7305 cazuri COVID-19 în Moldova
3154 – cazuri active
3884 – cazuri vindecate
267 – cazuri fatale
Actualizarea datelor: 27 mai 2020 ora 00:32


Leo ButnaruGoogle Page Rank

Leo ButnaruLeo Butnaru


Fara Descriere
RSS posts

Corporative


Comenteaza





AVANGARDA RUSĂ, RAFTUL 1


În almanahul grupării literare „Mezaninul poeziei” din Moscova, cu pseudonimul Hrisanf își semna versurile și articolele Lev (Leon) Vasilevici Zak (1892–1980), cel care, peste ani, avea să devină pictor celebru, scenograf și sculptor. Atât numele grupării, precum și copertele almanahurilor „Vernisaj” și „Ospăț pe timp de ciumă”, apărute în anul 1913, i-au aparținut chiar lui. Iar cu pseudonimul Mihail Rossiianski publica eseuri teoretice. În toate ale ei, creația lui Zak-Hrisanf-Rossiianski constituie o componentă de prim-plan, reaccesată și comentată, în durata avangardismului și post-avangardismului rus, căutările sale prozodice anticipând imagismul, al cărui corifeu a fost, o perioadă, Serghei Esenin, iar protagonistul sui generis rămânând a fi Anatoli Mariengof. Unii dintre istoricii literari presupun că, de nu s-ar fi dedicat, în mare, artelor plastice, M. Rossiianski ar fi ajuns un poet cu adevărat remarcabil în veacul de argint rusesc.Așadar, Rossiianski e numele mamei, cel adevărat fiind Zak, iar prenumele – Lev (Leon), născut în satul Rasteapino din gubernia Novgorod. În cercurile evreimii din imperiul rus numele de familie Rossiianski era cunoscut, în anii `60 ai secolului XIX bunicul viitorului poet și artist plastic fiind unul din fondatorii societății mozaice din Moscova. Din prima căsătorie, mama sa, Rozalia Rossiianski, a avut trei copii, iar după moartea soțului se căsătorește cu farmacistul V. I. Zak care, în junețe, participă la mișcarea narodnicistă, fapt pentru care a fost deportat pe 10 ani în Siberia.  Lev Zak se naște gemene cu fratele său Simion, care avea să ajungă filosof eminent. În 1902, Lev este admis la gimnaziul Institutului de Limbi Orientale, unde leagă prietenie cu Roman Jakobson, reputatul savant-teoretician de peste ani, unul din marii lingviști ai secolului trecut. Peste șapte decenii, Jakobson va scrie prefața la volumul lui M. Rossiianski „Des perles aux aigles”, apărut la „Edisions Saint-Germain-des-Prés” (1975, Paris) în colecția „Peinture et parole”, parcă în siajul anticului adagiu Ut pictura poesis, în care, printre altele, invocă amiciția și colaborarea lor gimnazială, pe când Zak „era bogat în vise și presimțiri”. Împreună, cei doi colegi scriau, redactau și scoteau la lumină primele lor reviste, ilustrate de Zak. Jakobson continuă: „Peste ani, în 1913, în fervoarea confuziilor din ajunul războiului, au apărut din abundență numerele almanahurile «Mezaninului poeziei ruse», în care se evidențiau versurile lui Lev Zak, semnate Hrisanf, ce au lăsat urme neîndoielnice în poezia lui Maiakovski și Pasternak”.  În 1907, Lev Zak este admis la facultatea de Istorie și Filologie a Universității din Moscova, oraș unde, în 1913, împreună cu Vadim Șerșnevici, constituie gruparea de orientare ego-futuristă „Mezaninul poeziei”, în care se vor afirma Konstantin Bolșakov, Riurik Ivnev, Boris Lavreniov, Serghei Tretiakov, Pavel Șirokov și alte nume de referință ale avangardismului literar rus. În memoriile sale, Șerșenevici consemna: „Fiind pictor, poet, teoretician, Zak știa să ne mobilizeze prin sinceritatea și cumpănirea sa. El avea zeci de profesii, una bruind-o pe o alta. Era un minunat grafician, mai toate cărțile editurii noastre având copertele lui. Iar fiece număr de revistă scriitorul Zak îl umplea cu multiplele sale pseudonime”.În perioada septembrie-decembrie 1913, „Mezaninul poeziei” publică almanahurile „Vernisajul”, „Ospăț pe timp de ciumă” și „Crematoriul bunei cuviințe”, în toate Hrisanf (Zak) semnând versuri. Este pregătită pentru tipar și prima carte a lui Rossianski-Zak-Hrisanf, „Improvizații pirotehnice”, care, însă, nu avea să fie publicată. Iar de atunci, pe durata a șase decenii, numele poetului Rossiianski nu mai apare în presă, cu toate că autorul nu a încetat niciodată să scrie versuri. Iar în anul 1970, când Lev Zak cunoștea deja gloria pictorului afirmat în plan transfrontalier, la München îi apare volumul de versuri „Dimineață interioară”, ce surprinde cu