecât sunt în viață nimeni nu va atingecâinii mei prieteni.  Imagini pământene Speciile se reproduc neobosite:păsări de mare, șerpi, insecte sclipitoare;uneori lemnul rezoneazăcu surdele împușcături de arme alevânătorilor aristocrați ai lumii pe moarte,cărora le-am văzut hainele roșii sângerânde în timpuriploioase și de un maro auriu;în inimile îndrăgostiților încolțea trădarea,brutarul râdea în satul întunecatmâncându-și pâinea cu untabandonând naiv în pagini de istorietânăra regină ce plângea în fața înaltelor oglinzi.  Blidul Când cade din mâinile servitoareipalida placă rotundăde culoarea norilore necesar să se strângă resturileîn timp ce candelabrul tremurăîn sufrageria stăpânuluiși vechea școală bâiguiedespre o mitologie incertăce prinde a se auzicând vântul înceteazăde a le mai spune pe nume falșilor zei.  Mari hangare în câmpie Corbii își așteaptă hranape întinsa pășuneumbre și reflexiise destramă peste acoperișuri.Cu ani în urmă chiar aicicircumspectdouă mâini îmbrățișau dragosteaomului afundat în viață trecută.Marile hangarenu mai adună nimic sub eledecât lemn mort, praf,uneori o pasăre însângeratăcu penetul albastru.  Cărțile și dragostea Cărțile umplu camera precumharpe eoliene ce se pun în mișcare cânddinspre grădina de portocali adie vântulși în pagină litera încrustatăse reținepe alba hârtie de iniar departe detună războiulîn această toamnă înflăcăratăucigând amanta și amantulpe marginea unui ponor bătrân.  Pașii Se aud pașitrupuri, chipuri, brațeîn sat se contopesccu mari arbori sculpturali.Nu mai e timp de pierdutspune repeta o voce.Sunt totuși aceiași pașidin huma dimineților în careluceau aramă și cositor.Viitorul se ascunde în faldurileperdelelor înghețatepâinea se preface în carne.  Anecdotă Unicul pictor al acestui burgpictează din nou modestul buticși fredoneazăpe când de la gară se reîntorcdouă călătoare unice în felul lorindiferente la dragostea sacare aduce pretutindeni primăvaraînsă există cântece care au continuareși ne readuc brize ușoare.O lume eu nu pot să te zidescfără acest pictor și aste două femei.  Eclipsa de soare La margine de câmp se plimbă un bărbat,purtând o cămașă aspră, friguroasă,iar minunata-i înfățișare îl face să citeascătrei ore la rând în depărtata clopotnițăpe când în curtea școlii dejainstitutorul cu barba ascuțităînvață copiii într-un fals amurg,făcându-i să priveascăprintr-o bucată de sticlă afumatăpe care degetele au lăsat pete de cerneală violetăamprentele lor curbate și fineîn voliera animalelor ce dormși peste marile șosele adumbritepe care cavalerii își dresează caii de călărie;în orașe se luminează băncile pe care emoționate și bălaiestau domnișoare dinaintea tejghelelor.  Școala și natura În clasa dintr-un orășelpe tablă rămase intactcercul desenatiar catedra era pustieelevii fiind plecațiunul să navigheze pe pârâualtul să plugărească-n singurătateiar drumul șerpuia, pe cânddintr-o pasăre cădeauîntunecate picături de sânge.  Existența Omul politicilor sumbreîntr-un budoar cu nasture de aurvăzu desfăcându-se un coc negrupărul deșirându-se-a ofrandăiar în cursul lui se împrăștiară rozeîn una din care o insectă mutănu abdica de la existențăînălțându-se ușor cu încrâncenaredesfăcând petalele floriiculese din ponoarele morțiiîn lungul unei zile lungi.
O UȘĂ, O FEREASTRĂ (poeme)
 

                   Leo Butnaru La orizont? Să ajungi la orizontulcel mai de departe – în fond

ce ți se va întâmpla? De acolo vei vedeași mai mult infinit adicăși mai multăimposibilitate. Facerea, 1/27; 1/31 ...Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său;după chipul lui Dumnezeu l-a făcut;a făcut bărbat şi femeie. ...Și a văzut Dumnezeu că e bineși a zis să facăși să programeze la soroc potrivitpentru bărbat și femeiemoarte... ...Și a privit Dumnezeu toate câte a făcutși iată erau bune foarte...Încă o ușă, o fereastră Nimeni nu a reușit să spunădar e de presupus că în clipa fatalăcând omul se dedubleazătrupul trăgându-i-se în jos(ultima interacțiune gravitațională)sufletul zburându-i în susatuncila sacramentale răscruciorice om e absolut convins că în viațacât i-a fost datăar mai fi trebuitar mai fi trebuit să aibă cel puțin încă o ușăcel puțin încă o fereastrăla care să batăpe care s-o deschidă. Astfel că în ultima clipăca neplăcere finalăzguduitoarece i-a mai fost hărăzităfiecare dispare cu sentimentul căîn viață i-ar mai fi lipsit o ușăi-ar mai fi lipsit o fereastră-ademenitoareluminătoare... ...Într-adevărcu o ușă în minusminus o fereastră nedăruitădar ca și meritate pe dreptcum s-ar putea crede că viața de omar fi împlinită? – mă întreb și euca atâți alțiinedumerit;și ce-aș mai putea adăugaca anticiparela acea de-a dreptul neplăcută situație / situarecu ușa și geamul minusca și sustrase? – Doar căorișice cosmică pulsațieoricare sunet în lumeși respirație a cerurilortotdeauna le-am perceput ca pe o delicată,atentă bătaie în fereastraîn ușa meași niciodată nu am fost dezamăgitcând am deschis ușafereastraastfel că bineînțeles aș suferi nespuscând va fi să-mi zic că de faptera cazul să mi se mai dea o ușăo fereastră mai multînsă, din păcate, ambele-au rămasîn minus... Conform Unii colegi au crezut (pe timpurile lui Homersau ale lui Baudelaire) alțiiîn timpurile noastre mai credcă poezia ar fi nemuritoare,chiar dacă scriu cam monoton,nițel supărător,fiece text încheindu-l cu aceeași formulă ce s-ar vreadoveditoare de indubitabilă,necurmată continuitate: mai departe – conformtextului poemului următor. Vorbind în somn Unii dintre noinopțilevorbesc în somnexplicația-subtext fiindprobabilîn subconștient:                          vorbescpentru ca gurasă nu li se asemene cu sicrielecuvintelor. Nuanțe sau – încălzire ca iminent îngheț Se întâmplă că e și frumos, e și bine,nefiind exact la fel când, în rocadă semanticăși simandicoasă, – e și bine, e și frumos,importanța în nuanțe depinzând de locul și ordinea(în dadaism hazardul și dezordinea din pălăriaslovelor forfecate) – locul și ordineasau dezordineacuvintelor în spunerea care le conține. Însă e drept, diferența nu e prea mareci doar oarecât sensibilă, ca jocul acului de seismograf(de altfel de mai nimeni observată,în comparație cu exploziile emotive, sulfuroase sau spumoaseale lui Otello sau Falstaff – acesta în operă bufă caree declanșată – uimitor! – de mai toate orchestreleprin false start,motiv din care e atât de veselă, de savuroasă). Pe de altă parte, posibil, e chiar bine că, în postmodernism și post-istorie, deja nu mai contează, nu se mai pune prețpe diferența de sensibilitate și nuanțe dintrebine și frumos, frumos și bine; în minimalismul încălzirii globaleca maximalism al unui iminent, atotcuprinzător îngheț,similar cu ucigătoarea de mamuți glaciație,după care, ca printr-un planetar aisberg,de data aceasta/aceea Pământul văzându-se ca omni-cuprinzător computer din – ehei! – primă generație,mai expirând, din când în când, tot mai rarinformație... informație... informație...  În genunchi Guvernele cad în unghi înclinatori în rostogolire pe con abruptsau oricare alt con sau unghicele mai multe din ele prăbușindu-sedinaintea gloatei (fost popor) disperatecăzute în genunchi. Apoi trece un timpfoștii miniștri și fostul poporalias gloată îngenuncheată se ridică din căzăturăsăltându-se din genunchiscuturându-se de praf saudacă a fost foarte gravcurățindu-se cât de cât de mocirlă sau vomăcum sugerează alegoric pe arena circului vreun măscăricivreun arlechinpentru ca spăsițidar și nițel optimiștisă se pregătească de un nou scrutin. [După André Gide] O! câmpii scăldate în azur!O! câmpii în floareînmuiate în miere vieții! ...Tot dinspre voi mănoase câmpiialbinele revin îngrelatede ceara morții...  Săculețul cu zaruri Bătrân, ce mai... (numai atât de spussă nu iasă că ar fi de milă – nu-i plac com-pasiunileci doarca în tinerețe –pasiunile...) Și totuși, bătrân, ce mai... Îi trosnesc încheieturilei se aud pocnind oaseleca zarurile destinului în tainicul lor săculeț... Celulită După ploaiefrunzișul toamnei palid-aurităparcă ar avea celulităstropi de apă, mai mari, mai micisugerând aproape naturalistpictural-abracadabrant(între ceasurile lichefiate ale lui Dalíși heraclitiana panta rei prin neantul hiper-extins) a Frumoasei Lumii inflamație dețesut celular subcutanat. Da, e toamnăși a cam plouat...    
DIN POEMUL LACONIC ITALIAN
 

Haiku italianMario CHINI(1876 –1959) S-a născut în Borgo San Lorenzo, Toscana. Poet, muzeolog, traducător, eseist, docent și militar. În 1900 absolvă Facultatea de Litere și Filosofia a Universității din Florența. Din bibliografia sa: Despre mine pentru mine (1901), Pânza de păianjen (1918), Teoriile romanticilor despre poemul epic (1920), Pluvios (1939), Clipită (1961, postum).

 Timp mistic Pe coline elfiiîngenunchează în vânt...Trece Dumnezeu. Haikai În trei versuriun întreg poem și, poate,întreaga viață.  Amplu Sunt de ajuns trei greieripentru a face o mare noaptedin miezul vierii.  Curte veche Colonade și arcadeiar între colonade și arcadeluna și liniștea.  Mărturisire Am cutreierat lumea toatăsă iau trei tonalitățide poezie.  Toamnă Frunză uscatăcare cade, suspinând,pe mormânt.  Grădină Pe ramuri înfloriterâvna păsărilor ce-și risipesctrilurile pe vânt.  Rugăminte Lasă-mă să privescstelele cu sufletul...nu rosti niciun cuvânt. Curaj Nu plânge. Cântă.De cânți, te vor alinacerul și inima.  Amiază Totul odihneșteîn aceeași inerție:lumina și umbra.  Moleșeală Binecuvântați ciulinii careargintându-sedorm la soare.  Sălcii plângătoare Ploaie verde careîn revărsări torențialenu atinge pământul.  Frunză căzută O frunză ce cadenu înseamnă că primăvara-ipe terminate!  Astfel că Fiind singurnu îmi pasă dacă aparîn gândul tău.  Tristețea În această toamnă griunele dimineți aratăleit apusuri de soare. Luigi OLDANI S-a născut la Milano nu își divulgă data apariției pe lume). Și-a făcut studiile în universitățile din Florența și Urbino. A avut un sejur de creație la Tokyo. A publicat volumele „Dialogamento” (1996),  Haikuuri italiene” (2016). A fost coordonatorul revistei de a literatură și artă „Pioggia Obliqua” (Ploaia oblică). Adeptul zen budismului.

 *     *     * În octombrieca de chimonofoșnetul boschetelor. *     *     * Frumusețea se înalțăpe chipul tăude arțar roșu. *     *      * Sub cerul negrumarea agitatăare miros de laur. *     *     * În toamna aceastaarțarul e atât de roșu:câmp de luptă. *     *     * Fiece grădinăare un măceș înfloritMă mănâncă palma. *      *     * Eu rămân în picioarepe iarba cosită…o rugăciune. *      *      * Între pietre și spiniM-am parfumatCu roza canina. *      *     * Stele căzatoareadulmecate pe acoperișde un Buddha, de o pisică.  *      *     * Camelie în floareStropi roși peste alți stropi„Salonul de chimioterapie”. *     *     * Zăpada cedeazăalbul ei de hortensiealb pe alb.   *     *     * Vreau să iubesccireșii înflorescmoartea mea. *      *     * Parcă faniiar încuraja bambușiiînsă fără vânt.
AVANGARDA CA EVANTAI AL ARTELOR
 

În „Panorama poeziei universale contemporane” (1972), A. E. Baconsky a inclus și câțiva autori ruși: simbolistul Aleksandr Blok, cu un pas în avangardism; Serghei Esenin, inclusiv cel din perioada imagismului (un branșament al avangardismului); futuriști pursânge Velimir Hlebnikov, Vladimir Maiakovski; akmeistul Osip Mandelștam; Boris Pasternak, trecut și el prin futurism. Selecțiile,  traducerile și eseurile însoțitoare, laconice, dar concludente, exemplare, dovedesc că autorul și antologatorul cunoștea foarte bine poezia rusă și limba în care a fost scrisă. Bineînțeles, din avangarda rusă, precum și din oricare alta din lume, s-ar mai fi pretat și alți autori, însă, oricât de generoasă a ajuns să fie „Panorama...” (peste 900 de pagini, format mare; 100 de autori de pe mai toate  meridianele lumii;  însuși A.E.B. vorbea de „proporțiile... monstruoase ale cărții”), nu putea depăși totuși unii parametri.Spre unul din autorii avangardei ruse „m-au dus” următoarele versuri din poemul „Ars antipoetica” al lui A. E. Baconsky: „THALIA muză a crematoriilor-altare unde se / ard reziduurile industriei moderne, dansează / ca poetul pneumatic”. Evidențierile cu italice îmi aparțin, pentru ele fiind necesare unele precizări. Astfel, să ne amintim că, în mitologia greacă, Thalia („cea veselă, cea înfloritoare”) era muza comediei, dar și a poeziei idilice. Iar în intercomunicare cu „poetul pneumatic” ce „dansează” din versurile lui A.E.B. pe mine unul m-a dus gândul spre poetul, coregraful și jazmanul avangardist rus Valentin Parnah, din poemele căruia rețin următoarele:„Prime lovituri, / Foxtrot, / Deplinul tău triumf. / Ușorul tremur al dervișului. / Burtă pneumatică. / Marabu / Al tabunului de mișcări”;„Zgură și val! / Sar în aval. / Cuvinte pneumatice!”; „Mă voi închide. În presiuni pneumatice. / Să mă zbat. Și pe față, și pe spate. / Orchestra și osul sunt nedespărțite”;„Cârligul brațului îndoit, / Pneumatică tragere la țintă” (pretutindeni, cursiv – l.b.).Poemele din care am extras exemplele „pneumatice” au ca subiecte baletul, jazzul, unul din el numindu-se „Dans în poziție culcat”. Eu le-aș spune acestor și altor texte ale lui Parnah, parcă înrudite între ele – ... coregrafico-pitorești, corpo-exotice, în texte și contexte evidențiindu-se, ca de la sine, versuri incitante de genul:„Marabu / Al tabunului de mișcări”; „Andaluzia apare brusc, dintr-o dată! – bar. / Mă-ntâmpină muzică precum o canonadă – bar (...) /Tabără, turbine bătând din aripi, smochinguri cu zdrențăroase pulpane. / Batem și în taburete ca în barabane! – bar”;„Tremur de banjo, banda saxofoanelor. / Chircește. Caramba! Zdrăngănind, Țambalaiesc lacome jazbanduri / Fonojar. / Iuțeală de var otrăvitor, / Variabil curent electric”;„Preț de-un minut vuiește muzica! / Instantaneu erupe bubuitură de cauciuc spart. / Căzură, duduind, la pământ bucăți / De sonore detalii de mașină. / Și dintr-o dată, străpungător, / Cornul-claxon de automobil” – aici apărând distinct semnalmentele sintetizării și remodelării concepțiilor existențialiste, reorientate și aplicate altfel în mutațiile de sensibilitate de la începutul secolului XX, înaintate/cerute de noua realitate tehnologică, în transgresarea fazelor idilismului. Ar fi cornul-claxon al automobilului în goană care, declara Marinetti, este mult mai frumos chiar decât Victoria de la Samotrace.În 1922, revenind în Rusia, Valentin Parnah găsi un mediu propice viziunilor sale euro-tehniciste, dinamice, „pneumatice”, inventive, dat fiind că avangarda din țara sa era una pregnant conectată la mutațiile din societate, din lume. La Sankt Petersburg se discuta despre faptul că deja ar fi apărut Muza Tehne. Panteonul divinităților se completa, Tehne fiind considerată Muza profesiei (meseriei, meșteriei) ridicate, ca prin miracol, la nivel de artă. Cei mai mulți dintre avangardiști erau predispuși să se afle (și) sub oblăduirea noii muze, precum se poate (sub)înțelege din apologia novatorismului și absolutizarea progresului ca intrinseci contemporaneității. Iată un pasaj edificator din eseul-manifest al expresionistului Ippolit Sokolov (1921): „Astăzi, în secolul orașelor-caracatiță, în secolul locomotivelor, automobilelor și aeroplanelor, în fața artistului contemporan apăru o problemă foarte, foarte complicată – de a reda în versuri și în tablouri mașinile în goană, de a le transmite recepția noastră nervoasă și haotică locuitorilor din New York, Chicago, Londra, Paris sau Moscova. Pentru a reda recepția dinamică a omului secolului XX în conformitate cu stricta metodă științifică, din mijloacele creației artistice trebuie repartizate doar cele ce corespund percepției contemporane. Psihologia experimentală trebuie să rezolve științific toate problemele legate de dinamismul percepției și ale gândirii noastre... Psihologii-experimentatori trebuie să studieze dinamica percepției umane prin cifre, formule și legi”. Celebrul cineast avangardist Dziga Vertov este un adept și mai fervent al progresului și modificărilor de relații om-natură, om-tehnică, scriind în 1922: „Psihologismul îi încurcă omului să fie exact ca un secundometru și îl împiedică în tendința lui de a se înrudi cu mașina. În arta mișcării noi nu avem motive să-i acordăm atenția principală omului de astăzi.Ne este rușine în fața mașinilor pentru nepriceperea oamenilor de a se ține în mod corespunzător, când impecabilele maniere electrice ne emoționează mai mult decât haotica grabă a oamenilor activi și moleșeala ce descompune oamenii pasivi.Ne este mai apropiată și pe înțeles bucuria dansului ferestraielor la fabrica de cherestea decât bucuria țopăielilor omenești…”Bineînțeles, și poetul Valentin Parnah era oarecum atent la „bucuria ferestraielor”, însă, urmându-și propriile convingeri artistice, în simbiozele sale coregrafie-poezie tot omul, oamenii dansatori văzându-i de protagoniști: „Postându-și picioarele, ca turnul Eiffel, / Actrița își accelera răgușeala. În iris – / Florile Arabiei / Smoleau adumbrit la Cazinoul Paris. // În tumbe se rostogoli abil / Ironicul cuplet despre muierescul talaș. / Și necruțător răpăia avanul jazband, / Des, precum grevele în imensul oraș!”; „În urechea mea sare un motor! / Se declanșează goană cu nervi și nervuri. / O tobă extrem de ciudată, / Timpanul e avid de lovituri. / Jazbandul dezbinării, / Exclamații musulmane”;„Asemeni chimvalelor și jazband-ului / Erau neauzite cuvintele strigate. / Și acuta mișcare a trupului / Se metamorfoză întru paza duhului”. „Metamorfoză întru paza duhului” parcă ar invoca, implicit, excelentul, dinamicul, ceva mai amplul poem „coregrafic” al lui A. E. Baconsky, „Sebastian Brant”, din care rețin:„Dans al formelor alungite, dans de câini, / dans de cuvinte străine, dans de moravuri, / manechine limfatice promit fericiri tuturor / celor ce-nvață dansul și în vitrine se-neacă / piticii veniți din Levant (...) /  totul se-nvârte, dansează, dansează, dansează, / toate devin rotunde din cauza dansului, / capete smulse de pe umeri zboară, prinzându-se pe alți umeri (...) / Noaptea o-ntâmpinăm /cu o muzică albă, muzică de ospiciu, de var, / cu toate că plângerile ce se aud uneori”.cu o muzică albă, muzică de ospiciu, de var, / cu toate că plângerile ce se aud uneori”.E aici o energie, o presiune „pneumatice”, în care sunt angrenate formele alungite, manechinii limfatici, piticii veniți din Levant, într-o muzică albă, muzică de ospiciu; energie și combustii „pneumatice” ce s-ar interpătrunde, ca și cum firesc, întru continuarea unui mai general discurs cvasi-infernal cu explozive sincope din alte poeme ale lui Valentin Parnah:„Arborându-mi duhul, spre-a mă-nrăi, / M-am prăbușit în dans, pe podea. / Cu coastele am prins a tropăi ritmic. / Și – precum, concentrată, mânia, – / Mă voi închide. A presiuni pneumatice. / Să mă zbat. Și pe față, și pe spate. / Orchestra și  osul sunt nedespărțite. / Mă furișez. Înfrânt de nerezolvate / Probleme, învederez a figurilor noutate. / O rup din loc. Juma-de-corp. Sistru. / Culcat, explodând notele, voi prinde-a alerga-n / Orizontal registru”;„Exploziile mișcării lumii. Orchestra / Struni tremuriciul supliciilor! / Ciudate dansuri! Răsucește / Vrafurile de note răpăitoare și înot / Îndrăgostindu-te de această răgușeală / Șlefuiește-te conduce ajustează / Alura negroidului!”;„Explozive sincope / Dirijorul! / Strigăt de ogari entuziasmați! / Dă-le drumul! / Scuturăturile haitelor / Încheia-vom dănțuitor / Cu pagube, cu boleșnițe!”; „Supra excentricul vremilor noastre / (Smoching sumes), ciudatul june, / Detestând baletul clasic, / Găsindu-și dansul său în lume. / Desenând osoasă arbaletă, / Lovește cu un tatuaj acut, / Șarpe, tanc, girafă și, brusc, scheletul / Iese abil din șoldul său zbătut”.E de menționat că respectivele texte Parnah le-a scris la Paris, pe când se stabilise acolo în calitate incertă de cvasi-emigrant; în anii 1919-1922.(Astfel de implicații și orchestrații prozodice ai putea întâlni la unii din poeții latino-americani, cum ar fi cubanezul José Zacarias Tallet (1893 – 1989), din „Rumba” căruia citez:„Zumba, mama, rumba și trompeta! / Mabimba, mabomba, mabomba și toba! (...) / Tresaltă-nfiorate coapsele Tomasei; / arcuri, nu picioare, parcă are negrul – / iată-l încordat, vânjos, ca o panteră / în bătăi de tocuri se-apropie de ea. // Fesele Tomasei tari sunt precum piatra – / sfere uriașe, rotindu-se nebune / în jurul unei axe de jar, dar nevăzute! / Și ce-l mai ațâță aceste rotunjimi / pe Ché Encarnación, pornit să le atace; / José e numai mușchi de-oțel, ascultători, / corpu-i ca o șină, arcuit spre spate, / brațe – nemișcate, picioare – trepidante, / valuri tremurătoare i se zbat în sânge / pe când înaintează spre fată – chaqui-ché!” etc., etc. – un poem din 1951, destul de amplu...)Așadar, mi se pare plauzibilă ipoteza că A. E. Baconsky, ca eminent traducător (și) din poezia rusă, bun cunoscător studios al ei, avusese știre și de creația poetului, coregrafului, jazmanului, istoricului baletului Valentin Parnah (1891–1951). Precum s-ar spune, impresionantă personalitate „sintetică”, proteiformă. S-a născut la Taganrog , în 1915 stabilindu-se în Franța. În interes de studiu, călătorește în Arabia, Palestina, Spania, Egipt și Sicilia. La Parisse apropie de Ilya Zdanevici, avangardist radical, Parnah însă temperându-și râvnele întru înnoire și orientându-le în albia unui epigono-futurism destul de ingenios.În 1922 revine în Rusia, ziarul „Izvestia” anunțând pe prima pagină: „La Moscova a sosit Președintele Camerei Poeților din Paris Valentin Parnah, care își va demonstra lucrările din sfera muzicii noi, poeziei și dansului excentric, reprezentate cu mare succes la Berlin, Roma, Madrid și Paris”. Se apropie de grupul „Parnasul moscovit”, publică articole despre arta novatoare, montează dansuri în teatrul lui Meyerhold. Era în perioada când celebrul regizor experimenta stilistica biomecanică. Parnah e cel care familiarizează publicul rus cu jazul, moment ce apare și în unul din poemele sale: „Noi de jaz fuseserăm lipsiți. / O, coșciuge! Dintr-o dată – după / Îndelung coșmar de lungi tăceri / Cu frenezie respirară / Cratițele zdruncinate. / Ciudățeniile acusticelor sisteme! / Pe vergele gonguri tresăltau, / Se răsuceau răgușite huruitoare, / Alergări și goane imposibil de / Îmblânzit”.Primele cărți de versuri i-au apărut la Paris, ilustrate de N. Goncearova și M. Larionov, o alta – cu un portret de P. Picasso, intitulându-se: „Cheiul”, „Samum” (ambele 1919), „Se cațără acrobatul” (1922), „Introducere în arta dansului. Versuri alese” (1925). Însă, după ce publică un volum despre istoria inchiziției, apărut la editura „Academia”, viața în Rusia avea să i se modifice spre rău. Avusese și o variantă franceză a cărții, încredințându-i-o lui Louis Aragon care, însă, pierde acel unic exemplar. În anul 1941 se află în evacuare împreună cu poetesa Marina Țvetaeva (orașul Cistopol / Cistay din Tatarstan). Ambii fac tentative de a obține o slujbă oarecare, pentru a se putea alimenta la cantina fondului literar. Parnah are șansă, fiind angajat ușier, Țvetaeva însă e respinsă. Marea Poetă se întoarce la casa în care locuia provizoriu și se sinucide...Mi-am zis și îmi zic că acolo, în Tatarstan, cei doi poeți, Parnah și Țvetaeva (și ea, în emigrație, locuise în Franța), ar fi discutat multe și de toate. Și numaidecât despre muzică, despre dans. În 1914, Marina scria: „Pe o funie, deja plesnită, poate, / Eu nu sunt decât un mic dansator. / Eu – umbra altei umbre. Lunatic slujitor / A două luni întunecate”. Dramatică presupunerea că funia ar putea fi plesnită. Din păcate, nu a plesnit cea, pe care Țvetaieva a prins-o de un cui din grinda casei, după care i se rupse firul vieții...Iată și alte exemple de corelație destin-poezie-dans din creația Marinei Țvetaeva, în majoritatea lor cu subtexte tragice, de fatalitate:„Chefuind din plin, dansând la ospățul pământean, fârtate, / Pe urmă ne-am fi clătinat cuprinși în vântul de noapte”; „Prin canale – șuvoi prețios, / În care dansează luna însângerată”;„Corabia s-a înecat – fără surcele, / Regele a dansat după muzica sovietelor. / Îmblăciul nu bate spicele, / Bravi Romeo nu mai veniră la Julietelelor, / Clovnul se împușcă la răsărit de zare”; „De unul singur cu mânia dumnezeiască, / Într-o naivitate, nebunie maimuțărească / Dansând peste înspumata hăului căscare”.„Vânjoase sunt aceste brațe, – rezistent, elastic / E otgonul, – s-a obișnuit cu noduri marine!”;„Datoria dansatorului – să nu tremure pe fir de sârmă, întins, / Datoria dansatorului – să uite ce a știut – aievea, în vis”;„Cu pas dansator trecui pe pământ! – A cerului fiică! / Avui șorțul plin cu roze! – Nu am strivit vreo steblă! / Știu, voi muri la aprins de zare! – O noapte-vulturoaică / Dumnezeu nu va trimite după sufletul meu de lebădă!”; „Dans! Scuturat! Pulbere – dar nu a joc! / A-ah, struna se frânge în foc!”;„Cineva merge – spre victorie letală. / Arborii au – gest de tragedie. / Al Iudeii – dans de jertfă! / Arborii – în freamăt de taină”;„Crunte-s lângă fildeșul tecii de pază / Inelele; rugina pătrunde osul fildeșului! / Viață: lame pe care dansează / Cea care iubește. – Veni timpul cuțitului!”; „Masca – e muzica... Iar a treia / Ce iubești? – Nu va spune (...) / Că precum muzica e și masca, / Precum Moscova – far – magnet – / Ca vifornița – și ca muzica / Începe cu litera M. / – Marea sau mandarina?”. Ideea camuflajului, ca necesară metamorfozare („Metamorfoză întru paza duhului” la Parnah), apare și în unele poeme ale lui Baconsky: „ stelei polare i-am schimbat masca (...) / în timp ce noi, / cuprinși de ciudata beție a dansului, /ne risipim în spirale” („Sebastian Brant”); „capetele tăiate, cele ce nu s-au plecat, / cele ce n-au purtat niciodată o mască, / încet, în larmă apun – și nu le mai deosebim / din piramida de cranii ce crește mereu / printre volutele dansului nostru”.Ar fi  e menționat că Marina Țvetaeva a scris și eseul „Mama și muzica”, dar și poemul „Moartea dansatorului” (1920). Iar textele sale prozodice despre dans și muzică sunt împănate cu subtexte, aluzii, premoniții tragice, poeta condensează noimele, rosturile (și... rostirile!), semnificațiile în sinteze metaforice, silogistice memorabile.Dacă e să facem o situare de stare psihică și de conștiință, din care au izvodit poemele „pneumatice, coregrafice” ale celor trei poeți, constatăm că Parnah se situează într-un registru cosmopolit-temperamental, Țvetaeva vibrează elegiac-tragic, iar Baconsky își execută partiturile între grotesc (ca în „Sebastian Brant”)  și optimism temperat: „un dans / ne salvează mereu, un dans mlădios, /o eschivă de membre, o eschivă de inimi, / o eschivă de capete, o eschivă de umbre de capete” („Eternitate amară). În alte poeme liricizează despre „sarabandele toamnei” și mersul ca „dans al vântului”.În fine, ca posibil imbold de revenire, dar și de continuare, aceste pagini despre muzica și dansul în destinul și creația câtorva poeții (unii zicându-și... pneumatici) ar putea reprezenta doar o primă parte a unui subiect mai amplu, în care să fie cercetată și interacțiunea poezie-muzică în cărțile altor autori, să zicem ale celor incluși de A. B. Baconsky în „Panorama poeziei universale contemporane”, amintiți chiar la începutul prezentului eseu,  – Aleksandr Blok („Furtuna își învârtejește dansul, / Cu șuier și muget și urlet”), Serghei Esenin („Există muzică, versuri și dansuri, / Există minciună și lingușire...”), Velimir Hlebnikov („dansul morții și ale șanselor izvoade”), Vladimir Maiakovski  („Stimați domni, / nu ați vrea – / chiar acum în fața-vă să danseze / un poet minunat?”), Osip Mandelștam („Pe coapse îți dansează toți iezii din sat /  Și de la muzică se coc roadele-n plin”), Boris Pasternak („Pentru ca muzici, năboind din arcul existenței, / Să vă intre-n anticameră fără-a se anunța”), poeți uriași, geniali sau cu adevărat atinși de geniu. 13-14.XII.2021  
UN POET IMPORTANT AL AVANGARDEI UCRAINENE