adevărat și apreciat drept incontestabilă valoare literară. El este ca și cum continuarea structural-stilistică avangardistă, fapt remarcat și în recenzia sa de Jüri  Ivask: „Unul din procedeele preferate ale lui Rossiianski ține de așa-numita etimologie poetică, el selectând frecvent cuvintele în conformitate cu asociativitatea sonoră, precum Hlebnikov, Krucionîh... La Zak sonoritățile predomină, dau tonalitatea poemelor”. În procesul traducerii, am remarcat inflexiuni venite din posibile surprize ale scrierii ce se zămislește în tainele subconștientului. Poemele de proporții „Cai și zile”, „Răspuns vântului”, „Perle pentru vulturi”, „Încălțămintea iubirii”, „Gustul erosului”, altele, de natură prozodică cvasi-suprarealistă, se înrudesc, implicit, cu „Versurile automate” ale lui Boris Poplavski, autor extrem de dotat, din păcate mort la Paris în anii 30 ai secolului trecut, în urma unei supradoze de narcotice. Este ineficient să cauți partea de subconștient, de suprarealism, de scriere automată, pe de o parte, și luciditatea, proiectul asumat, de care s-au folosit poeți ca Poplavski sau Rosiianski. Însă în versurile lor există semne, ecouri ce ar veni, parcă, din afara conștiinței autorului, în corelație cu elemente relativ recognoscibile și „descifrabile”, ca posibile construcții prozodice articulate. Citind și comentând poezia lui M. Rossiianski, este indicat să pornim de la ideea că procesului de creație îi este specific ceea ce Baudelaire numise „sinestezie”, poeticul asociațiilor, simbolurilor, semnelor ce apar permanent, venind „din exteriorul” conștiinței. Iar creatorului îi rămâne neclar (la nivel rațional, logic) despre ce povestesc ele, ce vor să comunice. Concomitent, prezența unei subiectivități extreme, nașterea poemului în și apariția lui din cele mai intime, enigmatice profunzimi ale personalității autorului fac ca în versurile cvasi-automate să există o tonalitate emoțională pregnantă, energie, calități estetice de necontestat, chiar dacă sub aspect informațional, comunicativ scriitor-cititor, ele rămân oarecum tainice. Însă nu se poate crede, cum o fac unii, că versurile automate ar fi absolut lipsite de mesaj. Aceasta o spun și necunoscătorii muzicii clasice care, în schimb, de admiratorii acesteia este mereu interpretată, sub aspect semantic, căutându-i-se valențe, subiecte în extrema subiectivitate, ca posibilități de înțelegere personală ce pot să nu coincidă cu cele ale altor melomani (în cazul nostru: cititori-cunoscători de poezie).În poemele „neclare”, a-subiect ale lui M. Rossiianski există elemente metaforice sugestive, memorabile, ce pot fi nu doar percepute ca senzație, emoție, ci și pricepute, demne de admirație pentru sensurile lor ingenioase, în stare să te ducă spre alte înțelesuri. Sunt, parcă solitare, unele versuri axiale, orientative în texte și contexte; versuri ce radiază ca niște nuclee energetice. Ar fi parcă o nuclearizare ce asigură propulsia poetică, diversitatea de nuanțe-sensuri a spectrului metaforic. M. Rossiianski e din rândul poeților rămași apropiați avangardismului, în albia căruia au debutat și s-au format. Un avangardism moderat, ar fi de menționat, amintindu-ne că, pe timpul „Mezaninului poeziei”, Vadim Șerșenevici susținea că Zak-Hrisanf „târa” respectiva grupare spre un futurism „academic”: „În contraponderea simplității grupului în fruntea căruia se aflau David Burliuk și Vladimir Maiakovski, în baza unei ample cercetări lingvistice, estetul Zak a dezvoltat teoria «cuvintelor-miros», sub pseudonimul Mihail Rossiianski luptând aprig cu lipsa de obiect a neologismelor verbocreate de Krucionîh. Spre deosebire de cubofuturiști, el nu nega poezia veche, tinzând să edifice futurismul «pe temeiurile depășirii clasicismului»”.În fine, prozodia lui M. Rossiianski ar fi o exemplară confluență a clasicismul cu avangardismul moderat, de o stilistică specifică poeților care, nu de puține ori, practică discursul suspansului, semi-spusului, semi-tainei, sugestiei și perspectivelor ideatice lăsate la discreția cititorului (de data aceasta, nu a celui de rând) care, firește, este unul receptiv, inteligent.P.S. În anul 1920, împreună cu familia, Lev Zak-Mihail Rossiianski părăsește Crimeea, spre care înaintau trupele bolșevice. Ajunge la Constantinopol, apoi pleacă la Roma, Florența. Din 1922 locuiește la Berlin, în 1923 transferându-se la Paris. Moare la 30 martie 1980 în orașul Vanves, încorporat Parisului. *     *     *Nu din voința mea ci din a taPoezia se preface orală vorbire Și adapă cu mortar tareLiniștea și sarea-n sclipireO provocatoare de lacrimăEsență cosmică serul azurului!Pământul și ceru-s create în prozăCum metrica înscrisă a prunculuiLatinește și cu clară caligrafieÎncondeiate-s zilele nopțileMie nu-mi rămâne decât să fiu Traducător acestor rânduri subtileMie nu-mi rămâne decâtSă fiu pontatorul cereștilor sfereCe ar trece în paragrafe cât areFiece înger vise pâine mistereNu-mi rămâne decât de pe dușumeleSă strâng bucăți de texte vitaleCăzute din largile poale siniliiAle veșmintelor tale(1942)*      *     *Răstignindu-i pe cei plăpânziBarbarii dormeau și beauDin potirul mameiNegrulLapte al nopții!Fără a cunoaște otravaTu treci pe alăturiBolborosite urlete ale morțilorNu-ți vor impune să te întorciPământuleO minunate roade-a omuluiLiniște credințăSpălându-văV-ați strâns aripileȘi tu îngereCopii leproșiMușcați de câiniFlămânzi rodTimpulCine va înfrânaInima cu furieCine va aprinde părul tăuCu uraPentru ca tu precum făcliaO îngereCu cărbune răzbunătorSă caziPe puroierea nopțiiUnde copiii omuluiStăpânul Îi întindeÎi așterne?(1942)*     *     *Tu nu-mi dai miereaCu care se hrănesc nopțileNu mă lași să intru-n orașul din fața meaAle căror ziduriNu-s povestite de viseȘi unde anonimele ulițe nu-s decâtLiniile din palma taÎn schimb mi-ai datSoare ochi și brațeO soarePlantă crescută de mineDin țărâna ceruluiȘi tu brațulePârghie mișcată de inimăTu pasăreAscultătoare de noi doi!Ochilor! Voi ochilorDin care se prelingeBăutura nopțiiȘuvițele căreia se transformăÎn piatră humă și peșteÎn fiară și pasăreÎn lumină și trup!Iar tu mi-ai datCorabia ce acosteazăLa țărmurile trans-temporaleUnde-i izvorulLiniștii și spațiuluiM-ai adăpostit în atelierul tăuUnde sângele-mi își urmează circuitulȘi unde din umezeala muțenieiIese mulajul Cuvântului  –Zile și lucruri.(1942)*     *     *Simple cu simple lucruri și cuvinteApă pâine sareÎngreuiate de orele lumiiTrec turme-n înserareDe ore îngreuiateTulpinile de codru desSimple cu simple lucruri și cuvinteFurie eresSimple cu simple lucruri și cuvinteCăldura carnea trupului meuCu orele omeneștiE-mpovărat DumnezeuSimple cu simple lucruri și cuvinteVis și umbră mutăLa picioarele lui Isus plescăieZiua abia născută(1942)*       *     *Pe pajiștile tăceriiÎnveșmântați a moarteOmul și visulTandru înțelepțitDe binefacerea renunțăriiFiul rătăcitorApele beatitudiniiAu atins piciorulNeașteptaților copiiNobila vestitoareCopii în lumina solarăSunt de picior atinșiPosomorâtele întâlniriDintre om și visNimic n-ar fi mai aspruZadarnica acalmieUnde-noptează noriiFiințării și visului(1942)*       *      *Ce le-aș răspunde spațiilorCe i-aș spune cerului?Liniștea taÎmi cercetează inimaDe ce mă pui la încercareCu pajiștea cu ogorul tău?Veniră turmele mănând umbreleSemănate de tineO iubire o copilărieA fiarelor și plantelorNeprihăniții trăiescÎn trupul ce mi-i datNu osândi DoamneJocurile și orgiileStelelor tale dinSipetul sânului meu(1958)*       *     *Cenușă pâine gânguritulVieții și stelelorLumea izvodește negrăbitPe cel de care-a fost creatăAruncată-i povaraÎn flacără și scrumCine bău dar nu până la fundÎnșelătoarea vreme?Ea a istovitȘi semne și soroaceÎnger posomorâtDuh singuraticPeste scrum și pâineSe aplecă și plângeȘi inima trebăluieșteCertându-se cu cerul(1958)

LA SOLICITAREA COLEGEI ANDREA H. HEDEȘ, A EDITURII „NEUMA” CITESC DIN POEMELE LUI VELIMIR HLEBNIKOV
PRO AVANGARDA


Leo ButnaruContemporaneizarea conștiinței și creativității Nu o singură dată, am fost solicitat să mărturisesc despre atașamentul meu față de avangarda istorică și post-avangarda din aceste vremuri. Bineînțeles, mai totdeauna porneam de la traducerile, pe care le-am făcut din avangarda rusă, ucraineană sau franceză. În jur de 25 de antologii și volume ale autorilor-avangardiști. Dar și a altor 15 cărți ale post-avangardiștilor care, bineînțeles, s-au revendicat de la predecesorii lor. Din acest motiv am și numit două volume de miniatură poetică rusă „Orizont testamentar”. Se puteau numi la fel de semnificativ: „Ștafetă testamentară”.