Poet, prozator, publicist, dramaturg și traducător. Adevăratul nume: Maloșiicenko. A scris atât în rusă, cât și în ucraineană, prin urmare – este revendicat de avangardele din Moscova și Kiev, ca exponent remarcabil al imagismului. S-a născut în orașul Aleksandria din gubernia Herson în familia unui agent de asigurare. În gimnaziu i se dezvăluie precocele aptitudini literare. În autobiografie scria: „Învățam prost, deoarece nu dispuneam de timp suficient, pe umerii mei ducând revista noastră umoristică ilegală. Concomitent, eram și redactor, și editor, scriam, desenam eu însumi, – astfel ajungând să învăț în clasa a cincea trei ani la rând, iar în primăvara anului 1914 bunii mei îndrumători m-au alungat din gimnaziu”. După această întâmplare, Cernov pleacă la Chișinău, unde își încheie studiile gimnaziale. În anii 1917-1921 rătăcește prin Ucraina, lucrând ca jurnalist, un timp studiind la facultatea de matematică, apoi la cea de drept. Joacă pe scenele a mai multor teatre. Scrie piesele „Dumnezeul lui Avraam” și „Acțiune despre regele Maksimilian”, traduce din Molière și L. Andreev. În perioada anilor 1918-1921 scrie câteva volume de versuri, care rămân însă în manuscris. În toamna anului 1922 organizează un grup de imagiști ce întrunea câțiva tineri poeți și pictori. În 1923, la Moscova, face cunoștință cu reputații imagiști, după care pleacă la Vladivostok. Editeazăvolumul de versuri „Sindicatul demenților”, de o expresivitate aparte, fulminantă. Este tentat și de experiențe în sfera dinamismului sculpturii. După călătoria în jurul lumii pe o navă maritimă, vine la Odessa, unde aderă la grupul „IugoLEF” (LEF-ul de sud), în revista căruia publică fragmente din „romanul cinematografic” (poemul) „Cooperativa idioților” (1924). În 1925, la Leningrad, e unul dintre membrii activi ai „Ordinului imagiștilor militanți”. Din acest an, până la sfârșitul vieții, a editat opt cărți, printre care un volum de impresii de călătorie „125 de zile la tropice” (1928) și poemul de proporții „Frontul” (1931). În decembrie 1934, toate cărțile sale sunt scoase din librării și biblioteci, creația sa fiind interzisă pe zeci de ani înainte. A SCUIPA ÎN OBRAZ Aramă înnegrită duduind ca biserica,Beat de antrenantul mers mondial, –Eu – ascultătoare minge de crichetSub al destinului ciocan fatal. Iubito – iubito!Tu mă auzi?Ca sirena de uzină urletul mi-e declanșat:Din nou simt ai Iubirii șoricei cu dinți ascuțițiÎmboldind cu botișoarelePrin sângele cald.  Avid ca flacăra,Flămând de Iubire,Mereu străin de-a bărbaților gri adunături –Aduc din nou la căpătâiul tăuMultă Iubire și ceva zbârcituri. Iar acum, când de-a-ntregulEu sunt toamnă înstăpânită,Când tu pentru mine ai fiCa aburii pentru locomotivă,Când lumea spune: – Deja el doar lui To`sin ar fi de-asemănat,Se potrivesc,Când Martie râde ca Ianuarie știrb, –EuCa un electric ciocan de oțelBat în inima plictiselii, sfărâmândPiatra tristeții, mărunțind-o nisipPentru unicul în Lume „Iubesc”. Pe voi, pozitivilor, hohotul meu vă întărâtă,Nu mai sunteți exemplari, ca din cutie! Eu sunt pe de-a-ntregul sărbătoare triumfală,Semn roșu printre file negre, o mie. Copii drăgălași! Permiteți-mi chiar acu să vă propun ștreang de versLunecând ca lacrima pe pământul dur. Strălucind subțire ca horbota pal-roză,Plasă-a poemelor pe ochii de taur.  Iar apoi...Să râd nițel răutăcios de voi –Mormane de carne înțepenite-sloi,Cu hohot scânteios să-mi urlu Veșnica Pomenire,Să nu-i fie Lumii rușine de voi. Prea de tot subțire înțeapă

cele stufărișurilor noastre,Un cincinal am cântat în fața unui tâmpit în extaz, –Și nimănui nu i-a trecut prin capCa acelei generații de mediocritățiPur și simplu să i se fi scuipat în obraz.  Ce mi-aș dori de la voi – o pereche de pantaloni, vin, țigări.Iar voi de la mine? Eu zic doar atât –Oare nu e timpul surtucul întrebărilor de-nmormântareSă-l schimbați pe al DragosteiMinunat veșmânt? Dar de altfel... voi sunteți liberi doar la 12...Vă preocupă cotlete, dări de seamă, noua politică economică, –Parcă vă arde să vă lăsați pradă fleacurilor,Când e uriaș prețul la fărâma de pâine cât o furnică? Iar noi vouă –Despre pocalele roz ale femeilor, –Când voi v-ați mulțumi doar cu galoși, cipici,Carne femeiască,Un trenci la modă,Iar noaptea cu soața –Oficialul tremurici.  Cu peruca lui Liszt, cu suflet de neguțători,Șinele prostiei întinse pretutindeni,Spre gogineață de porci,Spre Orizontul Depărtat...Ce fericit sunt eu, că am fost cel dintâiCare generației de mediocritățiI-am proiectat în obrazUn sonorVeselScuipat! 1922   SINDICATUL DEMENȚILOR (A doua strigare) Piei în beznă,Preasfântă troiță, Noi te spălăm de fardarea barbară!Pe ruinele Lumii e în edificareA treia Romă, interplanetară. În creștetul culmilor de munți –Șevelura pădurilor țepoase.Noi nu cunoaștem nici cifre, nici timpuriPerindate-n veacuri fabuloase. Așadar, pășiți într-un pas cu noi,Răzvrătiți ai tuturor popoarelor, țărilor!Noi îi vom arunca îndărăt lui DumnezeuEvanghelia și Coranul. În locul lor. Pe hârtie albită cu sânge roșu Poetul înnebunit negreșitVa scrie o Nouă Biblie cu pană dinCoada planetelor din infinit. Cu toții venimDin negurile Pământului,Declanșând al răzmerițelor torent, –Viața e-n neogoirea clocotului pentru noiCei ce suntem membrii sindicatului dement; Cu versurile noastre – să chinuim răposațiiCântecele noastre – să-i ardă nimicitor.Fie ca peste veacuri să domine răzbunătorSindicatul Demenților! 1923  FEMEIA ÎN LABELE MELE Globul roșcat al soarelui –Ca la biliardÎn buzunarul apusului în vâlvătăiÎmpins de subțireleNopțiiAchiu. Noroasele grămezi ale hernieiUmflate peste pădurice,Unde suntem oploșiți noi doi.  Cunoștința noastră scrâșnește ca expresulCe duce spre casele de vacanță, vinerea.E bine a ști –Fiece femeie strânsă ca-n presăEu o duc în fiece lacrimă spre-a o răstigni. Zăngănind cu buzele – te voi răstigni fără geamăt,Pe crucea Revoluției spaima îți voi răsplăti....Numai că tu curând vei părăsi intimitatea vagonuluiȘi ca o cățea blândă de curte te vei strecuraÎn casa de vacanță a soțului.  Ah, ce disonant sună „nu mă atinge!” al tău!Și ce fleac e acest „să mă grăbesc ar trebui”... De aici încolo multe zile va fi să rotesc între degeteUmbreluța ta liliachieCe, hoțește, inima îmi va ameți.  Lăsând în urmă o trenă de parfumAi coborâtDeja silueta ta se depărta oarecum sincopat –Fără să aud ce spui, am înțeles – ești o comunistăÎn tinerețe ai fost în ilegalitateTatăl ți-a fost împușcat.  Că soțul ți-e ofițer de contraspionaj, albgardist,Că iubirea-n inimă o simți labă de fier arzător.  Din asta te alegeai cu informațiile necesareStatului nostru major.  Ca un foșnet te-ai potolit. Dar în liniștea mea jucăușăParcă mă priveștiParcă mă ispitești:– Dar dumneata cine ești?  RupeToate firele,Piedicile,LanțurilePe margine de hău!Desfă-ți sufletul ca pe o velă în rătăcire!Și înfige-ți dințiiÎn urletul În geamătulSau bâiguitul Meu,Pentru că eu sunt poetul tău! În purpuriul hohot al stindardelorȘi în decretul comisarilor poporului.Ca pe o floare în păr, îți voi împleti durere și nenoroc, Trecându-te-n zbor peste o piață din mici odăițe,Ultimul tău poet și proroc. Ești udă-leoarcă sub ploaie, în bubuire de tunetePrintre eroinele în scurte de piele. Spre-a te îmbărbătaFie ca cea dintâi să-ți împodobească tinerii sâni,Purpuria mea Stea.  1923  O COLECȚIE DE BLESTEME 1 Primul din toate – cel mai strașnic – e pentruTatăl meu, spre a-l năbuși:În `99 el îi dărui cutia trupuluiSufletului meu, cum ar veni.  În leagănul razelor de lună, verzuiInima îmi aurea bezna de nepătruns.El a înjghebat cușca sufletului – Cel dintâi „fii blestemat” pentru el fie spus. 2 Vai,Ahtiat de bani zi și noapte,În locul Dragostei – tremur cu soața-n suspine, Fiară nesătulă, împăratul traiuluiTu – dintr-un milion – ești blestemat de mine. Pentru tine versurile nu-s decât gram din poluție,Vulcanii sânilor – al pasiunilor scuipat.Etern, Mare, Viguros Mitocan,Ție îți strig: Să fii blestemat!  3 Voi, care ați porcăit ochii PrimăveriiDin motiv că n-aveți cotlet și lingăi la cherem,Eu, cel ce fură visele vieții,Sunt tăișul celui de-al treilea blestem.   4 Pe voi, cei pentru care Moartea e lacheulOamenilor geniali – pe voi lua-v-ar nimicul;Voi, cei care striviți gândul în pumn,Al patrulea blestem, Groaznicul. 5 Vouă, jandarmi ai moralei grase„Asta-i bine, iar cealaltă-i rea, cum vedeți”,Voi, vineți de răutatea și gemete,Duceți-vă naibii cu tot ce aveți. 6 Iubitei mele pentru durere și pasiuneCare mi-au tot sfâșiat viața,Pentru beznă, chin și putere despotică,Pentru azilul din urmă-n ultima dimineață; Iubitei mele pentru că mă iubește,Pentru că pe Lume suntem în doi mereu –Al șaselea blestem, – și-odată cu el„Sfințească-se Numele Tău”. 1924  ULTIMA PREÎNTÂMPINARE Lacrimile stelelor, bolta cerească din atlaz,Iar jos pe Pământ – sângele-oceane-n zbuciumare.De i s-ar tăia Lumii neputincioase arterele,Aruncându-i-se stârvul în vreun șanț oarecare. Iar de la vechiul Dumnezeu să smulgem garanțiaCa în Noul Univers să fie primăvară-n orice lunăȘi oamenii să poarte mantii de purpur-aprins,Odăjdii din Râset, Visare și Bucurie nebună! Pentru ei să nu conteze Europe, Americi sau Anglii,Să nu se înece în sânge ierburile pale;Pentru ei cântecele mele să fie Noua EvanghelieA unei iubiri colosale. Noi, casta poeților, suntem sfânta negustorimeCe zângănește din comorile versurilor astrale.Omenire, noi totdeauna suntem avangarda ta,Dacă tu ții cale spre adevăruri sacramentale.  Dar dacă și de aici încolo în oarbă contabilitateSe va calcula ura și sângele-n cifre năucitoare –Noi îi vom tăia Lumii arterele,Aruncându-i hoitul în vreun șanț oarecare. 1928Odessa    
UN ESEU CARE, INIȚIAl, FUSESE ACCEPTA, ÎNSĂ, MAI APOI, MDA, NEPUBLICAT
  Acest eseu a colindat, ani la rând, dintr-o redacție în alta a unor reviste de prestigiu, se zice. Trei din dreapta Prutului, o alta, din stânga. Inițial, două sau chiar trei din ele acceptase, spuneau că publică. Dar... A apărut abia în 2020 în volumul de eseuri a cărei copertă o vedeți inserată aici. Iar eseul?... Geaba „exegeții”, criticii „curajoși” se fac a nu observa problemele, adevărul...  DIN VREMURI ÎN CARE SE MODIFICA PARADIGMA Referitor la opiniile care urmează sunt necesare unele precizări. Ele sunt o tentativă de analiză și contra-analiză a unui discurs exegetic asupra creației unui poet, considerat important, pe care eu unul îl cred, totuși, mai puțin valoros, discurs al unui critic, reputat azi și, precum atunci, demult, când era tânăr, onest. Textul ce urmează îl adresez, în mare, cunoscătorilor în domeniu, sau – domenii: poezia și critica acesteia. Și nu voi da nici numele poetului, nici pe cel al exegetului. Însă nu obligatoriu din motivul că acestea le vor veni ușor în minte celor avizați.

Înainte de toate, textul în curs ar vrea să aibă o cuprindere mai generală, chiar dacă se referă la doi autori concreți. În tendința de a face să se înțeleagă când și cum se întâmpla în poezia română modificarea de paradigmă, „schimbarea de macaz”, același lucru având loc și în critica literară care analiza „noua” poezie, opiniile subsemnatului ar putea fi aplicate, ca model de raționament, mai multor autori, mai multor cărți (texte) de poezie și critică a acesteia din respectiva perioadă, de la frontierele a două paradigme [a doua jumătate a anilor ’70 (ai secolului trecut)].Însă pentru a înlesni modul de lectură și posibilitatea urmăririi liniei de subiect, pur și simplu îi voi spune poetului – Alfa, iar criticului poeziei acestuia – Omega. Oarecum biblic, nu? Când „A și O” sunt folosite ca simbol pentru totalitate. În cazul nostru, generalitatea literară ca genuri funcționale (pe vechi/ pe nou) și cei care le abordează în creație. În cazul nostru, repet, fiind vorba de poezie și critica poeziei.Eu unul consider că, pentru a ilustra relativ explicit modul cum se modifica paradigma în genurile literare amintite, este definitorie postfața criticului literar Omega la un volum al poetului Alfa, apărut în anul 1979. Era momentul când se anunța franc opunerea față de criticii, exegeții de formație maioresciană. Era vremea în care poeții începuseră „să mediteze cu glas tare asupra uneltelor și, îmbătați de conștiința de sine a poeziei, își luau dreptul să se răsfețe sub ochii atenți, prea atenți ai criticii, care, dominată, ca totdeauna, de instinctul puterii, râvnea neinspirat la reabilitarea spiritului maiorescian al ordinii”. Imediat înaintea acestei constatări, criticul spune că erau timpurile unui „climat al experiențelor formale (care) poate fi evocat, astăzi, cu simpatie”. Sper ca simpatia să nu părăsească nici ceea ce intenționez să spun eu aici. Dar, ca prim semn de… alarmă, dar mai ales de distincție între paradigma de „ier” și cea „la zi”, să înregistrăm că poeții deja „își luau dreptul să se răsfețe” cu jocuri formale, fără a mai avea obligații față de rigori estetice, stilistice, tehnice (literare). Răsfățul înseamnă relaxare și imprevizibilitate. Dacă poeții vremurilor de demult, ba chiar și unii din recentele odinioare, considerau creația poetică drept activitate intensă, muncă grea, nou veniții în poezie luau lucrurile mult mai în ne-grav (ca să nu zicem: neserios). Pentru autorul dicteului automat, hazardului, renunțării la ordine artistică, la rigori prozodice etc. nu mai contează (așa, dintr-un ambiț, într-o clipită de renunțare!)Încă în adânca Antichitate, Sofocle se destăinui că trei poezii îl costă trei zile. (Sigur, pe loc apăruse un versificator oarecare, grăbit să spună că în același răspas el ar ferici lumea cu o sută de poezii. Eckermann considera că „e mai ușor să construiești Catedrala din Köln decât să scrii Faust în spiritul lui Goethe”. (Ca să ne oprim la doar două din nenumăratele exemple referitoare la deloc simpla, hazardata, lăsată la voia întâmplării muncă de izvodire și moșire a poeziei.) Însă, iată, gata, acestea toate nu mai contează! În locul efortului creator – cvasisomnul cu dicteul automat, apatia, renunțarea, abandonul, hazardul…Domnul Omega, critic de formație nouă, e solidar cu autorii ce vor să promoveze o altă paradigmă în poezia timpului, se asociază cu unii colegi ai săi care sfidează „starea de vigilență a criticii și năravul ei pedagogic incurabil (care) au reușit să imprime până și analizelor elogioase un sens imperativ prioritar. Cei mai mulți vedeau, înainte de toate, suprarealismul de rețetar, dispersia sintagmatică, dicteul și colajul, exprimarea voit antipoetică, indiferența ortografică și prozodică”.Fără idei preconcepute, ci în limitele logicii (fie și una a… trecutului, a clasicității exegeticii literare), când se mizează pe „voit antipoetică”, în concepția paradigmatică de până la „voit antipoetică” nu mai poate fi vorba de poetică. Simplu vorbind, este imposibil să creezi poezie cu… antipoezie. Când este utilizată antipoezia, tocmai ea ar trebui să apară pe lume, pe fila de hârtie (e vorba de anii 70, când încă nu exista computerul, formatul electronic, dominând hârtia). Astfel că un coleg, când opinează că Alfa a fost printre puținii poeți „care au ilustrat cu strălucire și tragism ideea de libertate a poeziei și gândirii poetice, într-un moment în care libertatea era confiscată și batjocorită”, ar fi bine să pună în loc de „poezie” – „apoezie” care, în prea marea ei volnicie, a făcut mult ne-bine poeziei propriu-zise.De regulă, textele apărute în urma dicteului, „muncii subconștientului”, sunt cam sută la sută mai curând curioase, însă nicidecum izbutite. Dicteul nu izbutește, sub aspect valoric, ci doar emite la voia întâmplării. Iar arta nu ține de voia întâmplării, ci de voința poetului care modelează, arhitecturează impulsul creator, inspirația (pentru cei care mai cred în ea). Revin: de textele celor mai mulți dadaiști, suprarealiști se ia act, însă rar cine le ia și drept act artistic. Mai curând, ele înclină spre… mistic, decât spre artistic.Apoi, despre dicteu (zis și automat). Nici până astăzi nu s-a ajuns la concluzia că textele autorilor care s-au lăsat (cu voie, voit!) în libertatea necontrolată a dicteului, dadaiștii (…inconștienți, în timpul creației) sau suprarealiștii (cvasiconștienți în actul creator) ar fi importante, ar aparține unor poeți mari. Da, aceste texte se citesc, se citează, exemplificator, în exegeze, însă nu sunt date drept criterii și modele valorice. Iar poezia poetului Alfa, român, e vădit apropiată ca factură (uneori… făcătură) de cea a sus-amintitelor categorii de autori, europeni sau transatlantici și, prin urmare, nu trebuie exagerată nici valoarea ei, autorul în cauză trebuind ușor retras din predicamentul importanților, unde a fost plasat sau impus cu suficientă nejustificare.Posibil că în acest caz situația e una în care ar putea fi aplicată o concluzie din discursurile budiste: „Există, o, poeților (în original: o, monahilor! – l.b.) ceva Nenăscut, Neapărut, Necreat, Neîntâmplat”. Adică, repetatul prefix de negație se referă la absența poeziei, când cineva crede că aceasta poate să se Nască, Apară, Crea, Întâmpla din scriitura automată. (De fapt, scriitura, asumată ca act de creație, căreia i te dedici, care ți se întâmplă deja nu poate să țină de dicteul automat, ci de conștiință/ conștientizare.)Criticul, domnul Omega, relevă aceleași semne ale „destrămării logicii discursului”, renunțarea la „indicatorii deplinei coerențe”, concomitent îndemnându-ne să „ne obișnuim cu fațada, adesea amăgitoare, a versurilor”. De ce amăgitoare, odată ce semnalmentele ne-calității prozodice (destrămarea, incoerența discursului etc.) sunt nu doar cele „amăgitoare”, sărind „imediat în ochi” (poate că acut-neplăcut sărind direct în conștiință!), ci sunt chiar cele de care se ghidează și pe care mizează poetul Alfa? Ele prevalează în fixarea impulsurilor „întâmplătoare”, ale hazardului buiestru și deci nu sunt întâmplătoare. Oare o calitate, un merit să fie renunțarea la luarea „în stăpânire (posesie) a propriei rostiri”, ce „ar putea indica înregistrarea, ca întâmplătoare, a fluxului gândirii”? Iar textele poetului Alfa fac tocmai dovada absenței unui flux al gândirii, fărâmițarea și incoerența lor nelăsând a se percepe/ pricepe barem umbra unor idei cât de cât explicite. Iar dacă poezia nu comunică (și) idei, nu cred că ea intră în categorie superioară (pardon de sintagma cam frustă, tehnicistă).*„De asemenea, numărul mare de versuri ce se opresc mereu și inexplicabil (sau într-un lapsus intermitent) ori suspendă agățate de cele mai neașteptate părți de propoziție sau părți de cuvânt, ca în fața unui gol al memoriei se străduiesc, parcă, să sugereze absența silinței constructive și, prin extensie, însăși absența stăpânului, a celui ce supraveghează și voiește”, constată judicios criticul și ar fi bine până în momentul în care cineva ar spune că cele remarcate de dl Omega ar fi semnalmentele unei poezii izbutite oferite cititorului de un autor însemnat. Însă nu, lipsa de construcție, de ordonare, de arhitectură ca stilistică a discursului au fost și rămân, totuși, carențe, deficiențe, repudiate de ars poetica.„Adeseori, după ce, cu efort, izbutește să organizeze o strofă sau două într-o ordine cât de cât plauzibilă, abandonează brusc și continuă fără schimbare, multă vreme, uneori până la sfârșit, un soi de telegramă lungă, somnambulică, nepăsătoare de repetări, de gâtuiri sau de alunecări digestive, abia în stare de mici intensificări interjecționale”, radiografiază obiectiv criticul, iar înaintea acestei diagnosticări există o alta, pe care, ca și pe acestea citate deja, niciun creator nu poate să și le înregistreze la activul izbânzilor: „Prea puțină energie pare a avea sau a-i mai fi rămas, pentru a se smulge inerției”. Ei bine (spre… rău), inerția înseamnă și clișeu, stereotipie. Iar rămânerea „în repaus, în inactivitate, lipsa de energie, indolența, apatia”, cum zice formula de dicționar a inerției, nu duc prea departe, în adâncul sau în înaltul creației, inclusiv a celei poetice.Bineînțeles, nu este lăudabil faptul că autorul „caută mai întâi să-și «avarieze emițătorul», să-și ruineze, pe cât posibil, conturul pregnant al eului său creator (…) într-o încercare de scoatere a lui din cauză și depersonalizare a poeziei”, spre a ajunge „detașat, nevolnic dezlegat de responsabilitate, nepăsător de ce reprezintă”. Oare astfel se poate ajunge la creație, la poezie demnă de atenție? Prin/ cu atâtea ne-calități extra-artistice?Însă autorul, după mine pus pe nedrept cam sus în ierarhia poeților români contemporani, „chiar și în aceste condiții, pentru ca sintaxa să nu încerce cumva tentația coerenței… distruge… destramă tendințele de închegare, sparge și risipește cioburile… ne dispersează atenția prin sâcâitoare alunecări, recurge la colaje disonante, voit artificiale”. Mille pardons, mon cher, dar prin toate aceste agresivități față de arta propriu-zisă se poate ajunge la creație? Anti-creația dată drept creație?... (E drept, de atunci încoace se cam poartă așa ceva, kitschul recurgând neobrăzat la rocadă, când lângă regele-Orfeu ajunge turnul-anticreație…) Operație curioasă până la ciudățenie. Dar imposibilă, odată ce nu are structură, ordine, ceea ce a presupus până astăzi și, sigur, va presupune și de aici înainte creația sui generis. În acest context, mi se par demne de toată atenția și constatările lui Răzvan Voncu: „…continui să mă minunez de ușurința cu care se fabrică, la noi, reputațiile […] Aceste subrepții ale actului critic, deloc veniale, pun literatura în planul fermecător, dar echivoc, al inverificabilului. Iar rezultatul e îndepărtarea cititorului. Înainte de a acuza de-culturalizarea (reală) a societății, ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva purtăm și noi o parte din vină. Dacă nu cumva, din gentilețe, prietenie sau nesiguranță a gustului, am creat în timp un monstru care, acum, amenință să înghită literatura adevărată. O pseudo ierarhie, care acoperă valorile autentice și, în loc să-l ghideze pe cititor, creează o nemeritată platformă socială impostorilor” (România literară, nr. 42/ 2016).În fond, explicit sau implicit (asta, poate chiar ceva mai mult pus în balanță), putem urmări sau doar ne putem gândi la calea poeziei ce duce din orfism, clasicism, chiar și din modernitatea literaturii, chiar din avangardism, spre nihilism, negaționism la adresa creației, poeziei autentice. Duce spre antipoetic. Din păcate, dat drept… poetic.Aceasta e starea generală pe care o învederează cartea din 1979 a autorului Alfa, după mine prea mult săltat, nemeritat, în ierarhia merituoșilor poeți. Și e ușor jenant să citești, azi, despre el, că „a preferat să fie un poet calitativ și nu unul cantitativ, fiind înainte de toate un tehnician al discursului poetic”. (E drept, asta e scris în Wikipedia, unde se pot spune multe și de toate...) Ce fel de „tehnician al discursului poetic” putea fi cel care dădeatexte din cuvinte răvășite, nelegate între ele de un fir de sens? (Vorba aia de mai sus cu absența fluxului gândirii…) Cuvinte la întâmplare, de cele mai multe ori, „nepretențioase” nici ca subiect, nici ca predicat, nici ca orice altă parte de vorbire sau figură de stil, de le-ar crea unor cititori impresia că dânșii, cu un minim de efort, cu nirvanizare în dicteul automat, ar putea da versuri de acest gen și mai și. (Unde mai pui că dicteul automat nu e nicidecum caracteristic unui tehnician care, înainte de toate, dă dovadă de luciditate, ca, zice definiția, „persoană care dispune de o tehnică înaltă într-o știință, într-o meserie etc.”) Sau, cititorul chiar să se apuce să continue textele din carte, din momentul/ locul în care autorul lor, spune criticul, „abandonează brusc și continuă fără schimbare, multă vreme, uneori până la sfârșit, un soi de telegramă lungă”. Adică, în același mod, deloc mai prost decât autorul, să prelungească oricât telegrama lungă din cuvinte la întâmplare, din incoerențe, inadvertențe și osteneală sau de-a dreptul lehamite. Să continue absurditatea și „monologul năuc” care, după părerea dlui Omega, „sunt, de la sine, sinonime ingenuității dezamăgite”. Cu toate că eu unul aș crede că, în acest caz de necaz antipoetic (am accentuat asta, antipoeticitatea, remarcată de critic mai sus) absurditatea și năuceala sunt mai curând sinonime maculatului, rătăcirii, obscurității, absurdității și nu purității, candorii. Dar vorba aia: fiecare e în drept să vadă și să creadă în felul său… Numai că nici chiar așa, cum spune o poetă, fostă prietenă a lui Alfa, că: „pe cât de boem în viață, pe atât de perfecționist era în poezie”. Perfecțiune să însemne dicteul, neglijența în discursul lăsat la voia întâmplării, întrerupt și abandonat fără motivație logică, „monologul năuc” și altele de acest gen, remarcate de criticul Omega? Nu, doamnă, nu poate fi vorba de perfecționism. Nu poți să nu te gândești la sintagma laconică prin care l-a caracterizat Nicolae Manolescu pe respectivul autor: „irecuperabil minor”…În genere, în cazul acestui poet atât de desuet, incoerent, critica încearcă dificultăți în situarea lui în vreo albie canonică, Alfa fiind declarat, în timp, ba oniric, ba neosuprarealist, ba, dus la alt pol, postsuprarealist. I se depistează afinități cu avangardismul interbelic „actualizat” cam în toate celelalte implicații pluricanonice, amintite imediat mai sus. Incertitudini în tipologizare pot fi considerate și părerile care s-ar referi la personalizarea/personalitatea artistică oarecum indistinctă, insuficient conturată.Din câte am citat/ exemplificat până aici, nu încape îndoială că dl Omega e un exeget judicios, onest mai în toată postfața Domniei Sale scrisă la acel volum al poetului Alfa, editat în 1979 la Cartea Românească. Cu excepția când, de la un moment încolo, spre final, se gândește să nu supere cumva autorul sau pe unii confrați de critică literară, care au scris de la pozitiv la laudativ despre Alfa, dl Omega începe a o scălda (e drept, nu prea ostentativ) în două ape și, ca și cum luându-și inima în dinți, ar admite și el că evidentele ne-calități, carențe, pe care le-a tot evidențiat, într-un spirit neutru, să zicem, în compunerile onirice, suprarealiste, de scriitură automată a poetului Alfa, ar fi – cum să vă spun? – parcă (sau: totuși) calități. Să zicem, dă un final pozitiv, o notă de trecere, însă – laudă dlui Omega! – nicidecum una cu care se pot deschide ușile după care se află etalonul axiologic, ale cărui irizări de diamant reflectă chipuri de mari sau doar importanți poeți. În fine, ne-am putea sau nu lăsați înduioșați de fraza/ faza de încheiere a prefeței care, în titlul ei, nu face nicio aluzie la eventuala schimbare de paradigmă poetică în Țările Românești (în text parcă s-ar sugera, totuși, așa ceva…), postfața intitulându-se simplu, nepretențios, neutru, chiar așa: „Postfață”: „În versurile acestui volum rătăcește o ființă a cărei deznădejde e trădată de gesturile imanente sintaxei sale și mai ales de felul cum își ferește de noi ochii înlăcrimați”.Dar sunt lacrimi și lacrimi. Într-o lacrimă, ca într-un strop de rouă, s-ar oglindi, se zice, întregul univers, în alte cazuri lacrima reflectă doar aglomerări de lucruri în ruinare, alias cuvinte…Se crede că pe atunci, la sfârșitul anilor 70 ai secolului trecut, în poezia română s-a întâmplat o modificare de paradigmă. Să ne amintim că, la acea vreme, erau în plină glorie poetică Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Petre Stoica etc. Să admitem că, într-o subiectivă generalitate, lor le-ar fi fost caracteristică o paradigmă sau, plural, niște canoane. De altfel, valabile și astăzi, chiar funcționale în cazul unor mai tineri poeți, inclusiv douămiiști. Prin urmare, paradigma, canoanele lor nu au fost date la o parte. Pur și simplu, lor încerca să li se alăture o paradigmă apărută gata ruinată. Iar autorii care încercau să afirme ciudata paradigmă, cum era și cazul poetului Alfa, ca să-l citez din nou pe sagacele exeget dl Omega, „nici măcar nu se osteneau (am dat-o din singular în plural, ca mică abatere de la original. – l.b.) să-și potrivească glasul”, mizând pe hazard, pe „fie cum o fi”. Promotorul „noii paradigme” năzuia „să-și bruieze mesajul în punctele lui importante”, drept  rezultat, pe/ în lumea scrisului apărând texte avariate, neîmplinite. Unele, pardon, gemene prozaicilor avortoni ai prozodiei… Bruierea, întreruperea mesajului în punctele lui importante înseamnă, de fapt, lichidarea acestuia.…Și așa se făcea că, alături de o paradigmă bine articulată, consacrată, cea a poeziei române din a doua jumătate a secolului douăzeci, se pitula ceea ce ar trebui numită o tentativă de altfel de paradigmă, rămasă, și până astăzi, în propriile ruine. 27-30.IX.2016 
ZARURI ÎN CEAȚĂ /Poeme din „Viața Românească”
 