Prin urmare, să spun ceva despre românizarea avangardei și a împrejurimilor ei…Probabil, această pasiune de traducător ar fi ca o revanșă, râvnită din adâncile-mi juneți, când majoritatea celor ce făcuseră epocă la începutul secolului XX prin categorice reforme literare erau interziși. În genere, societatea sovietică nu însemna decât un sofisticat și stupid sistem prohibitiv. Ceea ce se numea epoca represans. Despre aceasta am scris, am argumentat în prefețele, notele biobibliografice, pur și simplu în notele la antologiile de poezie, proză, dramaturgie, manifeste literare, dar și în cele ale autorilor publicați-solo (Velimir Hlebnikov, Vladimir Maiakovski, Marina Țvetaeva, Osip Mandelștam, Igor Bahterev, Boris Pasternak, Daniil Harms, Nina Habias, Boris Poplavski, Anatoli Matriengof, Tatiana Veciorka…). Tocmai despre aceasta spune cu întreaga sa ființă antologia „Avangarda – jertfa Gulagului”. Dramatică percuție de ecou străbate cele circa 400 de pagini ale antologiei „100 de poeți ai avangardei ruse”, dar, mai cu seamă, antologia megalitică, să zic așa, „Panorama poeziei avangardei ruse”, unde, în 1 600 de pagini, format academic, apar mostre din creația a circa 250 de autori. Alte motivații de a nu renunța la perseverență în realizarea unui proiect, ca și predestinat, de valorificator, antologator și traducător al avangardei?... Eu unul sunt sigur că, la orice vârstă, prin (de la) creația protagoniștilor avangardei noi, cei de azi, putem învăța mai eficient ce ar însemna libertatea de creație și chiar de a crea în spiritul acestei libertăți. La avangardă – deja clasicizată și ea, încât s-ar putea spune: la universitățile, academiile avangardei – generațiile prezente, dar și cele viitoare mai au a face școală. Întru mereu necesara răscoală contra anchilozării, clișeizării, ba chiar a ceea ce se numește, uneori, azi, „moartea literaturii”. În orice epocă, de atunci încoace, au fost mulți autori tentați de a subscrie, fie și în mod generic, sub manifestul futuriștilor, intitulat „O palmă dată gustului public” (foarte actuală, palma, și azi!) sau sub cel botezat „Duceți-vă dracului!”, dacă e să te gândești la gogomăniile emanate non-stop de autorități, politica de stat (pe loc...) etc. Dar parcă nu e actual-tentant îndemnul din unul din manifestele avangardei românești, publicat acum optzeci de an, – „cetitor, deparazitează-ți creierul!”?  Astfel că eu îi compătimesc pe cei nefamiliarizați cu avangardismul, dar care, din solidaritatea prostiei, primitivismului, provincialismului, crâcnesc, uneori violent, contra avangardei, ca suflu reformator, reînnoitor, de sanitație în literatură, estetică, cultură, gândire în general. Cutezanța nonconformist-avangardistă este eficientă în combaterea absurdității filate din ignoranță, suficiență de sine, iluzie de mărire și glorie perpetuă...Și iarăși mă întreb: De ce avangarda? Pentru că ea îi vorbește mai eficient, să zic, imaginației mele, mi-o impulsionează, mi-o stimulează, mi-o aprinde mai îndrăzneț. Și mai… inventiv. În munca de românizare a avangardei, am înțeles, până la convingere, că traducerea e undeva la mijloc dintre congenital și tangențial; dintre suprapunere și supunere (întru o cât mai mare asemănare dintre original și transpus). Traducerea este starea de mijloc dintre original și înstrăinare de sens. Este un echilibru de împăcare a imposibilului cu posibilul la mijlocul distanțelor dintre acestea, când cedările vin din ambele părți. Este esența medie dintre ceea ce-i dat și eventualul prizonierat, dintre ideal și oarecât-ul desfigurat. Este distanța împăciuitoare dintre întâlnire și despărțire. Traducerea e calea de mijloc.Și aici mă refer nu la o traducere în general, ci la cea care se află, „se întâmplă”, la con(i)fluența limbajului artistic cu filologia, cu lingvistica, altfel spus – cu știința. Inclusiv (anti)știința… intraductibilității, – e de menționat, pentru a putea cuprinde cât mai coerent și mai eficient efectele conjuncțiilor (conjugărilor elementelor întru unitate), dar și pe cele ale disjuncțiilor inevitabile, neconcordanțelor, ba chiar discordanțelor care, de unii exegeți, sunt oarecum nefondat scoase în prim-plan, pentru a susține că, în genere, un text poetic creat într-o limbă anume nu poate fi tradus într-o altă limbă. E o exagerare ce poate fi depășită prin recreare poetică, de text, context, subtext, formă, pentru a se putea păstra cât mai mult din conținutul originalului în varianta originalului-traducere.În mod concluziv, ar fi de constatat că motivațiile necesității avangardei în preocupările tale, în destinul tău le identifici prin intuiții, lecturi, studiu, empatie, în retro(per)spectivele istorice, dar – important de reținut – pe care le sesizezi și în prezentul propriilor atitudini și predispoziții creatoare, preferințe și atașamente artistice afine autorilor, lumii de până la tine. Implicit... explicit vorbind, eu sunt dintre cei care cred în validitatea percepției, modului-metodei (ambele la plural) de a crea și în contemporaneitatea noastră în spiritul (și spectrul) novatoarelor stilistici imprevizibile, surprinzătoare ale avangardismului. În genere, avangarda mi se pare a fi predestinata dinamică întru perpetuă contemporaneizare a conștiinței și creativității umane.
INTERNAȚIONALIZAREA STEPELOR




 Multietnicitatea poezie ruse are o tradiție de secole, unul dintre înaintemergătorii ei nefiind altul decât prințul moldav Antioh Cantemir (1709-1744), deschizătorul de drum pentru prozodia și stilistica poetică modernă rusă, Aleksandr Pușkin (1799-1837), fiul unui african, Mihail Lermontov (1814-1841), descendent dintr-o familie scoțiană, la origini trăgându-se de la cvasi-legendarul bard-proroc Thomas Learmonth (sec. XIII), Gavriil Derjavin (1743 – 1816), coborând din tătarii de pe Volga, după ce un anume Brahim-murza a părăsit Hoarda de Aur, ajungând la Moscova, unde, după ce este creștinat, se află în slujba țarului. Au existat și alți mari poeți, pe care diverse popoare i-au dăruit Rusiei, iar printre ei, bineînțeles, Osip Mandelștam, Boris Pasternak sau Iosif Brodski, vlăstare din neamul biblic, iar ca vocație și incantație, metaforic „precizând”, din Cântarea cântărilor.În lung timp de elaborare a „Panoramei poeziei avangardei ruse”, am constatat că din cei peste 250 de autori antologați cam fiecare al șaselea avusese descendență israelită. Și iată respectivii autori în acest volum antologic, ce oglindește mișcarea și afirmarea poeziei avangardei ruse, dar și a celei universale la începutul secolului trecut. Primele manifeste ale avangardismului rus, care aveau un caracter combativ, patetic, alcătuite din fraze laconice, energice, imperative, aproape ca ordinele de luptă, au fost elaborate, semnate, colectiv sau personal, și de Osip Mandelștam („Dimineața acmeismului”, 1912 / 1913), Benedikt Livșiț („O palmă dată gustului public”, 1912; „Juvelnicul juzilor”; „Duceți-vă dracului!”, 1914; „Manifestul zburătoarei federații a futuriștilor”,1918), M. Rossiianski („Mănușă aruncată cubofuturiștilor”, 1913), Boris Pasternak, Viktor Șklovski („Un stop de dohot”,1915), Dmitri Maizels („Proclamarea lumenismului”, 1921), Ilya Selvinski, Vera Inber, Evgheni Gabrilovici („Construcția sub jurământ a poeților-constructiviști”, 1922-1923, „Declarația centrului literar al constructiviștilor”), Boris Kușner, Osip Brik („Pentru ce luptă frontul de stânga al artelor”, 1923). Dziga Vertov („Noi”, 1923)... În majoritatea acestor declarații/manifeste se pretindea în mod intransigent o modificare radicală a paradigmelor, canoanelor, școlilor și curentelor de până la cei care le lansau, anunțând noi modalități de valorificare estetică, artistică a lumii. Ruptura categorică s-a produs în confruntarea futurismului cu simbolismul cu care, de altfel, era în opoziție și akmeismul (zis și: adamism), numai că acesta o făcea într-un chip moderat, caracteristic pentru semnatarii notificărilor inter-colegiale, inclusiv și în cazul lui Osip Mandelștam („Dimineața akmeismului”). Cei mai impetuoși însă în atacurile asupra tradițiilor anchilozante s-au arătat futuriștii și cubofuturiștii. Un alt element definitoriu: dacă scriitorii de până la avangardiști, în speță simboliștii, căutau să se unească prin declarațiile lor, să se consolideze, manifestele avangardei par a avea un caracter centrifug, ducând la singularizare, la răzlețire, inclusiv în mediul uneia și aceleiași asociații sau grupări scriitoricești. De obicei, manifestele avangardiștilor erau concepute în spirit combativ, ca armă, de unde, nu de puține ori, terminologia militară, tonalitatea ofensivă, de genul: „crezul nostru artistic de luptă”, „îi provocăm pe adversarii noștri”, „noi anunțăm lupta cu”. Fondatorii Asociației Artei Reale declarau: „Nu există o altă școală mai dușmănoasă nouă decât transraționalismul. Fiind oameni realiști până în măduva oaselor, noi suntem primii inamici ai celor care golesc cuvântul, transformându-l într-o corcitură neputincioasă, fără sens”. Semnatarii considerau manifestele importante pentru auto-prezentarea unui grup unitar, întemeietor sau refondator paradigmatic, contrapus mediului literar, artistic, în general. Lansatorii de manifeste se percepeau pe ei înșiși ca pe niște conchistadori ai spiritului, deschizători de drumuri. Într-o antologie a manifestelor avangardei din toată lumea, „Palma dată gustului public” din 1912 a futuriștilor ruși ar trebui să aibă undeva prin vecinătate îndemnul din 1924 al lui Ilarie Voronca: „Cetitor, deparazitează-ți creierul!”