  Zaruri în ceață

  Când în plină dimineață cohortele ajunseseră la Rubicon apa râului și împrejurimile erau învăluite în ceață încât de întindeai mâinile nu ți-ai fi văzut unghiile,   însă Cezar aruncă totuși zarurile după care ordonă:   – Căutați-le!     Remiză Asta e cu fostul campion la șahcare a clacat, nu mai e – are insomnii.Se frământă în sinea sa, geme, cu gânduri frânte de suferințărugându-se zeilor pe care îi cunoaștede la Hristos via Buddha spre Allahpentru ca după nenumărate nopți de chinrenunțând parcă la mondiala mizăsă accepte inevitabila sorții remizăîn fine ajungând să ațipească oarecât împăcatsau doar resemnatîn fără de ieșireetern pat de șahpe tabla cu un singur pătrat – negrual unui oarecare Malevici.   Statistici oarecât optimiste   Statistica pe care o dau computerele (se crede deocamdată cea mai credibilă până vor interveni îngerii cu comentariil absolut de necontrazis) deci statistica digitală e una destul de încurajatoare din care se poate trage concluzia că lumea și, poate, chiar întreg globul pământesc mai au ceva viitor odată ce la o mie de exclamații sau șoapte „Eu te iubesc!” revin doar 2,5 din contra- afirmațiile „Eu nu te iubesc” (e drept fără a fi luate în calcul și frecvența ucigătorului „Eu te urăsc!”...).         Ochi de lup              sau smartphone-ul cere jertfe   1   Orașul devine lent, dar ireversibil, mai monoton cu cât crește numărul orășenilor, pe stradă sau la bazar, cetățeni ce au deja fețele în forma ecranului de smartphone sau de simplu telefon celular. Prin locuri ferite, prin parcuri, prin ganguri cu jerpelituri și inscripții bizare, de mai ieri, de mai demult, fețele-smartphone ale celor tăinuiți pe acolo, mai ales ale perechilor de îndrăgostiți (mai puțin, mai mult...) luminează ciudat-neliniștitor ca ochii de lup – aceasta fiind, parcă, cea mai de demult sau cea mai imediată confirmare din antichitate, ev mediu, nord, sud, est, vest că într-adevăr nu mai e, nu mi e nimic de făcut odată ce rămâne, precum s-a și spus: homo homine lupus est.   2   ...Iar spre zori orașul prinde a se trezi își deschide tulburele vederi spre o ziua nouă dar nu sunt prea deschiși spre proaspăta lumină revărsată folcloric-poetic peste plai ochii ațintiți aiurit pe display.  Iar de atâta concentrare ca rupere de realitate inși rătăciți cu ochii pe dreptunghiulare micro-ecrane dau cu capul în stâlpii de electricitate în garduri, panouri publicitare, stații de troleibuz chioșcuri mai nearătoase, mai barosane. Dau cu capul în capul altor inși cu ochii fixați a demență pe dreptunghiul displayului abia-abia luminat încât pe urmele lor orașul, asfaltul trotuarelor e însângerat.    Trezirea Europei   În zorii duminicii Europa se trezește ca o femeie lascivă care noaptea trecută a cam petrecut s-a îmbrățișat, a făcut dragoste pe toate patriile pe care le include unele mai prezentabile, altele cam zălude.   Pare-se a visat – a câta oară! – cum o răpește Zeus-Taurul cocoțându-și-o pe spinarea-i mușchiuloasă ca dulce, râvnită povară.   Așadar, ca dar făcut sieși, în zorii duminicii se trezește bătrâna (sau tânăra?) Europa, bâjbâind cu mâna în ușoara obscuritate și prin propria somnolență, căutându-și halatul.   În fine, îl găsește și își trage pe brațul molatic canalul mânecii.   Cheia, cheile...   Cheie electronică de la uși obișnuite, de hotel sau de catedrală...   Greu de spus dacă Sfântul Petru la poarta raiului folosește cartela cu cifru sau, nestrămutat, cheia tradițională pe care, altfel, se mai întâmplă să o piardă, și s-a văzut nevoit a fi prevăzător, scoțându-și la lăcătuș câteva copii, însă, evident, neavând ce face contra celor care au găsit copiile cheii pierdute și care, bineînțeles, când sfântul e și el, ca toată lumea, în cuprinsul somnului, dânșii (păcătoși, ce mai!) se furișează, deschid lacătul porții și intră neautorizat în împărăția raiului. Unii din ei o fac din sacramentală necesitate de sănătate amenințată de moarte, dat fiind că în paradis (exact ca în para-vis)  funcționează unicul spital hipermodern cu garanții întru eternitate, prevăzut inclusiv cu secția în care timpul vindecă toate...   Cu ce drept?!   Iar în rai regulile sunt ditamai încât să zicem cel ce s-a cam suprasaturat de eternitate poate fi întrebat franc ba chiar cam răstit de să-l treacă fiori:   –Dar cu ce drept mă rog ai vrea dumneata să mori?!   Seriale   Îngeri ceva mai tineri și, evident, mai curioși pe la miezul nopții se așază comod în scoicile moi ale fotoliilor, cu popcornul la îndemână în picioare cu cipici pufoși și privind spre pământ vizionează interminabile seriale cu nemuritoarele vise ale muritorilor de rând; filme ce au de coloană sonoră roțile trenului care prin stepe, prin defileuri, la poale de munte, de deal își ritmează înfundatul heavy metal atemporal.     Ceața Londrei   Ceața Londrei e tristă de parcă ar fi încercat să-l citească pe Schopenhauer. Sau pe Cioran. Tristă din motivul că nu cunoaște nici germana nici româna.                      Și așa în incurabila-i tristețe face ce știe mai bine contopind omul cu peisajul.   Capodopera unui nobil anonimat destul de  inspirat...
UN INTERVIU
 

– Stimate domnule Leo Butnaru, când ați început să scrieți? În ce limbă ați scris prima dată și care este limba manuscriselor dumneavoastră?     – Ca neofit în ale scrisului și ca debutant în presă sau editorial mă încadrez în parametrii bine cunoscuți, „clasicizați”, ai biobibliografiei... standard a, probabil, sutelor de mii de preadolescenți și adolescenți din întreaga lume și din toate timpurile porniți spre Olimp, spre Parnas, adică importanta jalonare având loc între 14-16 ani. Inițial, am debutat cu unele notițe din comuna mea natală, Negureni de pe râul Răut, publicate în ziarul raional din Sângerei. Să vezi, de acolo mi-a venit și primul onorariu! Primordiul în presă ca poet a avut loc la începutul lunii mai a anului 1967, când mai eram elev în ultima clasă de școală medie. Iar cartea de debut, „Aripă în lumină”, mi-a văzut lumina tiparului (și a... ochilor cititorilor; avea tirajul de 2 500 de exemplare) în primăvara anului 1976. Fiind născut între Prut și Nistru, istoricește parte a României, bineînțeles că limba primelor mele manuscrise era și cea din caietele școlare – româna, pe atunci, în Interriverania, numită moldovenească. În ea mi-am publicat cărțile la Chișinău, Iași, București, Cluj, Timișoara, Alba Iulia, Constanța, Bistrița, Pitești, geografia editorială fiind atât de amplă, deoarece include și zeci de volume de traduceri din limbile rusă, franceză, spaniolă, ucraineană, care mă bucur că au intrat în biblioteci din arealul  panromânesc. Româna a fost și mi-a rămas limba de bază, iar unele excepții mi s-au întâmplat doar la solicitările revistelor și editurilor din Rusia, din Serbia sau Ucraina (e drept, și pentru acestea două scriind în rusește), pentru care am trimis mici eseuri, am acordat interviuri sau am răspuns la diverse chestionare tematice, legate de literatură, cultură. Dar mi se întâmplă și un lucru inevitabil, când în conștiința, dar și în subconștientul meu scânteiază, semnalizează versuri în alte limbi, în special în rusă. Prin natura și componentele lor lingvistice ele sunt de netradus, de ne replăsmuit în limba română, aparținând totalmente imaginilor și texturilor poetice monolit, eufoniilor, aliterațiilor, osmozelor semantice, verbocreației și stilisticii intrinseci, „egocentriste” ale limbii ruse. Substanța prozodică, vibrațiile fonetice de o semantică asociativitate particulară, de matrice, esențele metaforice de atare gen sunt posibile doar în spațiul poeticității rusești. Ele ar confirma în cel mai înalt grad că poezia, crearea ei se întâmplă în limbaj, prin limbaj, acesta, uneori, în organizări, orchestrări mai speciale, intraductibil într-un alt limbaj. Un grupaj de atare mostre și modele unicat, de netradus, încheie recentul meu volum de poeme apărut la Moscova (2022), „Будда и полицейский” („Buddha și polițistul”).    – Care a fost și care este motivul ce vă îndeamnă să continuați să scrieți?    – Când am scris primele versuri, bineînțeles că nu mi-am propus să-mi elucidez problema motivațiilor de... creație (!), ci, probabil, într-o anume măsură, pe cea a motivului/temelor ce mă puseseră la treabă. Spre scris, ba mai larg ar trebui să spun – spre artă, tindea firea mea, caracterul, subconștientul. Începând de la o vârstă fragedă, am început să desenez, apoi să pictez, ba am avut și tentative de a sculpta; lipeam măști papier-mâché, declamam, cântam pe scena școlii și pe cea comunală. Adică, eram... de jur-împrejurul ființei orientat spre artă! Iar scrisul a venit ca o focalizare, ca o însumare a acelor tentații, aspirații, preocupări artistice multiple, spre care tindea, naiv, necunoscătoare, dar fremătătoare, sensibilitatea perceptivă a micului artist, uimit cum firea sa e un fel de inventatoare de relații asociative gândire-simțire-înțelegere neobișnuite. Probabil, încetul cu încetul, avansam spre conștientizare de sine, fără a mă întreba de ce continui, de ce nu mă opresc din starea scrisului, alias din creație.     Așadar, cine ar fi scriitorul, poetul? Mă întreb, cum s-au întrebat extrem de mulți până la mine. Răspunsul ar fi mai curând... presupus, dat fiind că în sferele izvodirilor creative enigma, subiectivitatea sunt cele care contează, mizează nespus de discret, nespus de... secret. Poetul, dar, sigur, orice om de creație, e cel cu un sistem nervos organizat (uneori... dezorganizat!) altfel decât presupune sistemul nervos comun, să-i zicem neuro-clasic. Alcătuit, „regizat” altfel în menirea lui de a crea și de a nu putea să nu creeze. Sistem în care altfel sunt orientate, focalizate sensibilitatea, cugetul, inteligența, fantezia, dorința, visarea, gustul și... dezgustul. Sistem care, categoric, nu se lasă prins în definiție, însă permite un amestec de fantezie și intuiție a supozițiilor, ipotezelor vag-lămuritoare. Care pot presupune ceva, mai puțin sigur, științific, dar liberal-fantezist – da. În opiniile despre un astfel de sistem nu poți... calcula, măsura, ci doar aproxima mai mult sau mai puțin interesant. Și aici sunt prezente formula, stilistica, metafora creației, una dintre care se conține și în întrebarea la care am încercat să răspund.    – Ne puteți vorbi despre stimuli ori despre conceptele care au un impact asupra scrierilor dumneavoastră, dezvoltând?    – Impulsul și stimulul de bază ar fi harul, vocația, dacă le posezi, și care, la rândul lor, te posedă. Și inteligența în permanentă augmentare, acumulare, dezvoltare, motricitate. Profesionalizare ca învățare imuabilă a meseriei de a-ți aplica, orienta și dezvolta harul. Aș zice și de capacitatea, abilitatea, mobilitatea de a recurge la cultura națională, la cea a omenirii, la mitologie, filozofie. Talentul de a prelua și personaliza, de-a adapta, interpreta idei magistrale, motive, unora chiar reușind să le redirecționezi, creator, vectorii spirituali de bază. Mie astfel mi se întâmplă într-o necurmată corespondență cu antichitatea literaturii, când apelez la pilde mitologice, filozofice. Însă nu totdeauna le caut eu, ci ele se oferă de la sine, de acolo, din orizonturile memoriei și studiilor, devenite și ele parte componentă a biografiei, a proceselor de creație. Poate că era cazul să spun mai spre începutul răspunsului, dar cred că e bine și în finalul lui să amintesc drept stimulent și practicarea jurnalismului. Eu am avut șansa să mă aflu un număr de ani în epicentrul scrisului jurnalistic, la „Tinerimea Moldovei”, angajat în redacție încă de pe când eram student. Și să ne amintim că în acea organizație a tânărului scris agitat, poate că chiar convulsiv în necesitatea a ceea ce se numea operativitate redacțională (urgent în număr! mâine să fie textul la secretariat! plecați la evenimentul cutare și dați informația până în seară! etc.) efortul nu rămânea fără urme în modul tău de a fi și de a scrie, în efervescența ființării tale ca om al literaturii. Urme și... umbre benefice. Har și dăruire jurnalistice în confluență cu dotările și abilitățile literare. Poezia, proza, eseistica, traducerile, cercetările de arhivă și sintetizarea lor.     În redacție am învățat să fiu eficient. Și, n-o ascund, am avut și am motive să fiu mândru de asta. Ca omul care știe ce are de făcut, cum să facă și să găsească partenerii și căile de a realiza diverse proiecte. Jurnalismul în presa scrisă m-a învățat stilistică, subtilitate și bogăție lingvistică, tehnica textului, dar și operativitate. Cred că și astăzi îmi mai e caracteristică o mobilitate de jurnalist care, și la deceniile de vârstă pe care le am, îmi face bine, mă... înviorează, mă duce spre izvoare, mă... pune la muncă. Dovadă stând și volumele cu jurnale de călătorie prin țările lumii, dar și prin România noastră.Prin urmare, sunt printre cei care consideră că poetul sau prozatorul care are și o bună școală și activitate jurnalistică e superior confraților „puritani” în genurile scrisului. Acolo, la ședințele redacționale, se discuta despre scris, despre calitatea acestuia. Se remarca prezența sau absența stilului. Se făceau referințe la subtilitățile limbii în care scriai, celei române, implicit sau conștient, din toate alea învățai și tu ceva, altceva care, firește, se „insinuau”, ți se implicau și în travaliul literar, în creație. Ajungeai la conștiința de sine, dar, poate, și la siguranța de sine. Ceva mai sigur azi decât ieri, ceva mai sigur mâine decât azi.     – Care dintre scriitorii cunoscuți v-au fost model ori mentori ai devenirii dumneavoastră? Ne puteți descrie în cel fel?    – Cu alte cuvinte, ar fi vorba de asemănările și deosebirile în raport cu unii dintre cei mari. Probabil, nu ar fi greu să facem asta, cu similitudinile forțate, nefirești, cu care, se creează impresia, anumiți critici sau pseudocritici operează, instinctiv sau voit, relansând clișeele unor idei în comparații întru căutarea de similitudini, asemănări, nu o singură dată rezultatele fiind de-a dreptul nostime. Ba chiar ei „creează” asemănările... inexistente ale poetului român X cu Rimbaud sau Ritsos, cu Stănescu sau Sorescu etc. E o metodă puțin spus nesigură, ci mai că parazitară, pernicioasă.     În ce mă privește, în interiorul și natura destinului de scriitor, în intimitatea cea mai tainică a vocației, e firesc să mă deosebesc de alții. Dacă nu ar exista diferențele, nu ar exista scriitorii ca personalități distincte. Așa e de când lumea: poetul e părtașul și purtătorul particularităților. În primul rând, celor ale creației sale, apoi ale celor care definesc creația poetică în general, în istorie și în contemporaneitate. Tocmai aceste particularități, în misterioase raporturi personal-universal, îl și deosebesc de ceilalți confrați, însă fără să-l pune cu aceștia în contradicții.     Dar și în bine, și în adumbrire sufletească nu pot spune că nu mă interesează semnele ce vin din partea altora (diferiților!) și care confirmă ceea ce cred eu despre literatură, despre valoarea artistică, despre traducerile din avangardă și nu numai, despre caracterul de scriitor ce merită oarece atenție. Iar influențele educaționale, de instruire... emotivă, de acționare, de propulsare a vocației au pornit de la creația celor mai buni autori din poezia română, italiană, spaniolă, franceză, japonezi și ai avangardismul literar. Autori mulți și foarte diverși, care oarecum m-au depărtat de model, de unicat, de geniu, pereche sau nepereche, îndrumându-mă cum și prin ce aș putea să mă personalizez. Unii dintre cei mai apreciați exegeți ai criticii literare românești, dar nu numai, au constatat că aș fi dintre autorii ce nu pot fi „prinși” în formule, definiții. Unii mă văd deopotrivă clasicist, modernist și avangardist, alții mi-au zis intergeneraționist etc.     – În ce măsură credeți că filosofia v-a marcat în vreun fel scrierile personale? Ne puteți aminti despre filosofii preferați și care dintre scrieri sunt fundamentale pentru dumneavoastră?    – Ani la rând, în revista „Contrafort”, am întreținut o rubrică, zisă „Cosmograme”, din care avea să se adune volumul de eseuri „A opta zi”, apărut în 2008 la Editura Institutului Cultural Român. Textele reprezentau o modalitate de a extrage ideile din complicatele, uneori alambicatele circuite ale formulărilor ce se vor, cu tot dinadinsul, erudite și de a le plasa în contexte accesibile omului de cultură nu neapărat „specializat” în filosofie, literaturologie, sinergetică etc. Erau tentative de provocări ideatice legate de marile teme care, menționa Paul Valéry, n-ar fi atât de multe, cum s-ar crede, ci, după ce din preocupările filosofiei sunt eliminate lucrurile vagi, se reduc „la cinci sau șase probleme, precise în aparență, nedeterminate în fond, putând fi negate după bunul plac, reductibile totdeauna la dispute lingvistice a căror soluționare depinde de maniera de a le scrie”. Erau eseuri de proporții nu prea mari, ce converteau în sine ideea disoluției frontierei dintre sfera teoretică și cea artistică, operând predilect metaforic, în măsura în care mitul, poezia și, pur și simplu, imaginația, fantezia tind și ele, aidoma filosofiei (sau în cadrul filosofiei), să transgreseze viața noastră manifestă. Contrastul și, concomitent, înrudirea dintre sugestiile filosofice și cele poetice puse în diverse raporturi în cosmograme ca dovadă că scriitorul intuiește și formulează semnificații ce nu țin nici pe departe de obligativitatea generală, contând – înainte de toate – pe înțelegerea și îngăduința filosofilor care admit că (și) esteticul are o semnificație ontologică, prin aceasta dovedindu-se a fi una din trăsăturile inerente existenței și afirmării umane. Cosmogramele țineau să confirme că lecturile de filosofie sunt stimulatoare, mobilizând „pe nou” spiritul iscoditor, creator, artistic sau teoretic, predispunând cititorul atent la proprie izvodire de idei, dar și la fantezii. Până la urmă, un cititor de atare speță ajunge a împărtăși concluzia lui Paul Valéry, care constata o producere de sens în chiar actul lecturii, în anumite cazuri acest sens fiind o sugestie pentru propriul tău text; un alt text, original, imprevizibil până în clipa în care ai ajuns la un anumit motiv revelator oferit de scrisul altuia.     Eseurile oarecum cu mobiluri ideatice venind dinspre mulți filosofi ai antichității, evului mediu, clasicismului, modernității ar avea ca scop nu atât tratarea unui sau altui subiect, cât valorificarea intelectuală a existenței în dimpreunul-a-fi autor-cititor, ce au căzut sau au a cădea de acord că filosofia, în tot mai numeroasele și diversele ei niveluri ideatice, presupune tendința și strădania de a te înălța deasupra ta însuți, oferindu-ți avans de efort cognitiv întru altfel de devenire, mai plenară, mai consistentă, ca mod de a raționa, sistematiza și formula preceptele epistemologice despre lume și ființa umană. Un acord poate oarecum distanțat de categorica afirmația a Sf. Augustin, conform căreia filosofia ar fi unica îndeletnicire intelectuală capabilă să-i aducă omului adevărata fericire, autorul și cititorul prenumărându-se doar printre cei atrași de vertijurile raționale și intuitive ale spiritului ce se întreabă iar și iar despre misterul existenței universale, timp și spațiu, infinit și absolut etc. Bineînțeles, atare interogații și eventualele, mereu parțialele răspunsuri nu-ți garantează nicidecum starea de beatitudine. Uneori, din contră, te predispun la frământări, neliniști și suferință. Însă e o suferință de înaltă probă existențial-cognitivă.      În fine, îndrăznesc să cred că textele cosmogramelorrevelează (sau doar sugerează, ceea ce de asemenea nu ar fi prea puțin) și atitudini culturale, atașament față de anumite viziuni filosofice fără de care, după mine, nu se poate spune despre cineva că ar fi un om civilizat.    – Ați memorat unele citate din ceea ce citiți din literatură ori filosofie pentru a vă folosi mai apoi în dezvoltarea ori dezbaterea tematică.    – Incontestabil, da. Precum se vede inclusiv din cele mărturisite până aici!Încă de student, am purces a-mi forma o cartotecă personală, pentru memorie, instruire și creație. Aveam plicuri mari, în care depozitam, până la necesara scoatere la lumină și utilizarea în texte, eseuri a citatelor, exemplelor, „imboldurilor”, stimulentelor de formulări succinte. Cel mai elocvent exemplu al îmbinării citatelor în canavaua scrierilor eseistice ar fi volumul „Șlefuitorul de lentile” („Prut Internațional”, 2005), care a stat și la baza recentei antologii „Pasiența purtătorului de oglinzi” („Junimea”, 2022). Temele abordate, ideația, în pluralitate și diversitate, se filiază din adâncă antichitate spre zilele noastre și, prin exemplificări multiple, ba chiar prin pasiențe de pilduiri și extrase, abordează istoria scrisului în lume, felul în care când și cum au debutat unele din geniile și marii autori ai literaturii; subiecte ca onor și onorariu, tumorile și comorile scrisului, relațiile dintre creatori și regi (sau invers), utilizarea (uite, chiar suntem în albia noastră!) fișierelor, blocnotesului, cartotecilor; erori în opera celor mari, ultimele cuvinte rostite de celebrități înainte de a pleca spre Câmpiile Elizee etc., etc.     – Care dintre operele pe care le-ați publicat le considerați mai importante și simțiți că într-adevăr vă reprezintă?     – Cea mai bună carte a unui scriitor sau altuia? Mereu ipotetică și ipotecată viitorului. Sigur că aș putea da titlurile unor cărți de poeme, proză, eseuri, pe prima linie a caietului de caligrafie trecând „Postimperiale. Poezia cicatricelor” (”Limes” 2021), „Ruleta românească” (proză; RAO/Prut internațional, 2010), „Copil la ruși” (narațiune memorialistică; două ediții – 2008, 2013) sau cărțile de eseuri deja amintite în contextele de mai sus. Dar, în mare, creația mea s-a focalizat în mai multe antologii de poeme – „Gladiatorul de destine” (Ed. Cartea Românească, 1998), „Iluzia necesară” (Eminescu, 1998), „Altul, același” (Litera Internațional, 2003); „În caz de pericol” (Junimea, 2004), „Cota de atenție” (Princeps, 2016), „O sută și una de poezii” (Ed. Academiei Române, 2018), unele dintre ele având de „nași-susținători” sau prefațatori importante personalități ale scrisului nostru – Laurențiu Ulici, Ioanid Romanescu, Cezar Ivănescu, Fănuș Neagu, D.R. Popescu, Nelu Oancea, Magdalena Popescu-Bedrosean. Aș putea da și titlurile cărților de eseuri. Sau ale celor trei volume de leologisme. Ba chiar am avut norocul să editez, la „Tipo Moldova”, o serie de antologii de gen: „Poeme din secolele XX-XXI” (2011), „Proze din secolele XX-XXI” (2012), „Eseuri din secolele XX-XXI (2013), „Interviuri din secolele XX-XXI” (2013), „Traduceri din secolele XX–XXI” (2014). Această serie de antologii îmi înlesnește misiunea de a mă dumeri eu însumi asupra cărților publicate, rugând să facă acest lucru cititorul căruia, de altfel, cândva, i-am dedicat o odă, din care citez: „O, cititor sedus, meriți și tu o odă! Prin/ forța lucrurilor și a lecturilor/ ești complicele autorului înduioșat la gândul/ de a trăi prin poemul său un transplant/ din sine în altul – acestuia/ oferindu-i dezinteresat ocazia de a fi/ și el (tu) CINEVA./ O, cititor talentat/ ce mai! Cititor atât de bun încât/ n-ar fi păcat ca numele tău să fie tipărit pe carte alături de cel/ al autorului”...     – Aveți o preferință pentru genul literar?    – Nu sunt deloc puține cazurile, când poeții își revelează vocații consubstanțiale liricii lor: pe cele de prozator, eseist, traducător, dramaturg etc. Parcă firesc, formele „impure” ale genurilor în literatura timpurilor noastre vin în urma unor aluviuni livrești ce trebuie supuse modelării, fasonării, revigorării, personalizării-bis și... originalizării. Grație lor, apare diversitate modelelor și remodelărilor. Iar printre atare cazuri este și al meu, autor care, de către mai mulți colegi sau exegeți, am fost numit scriitor total. Iar o atare noțiune... grea, presantă, și totuși destul de vagă, poate fi oarecât limpezită, dar cu același succes... parțial, poate fi dată și mai adânc în confuzie. Să pornim de la eschiva lui N. Steinhardt de la un răspuns ordinar, banal, conform căruia un scriitor total ar fi cel care abordează mai multe genuri literare. După subtila părere a înțeleptului, un scriitor total este acela, care spune tot adevărul. Eu unul nu știu, dacă e posibil așa ceva, însă sunt dintre cei care tind spre asta, rămânând printre colegii de pretutindeni încadrabili în câteva genuri-discipline literare.     În ce privește prima, să zic, definiție, ar fi să ne exprimăm îndoială că orice scriitor poate să rămână doar în limita unei trăiri ca proces integral, doar în aria unui gen literar, fără a... călca și pe alături de el, în alte genuri. Este imposibil să-ți raționezi vocația, existența, irezistibila atracție a cuvântului de a-l pune exclusiv în poezie, în proză etc. Și trebuie să menționezi, că nu sunt un subordonat al unor sau altor genuri literare. Ci încerc, tind, mă strădui să le subordonez capacităților mele, felului meu de a fi autor de literatură. Neritmica, aleatoria trecere de la poezie la proză, de la proză la eseu și de aici iarăși la poezie, inclusiv cea tradusă, ar fi un fel de asolament personal al cultivării cuvântului; cultivării și autocultivării prin cuvânt.     Apoi registrul preocupărilor și, sper, pe cel al vocației mi le-a amplificat traducerea, care m-a dus/adus în domeniile de cercetare de istoria literară, asta întâmplându-se, mai întâi, când am acceptat să elaborez antologia „O sută de ani de traducere în Basarabia” (sec. XX; 2004). Tot pe pista dragomanilor înaintând, pornind de la realitatea că literatura avangardei ruse și a celei ucrainene erau foarte puțin cunoscute la noi, cea de-a doua chiar deloc, se poate spune fără a greși, am început proiecte de a le traduce și a le însoți cu studii pe potriva importanței, pe care le-am plasat la deschiderea tomurilor „Panorama poeziei avangardei ruse” (2014) și „Panorama poeziei avangardei ucrainene” (2017), urmate de „Panorama miniaturii poetice ruse” (2020), toate de un volum apreciabil, în totalitate de circa patru mii de pagini format mare, zis academic. Am efectuat cercetări de istorie literară despre prezența lui Lev Tolstoi în Moldova și Țara Românească la mijlocul secolului XIX; despre opera lui Panait Istrate în Rusia primei jumătăți de secol XX și cea a lui Osip Mandelștam, tradusă și editată în România. M-au interesat urmele și umbrele bunicilor și mamei lui Nichita Stănescu la Voronej etc., unele din datele aduse în lumină de mine fiind deja preluate în textele altor colegi, istorici literari. Dar se întâmplă să mai și abandonez vreo pistă, pe care mi-am făcut maratonul. Să zic, odată și odată trebuia să se oprească și chiar s-au oprit preocupări mele intervievistice. După 6 sau 7 cărți împlinite cu ele și publicate. Acum nu mai iau interviuri, ci, am impresia, doar... dau... Adică, îmi întorc datoriile...    – Sunteți un scriitor consacrat pentru literatură. Care este spațiul cultural unde sunteți mai bine cunoscut?    – Bineînțeles, în dreapta Prutului, în România, de la un timp chiar mai bine decât în spațiile mele natale, de debut și afirmare, adică în Estul Românesc dintre Prut și Nistru, Republica Moldova. Am publicat cărți și în mai multe țări europene, un alt spațiu în care se știe relativ multe despre Leo Butnaru fiind Rusia, unde mi-au fost traduse și editate șapte cărți de poeme, unde public în reviste din Moscova, Sankt Petersburg, Novosibirsk, Voronej (aici, vă amintiți, în 1910, s-a născut Tatiana Cereaciukin, viitoarea mamă a lui Nichita Stănescu). Mi-au apărut cărți (de altfel, și ele antologii) în Franța, Germania, Polonia, Serbia, Azerbaidjan, Bulgaria, Tatarstan, Ucraina. Cărțile traduse mi s-au învrednicite de recenzii, în legătură cu ele am acordat interviuri.     – Ce considerați despre tânăra generație care se lansează în literatură, mai ales în poezie, folosind un limbaj nonconformist, uneori trivial, obscen chiar, când mai ales poezia este citită de la o vârstă foarte fragedă?    – Din tânăra generație mă interesează tocmai autorii (și slavă Domnului, nu sunt chiar puțini) care nu orbecăiesc prin apele tulburi, nămoloase ale trivialităților, obscenităților, vulgarismului și minimalismului hip-hop-ist, ceterat într-o oralitate rudimentară și supărătoare, uneori chiar grețoasă (ca să ne amintim, subtextual, de titlul unui celebru roman al lui Jean-Paul Sartre...). Creația autentică întrunește colegi de generație estetică, autori de diverse vârste biologice; îi înrudește, îi unește. Adică, dacă între reprezentanții diferitelor generații există imanente distincții cronologice, cele axiologice – suntem egali în fața literaturii, nu? – sunt comparabile, poate că, în mare parte, și compatibile, indiferent de metode, stiluri, maniere, școli și școliri, curente în care au fost realizate operele. În acest context e bine să amintim opiniile lui José Lezama Lima: „Poate că din punct de vedere somatic fiecare generație se rupe de cea anterioară, însă din punctul de vedere al germenului, al protoplasmei istorice, fiecare generație este toate generațiile: cele date, cele care se bucură și cele care sunt necunoscute și care ne interoghează nemilos”.     Între scriitorii autentici de oricând și de oriunde există o solidaritate întru valoare, astfel că noi facem parte dintr-o mai generală generație a iluziilor necesare, unde se reîntâlnesc nenumărați colegi de diverse vârste și chiar din epoci diferite. Ar fi ca și cum o convenție predestinată de-a te afla în această generație generală a generațiilor focalizate în una singură.     Parafrazându-l pe Camus, în ce privește camarazii de asociere întru cuvânt, mă interesează să le cunosc mobilele ideatice care-i aduc pe calea bătută, dar mereu sinuoasă a iluziei. Pentru că mai zice Camus: „până și oamenii cei mai desprinși de toate sfârșesc uneori prin a accepta iluzia”. Iluzia de a fi, de a izbândi în literatură, în cazul nostru.     – Cât de mult vă lipsesc originile dumneavoastră, cele păstrate în amintire? Puteți să ne povestiți un mic amănunt care vă leagă de rădăcini?     – Originile mele, modul meu... ego-ezoteric și, în mare măsură, exoteric, general accesibil, pe înțeles în comunicare cu alții, mi le-am pecetluit în „Copil la ruși”, narațiune memorialistică despre părinți, rude; despre satul natal Negureni și apa râului Răut, care mi-a legănat copilăria. Cartea a avut două apariții bucureștene, în 2008 și 2013, la edituri prestigioase. Ea este chiar din... amănunte care, de la distanță de ani, mi se par... uriașe, fabuloase; încăpătoare copilărie, care e cel dintâi univers/cosmos al individului, ce te însoțește deja străbătut de toate nostalgiile unei vieți de om. Și totuși, să caut firul ce mă leagă de rădăcini, adică ce purcede din acele rădăcini.    Mie îmi plăceau nespus de mult hulubii! Iar de la biserică sau poate de la bunica, de la mama sau de la vreun copil mai răsărit din mahala, am aflat că și Sfântul Duh se poate înfățișa în chip de porumbel, încât mă ducea gândul că, uneori, porumbelul Sfântul Duh, lăsându-se ușor din tării, mai jos, spre pământ, spre acoperișurile satului, spre vârfurile înalte ale plopilor, se amestecă prin stolurile de hulubi ale Negurenilor, jucându-se de-a valma cu păsările noastre gurluitoare, împreună cu ele dându-se, furtunatic, „de-a roata”, lăsându-se îndărăt peste cap, făcând câteva tumbe spectaculoase spre oglinda apei din ghiol, apoi, brusc, fulgerat, luând-o din nou spre culmile cerului, pierzându-se în adâncimile albastre, întorcându-se în curtea Tatălui Sfânt, în sânul lui Dumnezeu, în Duhul lui… Cam așa interpreta piciul ce eram, fantezist, departe de canoanele biblice, însă sincer și foarte emoționat... Ah, ce vers arhaic sau poate psalm! – copilăria mea escortată de hulubi, printre care nu era exclus să se fi întâmplat și întraripatul Sfânt Duh... Fragila copilărie cu dulcea teroare a ireversibilității sale…    – Vă mulțumesc pentru amabilitatea acestor răspunsuri edificatoare asupra personalității dumneavoastră care ne vor permite să vă cunoaștem.
90 DE ANI DE LA NAȘTERE
 

Text integral                                              Pe timpuri, mi s-a întâmplat să citesc la Chișinău, în sala de lectură a Bibliotecii Naționale a RSS Moldovenești, unele texte ale lui Fănuș Neagu publicate în reviste bucureștene. Erau tablete savuroase despre fotbal sau pagini din viitoarele cărți cu prieteni. Și ele învederau tocmai ceea ce spusese  baronul Buffon: Le style est l'homme meme. Sau invers. În 1993, Fănuș Neagu îmi mărturisea, într-un interviu pentru revista „Ateneu”, că da, a creat un stil, „însă nu i-aș sfătui nici pe prietenii mei din Basarabia, nici pe prietenii mei din România să urmeze stilul meu, pentru că stilul meu pot să-1 fac doar eu și este foarte greu de dezvoltat, fiind un stil de nebun, de fost nebun, și cei care mă urmăresc fac numai o pastișă. (...) Stilul meu e ușor de imitat, dar e greu de susținut”.Tot la începutul anilor nouăzeci, în grădina Casei Artei din Galați, mi-a fost dat să văd unul din carnetele de note, de lucru ale lui Fănuș Neagu care, din vreme în vreme, în jariștea  discuțiilor, nota ceva, apoi îl închidea. L-am întrebat cu discreție dacă aș putea răsfoi așa, fugitiv, acel carnet cu coperți roșii spre stacojiu, format 10x20 cm. „Da, îți permit, zise maestrul, zâmbind, dar să nu spui nimănui!” Însă uite că... spun, totuși. Filele erau acoperite cu fraze, cuvinte aparte, perechi, triouri de cuvinte; cu săgeți de vectori ce indicau spre posibile alipiri unele cu altele. Printre ele se aflau și înscrisuri, notițe „hăcuite”, tăiate cu pixul. Nu era greu de priceput că frazele „anulate”, scoase din joc, fuseseră deja folosite în texte, contexte, volute stilistice, aluviuni metaforice acaparante. Acum, simt oarecum ciudată această revenire memorialistică la blocnotesul răsfoit sub magnoliile înflorite în grădina gălățeană. Uneori, când mi se întâmpla să citesc vreun text relativ nou al lui Fănuș Neagu, mă gândeam că – de ce nu? – unele din secvențe se vor fi aflat, preparatorii, între tartajele roșii-stacojii. Posibil și unele perle din următorul fragment: „Comisoaia se schimbă în fata din Priboiul Dunării, care-și întinde rujul pe buze cu un băț de chibrit, poartă brățări la glezne și inele de argint pe deștele picioarelor și e apucată de năbădăi la apusul soarelui... Nu se știe de ce, avea impresia că pădurii de salcâmi îi era drag numai de ea, Comisoaia, și gândul o ducea spre Casa Venețiană, unde fusese ademenită de marinari cu o crenguță de coral. Pe Genia o plăteau cu mărunțișuri din bazarurile orientale: iminei de marochin, halate brodate cu chipuri de arăboaice și versete din Coran, iatagane pentru copii împodobite cu perle de sticlă, ibrice de aramă. Stimulii unor aventuri cu începuturi leneșe, totodată și-a unor crime la marginea timpului, cafea, smochine, portocale, coniac Metaxa, butoiașe de bere, vin din insulele grecești, dans din buric și peste toată Dunărea în asfințit, tavernele, foișoarele bordelurilor de pitici, ulcele cu sânziene și trifoi roșu, comenzile gradaților din câmpul de instrucție al batalionului disciplinar – soldații goneau în cerc, ducând în spinare ranițe pline cu oase împuțite de la abator, haite de câini hămesiți goneau după ei, lătrând înspăimântător – norocul de neînchipuit al Venețianului cu gușa dublă și fața plină de negi, mutrele contrabandiștilor de tutun, mereu se nimerea unul cu nervii în batistă și era azvârlit pe geam și iar Dunărea, vapoarele fabuloase, malul depravat, țigănci împerechindu-se cu haimanale din port, câte-o înjunghiere, licurici scăpărând în buturugi, un soldat lingând cizmele gradatului de putere, asfințitul plin de suferință, noroc și taine măsluite, rolul imaginativ al stelelor, mirosul de iarbă amestecat cu mirosul catranului topit de atâta zăduf, icoana naivă a Măcinilor, actorul bețiv, evreu la origine, murmurând cu smerenie, la tejghea, spre a stoarce mila barmanului: Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul și Sfântul Duh și aceștia trei una sunt, oglinzile din camera secretă, compunând și recompunând trupurile Deliei și Geniei, lungite goale pe divan, cu câte-o lumânare aprinsă, înfiptă-n cur ca să ațâțe, să reîmprospăteze și să sălbăticească patima jucătorilor de cărți, pisica galbenă de pe umărul Geniei, ficțiunea mărșăluind pe pereți că nu există neîncredere și moarte, ci numai viață nărăvașă, cururi destoinice gata să se schimbe oricând în sfeșnice, oraș dăruit veseliei, două gemene dulci, fermecătoare, pietroase, dulci, dulci, dulci, justiția hazardului, bețigașe aromate fumegând în farfurii scumpe, feciorii armatorilor, înecați în briantină, barbaria cinstită a rostogolirii zarurilor, porumbei jucători și luna ca un fel de gălbenuș azvârlit cu lipsă de tact în ibricul cu cafea – dar și ea despuiată de haine, putoarea de lună…” – și tot așa, metaforic, analogic, poetic în alte pagini din Partida de pocher, 1994, în care, ca și în majoritatea narațiunilor prozatorului-poet apar memorabile metafore cu luna și semiluna, europeană sau orientală, cu apele Dunării și tot ce se oglindește în ele, cu sălciile și peștii știobâlcăind, grâne, pelin, păsări fel de fel, cai și porci sălbăticiți pe Insula Mare, bărci, șlepuri, vapoare, felinare în portul Brăilei, șiruri de care, căruțe (Dumnezeule, și câte povești cu căruțe care și-au rupt roțile în viroagele drumului spre Brăila!), sâni dezgoliți, învârtejiri de nisip, crivăț dinspre miază-noapte, vânt dinspre miază-zi („vântul stăpân peste tot sângele și (care) ne urmărește până la moarte”), stufărișuri și păpurișuri, iepuri și vulpi, sălbăticiuni cu duiumul, fântâni („văduve de lemn”), cocori, lebede, nagâți, lăstuni, vulturi și câte alte „minuni” ale lumii danubiene și ale Bărăganului, care animă obsesiile, intențiile, faptele de a crea și de a trăi (în) magie, vrajă, fantome, realități și irealități ce copleșesc sau chiar subjugă imaginația cititorului, coerența povestitului fiind dereglată sau, poate, chiar nici nu a existat în narațiune, temporalitatea aparținând fantasticului, aventurii sufletești, iar înainte de aceasta – aventurii limbajului în libertatea plăsmuirii textului, în slobozenia și imprevizibilitatea metamorfozelor, răsplămădirii, sugestiilor, uneori ducând la un adevărat paroxism al configurării liniilor de subiect niciodată urmate până la capăt și totuși închegate într-o regie cât de cât limpede, care „nu există decât în închipuirea unui stilist, în sensul înalt al termenului, care privește lumea prin fantasmele sale” (Eugen Simion), „Bulimie metaforică; baroc de viziune și de scriitură” (Eugen Negrici).Eseistica și proza fănușiană tezaurizează nenumărate alte pasaje savuroase despre ceva, chiar dacă nu se știe, explicit, despre ce anume; sunt compoziții de atmosferă și frumusețe a rostitului, scrisului, potrivitului fioriturilor; limbajul e diafan, volatil, aerian, parcă al elfilor din Pădurea Neagră, de unde își trage șerpuirea și măreția Dunărea, dar mult mai sigur – o transmisiune de mesaje pur și simplu vitale, de trai pe pământ, ale libelulelor în roiuri zvâcnitoare, „întrețesute” peste undele fluviului prin polenul auriu al sălciilor arcuite în mutul lor rut vegetal al polenizărilor. Totul și toate, dimpreună sau disparate, mai mult sugerate, decât conturate, de limbajul care pe cât e text, pe atât e pretext de-a avansa, de a se continua pe sine însuși, fără a-și pune problema vectorului de direcție, liniei de subiect. E plăcerea lui, a măriei sale limbajul, de a se plăsmui, a se naște și renaște, Sensul, Subiectul fiind chiar el însuși, în existență și înfățișare ornamentală mereu ca o fulgurație de ușoară ceață multicoloră peste idee, peste gând ce ar fi putut fi, însă nu se știe dacă este, axial (în principiu, „atingându-se” de ideea lui Montaigne, că omul ar fi „subiect fără miez”). Chiar când scrie despre lucruri ceva mai triste, limba română e în exuberanță și carnaval, antrenant, copleșitor. Chiar așa – e carnavalescul vălmășag al posibilităților, infinite, de sinteze ad hoc ale spusului, povestitului, discursului. E orga sonorităților și... orgia potrivirii cuvintelor, când, menționa cineva, autorul „acordă metaforei greutate existențială”. Și, mai totdeauna, una exponențială, cu exponenți și exponente variabile, vagi sau chiar necunoscute. E, în orice situație, jubilația limbajului, vibrația lui oarecum solemnă, mitică, poate chiar festivă. Filă cu filă – răsfățare calofilă. Nu o dată, în prozele lui Neagu în loc de un destin – același festin al alchimiei limbii române de dincolo de posibile oboseli. Limbajul improvizațiilor fastuoase, mustoase nu are vacanță în scrisul fănușian. Narațiunile sunt interminabile învârtejiri sau „înnodări” de limbaj care, nu obligatoriu absolut coerent sub aspect sintactic și literar-compoziționale, se alătură întru continuarea paginilor fascinante. Dacă ai spune că, în alchimia sa, limbajul fănușian are unduiri baladești, nu ai greși. Cel puțin, nu prea mult. Ci, pur și simplu, ai răspunde cu o metaforă neobositului, abundentului metaforism în spații în care mai toate plutesc în indeterminare. Fixitatea este exclusă de curgerea apei și orizonturile în neîncetată îndepărtare de cei ce merg spre ele prin cuprinsul bântuit de miraje al Bărăganului. Proza poematică nu râvnește rigoarea, ci debordarea; nu e pentru sobrietatea, ci pentru libertatea aproape necondiționată (în expresie); nu e acalmie, ci frenezia în spațiile unde, zice autorul,  limbile „se-mbolnăvesc de libertatea expresiei”, ajunsă la încântare și descântare în ritualuri cromatice și ideatice, acestea scurtisime, ca niște scurtcircuite în scânteierea cărora se străvede în străfulgerare „clipa cea repede” desprinsă din existență și textistență. E o „mitraliere” de scurtcircuite și erupții ale verbelor. Reveriile riverane ale Brăilei, Bărăganului, cele intern-riverane ale Deltei cu ramificațiile ei labirintice. Limbajul e fast (aici: ca splendoare) chiar când spune de nefast. Limbaj în inter-teatralitatea sa, mai totdeauna spectaculos în sine și din  sine,  în linia unuia din crezurile de creație ale lui Fănuș Neagu: iluzia este egală cu Darul de a fi în viață.Viața care, când e oarecum tristă, adumbrită de necazuri, parcă e înnobilată de narațiune barocă, luxuriantă, propulsată de ludicul imaginativ și dionisiacul spectaculos de un nonconformism congenital.La o nouă întâlnirea meridională a noastră, discutam cu maestrul Fănuș Neagu pe terasa hotelului „Faleza” din Galați, urmărind cum, pornit spre malul opus, își lăsa siajul potolit bacul cu călători, cu mașini, și nicidecum nu s-ar fi putut să nu aducem în dialog Brăila care, menționa venerabilul convorbitor, a trimis cohorte întregi de scriitori în mai multe literaturi ale lumii; oraș aproape fantastic, peste care, în dezlănțuiri cerești, fulgerele sunt nuiele de salcie în ziua de Florii. Iar tunetele verii ar aminti de tunuri de paradă bubuind saluturi ghiftuite. „Din Brăila am făcut eu o câmpie magică. Însă magia a fost în capul meu și în munca mea uriașă și toate sunt puținul talent acolo, ascultând de un glas interior exteriorizat în câmpia Brăilei, o câmpie aparte. Îmi spunea Marin Preda: «Domnule, ce-ai făcut tu din Brăila, n-a făcut nimeni». Cu toate că în Brăila avusesem scriitori extraordinar de mari. În primul rând Panait Istrati, apoi Mihail Sebastian, Nae Ionescu, filozoful, Leon Feraru, scriitor american. Brăila a dat vreo 360 de scriitori și actori remarcabili. Dar eu am izbutit acest lucru... Nu știu cum. Având totdeauna irealitatea Brăilei în spirit. Știți când am ajuns la Brăila, la ce vârstă? La 29 de ani. Nimeni n-a încercat chestia asta”.Născut la 5 aprilie 1932, Fănuș Neagu mărturisea asta, cu privirea pe apele Dunării, pe 11 aprilie, la 60 de ani și o săptămână împliniți și, totodată, la 31 de ani, de când intrase prima oară în acaparantul port fluvial, considerat în interbelic orașul de aur al României. „Sunt 14 kilometri. Plec mâine într-acolo. Dar eu am copilărit la 62 de kilometri de acest oraș, printre bălți și printre ape, în câmpie și în stufuri, într-o eternitate revelatoare. Iar când am intrat în Brăila, s-a întâmplat miracolul vieții mele și am rămas cu aceeași zăpăceală a unui oraș pe care îl descoperă un tânăr. Mi se părea că descopăr un zăcământ de aur, ceea ce cred că nici nu era. Pentru mine Brăila a rămas o fabulație a răului. Descoperind-o, însă, am început s-o iubesc. Mulți m-au întrebat, inclusiv un ofițer de securitate, pe timpuri: «Ce naiba e cu Brăila asta?», el crezând că Brăila mea este Brăila lui. Nu e așa. Le-am zis: «Domnilor, Brăila mea este suprarealitatea Brăilei voastre». Nu puteau să înțeleagă”.Acele și alte mărturisiri vin în confluențe cu unduirile din proza scriitorului: „Iubesc cu deznădejde toate drumurile spre Brăila. Nu-i puțin să ai sub fereastră cel mai mare și mai frumos fluviu al Europei. Pe sub mână-mi curge Dunărea cu miros de plopi și ulmi. Stepa Bărăganului ia suflet de strâmtori asiatice”. Acea vastă câmpie, în care poți întâlni căprioare respirând asfințituri. În Câmpia română a Brăilei miroase a popor împlinit, a amintire frumoasă și a viitor ferecat în legături de aur. Iar peisajul de jur-împrejur este unul fermecător, unic în geografia României, un amestec de nebunie a visării, dar și de dor de plecare din Brăila ce pare a fi un promontoriu de pe care mereu îți vine să-ți iei zborul. Brăila în partea ei cu duh de ape are mereu aerul unui oraș în ajun de sărbătoare. Simți în orice clipă că poate, că trebuie să vină o sărbătoare. Brăila cu vapoare intrând în port și tot orașul mirosind a coloniale și delicatese, a chef de lucru, a plată boierească, a boieri – și buni și ticăloși –, a Ierusalim nevăzut, dar vândut cu așchia, a fetemari desenate cu mura pe burtă, ca să prindă copilul contur, a viermi de mătase rozând pingeaua, a tată, a mamă și a toate neamurile, Brăila – veșnica Brăilă. Apoi urbea fluvială are și adumbririle ei, cu felinare roșii, ce duc cu gândul la intimitatea cu îngerul plătit de diavol, după care urmează somnul putregăios al dezamăgirii, în case ce păstrează în ele icnetul de plâns al timpului mult prea bătrân. De aia, uneori și pentru unii, asfințiturile brăilene sunt ca niște amintiri cu mațe uscate, iar colbul distrugerii fluieră detalii aiuritoare.Drumurile de plecare, dar și de revenire ale lui Fănuș Neagu dinspre și spre Brăila ce este Humuleștii Balcanilorși prin care Ozana ajunge în Dunăre; locul mirific pentru nașterea și înzestrarea unui mare povestitor, care le spune cititorilor, lumii, cu modestie și demnitate: Nu am faima lui Istrati, Voronca, Leon Feraru și alți mari maeștri pe care i-a dăruit Brăila întregului Univers, dar sunt fericit pentru fărâma mea de mică veșnicie, din Bărăgan, pe care am putut s-o port de-a lungul lumii în numele acestui oraș – și binecuvântat, și sărac, și, mai ales, în numele acestei câmpii în care am umblat desculț. Nu o singură oară am străbătut și eu căile acestei geografii sudice, unele fără pulbere, ale Bărăganului, altele pe canale sau bălți cu ochi de sfinți melancolici. Am adăstat la Casa lui Moș Anghel, în curtea căreia am stat ceva vreme și mi-am continuat, mi-am înmulțit gândurile la „lumea lui Panait Istrati, inevitabilul înfrânt din prea multă iubire pentru oameni, victorios numai peste iluzii și peste sufletele noastre”.Așadar, cunoscând oarecât acele spații, pe cât de reale pe atât de basm, de narațiune cu înfiorări și fiorituri, înțeleg în felul meu că Fănuș Neagu parcă le oferă și alte dimensiuni prin delicatele incizii ale scrisului său în ireal, spunând ușor cețos-metaforic lucruri pe care, într-o anumită măsură, priceperea ta de cititor le crede oarecât reale, potrivindu-se de minune acestui oraș nu prea mare situat pe un râu fabulos, Dunărea, cu cețurile ei, câteodată mai subțiri, câteodată mai dese, împrumutându-i din abundența fantasticului, „domesticind” fantomaticul, făcându-l familiar oamenilor locului, dar și celor care le vin la vatră, din imensitatea Bărăganului sau din cea a fluviului străbătător de continent, ce adastă în Brăila – veșnica Brăilă ce farmecă și incită la scris cu peisajul ei unic în geografia României, (cu) amestecul ei de nebunie a visării, dar și de dor de plecare.În mai multe texte, Fănuș Neagu rămâne un jongler neîntrecut, un stilist de admirat în a spune atât de meșteșugit, de captivant. Și, concomitent, cuceritor tocmai prin absența a ceea ce ar însemna esența, în locul ei derulându-se fascinante îmbinări, ba chiar alchimii caleidoscopice de cuvinte, de sintagme, ce emit poezie, metafore, originalitate, însă, în fond, fiind un minunat ambalaj ce „împachetează”... iluzia tainicelor sensuri românești ale frumuseții rostirii și scrisului. Chiar așa: nu de puține ori, la Fănuș Neagu contează nu sensul, ci părerea, iluzia de sens, eventualele încărcături semantice, ideatice rămase în seama cititorului, dacă acesta are totuși inteligența necesară și poate descoperi ceva. Însă, înainte de toate, cititorului i se (cere) provoacă fascinația, admirația și nu malițioasa întrebare despre ce ar fi, totuși, cele citite. Iar „nedezvăluitul” sens al celor citite înseamnă frumusețea limbii române, ca noimă în sine și în noi; este diafanitatea ei, farmecul ce te învăluie și te face „să uiți” să-ți pui întrebări despre conținut. Sunt teme, subiecte „anulate” întru marele câștig al talentului și măiestriei duse spre vrajă ca paroxism al posibilităților scrierii în registrele unor percutante simfonii, în supreme registre de artă ce conduc spre ideea că Fănuș Neagu ar fi o gură-de-aur a rostirii românești. Prozatorul, eseistul, poetul select a fost/este căutat și citit de multă lume pentru vivacitatea limbii, a metaforei, a cuvintelor potrivite îndrăzneț, prin nerespectarea voită a multora din canoanele sintacticii. Textele sale, nu puține, reprezintă mozaicuri de rarități de expresie și impresie... expresive, care, pentru cititorul de rând, țin de un fel de farmec, iar pentru cititorul mai elevat se prelungesc și se ramifică în sugestii poetice „personale”, în funcție de firea și pregătirea fiecăruia. Sunt generatoare de latentă uimire și admirație în rodnice momente de grație a omului mai puțin pretențios sau, mai bine zis, a omului prea puțin inițiat în meșteșugul literaturii, dar care știe/simte că literatura poate să aducă beneficii sensibilității, perceperii, conștiinței sau, pur și simplu, aflării lui pe lume; pe lumea în care, la un anumit moment, timpul respiră „nu a înfrângere, ci a chemare către un vis generos. Murind în astfel de clipe, oamenii nu se schimbă în pământ, ci în timp, care nu înseamnă uitare, ci colind în nemărginire rodnică, fiindcă timpul cu timp se mai poate întâlni, pe când pământul cu pământ numai sub ape și sub viforul vântului”, cum spune una din metaforele fănușiene întrupate în duh din fascinante păreri de plăsmuiri în spirit și din spirit, în sinteze, de poezie și, posibil, filosofie. Narațiunea se pretează asemănării cu pictura cvasi-informală, în care, la o scrutare mai atentă, deslușești contururi vagi, fragmentare, parcă spunătoare de ceva/cineva, însă fără să-ți ofere firul director în coerență. Spre pildă: „Jos, Dunărea ardea în supărări aplecate, parcă o mie de preoți în odăjdii, purtând în spinare luna și un soare ostil, băteau mătănii, nu de împlinire, ci de blestem: Doamne, fă să nu-și dea în petec cățeaua apelor, că, uite, Doamne, cum se topește de plăcere, putoarea! Eu și Cuprian eram veseli și goi ca niște pahare vărsate”. Fragmentul, secvențele, „așchiile de Dunăre”, să le zic așa, asamblate caleidoscopic, respiră farmec, frumusețe, noblețe lingvistică, stil înalt despre orice și oricând, dar totdeauna acaparator, antrenant, fascinant, ceea ce te face „să pretinzi” și altceva de la autor, de exemplu – ideație, „explicație”, filosofie „pe bune”. Sunt îndestulătoare și... autonome fascinația, poezia, metaforismul, plăcerea cititului, pe potriva plăcerii de a scrie, specifică lui Fănuș Neagu, în primul rând despre Dunărea cu oamenii, realitățile și legendele ei. „Dunărea, fiind brâul Europei și temelia noastră pe care ne sprijinim istoria, și speranța, și aventura, Dunărea însumează atâtea povești (Aici plutesc într-o stare de complicitate și cu Dumnezeu și cu diavolul povești de chihlimbar și povești negre), ea însăși și malurile ei copleșite ba de câmpie, ba de zăvoaie, ba de livezi dobrogene, încât se vor mai răscula multe generații pentru a cânta iubirea, frumusețile naturii și vijelia clocotitoare a acestei ape mângâiate de zei (sublinierile ne aparțin – L.B)”. „Din valul ei tragem cu cangea la mal hălci de legendă. Marea Neagră e avansul nostru spre largul pământului, însă Dunărea ne dă pâinea și vinul. Dumnezeu când se spală pe față, cu apă din Dunăre se spală. Și când îi e sete, tot din Dunăre ia cu pumnul și bea. Împinsă de luceafăr până-n zarea din adâncuri, Dunărea sparge îndemnuri sonore. În clipa aceasta se vopsesc amintiri minunate pe trup de biserici și se clădesc corăbii în ascunsul uimirii ce clatină apele fluviului spre Deltă și Mare”. Iată de ce, pe cât de frumoase, de mustoase ca expresie sunt paginile de proză sau de eseu ale lui Fănuș Neagu pentru cititorii români, pe atât de răvășitoare și descumpănitoare sunt ele pentru traducătorii acestora în alte limbi, care, de cum le citesc, le lasă în matricea lor românească, dragomanii recunoscându-se irevocabil învinși de această cuceritoare, debordantă stilistică originală, irevocabil... personalizată.Dacă ar fi să te întrebi (dar, implicit, te întrebi, totuși) despre unele texte evanescente ale lui Fănuș Neagu ce vor să spună, să comunice ele, de ce se iscă și unde se iscă salbele de rostire și rostuire ca niște „prezențe” ale unor frumoase fără corp, ar fi ca și cum te-ai interesa ce e, dintru început și până la urmă, cu bijuteriile, podoabele, brățările pe statura zveltă a unei femei. Într-adevăr, ce înseamnă ele, ce sens au? Înseamnă înnobilare, înfrumusețare, odoare și ornamente, un adaos de uimire și farmec. Înșiruiri de pasaje nu atât „informaționale”, cât expresive, sensibil emoționale, înrudite poeziei pentru poezie (alias: artei pentru artă, nu?) în ecuații metaforice, în logaritmi de spunere, de scriere românească (romantică) mai aparte, cu salbe de epitete asemănătoare jocului luminii pe ape sau prin „timpul masochist al Bărăganului”, unde „se vedea pe linia cusăturii un bâtlan straniu, zburând nu prin cârpeli, repulsii, îngrădiri nefabulate, cârteli, dezlegări factice, obsesii, ștrangulări, ci chiar prin imagistica traversării Dunării în (și dinspre) bălți, prin vertebrele îndurării plictisite și nepăsătoare, agonizând necontenit, într-o parșivă fermentație alcoolică, viață și moarte, viață și moarte”. Sunt niște... expresograme, metaforograme, calofilograme, care parcă nu ar purta sensuri explicite, ci ar rămâne inefabile texte fără corp, dar cu o formă strălucitoare, fermecătoare, cu cerul ce se spovedește în ape în lumea mirositoare a cimbru a insularilor care, zice naratorul, răzuiesc mugurii de pe păduri întregi de sălcii ca să primenească sângele cailor furați, pe maluri de bălți ce mor de melancolie, unde lipovenii mănâncă tărgi întregi de pește fript, de crapi înveliți în șindrilă de solzi de aur pal, când în limpezimea apelor se oglindește Fata Morgana ca iluzie și aluzie la multe și de toate; ea se răsfrânge în jocul de unde deopotrivă cu zborul vulturului pescar cu carne albastră, care nu se dăruiește și nu se vinde muritorilor; peste Insula Mare, unde miroase a grâu, din pământ până-n gura raiului, aflată, probabil, și ea undeva la Dunăre, apă măreață care nu știu cum se face, dar umple naratorul de întâmplări neîntâmplate (îmi amintesc de Creangă: „povesti... despre întâmplarea neîntâmplată”), unele aflate de la căpitani de șlep sau de la simpli pescari, de la cârciumari sau ciobani, care își sprijină setea în drumuri de șarpe; întâmplări neîntâmplate, în care, de regulă, supranaturalul, ca marmură a legii, îmi răpește gândul, inima; undeva la Dunăre, această falnică Panta rei heraclitiană, care te face să trăiești acut sentimentul că îțipăstrează, teafără, în lăzi, memoria luminii, culorile, miresmele, până și numele… 1-4.III.2022
INTEROGAȚII LA ZI: MAI E SAU NU MAI E?
 