. Actualitatea ideilor din cele două manifeste (de parcă ar fi fost scrise… mâine!) face să nu ne gândim la decalajul literaturii române în raport cu fenomenul avangardist european, care îl „delegase” în lumea mare, ca novator revoluționar al discursului literar-artistic, pe Tristan Tzara.Chiar dacă suntem de părerea că gustul public trebuie șfichiuit și astăzi (în epoca kitschului aproape generalizat) cu aceeași fervoare ca acum 100 de ani, nu se cade să facem abstracție de faptul că, în zilele noastre, celebra și răsunător-pocnitoarea „Palmă…” ar părea oarecum singulară, scoasă din contextul proclamațiilor radicale. Deoarece, cu timpul, s-a produs o decantare ideatică și de atitudine, încât, prin opera lor artistică propriu-zisă, semnatarii par să fi degajat acest manifest de unele excese, cum ar fi (fost), spre exemplu, îndemnul de a-i arunca „de pe Nava contemporaneității” pe marii înaintași (Pușkin, Dostoievski, Tolstoi etc.). Același lucru îl presupunea și radicalismul avangardiștilor români: Ion Vinea – „Jos Arta,/ căci s-a prostituat!” (Contimporanul; nr. 45, 1924) sau jubilația lui Sașa Pană – „uraa uraaa uraaaa/ arde maculatura bibliotecilor” (unu, Nr. 1, 1928). Apoi, în linii mari, Proclamația Președinților Globului Pământesc (1917) a lui Velimir Hlebnikov poate fi pusă (sau: adusă) în raport cu ideile unuia dintre cele șapte manifestele dada, apărut la Zürich în martie 1918 și în care era exprimat regretul că încă nu se cunoaște o „bază psihică comună întregii umanități”, pentru a se aplica efectiv programul... destructiv-reînnoitor al dadaismului. Trebuie reținut faptul că, în toată amploarea și diversitatea manifestelor și manifestărilor propulsate de protagoniștii atât de diferiți în datele vocației lor, originalitatea proiectelor avangardismului consta și în promulgarea unui nou statut al artistului și a operei acestuia, implicând un raport special între teorie și practică, de unde și numeroasele declarații dinamitarde, dintre care una, precum aminteam, se intitula pur și simplu Duceți-vă dracului!. Nici se putea altfel pentru acest grup atipic de literați foarte talentați, unii dintre ei chiar geniali, însă care, la acel moment, nu erau decât niște – să metaforizăm nițel – militari (oșteni ai cântecului) din trupele de... anti-geniu, ce aruncau în aer podurile canonice fortificate de predecesori. Lectura și sistematizarea manifestelor, declarațiilor, ca într-o pasiență mereu imprevizibilă, relevă tocmai… contrariul rigurozității, posibile sau doar dorite, pentru că în perioada ei de (re)evoluție, de căutări febrile, de invenții și teoretizări, de decepții și deziceri literatura începutului de secol XX nu putea să se arate extrem de severă cu sine, delimitându-se cu tot dinadinsul ca rețea, școli și tendințe, curente și personalități „distincte”. De regulă, delimitările, caracteristicele, ambițiile, tendințele se remarcau doar în manifeste – care erau și ele, de fapt, literatură propriu-zisă (e drept, uneori cam... dură) –, semnate de cei care se declarau akmeiști (adamiști), ego-futuriști, cubofuturiști; imagiști, expresioniști, oberiu (adepți ai artei reale), suprematiști (în pictură) etc. Apoi: intuitiviștii, luciștii, viitoriștii, nicevokii (nimicniciștii), biocosmiștii, lumeniștii, form-libriștii, emoționaliștii, fuiștii etc., pentru că, în întinsa Rusie țaristă, apoi post-revoluționară, bolșevică, se scria pretutindeni literatură, lansându-se și manifeste. Concepeau manifeste, deja în limbile lor naționale, confrații întru slavonism ai rușilor – ucrainenii și belorușii, având și ei colegi evrei. Însă dincolo de experimentul radical, de renunțări la forme, stiluri, metode sau de căutarea cu orice preț a elementului novator, avangarda, în constantele sale deja „clasicizate”, rămâne a fi arta propriu-zisă care confirmă că, de cele mai multe ori, adevărata poezie e „dincolo” de principiile declarate în diverse manifeste și chiar e creată în afara lor de