Leo BUTNARU – Pandemia de SARS-CoV-2 dă semne de retragere. Europa începe să se relaxeze. Cu prudență, interdicțiile se ridică una câte una. Putem, așadar, să încercăm un prim bilanț al experiențelor trăite în cei doi ani de la primele cazuri de la noi.Cum vă simțiți, psihic și fizic, după atâta amar de vreme de distanțare socială, izolare, carantină?– Mă tem că încă nu e o perioadă de relaxare... confortabilă. Mai e până lumea ar reveni la normalitate. Însă în plăpândele, încurajatoarele impulsuri de optimism încerc să-mi organizez adecvat emoțiile și observațiile, achizițiile și pierderile sufletești, cuvintele și tăcerile. Pentru ieșirea din situații și complicații speciale, constrângătoare, e nevoie să pot (re)crea o stare de spirit pe potrivă, adecvată, dar mai ales operativă, posibil chiar creativă, din ce răzbat(e) din exterior, din lume, către mine și din ce pot trimite eu în exterior, în lume. Lumea deja pregătită, parcă, pentru o mai mare libertate de interacțiune. În speranța că în această primăvară deja coroanele caișilor înfloriți nu ne vor mai părea măști antivirus...– Teama de boală v-a stimulat sau v-a inhibat inspirația?– M-a stimulat altfel, parcă, în încrâncenarea de a nu abandona, de a nu renunța, de a nu dispera. Până la carantina cu diversele ei opreliști, fiecare dintre noi avea deja un mod curent și, în oarece măsură, posibil eficient, de a colabora cu presa culturală, literară, cu editurile. Mi-am pus în aplicare planurile schițate din timp, de traduceri, să zicem. Pe de altă parte (a orizontului!), ca și colegii noștri, am și ratat întâlniri, simpozioane, lansări de carte, deplasări, chiar peste mări și țări (atâtea jurnale de călătorii au rămas nescrise!).Bineînțeles, fără apanajele și ritmurile existențiale firești, deci și de activitate, caracteristice unor existențe umane normale, viețile noastre sunt oarecum altfel decât puteau fi. Pandemia e o carență gravă, ce reduce omul, societatea la semi-existență. Ea „umblă” la firea, la caracterul oamenilor. Pe unii făcându-i ceva mai sentimentali, mai buni, mai generoși, pe alții – mai aspri la suflet. Pe unii îi mobilizează, le ridică tonusul existențial, pe alții îi dă în indiferentism.Ca și unele râuri, viețile anumitor oameni au ajuns să aibă și „brațe moarte”, părăsite de seve, de ape, în care nu au mai ajuns răsfirările de unde și, poate, odată cu ele, peștișorul de aur. Iar barometrul autosupravegherii ne-a arătat, din vreme în vreme, cât de nefricoși, rezistenți și inventivi suntem, dacă suntem, în fața amenințărilor, când aflam că un prieten, un coleg, o bună cunoștință s-au călătorit spre Câmpiile Elizee. Pe care i-am văzut, de rămas bun, doar prin gemulețul sicriului pecetluit. A trebuit să înțelegem și să acceptăm (ce alta am fi făcut?) că suntem vulnerabili până la neputință în generala sau... personala pande-mie, pande-ție, pande-lui... Etc., așijderea și la plural... Pentru că ar fi doar un pas, un întins de mână, alteori și mai puțin, de la pandemie – la pandalie.Și poate că inspirația și-a cam diminuat... rația. (Cine și cum ar putea-o măsura, ca intensitate, fie în zile propice, fie în derute și tristeți?!) În claustrare, nu prea înaripare. De inspirație. Unde e mască și zăvor, nu e prea putință de zbor. Al inspirației. Când libertatea e stingherită, e rație, altfel ești vizitat de muze, de inspirație. De la pandemie se cam face sumbru în imaginație, în fantezie. Creatoare. În consecință, claustrarea pretinde reacomodare, reorganizare, poate chiar reorientare de sine. Și destine. Mai multă lume și-a procurat calculator, iPhone, s-a conectat la internet. Și ceva mai multă singurătate. Unii pământeni s-au retras și mai mult în propria fire sau au învățat să tacă. Alții au învățat limbi străine și s-au răspândi prin mahalale facebookului, sporovăind, enervându-se unii pe alții.Iar eu, înainte de toate, mă gândesc la cei care s-au apropiat de literatură – proză, poezie, având lecturi mai variate, mai pe așezate. Mă gândesc la cei care au devenit mai sensibili, mai inteligenți. Cu spiritul mai sănătos. Pentru că, în pandemie, nu s-ar fi putut să nu se înmulțească numărul lor.– Claustrarea poate declanșa resorturi artistice neașteptate? Nu cumva pandemia ne-a reinventat ca ființe sociale?– De fapt, la orice vârstă de creație s-ar afla scriitorul, resorturile artistice care îi declanșează un subiect, o metaforă, un simplu adagiu (ca literatură... la minut, sau chiar literatură... la clipă!), sunt surprinzătoare, ca și cum neașteptate. Iar claustrarea ți se insinuează în destin dihotomic – și devastator, și creator. Uneori creezi ceva chiar despre acest mod de devastare, de dezamăgire, de cvasi-pustiire. Inclusiv despre modul conștiinței și subliminalului tău de a se împotrivi neplăcerilor sau poate chiar nenorocirilor, oarecum și mutilatoare de existență ce fusese, ca ieri, ca acum doi ani, parcă firească, ce-și urma un curs cât de cât previzibil.  Apostrof2022, Nr. 3

   Barbu CIOCULESCU (10.VIII.1927 – 19.III.2022)  

TREBUIE SĂ AI TALENTUL EXPERIENȚEI   – Stimate domnule Barbu Cioculescu, ieri a fost anunțat laureatul Premiului Nobel pentru literatură, italianul Dario Fo. De fiecare dată când aflați de o atare decizie a Academiei suedeze, trăiți vreun sentiment special? – Iată ce se întâmplă: sentimentul este întotdeauna de interes. De interes oarecum dinafară, pentru că pe mulți din laureații Nobel nu-i cunoaștem. Nici pe departe premiații-scriitori nu sunt de o asemenea notorietate, încât să fie cunoscuți și în România. Lasă că și chiar de-ar fi cunoscuți în Țară, nu neapărat ar trebui să-i cunosc și eu. Însă, aceste premii se dau după niște criterii relativ curioase, încât nu întotdeauna primează elementul pur literar, pur estetic. Pe de altă parte, sunt 148 de țări și un număr de limbi incalculabil, încât e ca și cum ai trage un număr câștigător dintr-o pălărie. Sunt pe urmă bucuros să pot citit traduceri din acea operă, mai cu seamă dacă este vorba de poeți. Dar, în genere, nu constituie pentru mine o paradigmă. E un eveniment printre altele. Pentru că sunt atâtea premii în lume și cel puțin în Franța două-trei la fel de importante, poate că mai la obiect, ca să zic așa, care nu sunt acordate pe criterii nu neapărat literare. – Sunteți preocupat (și) de Caragiale și, fără a ne exalta prea mult orgoliul, ni l-am putea imagina și pe le luând Premiul Nobel? – În timpul vieții l-ar fi meritat cu prisosință. Mai cu seamă că astăzi în lumea întreagă se știe că există un dramaturg universal puțin cunoscut. Când i se joacă „O scrisoare pierdută” într-o capitală îndepărtată, are atâta succes, încât în Peru s-a crezut că este vorba de o mistificare,  în realitate, adică, piesa fiind scrisă de un peruvian și trecută pe un nume străin. Ba chiar și în Japonia, ceea ce m-a uimit în mod special. Așadar, Caragiale ar fi meritat Premiul Nobel, cum l-ar fi meritat și Creangă. – Astăzi, în viața social-politică românească se mai pierd  scrisori. Oare ele sunt „găsite” de scriitori, precum se întâmplase în cazul lui Caragiale?

– Fiecare scriitor aleargă după capodoperă. Însă este o mentalitate modernă, este mentalitatea scriitorului profesionist nu neapărat prin vocație, ci prin situație. Caragiale, fiindcă vorbeam de el, n-a „accedat” la această mentalitate. Spre norocul lui, spre norocul nostru, în același timp, pentru că în felul ăsta ne-am bucurat de o operă în care nimic n-a fost căznit. Ce-aș putea să spun mai mult despre aceste scrisori care se pierd? Trăim într-o epocă foarte, foarte diferită de a lui Caragiale, chiar dacă îl înțelegem și chiar dacă îl îmbogățim prin straturile noastre care vin precum acele rânduri de lac pe care le dau chinezii pe un obiect, până când el își schimbă aproape substanța sub care se află lacul. – Ca să invocăm titlul unui volum de nuvele pe care le-ați semnat, sub bolțile acestui Palat al toamnei, aici, la Neptun, v-aș întreba ce înseamnă, de fapt, pentru dvs. munca literară. Că vă justificați viața, destinul? – Iată ce pot să spun la o anumită vârstă: munca literară reprezintă întâi de toate un exercițiu de luciditate. A scrie în fiecare zi, nu două-trei rânduri, ci două-trei pagini, păstrează ceea ce în sport se numește antrenament. A ieși din mână, a ieși din formă reprezintă un chin și o mare primejdie. Trebuie să scrii, ca să-ți păstrezi toate virtuțile și să le poți pune în valoare în momentul când propriu-zis ai un meci. Pentru că fiecare lucru pe care îl pui pe hârtie în mod organizat (când mă refer la aceste două-trei pagini scrise pe zi, ele pot să fie și dintr-o traducere, pot să fie pagini de jurnal, pot să fie memento pentru mine, pot să fie chiar niște note privitoare la situația articolelor care trebuie să apară, care au apărut, ce se întâmplă cu ele, de urmărit ș.a.m.d.); deci, ceea ce pui pe hârtie în mod organizat, ca fapt de a-ți face gimnastică zilnică, este un fel de promisiune că, atunci când vei fi în partidă, nu vei constata că ți s-au dezumflat mușchii, ca să zic așa.  – Probabil, un exemplu memorabil în acest sens vi l-a dat ilustrul dvs. părinte, Șerban Cioculescu, care își uimea colegii și cititorii prin fecunditatea și temeinicia scrisului său.  – La el era o situație specială. Își făcuse de foarte tânăr o cultură fantastică. În liceu, un profesor care îl simpatiza, se numea Horvet l-a întrebat într-o zi: „N-ai vrea să ajungi ca mine?”, adică un om care să se susțină printr-o cultură autentică. „Ba da. Dar cum să fac?” întrebă liceanul. „Fă ca mine: citește în fiecare zi o carte”. „Dar de unde atâtea cărți?” „Vino la mine. Îți voi da în fiecare zi o carte”. Și multă vreme așa a și făcut: a citit în fiecare zi o carte. Avea obiceiul de a sublinia pe cărți și de a face însemnări marginale, așa încât, dacă venea o aniversare și trebuia să scrie despre asta sau dacă apărea o ediție Asachi, să zicem, sau un clasic mai puțin cunoscut, el avea problema proaspătă în minte, bazat și pe o memorie fenomenală, încât putea să ia acea ediție și, citind-o, să facă aceleași însemnări pe margine, care îl readuceau la cele din trecut. Adică, nu era găsit nepregătit în tema respectivă. Mai cu seamă în ceea ce privește clasicii. Când a început să scrie, după o pauză lungă... – O pauză forțată, impusă de sus-pușii zilei.  – Sigur. După ce n-a publicat ani de zile și după ce nu mai avea legătură directă cu fenomenul literar la zi, a preferat să facă istorie literară decât să simuleze. Căci nu mai  putea citi, din urmă, un mare număr de cărți și nu putea să citească, începând de azi, un alt număr de cărți în lipsa celorlalte. Trebuia să cunoască subiectul foarte bine. Era o chestiune de onestitate profesională. Și atunci, nu a simulat. Pur și simplu a rămas în acele teme pe care le cunoștea foarte bine. Un lucru pe care l-a susținut până în ultimele zile, pentru că a scris până o lună înainte de a nu mai fi în viață. – Cu ani în urmă, am citit un volum de „Amintiri” al lui Șerban Cioculescu. A mai lăsat și alte pagini de memorii? În genere, ce reprezintă arhiva distinsului cărturar? – Alte memorii scrise nu a lăsat. Cât era profesor, își cheltuia banii cumpărând manuscrise eminesciene, manuscrise ale lui Titu Maiorescu, autografe sau scrisori. Mai cu seamă că văduva lui Caragiale îi dăruise arhiva marelui prozator. Dar au venit vremurile comunismului, când timp de nouă ani nu a avut nici un fel de mijloc de existență și a început să o cedeze, încetul cu încetul, Bibliotecii Academiei. Pe urmă, după ce a fost, cum se spune, reabilitat, a reînceput să-și refacă o colecție, cu ceea ce se mai găsea pe piață, pentru că, de fapt, se mai strânsese piața. Și eveniment că are nenumărate autografe pe cărțile pe care le-a primit în calitatea lui de critic. Foarte multe scrisori de la scriitori. Dar, de pildă, are o întreagă arhivă Martha Bibescu, pe care a achiziționat-o de la o rudă apropiată rămasă în România. Tot așa a devenit, la un moment dat, proprietarul corespondenței lui Mateiu Caragiale cu Nicolae Boicescu, lucru unic și care completează opera autorului „Crailor de Curtea Veche” și care, printr-un noroc de  destin, dar și prin propria lui acțiune, i-a aparținut. Pe urmă le-a cedat Muzeului literaturii. O colecție de documente literare. Mai avea și stampe, gravuri, tot ceea ce întregește propriu-zis literatura. Și o foarte bogată bibliotecă franțuzească, pentru că, la un moment dat, a fost pe punctul de a-și da doctoratul în Franța. Biroul lui a rămas neschimbat. E foarte greu de inventariat, pentru că este de o densitate extraordinară. Cărțile sunt în patru rânduri pe rafturi. Și, dacă, scoți una, n-o mai poți pune la loc. Între canapea și bibliotecă, există de asemenea cărți pe trei-patru metri de zid. – Șerban Cioculescu cunoștea această... geografie bibliografică? Se descurca lesne în cuprinsul ei? – Da, știa unde să se ducă să-și caute cartea de care avea nevoie. Eu, de pildă, nu știu și, dacă am nevoie de o carte, mă dus la Biblioteca Academiei, ca să nu părăduiesc așezarea aceasta care se poate și prăbuși. Are o asemenea arhivă, bogată într-adevăr, și care îl reprezintă nu numai pe el, ci o întreagă epocă, cu prietenii lui. Când un scriitor îi făcea un desen sau când el făcea o caricatură sau când schimbau epigrame la cafenea, se adunau piese pentru o întreagă perioadă a istoriei literare. – Am remarcat că în memoriile sale scrise Șerban Cioculescu a renunțat de a fi spectaculos, oarecum pitoresc. – În genere, elementul senzațional l-a evitat. Și a păstrat o anumită decență în respectul memoriei unor oameni care nu mai erau. Adică, știa mult mai multe lucruri despre oameni decât le-a scris. Le spunea, însă. Pe unele le-am mai spus și eu. Dar nici eu nu le pot povesti, la rândul meu, tot din motivul că zdruncină edificiul unor personalități. – Nu le puneți nici pe hârtie, pe cele 2-3 pagini zilnice? – Nu, ele rămân așa... Se vor pierde odată și odată și prea mare pagubă n-o să fie. – Tatăl dvs. a citit, să zicem, traducerile pe care le-ați făcut în tinerețe? Avea vreo părere despre ele?  – În timpul vieții lui am tradus numai din Marcel Proust. Și am lucrat odată împreună la o traducere. Când eram foarte tânăr, eu am făcut traducerea și el a stilizat-o. Pe urmă, când a tradus el din Stendhal, mi-a dat textul să-i fac o stilizare și mi-a oferit o sumă de bani de buzunar. Însă n-am putut să intervin și el a fost dezamăgit. Credea că o să intervin mult mai mult în text. N-am avut ce. Mi s-a părut traducerea perfectă. În schimb, însă, când a venit redactorul, a început să facă fel de fel de însemnări marginale și zice: „Vezi, Barbule? Uită-te”. „Păi da, tată, ia te uită: aici spune ăsta dar în loc de însă și strică fraza. Ăsta e un fel de a-și face meseria, ca să se vadă că n-a dormit pe text, că e redactor. Dar să-mi arate o singură frază neîngrijită pe care a-i greșit-o tu, n-am văzut-o eu și a văzut-o el”. Așa ceva nu s-a întâmplat. – Implicit vorbind, credeți că aveți de onorat vreun mandat testamentar spiritual, literar sau oricum altfel numit? – Chiar dacă n-aș crede acest lucru, așa s-a întâmplat. Multă vreme am fost pretutindeni prezentat cam în felul următor: „Este aici domnul Barbu Cioculescu, fiul lui Șerban Cioculescu”. Mă cam stânjenea lucrul ăsta, pentru că însemna că eram adus ca un membru al familiei mai mult decât ca o valoare personală. Zic valoare, adică o personalitate. Dar este un fel de obicei ăsta. Fiind temperamental diferiți, am avut norocul că tata n-a intervenit în educația mea de așa natură, încât să facă din mine un fel de copie - cum să spun? - sau trasă la șapirograf, sau micșorată geometric, așa, cu pantograful la scară. M-a lăsat să mă dezvolt cum am vrut eu. Și având alt temperament, născut în altă zodie, difeream destul de mult, dar nu și în ceea ce privește criteriul etic și criteriul estetic. Aici ne-am înțeles foarte bine, pentru că trăind în aceeași casă toată viața și având de plătit urmările aceleiași atitudini politice și trecând împreună prin momente foarte grele, am fost - tata, mama și cu mine - o familie foarte unită. A trebuit ani și ani de zile să fim cu bagajele făcute, în caz că ai să fii arestat, cu doi lei în casă, cu o mămăligă pe masă... Nu, nu dramatizez. Căci asta a fost situația foarte multor familii. Dar lucrul ăsta ne-a făcut să ne cunoaștem mai bine între noi și să nu ne certăm din mofturi sau să ne despărțim pe fleacuri. Or, pe mine m-a format într-adevăr prezența tatălui, pentru că, fiind copil și stând sub masă, și ascultând discuțiile dintre el și Streinu, dintre el și Pompiliu Constantinescu, ceva îmi vâjâia în urechi, așa cum copilul de circari ajunge și se suie pe frânghie, merge cu bicicleta și se joacă și face plăcere. Tot așa și un copil de critic este înclinat să fie critic.  – Obligatoriu, oare?  – De fapt, eu mă pregăteam să fiu jurist. Dar nu s-a putut. Am fost blocat. – Din cauza dosarului? – Am vorbit ceea ce n-a trebuit și m-au dat afară din facultate. Dar, mai târziu, când am terminat totuși dreptul, nu mai avea nici un rost să continui. Doar nu era să intru în procuratură și să-i calc în picioare pe cei care fuseseră cu mine alături, să mă despart de ei. N-am mai făcut nimic cu dreptul. L-am terminat și atâta tot. L-am terminat în zece ani, precum studenții întârziați, după ce ani de zile nu mi-au dat voie să mă reînscriu.  – Deci, dinspre drept zig-zagul destinului v-a dus spre literatură.  – Chiar dacă mă pregătisem să fiu jurist, scriam versuri de mic. Evident că nu mi-a fost greu să devin și critic, pentru că totuși un scriitor poate să perceapă destul de bine scrisul altora. E o problemă aici... – Se discută, ce mai, despre eterna problemă dacă un poet poate fi și un critic. – Exact. Dar ori că sunt așa ori că nu sunt, faptul constă într-o percepție mai specială a fenomenului literar. În ceea ce mă privește, lucrul a venit ca de la sine. Mai cu seamă după ce am intrat în Institutul de literatură, unde am stat un sfert de secol și unde toată munca era de cercetare literară, care a devenit, întâi, o a doua existență și pe urmă - singura. Apoi, intrând în viața literară, am ajuns la un moment dat să am în spate un număr imens de articole. Mie nu mi-a plăcut niciodată să-mi adun în carte articolele disparate și să încerc să dau volumului o anumită osatură. Mi s-a părut că este un fel de a trișa sau, poate, unii autori au credința că acele articole aduc într-adevăr ceva nou și extraordinar. Eu însă, nu am avut această impresie. Dar, repet, am devenit, în timp, profesionist într-o casă în care tatăl meu își scria articolele la parter și eu mi le scriam la etaj. Tata era foarte amical. Pe lângă faptul că schimbam impresii asupra cărților, în mod firesc, pentru că treceau dintr-o mână în alta, uneori mai îmi cerea și opinia, când era vorba de poeți tineri, de romancieri tineri. Mă întreba: „Ce e, Barbule, cu cutare? Uite o carte”. Îi spuneam părerea mea. O citea. Era de aceeași părere sau nu. Dar, trăind într-o casă plină de cărți, te contaminezi. Cred că și un terț ar face la fel. Dacă ar fi pisică, ar învăța să vorbească, realmente și-ar pune ochelari și ar face critică literară, ca să zic așa. – Felina ar fi fost și mai pregătită pentru critică, pentru că are unghii-gheare. – Da, având și gheare. – Ați vorbit despre temperamente, despre diferența de zodii. Aveți predilecții speciale față de atare domeniu? – Întâmplător, cu totul întâmplător. Având anumite preocupări ezoterice, am studiat ca amator. Pentru că, de fapt, ca să fii un astrolog autentic, trebuie să fii un bun matematician și trebuie să nu mai faci altceva. Dar am observat că există tipuri zodiacale. Fără îndoială. Și există și o tipologie umană de douăsprezece tipuri care reapare în anumite exemplare și, probabil că, există încă de la naștere un destin prin aceea că avem o anumită constituție fiziologică ce ne înclină către anumite atitudini, către anumite gesturi, ne dă anumite preferințe, anumite scârbe. Sigur că de aici până a spune că vei fi tăiat de tren sau să te ferești să nu cadă peste tine stejarul - aici intervine ghicitoarea curată. Dar, altfel, sunt înclinat să dau astrologiei o anumită crezare. Și mi-a dat și satisfacții. – E de presupus că poetul, prozatorul, traducătorul, criticul și istoricul literar Barbu Cioculescu s-ar fi gândit cam în ce zodie se află literatura română?  – Nu, nu m-am gândit, și este o întrebare, într-adevăr. Mă tem că se află în Zodia Scorpionului, sub influența lui Saturn și a lui Neptun. – Chiar la Neptun ne aflăm, pe o terasă din preajma mării. Dar oare Zodia Scorpionului să fie una nefavorabilă literaturii? – Oricum, cred că literatura română se află într-un moment prost, ca să zic așa. Dar poate că și necesar, în același timp. Din acest frecuș și din această fierbere se naște mai degrabă ceva. Noi nu ne dăm seama, însă asemănător a fost și în perioada interbelică. Dar martorii nu mai există. – Au rămas, însă, anumite mărturii scrise. – Și din ele se poate înțelege că acea perioadă nu a fost una liniștită, nu a fost o apă calmă. Scriitorii aveau probleme acute și cam aceleași ca și astăzi: tot probleme bănești, tot probleme de existență, tot probleme de tiraje, tot de edituri, tot probleme de desfacere, tot probleme de inimiciție. Regimul politic era mai stabil. Dar era mai stabil din punctul nostru de vedere astăzi. Lor nu li se părea așa. Așteptau căderea unui guvern, venirea altui guvern. Cu o emoție și un consum pe care noi nu le putem realiza. Încât, uman vorbind, diferența nu e chiar așa de mare. – Rămânând în vecinătatea temei zodiacale, vreau să vă întreb dacă pentru dvs. creația umană, ca și cea divină, conține în ea și ceva misterios, miraculos, sau poate fi pe deplin explicabilă și descojită de mister. – Nu, nu poate să fie pe deplin descojită de mister. Elementul miraculos este prezent și chiar decisiv. Nici o critică literară și nici un critic literar, indiferent de metoda pe care o aplică, indiferent de aplicați pe care o are, indiferent de cultură, indiferent de modelele pe care și le ia, nu poate să dea un verdict adevărat și, mai cu seamă, nu poate să denucleeze, să scoată nucleul unei lucrări, pentru că o lucrare în care s-a coborât miraculosul este o lovitură a norocului și pentru autorul ei. Însuși autorul ei e depășit. Oricât ar spune că a premeditat-o, că n-a scris un cuvânt pe care să nu-l fi gândit înainte vreme, că subiectul îi era cunoscut în cele mai mici amănunte etc., un vânt de grație a trecut peste el. O lucrare din aceasta - cum să-i zic eu? - mântuită nu va putea niciodată să fie descompusă în piese de ceasornic. Dar aceasta nu împiedică analiza critică și nu o anulează. Nu poți să spui că criticul nu are habar, că nu înțelege nimic, că nu este de nici un folos sau că este lectorul cel mai rău. Dimpotrivă, este lectorul cel mai avizat până în pragul peste care nu se poate trece. Asta, vorbind de literatura de acest grad. Pentru că, altfel, criticul este un măturător de mare clasă și scoate toate gunoaiele, din acest punct de vedere făcând o operă de salubritate foarte necesară și pentru care trebuie răsplătit. E una din ocupațiile lui, Dar, repet, ultima nuanță a unei lucrări de artă nu poate fi analizată, așa cum nu se poate analiza surâsul Giocondei. Șerban Cioculescu, de altfel, sublinia ori de câte ori găsea într-o carte cuvântul inefabil. Râdea de el. I se părea că acolo unde criticul scrie inefabil, a abandonat partida. De aici înainte e ce se cheamă knock-out. Și nu folosea acest cuvânt decât în ironie. Pentru că obligația criticului este de a nu ceda în  fața inefabilului. El trebuie să-și facă datoria până la urmă și să lupte cu inefabilul până la ultimul moment. E datoria lui de onoare. Ca și în știință, dovada autenticității unei teorii este că ea poate să fie contrazisă. Deci eu devin autorul unei teorii literare sau al unei monografii literare care schimbă aspectul critic al unei probleme și am făcut un pas care însumează pașii de dinainte, dar merge mai departe. – Din aproape în aproape, spre acea ultimă nuanță pe care nu o va găsi nimeni... – Asta însă nu înseamnă că nu vine după mine altcineva care, însumându-mă la rândul lui, să-mi foarfece și să-mi demonstreze punctele slabe ale teoriei mele. Căci nici o teorie nu poate să fie făcută numai din puncte tari. Este un punct tare, un punct slab. E oarecum cum lucrează natura, când lucrează în embrion. Embrionul se dezvoltă extraordinar, dar omul matur care va ieși din el va suferi de ficat și are încă din embrion un ficat ceva mai slab și un rinichi ceva mai bun ș.a.m.d. Așa se întâmplă și cu opera literară: este desăvârșită ca atare, dar nu în absolut.  – Ar putea exista vreo putere sau vreo împrejurare care să vă îndepărteze de vocația dvs., cea de scriitor?  – Da. Să zicem, ramolismentul. (Să bat în lemn!) Adică, pierderea personalității. Altfel, e o componentă: dacă n-aș scrie, nu știu ce aș face. Scriitorul are față de salariat acest noroc că în momentul când iese la pensie nu rămâne neocupat și nu cade în vid. E drama pensionarilor care nu mai au ocupație. Scriitorul are o soartă și pentru el pensia este strict administrativă. Sunt scriitori care s-au realizat la șaptezeci de ani. Sunt romancieri care au început la optzeci de ani. Cazuri cunoscute în lume. Și unii dintre ei au scris cărți cu totul remarcabile. – Aceasta ar dovedi că literatura înseamnă și o acumulare și aplicare de mare experiență sau că talentul se deșteaptă atunci când se deșteaptă, nu numai în junețe?  – Talent și experiență... Aș zice, paradoxal, că trebuie să ai talentul experienței. – Ceea ce ați spus, ar putea deveni chiar titlul conversației noastre. – Da, titlul. Știți, atât de mult s-a pus în perioada comunistă accentul pe experiență și atât de mult s-a pus pe urmă, în Occident, în timpul perioadei existențialiste, problema trăirii, care de fapt, este același lucru ca și problema experienței, dar altfel îndrumat, încât ești înclinat să tai nodul gordian dintr-o lovitură și să zici așa: oameni cu experiență excepțională n-au scris trei rânduri, oameni cu experiență mărginită au scris cărți de geniu. Însă problema nu se poate pune în termenii ăștia. Fără îndoială că scriitorul care inovează, care aduce un sunet propriu pune pe hârtie o personalitate de excepție și că această personalitate este ea însăși o experiență. Termenul de experiență trebuie folosit, cred eu, în acest sens: al personalității. Personalitate fără experiență nu s-a văzut încă. Se pune altă problemă, a culturii. A scriitorului cult sau a scriitorului incult. A scriitorului care cunoaște literatura de până la el și a scriitorului care se naște ca printr-un miracol în bordei și scrie o lucrare de geniu. În privința asta nu am o opinie, nu mă pot pronunța. Nu-mi vine să cred că astăzi cineva poate să mai fie scriitor fără să fie foarte profesionist, dar nici nu cred că, dacă e foarte profesionist, este neapărat și scriitor. – Ce părere aveți despre... părerea lui Raymond Aron că înclinarea spre critic este ecuația profesională a scriitorului, a intelectualilor în general? – Eu cred că scriitorul se consideră și critic, mai cu seamă că foarte rare ori este de acord cu ceea ce se scrie despre el. Totdeauna scriitorul are impresia că un critic, oricare ar fi el, sau l-a înțeles greșit sau nu l-a adâncit sau nu l-a apreciat acolo unde trebuia să-l aprecieze. În jurnalul său, Mihail Sebastian spune că se întâlnește cu Șerban Cioculescu care a scris o cronică la „Accidentul”, o cronică favorabilă, însă în care a vorbit de nu știu care personaj, Sanda să zicem, dar n-a spus o vorbă despre Catinca. E of-ul scriitorului care își iubește mai mult un personaj decât altul, iar criticul, fie n-a sesizat, fie n-a găsit necesar să sesizeze. Din punctul acesta de vedere scriitorul va fi totdeauna într-un conflict deschis cu criticul și se va considera întotdeauna un critic mai bun decât criticul profesionist, pornind de la ideea greșită că un critic nu poate să fie decât un scriitor ratat. Ceea ce este o eroare, propriu-zis. Cu toate că astăzi toți criticii sunt și creatori. E o modă. La unii este un bovarism, la alții este un act compensatoriu sau poate că pofta le-a venit mâncând. Tot citind poezie, roman, au descoperit că ei înșiși găzduiau un poet necunoscut ș.a.m.d. Și-atunci cu-atât mai mult un scriitor nu se poate plânge de incomprehensiunea unui critic. Ideea asta că cei mai buni critici sunt scriitorii este discutabilă. – Teoreticienii postmodernismului susțin că, de fapt, critica deja nu mai este critică propriu-zisă, ci, în urma contaminării cu alte genuri, a devenit și ea literatură pură. – Ce se întâmplă? Până la urmă, există un ne-gen care devine și el gen. Totul până la urmă se cuprinde în definiții și în tipare asemănătoare cu cele ale cristalelor. Și chiar dacă n-ai scris nici într-un gen și dacă, de pildă, ai scris un roman care mai degrabă e un eseu sau un eseu care mai degrabă e făcut din pagini memorialistice, ele sfârșesc prin a încăpea perfect într-un gen. Destinul ăsta este, formal vorbind. Sigur că noi trăim astăzi după ce toate curentele literare și-au spus cuvântul și avem impresia că suntem după literatură și în imposibilitatea de a se naște noi genuri. Dar este, probabil, impresia de sfârșit de lume a fiecărui om care trăiește și moare. Orice om, murind, trage după el întreaga lume, ca să zic așa. E o întâmplare că, fiind aproape de mileniul trei, ne gândim că o să vină meteoritul și o să ne dea jos tocmai când sosește anul două mii. Noi murim. Literatura continuă. Pământul nu se va sfârși. Și, ca atare, ceea ce azi nu poate fi socotit gen, peste treizeci de ani vor veni americanii sau chinezii care vor găsi o metodologie în care cu cea mai mare precizie vor indica acel gen. – V-aș ruga să revenim la personalitatea lui Șerban Coculescu. Să zicem, cum suporta domnia sa critica ce-l viza? – Cu multă seninătate. O spun nu ca să creez un portret în ideal, dar, dacă a trăit 86 de nai, este pentru că nu a avut patimi omenești. Nu a urât, nu s-a răzbunat, n-a plătit polițe. A fost un om pe care l-a atins foarte puțin dușmănia. Nu cultiva dușmanii. Și dacă un dușman venea într-o bună zi la el cu mâna întinsă, îi strângea mâna. Cu Ion Barbu s-a certat în cinci-șase rânduri, rău de tot, dar s-au împăcat. Aveau nevoie unul de altul. Nu-și baza viața pe adversități. Adversitatea era de idei, de principii etc. Cam așa era, de altfel, întreaga atmosferă între cele două războaie. – Lăsați a se subînțelege  „adversitatea” între perioada interbelică și prezentul nostru literar? – Oricum, astăzi, lupta cocoșească, corp la corp, între un scriitor și un alt scriitor nu indică ceva bun. Polițe de plătit și - cum să spun eu? - o mâzgă de asta adunată prin ani, cum a fost la noi. Mai trebuie să vină multe rânduri de spălături. – De la unii colegi, auzisem de anumite raporturi delicate care au existat între Șerban Cioculescu și Nichita Stănescu. Ce și cum a fost totuși? – Tatălui meu i se părea că se face un caz exagerat din lirica lui Nichita Stănescu. Cu atât mai mult cu cât, cel puțin în ultimul deceniu de creație, poetul a fost inegal și, la îndemnul unor prieteni, dădea drumul unor spirale de versuri, unor schițe de poezii fără să mai treacă printr-un laborator îndelungat. Genul îi permitea, pentru că soiul de poezie pe care-l practica el admitea asemenea versuri care să fie făcute din frânturi pe care cade soarele sau peste care trece apa mării. Erau niște reflexe lirice. Ceea ce l-a supărat e că, atunci când a vurt să-și expună opinia, i s-a spus că nu se poate, că, de fapt, Nichita Stănescu e un bun de patrimoniu și că el nu mai poate să fie atins. Or,  chestia asta însemna moartea criticii. Nu se poate. Trebuie să poți să spui și: nu. Și poți să și greșești, dar poți să spui și despre un mare poet că nu este mare. De altfel, Alexandru George îl continuă pe Șerban Cioculescu. Și Grigurcu la fel. Au aceeași părere, că Nichita Stănescu a fost sanctificat sentimental.  – Să fie adevărat că istoria literară, ca oricare altă istorie, se scrie cu aranjamente postume? (Pare-se, acest gând îl lansase Victor Eftimiu...) – Nu, nu cred că se scrie cu aranjamente postume, pentru că aici lucrurile se aranjează ca la jocul de cărți: cum cad pur și simplu cărțile. Există și aici un fel de miracol care se numește filtrul timpului. O impostură nu poate să dureze mult în timp. Timpul o destramă. Textul, calitatea lui este ceea ce-și spune până la urmă cuvântul. Cineva poate să fie umflat cu pompa, însă în timp se dezumflă. Se face o operație de selecție generală care, uneori, se dovedește mai sigură decât o istorie a literaturii scrisă de un critic, care poate să aibă o mai mare fluctuație de valori decât cea curentă care, la un moment dat, se formează aparent ca de la sine. Nu, nu poate să funcționeze aici nici un fel de mafie. Timpul o distruge. – Din istoria literaturii române vă aduceți aminte de vreun critic care, indiferent cu ce literă începe numele său, ar trebui trecut la ultima literă a alfabetului, la Z, cu care începe apelativul Zoil? – Nu, n-aș vrea să-mi aduc aminte de nici unul. – Dar au existat nedemnii de a fi amintiți? – Da, sigur, au existat și există. Dar asta este treaba și ghinionul lor. De ce să le fac eu popularizare? – Ăștia, pe care-i treceți sub tăcere, au fost sau sunt importanți? – Au cam fost lipsiți de însemnătate. Faptul că au avut la dispoziție spațiul tipografic nu înseamnă nimic. N-a fost decât o împrejurare. – Nu aveți situații în care sunteți dezarmat de conștiința zădărniciei finale a tuturor idealurilor și faptelor omenești? – În momentul când mi-aș îngădui această voluptate a suferinței, m-aș cărăbăni de pe pământul ăsta. Lupt împotriva unui asemenea sentiment, care este invadator și care declanșează începutul sfârșitului. El te pândește cu orice împrejurare și atâta așteaptă - să-și facă loc. Nu trebui îngăduit. Aici trebuie să ai un fel de disciplină, trebuie să ai totdeauna un body-guardla ușă. – La ușa conștiinței. – Absolut. – În acest caz, paznicul ar trebui să se numească body-consciousness. – Oricum s-ar numi, să nu-i dai preț dezolării, pentru că această suferință dureros de dulce pe urmă te mănâncă în hălci mari. – Care ar fi una din cele mai gogonate enormități ale acestui adânc de secol? – E o întrebare care necesită multă, multă meditație. Zău că nu aș ști ce să răspund, mai ales că nu e precizat domeniul -  literar, politic, social? – Cum zice titlul unei cărți de-a dvs., lăsăm cercul deschis. – Nu mi-a trecut prin cap, adică. Mă prinde cu totul nepregătit. Eu trăiesc mai degrabă în armonie cu Universul. Probabil, dintr-o limitare, finalmente, dintr-o limitare a eu-lui nu văd lucrurile catastrofal și deci nu am ochiul ca să vă spun care este cea mai mare enormitate a acestui sfârșit de secol. Dar, probabil, ea este în domeniul material. Și, vede-se, privește în primul rând ruptura dintre om și natură ca act grav și care primejduiește existența pe pământ a ființei umane. Ce se întâmplă? Sovieticii, la momentul lor, au fost sinceri proslăvind lupta omului cu natura. Învingem natura! Dar a învinge natura înseamnă a o ucide și a muri la rândul nostru, odată cu ea. Această înstrăinare de natură a insului o găsesc foarte primejdioasă. Această tehnicizare care face ca omul să stea nas în nas cu computerul și cu televizorul lui la nesfârșit și să prefere de a privi la televizor cascada Niagara decât să se ducă să ude florile la el în curte sau să-și tundă iarba găsesc că e, cum am spus, nespus de primejdioasă. Nu știu la ce va duce și cum vor fi generațiile viitoare. E un semn de întrebare destul de grav. Și așa există, de când e lumea, luptă între generații, însă de data aceasta se poate produce o falie.  Pentru că modul e viață a omului se schimbă cu totul și în această privință însuși scriitorul este amenințat, pentru că una e să aducă el ceea ce dorește editorul și alta să scrie ceea ce îi comandă un editor. Literatura socialistă a fost o literatură de gunoi, pentru că a fost o literatură la comandă în care eu, ca scriitor, m-am comportat exact ca și muncitorul din cooperativă căruia i se comandau trei lăzi de cuie. Și-atunci dădea drumul la mașina de trefilat sârmă și făcea respectiva normă de cuie. Iar eu primeam comanda unui roman despre agricultură, despre colectivizare...  – În capitalism situația suportă oarecare schimbări, nu? – În capitalism editorul îți cere un roman cu extratereștri sau S.F., adică nu-ți mai primește nici el marfa ta așa cum o aduci, ci îți anunță ce gen de lucrare agreează. Deocamdată. Pe urmă poți să nu mai scrii deloc, în așteptarea comenzii. – Sau să te înscrii la comenzi? – S-ar putea ajunge și acolo... Sigur că literatura supraviețuiește, cum a supraviețuit și în comunism. Pentru că eu puteam să accept, așa zicând, o comandă de lucrare cu agricultura și să scriu „Moromeții”. În acest caz, toată lumea era mulțumită. Adică, literatura poate trăi și așa, dacă n-are încotro. Dar e ceva ca deosebire dintre femeia care trăiește în prostituție și o femeie care trăiește în căsătorie. E o condiție nefericită,  poate să dureze oricât. Din punctul ăsta de vedere nu sunt neliniștit, pentru că nu mă privește direct și nu pot să sufăr atât de mult pentru alții, încât să-mi schimb tensiunea, să devin hipertensiv pentru o problemă care nu mă va atinge în cele din urmă. Dar văd foarte clar această primejdie. – Adică, persistă un dezacord între compromis și valoare, despre care s-a discutat și se tot discută. – Și cât se tot discută despre dificultatea scriitorului român de a pătrunde în leme este greu să pui punctul pe I și să spui: Bine, dar această literatură e vetustă. E o literatură provincială. Mic-provincială. Dar nici nu e scrisă așa, ca să scoată în evidență mica provincie. Căci au fost și mari scriitori care au făcut-o cu brio. Ci, această literatură e mic-provincială pentru că n-are încotro, nu poate fi mai mult. Adică e învechită, e un produs fabricat cu mașini de acum trei decenii. Ea nu poate concura. E și drama unor industrii din fostele țări socialiste. Aceasta poate fi și un noroc, pentru că rămâne la noi loc liber pentru capodopere. Dar și primejdia să nu scape în lume o carte dintr-o mie. – Era firesc ca un dialog cu domnul Barbu Cioculescu să înceapă și să continue cu literatura, pentru ca în final să lase în suspensie o perspectivă a problematicii literare. Exact ca într-un cerc deschis, pe care l-am reamintit ca titlu al cărții dvs. de debut în care, pare-se, vorbeați sugestiv despre masa severă pe care ați operat litera cu nesfârșită atenție. Vă mulțumesc.   Neptun, 10 octombrie 1997  
ELENA ȘI AFRODITA ÎN BĂTĂLIE / POEME


 

Evrei 10:26,27. Altfel Doamne Dumnezeule încă nu cântase cocoșul și eu deja de trei oride trei oride trei ori mă lepădasem de mine pentru a nu mă lepădă niciodată de Tine! Furtul Din câte pot presupune unicul furt în viață(și din viață probabil)mi s-a întâmplat chiar la naștere:                         pare-se am furat startul...  Trasul cu arcul Distracții cu trasul la țintă – aruncatul cuțitelor în jurul-conturul siluetei frumoasei (nucea fără de corp ci chiar ușor corpo-lentă) lipite cu spatele la perete trasul cu arcul în mărul pus pe capul altei frumoase(firește nu al Evei pe atunci existând doar mărulnu și arcul) pe care săgeata să-l spulbere bucăți prin cosmos și una ce duce cu gândul lui Dostoievskicu frumusețea ce va salva lumea – trasul cu arcul astfelîncât săgeata să treacă exact pe sub gâtul arcuital lebedei.  Distractiv, nu?Cumplit? Vânătoarea Pe durata destinului nu o singură dată mi s-a întâmplat să-mi privesc derutat mâinile goale de parcă iar m-aș fi întors de la ecleziastica vânătoare de vânt... Hannibal ante portas 1. Fildeș în munți Ba într-un locba în altuldin ghețari aparcolți de fildeș.  Fenomenal! Și-o explicație atât de simplă: odatăcu încălzirea globalădin iernile Alpilor se ivescrămășițele elefanțilorlui Hannibal. Și e de presupus: dacă în gerul și greul munților n-ar fi pieritunele din uriașele animalepe cât de docile pe atât de rebelepunitivul pun nu oprea la porțile Romei ci trecea triumfal de ele.  2. Elefantul roman Istoria dar mai ales miturilese repetă eternsau numai ternastfel că aidoma pilduirii cu ispititorul Cal Troian(ducă-se pe pustii!)la porțile închise ale Romei punii punitivi au lăsatun elefant bestial tăiat în beschii.  Moldovanca Odessa. Mahalaua Moldovanca, unde cam opt ori pe andintre marinari își dădea sufletul vreun căpitanunde criptați satrapi de nemiloși pirațichefuiau în draci, ca pentru ultima oară, despuiați-disperați. Unii trăgeau ușa după ei în locuri parșive, în vreo hardughieușurându-se sălbatic peste muieri ce miroseau a scrumbiede la pupăturile altor năieri sau de la muși nătăflețipe la colțuri de stradă tâlhăriți de sticleți. Pitorească urbe, în amestecul semințiilor atât de hilară parafrazată, tradusă ca o idee destul de murdarăsau doar bizarăce ține și ea, în felul ei, de oarece filosofiecu toate zodiile în agonie aici, pe unde puritatea ține doar de vagi cutumeși futilități cu vărgate balerine din alge și spume.  Azi, umbra La ce ți-ar folosi umbra multiplăstra-ti-fi-ca-tă?  Nu ar face nici barem cât o vestă antiglonț...  Ultima aruncare de zaruri Peste ani trecuțidupă ce ajunsese la Rubicon și aruncase zarurile Cezar ca orice om și împăratsau invers nu putea să nu ajungă la Styx unde pentru ultima oarăaruncă zarurile de data aceasta – în luntrea lui Charon. Eclesiastul 3:5 Destule pilduiri mereu animă și răvășesccercetările exegeților care, spre exemplu, nici până astăzi nu au aflat oarecât exact când avusese lumea palmele mai bătătorite – la aruncatulsau la strânsul pietrelor.  Naveta Naveta solitudinii (să-i spunem așamai puțin neaoș,mai aproape de cum zic cei ziși culți)e tot mai evidentă:de la singurătatea în doi –la singurătatea în mulți.  Elena și Afrodita în bătălie Logic, a îmbătrânit și Elenacum i se întâmplă,mai discret,mai pe fațăfiecăruia dintre noi, însă osebirea dintre Elena îmbătrânităși oricare altă femeie,mamă de plebei sau de eroi,e că așa cum – ridată,vlăguită,fără Troia,fără Menelau sau Paris, –în marea-i însinguraree femeiacare își declară sieși războichiar dacă știe că nu are cumieși învingătoare, de altfel,precum i se întâmplase șisuratei sale Afrodita,zisă Venus de Milo care,nesocotită și fără de milă,făcu și dânsa una din legendarele boroboațe,în bătălie cu sine însășipierzându-și ambele brațe. Al cărei munci?... Mai nou Sisif nu doar că a fost miluit grațiatci chiar îndreptățit alții mergând și mai departecu intenția de a-l face eroual muncii sale atât de îndelungateși atât de triste problema însă deocamdată nefiind clarăîn toate: erou al cărei munci – sclavagistesocialistecapitaliste?  Nu se știe dacă... Când ai ceva timp liber pentru a nu te prinde plictisulînvață să pilești cătușe. Nu se știe dacă cineva nu va avea nevoie de ajutorul tău poate chiar tuDoamne ferește...  Învață să pilești cătușe...
POEME DIN REVISTA „NOI”
 

Leo BUTNARU

  Zaruri în ceață   Când în plină dimineață cohortele ajunseseră la Rubicon     apa râului și împrejurimile erau învăluite în ceață încât de întindeai mâinile nu ți-ai fi văzut unghiile,   însă Cezar aruncă totuși zarurile după care ordonă:   – Căutați-le!   Ești chiar ceea ce...   Dacă stai să te gândești... (Alții cred că se gândește mai bine în mers; dar nu contează) nu se vede tot ceea ce se vede oarece se tăinuiește, se cifrează   și sensurile deduse din cele văzute sunt altele sau oarecum deosebite posibil chiar nițel oculte decât ale acelorași lucruri sau doar imagini însă tăinuite, cifrate, nevăzute.   Bineînțeles, în toate, cosmosul înseamnă stratificare de materie propriu-zisă inclusiv de materie cenușie văzută și intuită cum e aievea sau doar cum pare să fie   și dacă stai să te gândești sau faci același lucru mergând spre un scop sau la întâmplare tu însuți ești exact ceea ce ești plus ceea ce doar inexact ți se pare   în sinteză supremă, care, din câte se știe sau doar se presupune că așa ar trebui să fie ți se întâmplă în poezie ceva ce ține de realitatea învăluită într-o densă ceață de fantezie.    Ceața Londrei   Ceața Londrei e tristă de parcă ar fi încercat să-l citească pe Schopenhauer. Sau pe Cioran. Tristă din motivul că nu cunoaște nici germana nici româna.                      Și așa în incurabila-i tristețe face ce știe mai bine contopind omul cu peisajul.   Interdependență la  Roma   Amurg răcoros la Roma. Reveneală emanată de pinii coconari. Dar, se pare e în toate și o înfrigurare din gorganele etrusce ele însele ținute de istoria romană la răcoare.   Zeii se zgribulesc lângă turiști, să se încălzească. Supranaturalii tremură, dar deloc triști, în forfota de carnaval a pacificelor legiuni străine ce aruncă centimele râvnitei reîntoarceri în fântâni arteziene, mai abitir în protagonista Fontana di Trevi, în susurul ei glacial.   Sânii impetuoși ai scandinavelor (iarna – schioare), iar mai dinspre sud ai olandezelor, nemțoaicelor emană și ei ceva căldură-n cetatea eternă, ca la un final de potolire-a chindiilor tupilate sub înverșunata dorință de dăinuire a Colosseumului cu cât a mai rămas din el, din milenaru-i stei.   În această interdependență am și eu locul meu, gândul meu, mergând să văd umbra prelungă a Columnei și a căciulilor dacilor mei, sub care e ceva mai cald, pe alocuri, în Roma și în sângerosul destin al Europei.   Prezența Lui   Când deja copil mai puțin naiv ba chiar cu primele poeme scrise (e drept, oarecât naive și ele, însă de o cu totul altă naivitate – evident în scădere și mult mai artistică pe alocuri chiar filosofică se părea față de cea de până la ea);   deci la acea etapă, să zic așa, într-o seară când am tot căutat cu ochii de jur-împrejur ceva foarte important și se părea că nu găsesc intuiția mi s-a luminat iar glasul interior mi-a sus absolut tainic:   – Nu-ți fă griji, el e mereu în preajma ta. Pur și simplu îngerul păzitor nu lasă umbră.   Ce părea definitiv dispărut   Prin ceața dimineții par a se vedea doar cuvintele rostite oarecum unduite ca peștișorii înotători în acvarii tulburi unele palid-aurii, azurii, trandafirii scrise într-un alfabet necunoscut poate chiar inexistent însă care li s-ar potrivi plăsmuit ad hoc în cosmice fantezii de lingviști anonimi cu renume – Picasso sau Dali.   Tocmai cuvintele ce se văd eminamente prin ceață ca peștișorii în acvarii sau ape lăptoase chiar când s-ar crede că nu s-ar vede nimic demn de atenție în jur în fantezie apărând pretexte și chiar pre- texte de-a povesti despre ce  încă nu există în epopeile lumii ce păreau deja amănunțite-ful, până la vârful de ac bobul de sare, microscopici licurici.   Cuvinte plutitoare ca peștișorii în acvarii prin ceața ce desfigurează, dar și reconfigurează relieful, peisajele-n provizorie decentrare și deconcertare meteo-vizuală; ceață propice retro-fanteziei lui Esenin cu acel impresionist și impresionabil cal trandafiriu gonind, în zori, prin poezia mondială grație și ciudatelor arătări în ea a cvintelor în mișcare de peștișori aurii sau azurii prin acvarii și eleșteie, ca și cum păstrând ceva ce părea definitiv dispărut din memoria și din  sufletul lumii.   Cu ce drept?!   Iar în rai regulile sunt ditamai încât să zicem cel ce s-a cam suprasaturat de eternitate poate fi întrebat franc ba chiar cam răstit de să-l treacă fiori::   –Dar cu ce drept mă rog ai vrea dumneata să mori?!
MARII SCRIITORI ȘI ADEVĂRUL
 MARII SCRIITORI ȘI ADEVĂRUL