înșiși semnatarii respectivelor proclamații. În poezia adevărată a existat totdeauna ceva care nu se lasă supus analizelor literaturologice de un raționalism sui generis. Pe deasupra, lectorul (in fabula, domnule Eco!), de multe ori chiar și cel avizat, citește literatura fără a cunoaște principiile care, chipurile, ar fi stat la baza ei; principii declarate de autori și nicidecum respectate orbește de ei înșiși. În fine (de etapă, de sub-temă), intervine un dramatic sine qua non: fie că vorbim de avangarda rusă, în ansamblu, sau doar de anumite componente ale ei, nu putem să nu invocăm sălbăticia stalinismului, căruia i-au căzut jertfă sute de mii de intelectuali, creatori de artă, inclusiv mulți scriitori din prima jumătate a secolului trecut. Printre avangardiștii lichidați de NKVD, morți în GULAG sau terorizați de bolșevici în viața civilă sunt și autori, din creația și destinul cărora se conturează această antologie: Benedikt Livșiț (1887–1939), Boris Kușner (1888 – 1937), Osip Mandeștam (1891–1938), Serghei Neldihen (1891 – 1942), Aleksandr Iaroslavski (1897 – 1930), Nikolai Erdman (1900 – 1970), Volf Erlih (1902 – 1937).Dar privațiunile și teroarea morală la care a fost supus Boris Pasternak? Între anii 1946-1955 el scrie una din principalele sale cărți, romanul „Doctorul Jivago”, însă neacceptat de editurile sovietice, apărând, în 1957, în Italia, după care urmează versiunile engleză, franceză, germană, suedeză. În 1958 lui B. Pasternak i se decernează Premiul Nobel, fapt ce declanșează în URSS o furibundă campanie denigratoare la adresa autorului. Drept (strâmb!) rezultat, este exclus din Uniunea Scriitorilor, la stadiu incipient punându-se pe rol chiar și un dosar ce stipula „trădarea de patrie”. B. Pasternak refuză premiul. (Printre altele, în „Declarația TASS” din 2.11.1958 – ca în timp de război, nu? – se spunea: „În cazul în care B. L. Pasternak va dori să părăsească pentru totdeauna Uniunea Sovietică, orânduirea socială și poporul pe care le-a calomniat în opul său antisovietic «Doctorul Jivago», organele oficiale nu-l vor împiedica s-o facă. I se va oferi ocazia să plece din Uniunea Sovietică și să încerce personal toate «minunățiile raiului capitalist»”. Astfel se anticipa un alt caz, cel al lui Soljenițîn.) Diploma și medalia Premiului Nobel avea să le primească, în 1989, fiul scriitorului…Unul din cele mai dramatice destine sub teroarea bolșevică l-a avut Osip Mandelștam. Uneori, autoritățile bolșevice încercau „să-i între în voie” lui Mandelștam, de fapt să-i dezamorseze mesajul tragic al anumitor poeme, trecându-le cu vederea (cenzurii). Precum se întâmplă cu poemul „Leningrad” care, curând după ce fusese citit în public, se răspândise în multe copii (una din primele „probe tehnice” de pre-samizdat), fapt ce i-a decis pe cerberii autorităților să... legalizeze respectivul text. Numai că astfel de cvasijoc de-a pisica și șoarecele nu curmase și amenințările la adresa lui Mandelștam, care era sfătuit de „binevoitori” să plece cât mai repede din oraș. „Unul din oamenii bine intenționați cu adevărat, reprezentantul ziarului «Izvestia», l-a preîntâmpinat pe O. M.: citiți cât mai puțin acest poem, în caz contrar chiar vor veni să vă ridice”, își amintea soția poetului. Textul e de un dramatism sfâșietor: „...Petersburg! Eu încă nu vreau, nu vreau să mor;/ Tu ai toate numerele mele de telefon neliniștitor.// Petersburg! Eu mai am încă multe, multe adrese/ La care voi găsi ale morților glasuri stinse, funeste.// Eu trăiesc pe o scară neagră, și în tâmplă, de ori o mie,/ Mă lovește, rupt cu tot cu carne, zbârnâitul de sonerie,// Și noaptea-ntreagă aștept oaspeți scumpi să vină pe cărărușă,/ Noaptea-ntreagă mișcând din cătușele lănțișorului de la ușă”.Poetul se simte încolțit, nedreptățit, ceea ce-l determină să facă un pas de imens curaj, în noiembrie 1933 scriind celebrul text epigramatic:Noi trăim fără-a simți țărâna țării sub picioare,/ Vorbele noastre la zece pași nu se aud, nu țin,/ Iar când ne-ncumetăm la un sfert de întrebare,/ Ni se amintește de munteanul din Kremlin./ Degetele groase i-s grase, cât viermele fiecare,/ Și cuvintele grele aduc a puduri apăsătoare,/ Zâmbitorii săi ochi par de gândac pal-venin/ Și turetcile cizmelor îi sunt smolit-lucitoare.