Mihail LERMONTOV (1814 – 1841) *        *        * Adio-ți spun, Rusie nespălată,Țară de domni, tărâmul robilor,Rămâneți voi, mundire-ștearsă pată, Și tu popor umil, supusul lor. Caucazul, poate, ca un zid înaltMă va feri de zbirii tăi tehui,De ochiul lor oriunde la vânat,De-auzul lor – pe urmele oricui. (1841)Traducere: Leo Butnaru
INTERVIU DIN „ARGEȘ”


  – După tradiționalele urări și mulțumiri pentru acceptul de a participa la acest interviu-mărturie despre viața scriitorului român din vremea pandemiei, vă rog să ne spuneți cât de diferită a fost aniversarea dvs. din acest an în raport cu alte vremuri, de dinainte sau de după 1989?– Situația e cam generalizată, se cam știe, se poate presupune. Am fost și am rămas în concentrare, în restrângere, ca în apărare. Mai adevărat și trist fie spus, mai puțini prieteni au găzduit în casa noastă. Unii – împiedicați de restricțiile sanitare, iar un mare prieten, prozatorul, eseistul Ioan Mânăscurtă, chiar răpus, în martie trecut, de blestemata pandemie. Cu alți prieteni sau buni cunoscuți anul acesta nu am mai făcut schimb de mesaje, de urări de sănătate și inspirație, fiind și ei plecați pe căi de neîntoarcere în sicrie cu gemuleț, doar așa mai putând fi văzuți pentru ultima oară. Astfel că, oricât aș încerca să compar ziua de azi cu cele de până la 1989, din păcate raportul mă duce la o altă bornă, la martie 2020...– Se scrie mai greu sau pur și simplu altfel în pandemie, în raport cu perioada de dinainte sau de după '89?– Până acum doi ani, am scris poeme, proză jurnal și la Dunăre, și în Carpați; și în Grecia sau Franța, Turcia sau Rusia etc., iar de atunci încoace deja scrisul ca întrupare în destin (dacă nu spun cuvinte mari...) mi se întâmplă exclusiv pe strada Alecu Russo din Chișinău. E drept, motricitatea altfel a timpurilor noastre le-a permis totuși să călătorească (ce bine că nu e și o carantină bibliografică!) cărților mele, unele dintre ele fiind publicate în Germania, Polonia, Serbia, Rusia, Israel, sau, ca de obicei, și acasă, la Chișinău, Iași, București, Cluj. Dau atât de multe adrese editoriale, fiind vorba și de volume traduse – Marina Țvetaeva, Federico García Lorca, Aleksei Krucionîh, Alejandra Pizarnik, Yvan Goll, antologia „Internaționalizarea stepelor”, ce include mostre din creația a circa 50 de autori de origine semită din avangarda rusă (Premiul  US din Moldova). Apoi cele două volume de „Miniatura poetică rusă” (850 de autori), nominalizat le Premiul USR. Am fost întrebat, dacă aș putea fi prezent la Constanța, unde avea să se țină ceremonia, însă la acel moment încă nu eram vaccinat și... Cine știe, dacă mă aflam de față, poate că premiul venea spre mine, odată ce regula e că el se înmânează doar nominalizatului prezent... (Adică, nu e voie să chiulești de la premiere!)– În cazul dvs., de unde simțiți că a venit salvarea spirituală: mai mult din lecturi, prin actul de a scrie sau în alt mod?– Hai să glumim puțin: salvarea o fi venind din respectarea interdicțiilor pandemice, cu mască, izolare. Însă cu izolarea nu am prea făcut totdeauna casă bună, în locul ei sporindu-mi precauția în obligatoriile plimbări zilnice de câțiva kilometri, la frecventarea magazinelor, pieței. Da, și farmaciilor... Am scris mai multe eseuri, inclusiv despre... Covid. Ba chiar și un poem „Lenin și Covid-19”. Am publicat în ritmul meu obișnuit în cele mai bune reviste din dreapta și din stânga Prutului, dar și din Moscova, în unele din care, ani la rând, țin rubrici. Și, să vedeți, pornind de la o rubrică (Din poezia lumii), la revista „Argeș”, prietenii și colegii piteșteni mi-au propus să edităm o antologie. Excelentă ideea și, cred, pe potriva ei s-a întrupat volumul cu 80 de autori importanți, pe care i-am tradus și publicat începând cu 2008. În octombrie anul trecut, la Pitești a avut loc și lansarea respectivei antologii, „Clavecine și vecinătăți”, în cadrul marcării a 20 de ani de la apariția seriei noi a revistei „Argeș”.– Ați avut sau ați participat la o lansare online? Ce se câștigă și ce se pierde în raport cu o lansare să-i spunem tradițională, față în față, de la o librărie?– Așadar, la Pitești am avut o lansare în toată legea, în spațiu public, în marea sală a filarmonicii, care a permis... respectarea distanței, socio(...)-culturale, bibliografice. Mai puțin, în momentele în care subsemnatul era solicitat să acorde autografe. Dar s-a terminat cu bine. Iar o lansare online am ținut-o la Chișinău, cu elevi din clasele primare, care aveau toți până la unul în față, la ecranele de care ne vedeam unii pe ceilalți, volumul meu „Călătorie în țara piticilor”, apărut la editura „Junimea” din Iași. Tot o carte pentru copii, „Ceasornicul din măr”, dar nu numai ea, ne-a întrunit online la o întâlnire cu elevii colegiului „George Coșbuc” din Cluj, intermediată de Biblioteca Județeană, ajunsă la 100 de ani activitate. O lansare, un dialog la 560 de kilometri distanță, însă pe care internetul „o anulează/anihilează”. Cam la aceeași depărtare am dialogat în cadrul unui recital organizat de Simona Popescu la Muzeul Literaturii Române din București. Distanța s-a dublat în cazul dialogului/recitalului poetic cu unii colegi din Moscova, de la portalul „LiTERRAtura”, la care am vorbit și de o nouă carte a mea de traduceri în rusește, care, de fapt, fusese... prima gata de apariție, în 1993, însă trecută în planul așteptării de criza financiară din acele vremuri; volumul „Первый период” („Prima perioadă”), cu mai mulți traducători, unii dintre care, însă, între timp, au plecat spre terra promesa, alții în Rusia, iar prietenul Kiril Kovalgi din Moscova – la Domnul...– În opinia dvs., târgurile de carte se pot reinventa și rezista economic în format online?– De inventat se va inventa ceva, însă cartea, ca și omul, cititorul, nu mai e în largul său, în libertatea circulației. E paralizată, întârziată, uneori de-a dreptul imobilizată. Suspectată și ea că ar fi răspânditoare de Covid. Chiar acum când răspund, un coleg din Israel îmi spune că în țara sa poșta nu merge. De fapt, când am trimis sau trebuia să primesc colete cu cărți de prin unele țări europene, și ele, cărțile, au fost ținute în carantină, în izolare. Adresații și adresanții ne alarmam, făceam demersuri la poștă, pentru ca, în fine, peste o lună și mai bine (rău!), chiar două luni, uneori, să ne vedem cu cărțile acasă. Oarecât, tristețea e atenuată de posibilitatea de a citi cărțile în variante PDF. Fiindcă da, se va inventa ceva, pentru a mai da libertate de circulație (și deci de expresie!) cărților lumii prin lume.– Dincolo de literatură, cât de dificilă devine viața unui român care este și scriitor în vremea pandemiei?– Restricții de orice ordin ce merg contra vieții libere a omului (chiar contra... constituției, nu?). Dar nu ai ce face, lume dragă și tristă, trebuie să te supui, să admiți excepții întru constrângere și limitare. Și asta înseamnă dificultate, strâmtorare, stinghereală, impediment, inabilitate, posomorâre și aprigă, dar, pare-se, tot mai obosită dorință de a reveni la normalitate.Greu de spus în ce măsură scrierea și citirea literaturii pot influența destine umane, rostul vieții unui sau mai multor pământeni, însă acest tandem ca și menit, obligatoriu, scriitori-cititori, chiar și în timpuri de restriște mondială, de restricții individuale, dar și statale, e posibil să facă tristețile și nedumeririle mai suportabile, ba chiar unora (și scriitori, și cititori) să le ofere clipe de beatitudine; clipele de fericire ale omului din primul pătrar al secolului XXI, care devine, va deveni și el personaj literar implicat în istorie cu toate ale acesteia, inclusiv cu poezie, filosofie, pură sau alterat-existențială.– Dacă lăsăm la o parte dramele văzute la televizor sau citite în presă, în ceea ce vă privește, aveți fie și o singură amintire frumoasă din această perioadă?– Scrisul de ieri e deja amintire. Plăcerea și bucuria pe care ți le dăruiesc poemul, eseul tău, proza sau traducerea ta țin, bineînțeles, și de frumusețe, subțiindu-ți, precum spuneam, mâhnirile, făcându-ți existența mai blândă, iar în anumite momente, chiar... aripată. Speranța, elanul, entuziasmul, franțuzescul plaisir de vivre nu dispar în vremuri de restricții, ci doar se atenuează, alunecând aproape artistic, chiar poetic în nostalgie, elegie, devenind ecoul a ceea ce ar însemna carpe diem și a ce se cântă în Gaudeamus igitur.– Dar cea mai tristă sau emoționantă?– Au fost mai multe tristeți, chiar tragedii, cum spuneam, la plecarea spre Câmpiile Elizee a unor ființe dragi, prieteni, colegi. Cel mai trist e să conștientizezi fragilitatea, vulnerabilitatea lumii, a omului. Privim nedumeriți unii la alții, neajutorați, ca și cum abandonați, uitați aiurea în Univers, fără a mai interesa pe Cineva. De parcă omenirea ar fi Orfana Cosmosului, eternității, infinitului. O întâmplare, care poate fi... pusă la respect de un virus oarecare, Covid-19. Jos orgoliul pământean, semeția, lăudăroșenia! Nici chiar dictonul lui Pascal, că omul ar fi doar o trestie, însă o trestie cugetătoare, nu mai mângâie cum mângâia. Păi, ce face umanitatea cu cugetarea sa dacă, iată, aproape de trei ani nu poate potoli, anihila o pandemie? Mda, este adânc emoționant de trist...– Această perioadă se va regăsi într-un fel sau altul în operele dvs. viitoare sau doriți să uitați complet tot ceea ce s-a întâmplat?– E un subiect prea dur, omniprezent și obsedant, pentru ca să nu se insinueze în scrisul tău, pentru că, menționam, fără emfază mărturisind, pentru unii dintre creatorii de literatură scrisul e întrupare în destin și reciproca – destin întrupat în scris.– În general vorbind despre lumea literară, se poate spune că asistăm la nașterea unei noi epoci și chiar la o altfel de scriitură, cea din vremea pandemiei?– Greu de spus. Dar, mai mult, înclin să cred că nu. Din păcate, va continua răspândirea nestăvilită a subliteraturii, kitschului, așa-zisului minimalism ca forme de ruptură, de abatere, de deviație de la creația propriu-zisă, ca rătăcire în van prin grafomanie, versificația întâmplătoare, pe care unii țin să o numească, impropriu, poezie. E (și) ceea ce bagă alții în agonii mimate de hip-hop, zdruncinări de rap sau bizare vocalize improvizate în așa-zisă sound poetry („poetry” între ghilimele, bineînțeles). Discursurile lor improvizate sunt, de fapt, niște autodenunțuri ale lipsei de talent, deci și a lipsei poeziei, artei. Ceea ce-l face pe un coleg francez să scrie despre atare discursuri autiste: On s'interroge sur ce que c'est que ce travail étrange qui conduit à aligner pour rien des mots sur du papier.Prin urmare, lumea nu mai e demult în și nu râvnește, nu poate să revină la sfera platonică a ideilor despre ideal, perfecțiune, desăvârșire. Se mulțumește cu mai puțin. Cu mai deformat. Și este greu să crezi în apariția unei noi epoci artistice, spiritual-creatoare, cu legități și canon serioase, în prezenta... sub-epocă a dezechilibrărilor de tot soiul, chiar ale avariilor axiologice.– Privind spre viitor, putem aproxima cât de mult s-a schimbat și se va mai schimba viața literară românească în bine, dar mai ales în rău, din cauza acestui virus cu răspândire globală?– În opinia de ansamblu, exprimată imediat mai sus, e vizată, implicit, și viața literară românească. Ea nu este afectată atât de mult de virus, cât de minus onestitatea, seriozitatea, cârdășia și întovărășirea gen eu ție – tu mie, eu despre tine – tu despre mine. De unde și ticsirea în așa-zise liste canonice a unor nume ale mediocrităților. Dar asta ar fi altă problemă, pentru că, de fapt, US poate însemna și Uniunea Scriitorilor, dar și – important! – Unul Singur, cum e scriitorul adevăra și valoros, care se poate abstrage instinctului avid de-a ajunge remarcat cu orice preț de cei neonești, gășcari și vremelnici la pseudo-balanțele axiologice mincinoase.Din alt unghi de abordare a problemei interogative de la care pornim aici, trebuie să recunoaștem franc și fără pretenții contrare, că așa-numita viață literară își tot îngustează arealul, influența. Poezia e, în mare, doar a poeților și a unor cititori, pe care eu unul îi consider net superiori celor care nu citesc poezie. Ei sunt mai sensibili, mai inteligenți. Evident, în dependență de ce fel de poezie preferă, citesc. Viața literară ar fi deja ca muzica simfonică, savantă – cu mulți interpreți, multe orchestre filarmonice, academice, însă nu și cu un număr de melomani, care ar umplea sălile de concert, precum umplu stadioanele fanii unor genuri de muzică sau mai mult doar zisă muzică dereglată, cacofonică și urlătoare. Omul secolului XXI e cel care „ascultă” muzică savantă, clasică, doar trunchiată, hăcuită în țârâitul telefoanelor mobile, dar fără a ști că, de fapt, el se întâlnește, fugitiv, efemer, cu geniul lui Mozart, Beethoven, Ceaikovski („Concertul întâi”, „Lacul lebedelor”, nu?), Berlioz, Wagner („Așa grăit-a Zarathustra”), Bach, Enescu etc., etc. Viața literară se va tot... focaliza, restrânge, concentra, devenind a tot mai puținilor. Dar, probabil, a tot mai bunilor.– Într-un interviu de acum câțiva ani, criticul literar Alex. Ștefănescu își exprima convingerea că atunci când se va scrie, în zilele noastre, un roman politic care să prezinte România din perioada regimului comunist sau din prezent, atunci vor fi șanse la Nobel... Ar fi un optimism exagerat să extindem o astfel de speranță și la perioada Covid? Sau trebuie să ne mulțumim cu un optimism moderat și să sperăm că, după această perioadă de criză, scriitorul român ca instituție își poate recupera prestigiul, eventual până la nivelul de dinainte de '89 când era văzut ca simbol al rezistenței prin cultură?– Dacă s-ar scrie un mare roman de dragoste, Nobelul nu ar trebui să-l ocolească. Însă așa se face că în anii de la urmă academia suedeză e mai puțin nobilă și se pretează a i se scrie numele cu literă mică, deoarece a acordat atât de râvnitul premiu mai multor autori ce nu l-ar fi meritat.În ce privește așa-numita rezistență prin cultură ar trebui să punem surdina de rigoare și să recunoaștem că ea a fost, înainte de toate, rezistența față de sine a unor oameni de caracter, care au reușit să nu se angajeze orbește, prostește, umilitor, chiar trădător în campanii ideologice „profitabile” și, la o adică, rezistența intelectuală (puțin și îngust spus doar: prin cultură) nu a însemnat (mai ales formulat posteriori) cine știe ce curaj civic, eroism și patriotism, cât demnitate și elementar bun simț omenesc, cetățenesc. Pentru că arta, de când există, a fost în răspăr cu tiranii, cu politicienii inepți, cu gloata care îi susține, însemnând chiar respect de sine și, pentru unii, manifest sau, atenuat, cutezanța de-a nu avea stupida grijă de a-și așterne mișto, ca să doarmă liniștit, cu punga și burta pline, huzurind nemernic într-o societate bolnavă, flămândă, fricoasă, ipocrită.– În loc de concluzie, vă rog să ne spuneți dacă vă păstrați intactă doză de optimism în ceea ce privește destinul Cărții tipărite și puterea ei de a mai contribui decisiv la formarea altor generații viitoare de cititori și în viitor?– Periodic, în firea mea, în filosofia viețuirii se întâmplă o rocadă între optimism și speranță, speranță și optimism, ceea ce mă face să nu cred că, obligatoriu, se va întâmpla cutare sau cutare lucru bun, râvnit, dar nici să nu renunț deplin la nădăjduirea că ar putea, totuși, să se înfăptuiască. Acest „melanj” potolește sau exclude încrederea oarbă și face mai suportabile eventualele dezamăgiri, neîmpliniri. Ecuația, rocada e perfect valabilă și în cazul cărții tipărite. Cel puțin intelectualii rasați și alți reprezentanți ai elitelor spirituale se vor simți bine și de azi înainte „zidiți, confiscați” într-un spațiu cu pereți dubli, adică pardosiți cu cărți; spațiul unei biblioteci personale sau publice. Cartea nu are un zeu, un înger protector propriu-zis din motivul că, pe când în imaginația popoarelor se alcătuia panteonul, Parnasul, Olimpul divinităților etc., cartea tipărită, editată încă nu exista. Astfel că primul zeu al cărții ar fi fost, probabil, Guttenberg. Deocamdată, se mai invocă, omagial, numele lui Guttenberg și cam nimeni nu ține minte numele geniului care a inventat PDF-ul, cartea-audio... Dar, zic, deocamdată... În negura de vremi, numele unui celebru inventator ținea de solemnitate, omagiu, de emblematic, însă, de când cu internetul, el țin de obișnuit, de cotidian, de „nimic deosebit”. Cartea guttenberghiană pare a-i oferi omenirii noblețe, distincție, referințe la inteligență, superioritate spirituală și atâtea altele, ceea ce nu intră drept încărcătură și în cartea electronică. Din diverse motive, care ar trebui elucidate, cercetate. Pornind de la ideea că, în lume, în inteligența ei, totul e în proces de modificare, de înaintare. Sau, nu este exclus, de regres. Posibil, și de la Cartea Guttenberg la cea electronică, PDF. Vorba aia: timpul ne va arăta ce și cum.Cele câteva mii de cărți în careul lor bibliografic, de bibliotecă, în care îmi duc o mare parte din viață, îmi amintesc și îmi vor aminti de multe ori, zi și noapte, de acest Om-Zeu al Cărții.Dar să o încheiem pe o notă sugerată de o recentă rocadă optimism-speranță, deoarece eu sunt dintre cei care își permit să mai și glumească pe contul virusului. E drept, nu corona, ci computeristic. Cică, de când cu digitalul, nu mai există manuscrise care, la necesitate, ar putea fi arse, de unde și nedesăvârșirea ce reușește să se strecoare printre degetele literaturii. Uneori, noroc de vreun virus care îi scapă lui Kasperski! Ba chiar unii virusologi susțin că aceasta ar fi cea mai veselă, cea mai plină de umor pandemie din câte au bântuit lumea. George MotrocArgeș,Nr.3, 2022  
DIN POEZIEA SUPRAREALISMULUI FRANCEZ


Din poezia lumiiRené CHAR(1907 – 1988)S-a născut la L’Isle-sur-la-Sorgue. Elev al liceului „Mistral” din Avignon, apoi student la Școala de Comerț din Marseille, unde citește Plutarh, François Villon, Racine, romanticii germani, Alfred de Vigny, Gérard de Nerval și Charles Baudelaire. În 1928 publică volumul de debut „Clopot peste inimă”. În 1929 fondează revista „Meridiane”. Vine la Paris, unde îi cunoaște pe Louis Aragon, Paul Éluard, André Breton, René Crevel, aderând la grupul suprarealiștilor, în revista acestora publicându-și profesiunea de credință. În 1930 publică „Mormântul secretelor” drept omagiu adus lui Rimbaud, Lautréamont și filosofilor alchimiști. Colaborează cu Dalí și Buñuel la realizarea filmului suprarealist 

„Vârsta de aur” (1931). În timpul ocupației germane, cu numele Căpitanul Alexandre, participă la Rezistență. În 1955 face cunoștință cu filosoful Martin Heidegger, opera căruia o popularizează în cadrul unor conferințe organizate în perioada anilor 1966-1969. La rândul său, prietenul german îi va dedica un amplu grupaj de poeme. Cavaler al Ordinului Legiunii de Onoare, deținătorul numeroaselor premii. Din cărțile care i-au adus înalta recunoaștere: Căutând baza și culmile (1955, aforisme poetice), Nuditatea pierdută (1971), Cântecele Balandranei (1977). În traducerea lui Leo BUTNARU LascauxI. Omul-pasăre mortși bizonul trăgând să moarăTrup alungit care avusese entuziasm exigent,În prezent perpendicular pe Bruta rănită.O, ucisule fără măruntaie!Omorât de cel ce fusese totul și, împăcat, moare;El, dansatorul abisului, duh încă nenăscut,Pasăre și fruct pervers ale magiilor salvate necruțător.II. Cerbii negriApele șușotesc la urechea cerului.Cerbilor, voi ați străbătut un spațiu milenar,De la tenebrele stâncii până la mângâierea văzduhului.Vânătorul care vă înțeapă, geniul care vă vede,Eu le iubesc pasiunea, de pe largul meu țărm!Și dacă aș avea ochii lor, deodată la ce aș spera?III. Fiara de nenumitFiara de nenumit închide marșul grațioasei turme, ca un ciclop hazliu.Opt glume îi țin de podoabe, divizându-i nebunia.Fiara râgâie cu devotament în văzduhul rustic.Șoldurile-i lăbărțate și revărsătoare o dor, vrând a se goli de graviditate.De la copită la zadarnicele apărări, este învăluită de fetiditate.Astfel mi se-arătă în friza din Lascaux, mamă fantastic deghizată,Înțelepciunea cu ochii plini de lacrimi.VI. Tânărul cal cu coama vaporoasăCe frumos ești, primăvara, calule,Acoperind cerul cu coama ta,Acoperind cu spumă stufărișul!Întreaga dragoste e în pieptul tău:De la Doamna albă de AfricaLa Magdalena cu oglinda,Idol care luptă, grație ce meditează.________________*Lascaux – peșteră în apropiere de Montignac, descoperită în 1940, ornamentată cu picturi și gravuri parietale, reprezentând unul din cele mai remarcabile ansambluri de artă din paleolitic (magdalenienul mijlociu, circa 13 mii de ani î.Hr.).Sfatul santinelei Fruct ce crește din cuțit,Frumusețe-a cărei aromă-i ecou,Aurora cu gură de clește,Amanți pe care vrem să-i răzlețim,Femeie cu pestelcă,Unghie ce zgârie peretele,Deșertul! deșertul!Coral                           Unui oarecare OthelloEl e alarmat de ideea că, în privirea învăţată,Din ochi nu rămâne decât iarba minciunii.E atât de suspicios încât copertina-i nu-i gataDecât a-l aștepta doar pe el unul.Nimeni nu împiedică nicicând lumina exilatăSă-și găsească alesul în necunoscutul surprins.Ea sare prin spațiu și gelozie.Și e cu o întreagă stea mai mult.PirineiiMunte al marilor abuzuri,În turnurilor tale febrileSlăbește ultima claritate.Nimic decât vid și avalanșă,Disperare și regret!Toți acești trubaduri neiubițiAu văzut albind într-o varăDulcele lor regat pesimist.Ah! zăpada e nemiloasăPlăcându-i că cineva-i suferă la picioare,Dorind să moară înghețatCând va trăi în nisipuri.Pe culmiMai așteaptă până vin Răzbate prin gerul care ne reține.Norule, în viața ta la fel de-amenințată ca și a mea.(În casa noastră se căsca o prăpastie.Iată de ce am plecat și ne-am stabilit aici.)DedalTârnăcop! poruncit virola.Sângera! repeta cuțitul.Și mi-a smuls memoria,Hosul mi l-a martirizat.Cei care m-au iubit,Apoi urându-mă, uitându-mă.S-a aplecat din nou peste mine.Unii plângeau, alții erau fericiți.Surioară rece, iarbă de iarnă.Din mers, te-am văzut crescând.Mai înalt decât dușmanii mei,Mai verde decât îmi amintesc.PermisionarulCăpcăunul ce e pretutindeni:Pe chipul pe care-l așteptămȘi-n nerăbdarea ce ne-a cuprins,În migrația păsărilor,Sub calmul lor prefăcut;Căpcăunul care ne slujește pe fiecareNiciodată fiind mulțumit,În casa pe care am construi-oÎn pofida migrenei vântului;Căpcăun travestit și himeric;Ah! dacă ne-ar putea spune că elE chiar valetul Morții.Adevărul vă va face liberiTu ești lumină, ești noapte;Această ferestruică-i pentru văzul tău,Această laviță-i pentru oboseala ta,Puțina apă-i pentru setea ta,Toate zidurile sunt ale celui pe care claritatea ta-l scoate-n lume,O, deținutule, o, Însuratule!Totul împreunăSeceră ce perseverezi în cerul dezunitÎn pofida zilei și-a freneziei noastre.Lună pe care am traversat-o umăr la umăr cu inima noastră,El rămâne-va în noapte.Legături care nu întrerup nimicSub călcâiul activ, prin amiezi înghețate.Acolo-i deja primăvăratic amurg!Noi nu eram decât treji, n-am acționat.Munte sfărâmatAh! acolo mereu e mai scurtă singurătatea Lacrimilor ce urcă spre culmi.Când se declanșează dezastrulȘi un bătrân vultur neputinciosVede revenindu-i siguranța,La rândul ei fericirea se avântă,Ajungându-l la marginea abisului.Vânător rival, n-ai învățat nimic,Tu cel ce mă depășești fără grabăÎn moartea pe care eu o contrazic.Ochi de geamPloi curate, femei așteptate,Fața pe care v-o ștergeți,Geamul sortit suferințelorE chipul revoltei;Altul, geamul fericiților,Tremurând în bătaia focului de lemne.Eu vă iubesc mistere îngemănate,Mă ating de fiecare din voi,Mă doare și mă simt despovărat.Nopțile echitabileCu un vânt mai puternic,O lampă mai puțin obscură,Noi trebuie să găsim haltaUnde noaptea ne va spune „Treceți”;Și vom ști că este adevăratCând geamul se va stinge.O pământ devenit tandru!O ramură pe care mi se coace bucuria!Gura cerului e albă.Ceea ce lucește, acolo, ești tu,Căderea mea, iubirea mea, furia mea. 
UNA DIN POETELE ÎNCEPUTULUI DE SEC. XX: ELIZAVETA POLONSKAIA
 

Elizaveta POLONSKAIA                                         (1890 – 1969)   Era sora... „Fraților Serapion”, grup literar din care făceau parte Fedin, Kaverin, Tihonov, Zoșcenko ș.a.A crescut în familia unui inginer evreu din Polonia, unde, concomitent cu limba țării, învăță și idiș. În 1905, pentru a evita pogromul, familia se refugiază din Lodz la Berlin, după care avea să se stabilească la Petersburg. În 1914 Elizaveta Polonskaia termină școala medicală de pe lângă Universitatea Sorbona. În timpul primului război mondial e medic-epidemiolog. Începând cu anii ’20 traduce din Shakespeare, Hugo, Kipling, Tuwim ș.a. Editează cartea de debut „Însemne” (1921), urmată de „Sub ploaia de pietre” (1923), „Ceasuri” (1925), „Calendarul îndărătnic” (1929). A publicat memorii.                                                                                                            În traducerea lui Leo BUTNARU

 Epistolie către un cocoș Cocoșule roșcat, ce bine-ți este„Cu-cu-ri-gu!” să strigi spre soare.Dar s-or întâmpla schimbări în soarta ta:Cândva și tu vei fi un om, poate – oricare.Uita-vei cum miroase țărna după ploaieȘi gustul râmei din grămezi de bălegar.Pe vernala-ți creastă fi-va să-ți tufleștiO cască barosană, un – radio-pescar.Sub aripă – o geantă, lângă piept bombat...Nu pur și simplu un „cocoș”, ci „rara avis”!Și dacă-o fi să ne-ntâlnim cumva-cândva,Ai putea uita să mi te-nchini, ferice ins... (1921)  Pe ostrovul Vasilevski Pe ostrovul Vasilevski e mare larmă,Tremură, zângănesc sticlele în radă,Iar la Kronștadt bubuie tunuri grele.Peste Neva – negre vârtejiri de ciori...În lung de iarnă-au slăbit ochii de corb;Chiar oamenii prins-au hoituri să mănânce.Unde-ar fi să ciugulești cărniță-om?Pe bulevard se-adună nou detașament. Pe bulevard se-adună nou detașament,Pe caldarâmul dur armele clănțănesc.Trecătorii o iau larg, pe înconjurate,Iar cineva chiar merge de-a dreptul, încruntat,Un altul, trezind râsul, se oprește-n loc,Pe când al treilea ins abia dacă rostește:„Sărmanii, ah... Ce juni la moarte merg!”Iar de trec bătrâne, cruce mare-și fac. Iată-o pe bătrâna care cruce-și face,Ea se tot crucește și-n urmă privește, Mijindu-și ochii prea slab văzători, –N-ar putea cumva pe Vanika ei să-l vadă,Cei de colo n-ar fi chiar camarazii lui?Mai stă, se mai zgâiește, apoi dă din mână,Vede-se, n-o mai slujesc bătrânii ochi.Și-o ia, mărunt-grăbit, spre casă, spre ostrov. Iar ajungând acasă bătrâna se-ntristează,Fără-a ști că aprig prin lapoviță, peGheața în scădere, prin foc cumplit și moarte,Lanțul de soldați se-aruncă, înaintează.Și teafăr fiul ei ajunge-va la capăt,Duce-se-va, duce, capu-i fără minte.Nici frica n-o să-l ia, nici haina moarte –Mai tare decât toate-i este trupul tânăr! (1921)  Despre violenții anului 1917    Cu sălbaticul porfir al anilor trecuți   Se-acoperi imperialul porfir.                                                        Baratînski Nu cu ardezie pe tăblița școlară,Nu în văzduh cu elice de aeroplan,Nu, ci spintecată în humă și nisipMai cască rana globului-bolovan. Dar omul, umil supunându-seDușmanilor – ger, soare, înnorări obscure, –Pierdu-n sfârșit coerența conștiințeiDevenind schelet, praf, lăstar de pădure. (1921)  Nuvelă Nici tu n-a fost să fii ferice, Anna, nu.Încă de fetiță, îmi zic, ai îndrăgitRoșcatu-adolescent stângaci, ce era el,Cu ochii mari privind-l drăgăstos.Dânsul – sărac, încăpățânat și laș,Părinții – pentru el te târguiră. Anna, în nopți târzii adeseori stăteaiLângă hotelu-n care noi doi ne sărutam.Odată, de trei ori l-ai tot chemat pe scări –Supărat, ieși, dar reveni curând.Iar spre zori i-am spus de pruncul ce-l aștept...Nici tu n-a fost să fii ferice, Anna, nu. Anna, douăzeci de ani l-ai tot ținut, Cu feminină slăbiciune, simplă și tenace,Cu sentiment de-onoare, firesc bărbatului.De rușine mare, nopțile se trezea,Iar alături de el dormeai tu, parcă-n tihnă.Nici tu n-a fost să fii ferice, Anna, nu. Nu vrui să am cu tine vorbe dureroase,Ci, muțește, fiul mi l-am dus la Nord.În locul dragostei, cânturi mi-a dat destinul,Iar moartea-ți, Anna, mâinile ne descleștă.Nu mă supăr, nu, și poți dormi în pace, –Nici eu n-a fost să fiu ferice, Anna, nu. (1937)  
DIN POEZIA ÎNCEPUTULUI DE SECOL XX
 

Nikolai TIHONOV                                                                                       (1896 – 1979)   S-a născut la Petersburg în familia unui meșter de brice. După studiile primare învață la Școala de comerț pe care, însă, o abandonează, pentru a-și putea ajuta familia nevoiașă. Se angajează pisar la Direcția gospodăriilor portuare. Din 1915 face serviciul militar într-o unitate de husari, iar între 1918-1922 – în armata roșie.

Scrie din fragedă junețe, însă debutează în presă abia în 1918. Resimte influența lui N. Gumiliov și, foarte puternic, pe cea a lui R. Kipling. În 1921 aderă la Asociația „Frații Serapion” din care, printre alții, mai făceau parte: M. Zoșcenko, V. Kaverin, V. Șklovski, K. Fedin, V. Ivanov, liderul general fiind recunoscut E. Zamiatin. Principiile confreriei (numele fusese preluat din nuvelele romanticului german E. Hoffmann) pot fi deduse și din remarca lui M. Zoșcenko: „Din punct de vedere partinic, sunt un om neangajat. Nu sunt nici comunist, nici social- revoluționar, ci, pur și simplu, sunt rus”.Primele volume de versuri, „Hoarda” și „Bragă”, îi apar în anul 1922, după care N. Tihonov ajunge unul dintre cei mai populari poeți din acele timpuri. Călătorește mult, inclusiv în Caucaz, traducând din poezia gruzină, armeană, daghestaneză.După lichidarea de către oficialități a Asociației „Frații Serapion”, după procesele politice din anii ’30, după arestările mai multor scriitori, Tihonov rămâne viu ca prin minune.În perioada postbelică se manifestă tot mai puțin ca poet, ajungând mai curând un funcționar sovietic. Din 1944, pe o scurtă perioadă, este președinte al Uniunii Scriitorilor, din 1949 – președinte al Comitetului sovietic pentru apărarea păcii, membru în comitetul mondial al acestei organizații.Cu puțin timp înainte de moarte, într-o emisiune radio își aminti de îndrumătorul său N. Gumiliov (fostul soț al Annei Ahmatova), citând din versurile poetului lichidat de bolșevici în 1921, numele căruia mai era încă interzis în URSS.                                                    În traducerea lui Leo BUTNARU *      *      * Ne-am cam dezvățat să miluim milogii,Să respirăm, sărat, pe naltul țărm de mare,Zori să-ntâmpinăm, la piață să cumpărămPe gunoi de-aramă – lămâi, aur din soare. Întâmplător mai trag corăbii pe la noi,Din obișnuință mai vin marfare fel de fel;Încearcă a număra oamenii lumii mele –Să vezi câți morți tăcuți răspunde-or la apel. Astfel, solemn și grav, de toate ne dezicem.Cuțitul frânt deja nu e bun pentru muncă.Dar chiar cu acest negru cuțit în bucățiNemuritoare file de cărți tăia-vom încă. (1920)  *      *     * Focul, funia, glonțul, secureaJurau ca slugile, mergând după noi,Și-n fiece strop dormea un întreg potop,Dintr-o pietricică răzbeau munți înalțiȘi-ntr-o mlădiță, strivită sub picior,Fremătau păduri cu brațe negre. Cu noi neadevărul stătea la masă, bea,Clopote băteau din vechi obișnuințe,Monedele-și pierduseră greimea, zângănitul,Deja copiii nu se temeau de ochi de mort...Și chiar atunci a fost ca noi să învățămCuvinte minunate, amare și cumplite. (1920)  Tunul Lui Arnold Pek-Amersild Precum vinete prune umede, strivite,Sunt ochii oblici ai cailor ce trag greu, încet.Și sunt zdrențe de urzică ce moare pe obeziPe roțile afetului ce alunecă îndărăt. Auzind palavre de ciclop nătâng,Colina, ca ghemișul, tremură de frică;Se pare, în curând nu-ajunge-va tifonPentru-a bandaja a zilei rană adâncă. Ciclopul e dresat de piciul cu canarCare e mai vesel decât cel tufiș ce arde;De coadă, cu-ndemnare, înșfacă-un șarpe mic,Ciclopul se-nfioară, supus, precum se cade. Și ambii se înțeleg atât de bine-n toate,Încât, nemaifiind călăul în răspăr,De cum ciclopului enormul ochi i-apune –El ia copilandrul, urcându-și-l pe umăr. Și caii îi tot duc spre culme pe aceștiChiulangii – pereche atât de potrivităIar puștiul împletește-o țigară lunguiață,Strâmbă, cum cărarea cu fuga povârnită. (1920)  *     *     * Voiam să rănesc vântul cu un buștean aprins,Dar nu l-am nimerit. Se frânse lemnulCare îmi stătea, la picioare, călduțCa un copil ce doarme, obosit de joacă.Tăceau pereții, hornul nu mai fumega,La picioare cel buștean mi se răcea. Și văzui cum el din nou prinse a creșteVerde, cârlionțat, leit un copilandru;Mai dulce decât laptele, ploaia îi hrăniNenumărate buze. Degetele luiSe jucau cu vântul, cu păsările. IarPământul dedesubt – covor moale-i era. Nu eu l-aș fi ucis, nu eu venii să-l umilesc,Orbindu-l, pentru a-i aruncaAlbele bucăți în rece oțel de ladă.Astăzi în flăcări din nou îl voi clăti,Mâinile spre-a-i încălzi și-a râde degajatCu zvelta codană ce – e dureros să cred –Ține și ea de lumea frăgezimii verzi. (1921) Medium Se leagănă fetița într-un jeț din loaze,Vorbind cu voce joasă de bărbat:– Sunt aviator. În iulie murii, într-o amiază,Iar nopțile-mpreună cu el am tot zburat. – Cu cine, el? – Nu știu, nu am cum răspunde, –Între-acești pereți e-a cerului deplină greutate;Acesta nu-i nicidecum glas omenesc,Ci e ciobul sunător din visurile-mi toate. Fără scrâșnete, în groapă-adâncă zboarăPământul ca un aeroplan doborât,Din el pilotul demult, demult a căzut,Prin ceață ca un obuz prea greu și viforât. Iar fetița privește la Gangele din Lună,Nu e ușor să taci, fumatul – interzis,De parcă ar fi venit un înger rătăcit,Nespus de dulce-i vorbi precum în vis. Strigă, țipă – cu țipătul capul i-l taie,Brațele-i atârnă decât taurii mai grele,Iar în gâtlej i se zbate plumbul topitAl cuvintelor oprite, ce fuseseră rebele. Brusc se-aprinseră lămpi, și totu-i nevăzut,Doar fetișcana și o durere ușoară.De perete se zbate-un fluture alb, prăfuit...Prind foarte atent – această molie bizară... (1921)  Dimineața În pupile-mi mai aburea-fumega visul,Împrăștiate, parcă, mi se-mpleticeau picioarele,De parcă ele nu ar fi mers cu mine,Ci mai dormeau încă pe podea, în salon,Lângă gura stinsă a sobei de teracotă. Și i-am spus amicului: privește!Dar, poate, nu i-am spus, ci doar îmi amintii,Unde mai pui că amicul îndată dispăru.Râul plescăia cu plumbul dimineții.Tresăltând, cărucioare purtau baloturi, lăzi,Prin ceață se târau prelungi tramvaie,Băiețandri, pe la colțuri, vindeau țigări. Și chiar am cumpărat, dar neștiind de ce, –Poate că, mi-am zis, să mai stau în mânăCu chibritul stins, în fața scării, caLa un minut, un șir de clipe – da,În fața acelei case înalte, mohorâte,Unde mă lăsasem pe cel mai bun din mine... Dar, poate că, aceasta doar mi se păruse? (1921)  
HRISOAVE IMAGINARE / Poeme
 

Leo Butnaru                                                                         Hrisoave imaginare 

Zăpada se mai topise, apoi spre seară iar a înghețat. Poleiul i-a alungit lupoaicei mamelele de bronz în ascuțiți țurțuri de cristal. Chișinău, Iași, București, Cluj etceteraspre nord, sud, est(e), spre apuspe unde se află atare monumente patrupedela multiplele lor țâțe sug zeci de Romul și Remus.                            Dar asta e, ne-am obișnuit și astfel de perpetuare exagerată a legendei nu supără, chiardacă noi avem lupul nostru, ce-a urlat, deznădăjduit, la romane legiuni care-i alipeau imperiului gâfâitor a pre-pieirevechi poveri din noi regiuni.                                              ...Dar pentru a nu cădea în delicate delicte sau dispute dintre lupoaică și lupmai ales că e lapoviță, e lunecuș și în istoriezic să ne gândim că mâine dimineață poleiul iar se va topi și din mamelele mamei de lupus in fabula italic va picura lapte străveziu ca destinul Daciei în imaginarele hrisoavedestin care chiar de-a existat în luptă și prin lupta cruntă de a nu muri, a nu muri, a nu muri, – ci de a fi! cam pe durata a o mie de ani și mai bine                                                                  de răunu se poate vedeanu se poate descifranu se poate citi...  După destrămarea imperiului S-a destrămat imperiul.Și siberian-european. Și bolșevicȘi imensȘi de nimic. Deja în fostele colonii e mai multăsau mai puțină libertate.                                        După ce ies din frizeriibărbații miros a pariziene mărci de apă de colonie.                                                                      În piețe se crede că poți găsi de toate.Magazinele sunt doldora de fructe exotice – oincredibilă abundență a citricelor...                                    ...A! mă întrebați dar cum e cu poezia după destrămareape-alocuri sângeroasă a imperiului răutăților?  Cum să vă spun?... Să zicem suportabilă... Chiar dacă epoezia cicatricelor...  Peripatetism pe ulițele antichității   Asta e: până la venirea romanilor cu modernizările lor polisurile grecești nu erau prea curate.Inclusiv în curte de hram.                                          La Efes ghidul ne spunea:„De cele mai multe ori gospodinele aruncau lăturile în stradă prin geam”. …Din acele situații depărtate se pot trage destule concluziica niște scăpărări de piruște;printre ele – și aceasta: Să vezi filosofia peripatetică nu se îngrețoșa când apărea în amestec cu roiuri de muște…  Poeți hipersensibili Unii dintre poeții români mai ales poeții marisau chiar genialiau auzul hipersensibil                                    încâtori că aud cum cresc nuferii pe lac ori cum se lovește de geam întunericulsau cum ghiorăiește pe sub Ploiești petrolul pământului țării.Unul chiar auzea cum nu aude Beethoven.  Alți poeți însăau mirosul atât de sensibil                                           încâtsimt până și mirosul timpului mort... timpului mort...    
VEDEREA DINSPRE ALȚII, VEDERE SPRE ALȚII / O RECENZIE DE ELISABETA BOGĂȚAN
 



Elisabeta Bogățan Leo Butnaru și opresiunea politicului Deși înmănunchează o seamă de eseuri, cartea lui Leo Butnaru, Vederea dinspre alții, vedere spre alții, (Yes-Euri), Editura Epigraf, Chișinău, 2020, se revelează ca deosebit de unitară, echilibrată pe două centre de greutate: un bildungsroman al propriei formări ca om, ca scriitor, ca poet, sub omniprezența călcâiului opresiv al comunismului, și o analiză lucidă a evoluției artei, poeziei în special, mai ales sub aspectele sale contemporane autorului.După cum mărturisește chiar scriitorul, acest bildungsroman e format parțial din extrase de jurnal, pe baza jurnalului început în anul 1969.  Cu comentarii ulterioare, desigur. Și, pentru a reveni la rolul jurnalului în scrierea acestui volum și a altora similare, Leo Butnaru precizează, răspunzând unor provocări: „Din călătoriile mele, (…) m-am întors cu trei volume consistente de yes-euri, adică de jurnale.” (p.279).Autorul reconstituie sugestiv atmosfera greu respirabilă impregnată de ideologia comunistă: controlul permanent, pe toate palierele, și (sau mai ales) în școli: „ (Alte extrase din Jurnal: (…) „2.III.1971. La ora de catedră militară, locotenent-colonelul Danilov mă dădu afară. Motivul: aveam pe masă volumul «Liudi, godi, jizni» («Oameni, ani, viață») al lui Ehrenburg. Închis. De cum intră, gradatul dă cu ochii de carte. «E bună, dar, inainte de toate, datoria!» zice, ridicând acest volum și izbindu-l de masă.” (p.13).Referirile la acest jurnal sunt reiterate, chiar mai explicite: „Poate, intuitiv, de acolo porni și imboldul săteanului adolescent ce prinsese a se orășeniza să țină un jurnal, începând cu anul 1969, pe când era student la Jurnalism, anul trei („Student pe timpul rinocerilor”, 2000).” (p.21). Căci: „E captivantă, uneori chiar copleșitoare tentația de a retrăi, a reconstitui stările de freamăt, vrajă, incertitudine, dar și de perseverență din adolescența ta de poet debutant, de – cum se zice – în formare.” (p.25). Este, în plus,  semnificativ titlul pe care îl alege pentru jurnalul său, amintind, mutatis mutandis,  de rinocerita lui Eugen Ionescu.Bildungsromanul, ca punct de centrare al cărții, deși este însăilat din texte publicate anterior în reviste literare, reușește să se reveleze ca omogen. Formula acestei cărți a lui Leo Butnaru este definită implicit de Mihail Epștein, care, de fapt, se referă la „narațiunea eseistică” a lui Serafim Saka, „Pe mine mie redă-mă”: „Eseul este ceva parțial recunoscut ca jurnal, parțial ca articol, parțial ca povestire.” (p.67). Și tot el: „eseul îmbină autenticitatea cotidianului, caracteristică jurnalului, generalizările raționale (teoretice), specifice filosofiei, concretețea imaginativă și plasticitatea, definitorii pentru literatură”. (p.75). La fel cum cuvintele lui Leo Butnaru despre această operă se potrivesc propriei sale opere: „un cutremurător document uman din timpurile când antiumanul bântuia istoria.” (75).Împletind autobiograficul cu umorul, oferindu-se pe sine ca element pentru generalizare, Leo Butnaru dă interesante date biografice, temelie pentru un capitol de istorie literară: „Acum bineînțeles că mă ispitește și întrebarea de sine dacă, rămânând la Negureni, la Răut, aș fi început să scriu versuri. Cred că da. Numai că pe acolo, la țară, în modestele biblioteci din Negureni și Chițcani, sigur că ar fi evoluat altfel adolescentul care găsi curajul să se „transplanteze” din satul sovietic moleșit, adormit, indiferent și speriat de fantome în orașul ceva mai liber, mai dezinvolt, mai curajos în cele existențiale și exponențiale.” (p.4). Probând parcă veridicitatea unui proverb arab pe care și-l amintește, Leo Butnaru își exemplifică racordarea la climatul socio-cultural al vremii: „Arabii au un proverb excelent: „Oamenii seamănă mai mult cu timpul lor decât cu părinții”. Astfel că debutantul care am fost semăna cu ceea ce se întâmpla, ca mișcare de idei, cultură, dar și represiune ideologică, în Chișinăul anilor ’60. Dar și cu mișcarea studențească din Franța anului 1968, pe atunci eu însumi fiind student în anul doi universitar. Cu zguduirile din Cehoslovacia, când tineri alde noi se autoincendiau, protestând față de invazia sovietică în țara lor. Semănam cu cei din ghetoul samizdatului din URSS, cu exuberanța poetică a generației lui Voznesenski...” (p.6).Referirile la presiunea politică sunt frecvente : „eu, cel căruia, nefiresc, brutal politic ii este impus un alfabet străin culturii române moderne – cel chirilic, alfabet in care sunt nevoit să-mi scriu începuturile literare,” (p.27). Sau: acțiunea de „de-slavonizare” a bibliotecilor publice și a celor personale din estul Moldovei prin colecția „Poezii de duminică” a Editurii Uniunii Scriitorilor din Moldova este întreruptă brutal de conducerea USM sub presiuni politice. De asemenea, autorul amintește de multele cenacluri literare din Chișinău, care „aveau să dispară în urma intensificării agresiunii ideologice de deznaționalizare, când, la aceste instituții de învățământ, erau eliminate din programe, rând pe rând, materiile predate în limba română. La Medicină fuseseră scoase din uz și jertfite prin autodafe manualele scrise în limba pământului, bietul student venit de la țară și care nu prea cunoștea limba ocupantului pomenindu-se aruncat, brusc, în oceanul slavon, zis rusificare, deznaționalizare. ” (p.38) Autorul subliniază pătrunderea presiunii politice și în artă, în stilistică : „stilistica prozodică transfrontalieră, să zic, în periplul ei dinspre București spre Chișinău, în fine dinspre Vest spre Est, stilistică oarecum în răspăr cu autohtonismul lăcrimos, sentimental, în măsura în care acestea erau îngăduite de „eroica” ideologie a realismului socialist, dar mai cu seamă cea a partidului comunist (dar, de cele mai multe ori, efuziunile retorice ale versificațiilor din acele vremuri erau unele jubilative, entuziaste, pe scurt – sovietice socialiste erau).” (p.45).Nuanțările sau criticile atmosferei literare intens politizate nu puteau lipsi, căci acesta era aerul social” respirat de scriitori: „acea moară ideologizată, supravegheată, dirijată cu obstinație de diverse organe, de multe ori era completamente în afara artei scrisului, la rându-i măcinată ea însăși de rutină și de indicații realist-socialiste. Iar secretarii, toți, de la unul la trei, consultanții și alți angajați-funcționari trebuiau să fie „exemplu de urmat” și la adunările de partid, închise sau deschise, și la cele generale, și la diverse dezbateri impuse de secția ideologie și propagandă a CC-ului, și la… Astfel că și Liviu Damian, care vorbea convingător despre Eminescu sau Creangă, nu putea să tacă (nu era lăsat, la urma urmelor) când se puneau în discuție „genialele capodopere” ale lui Leonid Ilici Brejnev Pământul mic sau Desțelenirea; nu putea să rămână neutru, neangajat, când, de sus, venise indicația ca Brejnev să fie primit în Uniunea… Scriitorilor (!) din URSS și toate organizațiile de condeieri din republicile unionale trebuiau să salute cu entuziasm propunerea, să-l elogieze pe prim-secretarul PCUS care, de fapt, nu avea nimic cu literatura, dar căruia trebuia să i se înmâneze carnetul de scriitor nr. 1!” (p.49). Tot despre Liviu Damian, o personalitate literară care pare a fi considerată emblematică pentru epocă, autorul notează: „Destinul său purta stigmatul fiului de „dușman al poporului”… Tatăl nu-i fusese pur și simplu deportat – pentru ce ar fi fost deportat un învățător de țară, care nu avea bogății, care nu avusese zilieri? Satrapii comunismului îl întemnițaseră pentru motive politice.” (p.52). O posibilă colaborare cu un post de radio străin (Europa liberă, de exemplu), era absolut de neconceput, căci securitatea de partid, comunistă, l-ar fi desființat: „Pentru că, dacă Liviu Damian ar fi cutezat să trimită nu un serial (!) de materiale, măcar un textuleț oricât de nevinovat la respectivul post de radio, chiar a doua zi la USM ar fi fost convocată adunarea închisă de partid, apoi cea deschisă, tot de partid, care l-ar fi exclus din rândul membrilor PCUS, ceea ce ducea automat la eliberarea din postul de secretar al organizației scriitoricești, după care i s-ar fi suspendat dreptul la semnătură, ar fi fost hărțuit de Securitate etc.”(p.53). Ampla portretizare a lui Liviu Damian exemplifică în ce măsură presiunea politică comunistă a deviat cursul firesc al formării unui scriitor, înăbușindu-i unele laturi sau obligându-l să poarte altoiuri străine.Observăm, deci, că bildungsromanul lui Leo Butnaru include mai multe „bildungsromane” colaterale, care, într-un fel, se aseamănă între ele, prin faptul că formarea personalității fiecărui protagonist a fost parțial deviată și sufocată de opresiunea comunistă. Cum s-a văzut, Liviu Damian este unul dintre protagoniști.Leo Butnaru se vede apoi obligat să sublinieze omniprezența călcâiului opresiv al comunismului vorbind despre „Serafim Saka (1935–2011), omul și scriitorul care a cunoscut din plin avatarurile a ceea ce pusese drept titlu unei cărți de-ale sale, Vămile. Vămile nenorocului copilului orfan de ambii părinți. Apoi cele ale tânărului pornit în căutarea unui rost, dar mereu ciocnindu-se de agresivitatea congenital antiromânească a bolșevismului sovietic năvălitor, cotropitor și înstăpânit infernal pe meleagurile din stânga Prutului. Urmează vămile prin care i se impune să treacă tânărului jurnalist, scriitor, mereu încolțit de mahării partidului și de minusculii critici „literari” aserviți în cel mai înalt grad de lașitate și nesimțire partidului. Vămile antiromânismului, imperialismului, șovinismului velicorus-sovietic” (p.59). La acesta, „narațiunea memorialistică pornește în lume din nordul Moldovei Estice hotărnicit cu nordul Bucovinei, unde se sfâșie harta și destinul României; harta și destinele țăranilor și intelectualilor ajunși la cheremul imperiului diavolului – bolșevic și de nimic bun; bolșevismul ca una dintre cele mai incalificabile forme și forțe ale răului devastator, ca – zice autorul – „spectacol din cele apocaliptice!” (p. 144), pentru că „de la fascism la comunism nu-i decât o jumătate de pas” (p. 177)” (p.60). Observăm cu stupoare că rețeta comunismului era pretutindeni aceeași, după cum depune mărturie Serafim Saka: „conflictul principal în literatura noastră trebuie să fie lupta dintre bine și foarte bine” (p.62).Autorul accentuează repetat, puternica presiune a politicului, a ideologiei comuniste, din anii formării sale, subliniind mereu alte nuanțe: „Dintr-un posibil Ego în deplină forță de creație, originalitate și demnitate, comunismul uneori făcea altceva, orice virtuală personalitate de creație ajungând un... micro-ego terorizat de supușenie și spaimă. Un microego greu de identificat până și sub puternicul microscop al psihanalizei (sănătoase). Sper că, în măsura în care se putea totuși, m-am opus înregimentării și cântării în falset la drapelul cu secera și ciocanul pe el, ținând să fiu un autor (auto)crescut în cultul valorilor vieții în libertate, cel puțin a celei interioare, cât mai vastă; al valorilor literare, artistice universale” (p.10).Și subliniază cât de greu putea cineva să-și formeze o concepție socială și artistică corectă: „Din aceste cărți ale lui Ehrenburg și Kataev un student, precum mă aflam, descoperea o lume a literaturii și scriitorilor necunoscută până la acea lectură, ce părea realizarea unei șanse cu adevărat norocoase, ce-l făcea să înțeleagă că, de fapt, nu este chiar totul cum se spune în manualele de istorie sau în istoria literară bolșevică despre prima jumătate a secolului XX.” (p.12).Multiplicând exemplele despre scriitorii călcați în picioare de ideologia comunistă, autorul amintește de „Ivan Bunin (soția a doua îl numea Ioan), care avea să devină laureat Nobel pentru literatură, al cărui nume fusese interzis în Rusia sovietică mai bine de cincizeci de ani”. (p.14).Mereu formarea sa avea deasupra capului „sabia lui Damocles” a politicii : „Era timpul modelării de sine ca june scriitor și al înaintării din treaptă în treaptă cu riscurile de rigoare, un atare risc dând și peste mine în septembrie 1976, când am fost scos din pâine de la ziarul Tinerimea Moldovei pentru promovarea spre publicare a unui eseu în care era pomenit și munteanul prounionist Grigore Alexandrescu, prieten cu moldoveanul prounionist Mihail Kogălniceanu...” (p.20). Mereu politicul ridica noi opreliști: „Prin anii 1968–1969 se întețiră represaliile pe „frontul ideologic”, fiind închis și raionul de carte românească al librăriei „Meridiane”. Cehi, polonezi, nemți (democrați!), cubanezi etc. – poftim, însă români– net, nelzia!/(nu, nu se poate!). Cărțile românești le puteam procura oriunde în altă parte a Uniunii Sovietice, numai nu și în RSS Moldovenească...” (p.22).Mai mult, notează autorul, „Pe căi diplomatice, prin oameni de cultură, editori, jurnaliști străini, de sub zidurile Kremlinului mai puteau fi expediate scrieri contestatare, ca să ne amintim de cele ale lui Soljenițin sau de romanul Doctorul Jivago al lui Pasternak. Însă la Chișinău, în RSS Moldovenească, nu existau ambasade și consulate străine, nu erau acreditați corespondenți din Occident, nu veneau în turneu formații teatrale, artistice de peste hotare...În genere, prin capitalele republicilor unionale, de cum încerca cineva să facă un gest de nemulțumire față de putere, fără amânare, o astfel de cutezanță era anihilată de ciclopii de tot soiul, de strădania lașă, obedientă a cozilor de topor autohtone ce-și luau simbria de la partid și Securitate. La Chișinău nu era posibilă circulația subversivă a samizdatului ce reușea să iasă din ghetoul său”. (p.88).Leo Butnaru subliniază cât de greu era să te împotrivești ideologiei comuniste mutilante și ce urme adânci a lăsat aceasta în conștiința de scriitor. Spiritul de frondă contra opresiunii ideologiei comuniste a fost, la el, cvasipermanent: „Simțeam necesitatea „de răzbunare” prin scris, prin creație. Venise timpul de a sfida până și amintirea ideologiei sovietice opresive, care voia să te facă orice altceva, numai să nu fii tu însuți. Cum spunea cineva, ajungeai să te simți străin în propria-ți ființă, în propriul tău destin. Iar cei care am ieșit oarecum altfel (e drept, nu prea mulți sau chiar foarte puțini, unități) decât ne programau canoanele sociale sovietice, bineînțeles că nu semănam cu mediul în care studiam, ne maturizam. În ochii și sub lupa supraveghetorilor ideologici ai acelei epoci noi eram niște, pardon, mutanți, niște corcituri, mai mult sau mai puțin periculoși/periculoase, în funcție de gradul fiecăruia de nonconformism.” (p.122).Afirmațiile și dovezile lui Leo Butnaru întregesc radiografia unei societăți oprimate de politic, mai exact, de ideologia comunistă copleșitoare, anihilantă, mutilantă. Un memento și un strigăt adresat prezentului și viitorului, printr-un discurs literar convingător, revelator.       

Generat în 0.385 secunde.