// Iar în juru-i adunătură de mahări-gât-subțire,/ El cu servituți de juma-oameni se joacă dezinvolt./ Unul fluieră, altul miaună, celălalt scâncește,/ Doar dânsul e ascultat, încruntat, tătuc știe-tot./ Ca pe-o potcoavă, ucaz după ucaz dăruiește –/ Cui în fund, cui în frunte, cui în ochi, din plin,/ Orice execuție – pentru el e trai-mălină-pe-tort/ Și lat este pieptul lui de osetin”.Traducere e făcută după varianta-autograf recuperată din arhivele NKVD-ului (în 1989), transcrisă de Osip Mandelștam în timpul anchetării sale.Versurile se răspândesc fulgerător. De data aceasta satrapii regimului au renunțat la mănuși! Luându-și un răgaz de câteva luni, să vadă ce și cum, în ziua de 14 mai 1934 dau buzna în locuința lui Osip Mandelștam. Percheziție! – care, își amintea Anna Ahmatova: „...a durat noaptea întreagă. Căutau versuri... Pe Osip Mandelștam l-au luat la ora 7 dimineață, deja se luminase afară... După un timp, – iar bătăi în ușă, o nouă percheziție. Pasternak, la care fusesem în acea zi, se dusese să roage pentru Mandelștam la [ziarul] «Izvestia», eu – la Enukidze, la Kremlin...” Mandelștam este arestat și exilat la Voronej, unde avea să se afle până în 1937. Probabil, își avuseseră rostul pledoariile celor doi cunoscuți poeți și cea a lui Nikolai Buharin. Se știe că Pasternak a fost chemat la telefon din Kremlin, având o discuție cu Stalin, discuție subiectul căreia era legat de Mandelștam. În fine, rezoluția lui Stalin a fost următoarea: „A-l izola, dar a-l păstra”.Poetul continuă să-și trimită textele redacțiilor, însă deja niciun rând nu avea să-i mai fie publicat. Revenind din exil, Mandelștam locuiește undeva în împrejurimile Moscovei. Viață grea de, aproape, cerșetor. Îl ajută unii prieteni, care nici ei nu o duceau strălucit.Iar în mai 1938 e arestat din nou. Parcă se împlinea profeția zeului Kronos dintr-un poem din 1910: „Când se-ntâlnesc lovitură cu lovitură/ Și chiar peste mine, fatal,/ Pendulul neobosit se clatină – nervură/ Ce-ar vrea să-mi fie destin ideal”...Așa e, personalităților vizionare, după nedreapta, dramatica lor trecere în lumea umbrelor, mai apoi li se caută corespondențe (retro-)premonitorii în propria-le creație, ca autoreferențialitate întru fatalitate. Iar Mandelștam ne-ar oferi, parcă, unul din exemplele cele mai edificatoare, pentru că și mai înainte de 1910 simțea implacabila sabie-pendulă a lui Kronos-„călăul” peste creștet, peste inimă, peste destin: „Și a celui mort nelibertate/ Mereu surâzător cristal!” (1908). În 1938, Osip Mandelștam moare pe 27 decembrie, adică în a treia zi de Crăciun, iar poemul său din 1908 – să remarcăm! – se numea „În pădure brazii de Crăciun”! Poetul, cu „a celui mort nelibertate”, se stingea într-o baracă tăinuită printre brazii Extremului Orient... Peste toate, ca un sfâșietor bocet biblic, se însonoriza, de la sine, scrisoarea pe care i-o expediase, în anonimatul GULAG-ului, soția Nadejda (în românește, numele se traduce: Speranța!); sfâșietoare ca un plânset universal răsuna ea, scrisoarea din 28 octombrie 1938, păstrată ca prin minune: „Osia, scump și îndepărtat prieten!... Dragul meu, nu există cuvinte pentru această scrisoare, pe care tu, probabil, nu o vei citi niciodată. O trimit în spațiu. Poate că te vei întoarce, dar eu nu voi mai fi. Și aceasta ar putea fi ultima amintire... Fiece gând e despre tine. Fiece lacrimă și fiece surâs – pentru tine sunt. Eu binecuvântez fiece zi și fiece oră din viața noastră amară, prietenul meu, însoțitorul meu, oarba mea călăuză... Viața e lungă. Cât de îndelung și de chinuitor e să mori însingurat – însingurată. Oare chiar nouă să ne fie dată – nedespărțiților – atare soartă? Chiar noi – țânci, copii, tu oare – îngere – să o fi meritat?... Nu știu de ești în viață... Nu știu unde ești. Nu știu de mă vei auzi. Știi doar cât te iubesc. Nu am reușit să-ți spun cât de mult te iubesc. Nu pot spune nici acum. Doar spun: ție, ție...Ești mereu cu mine, cu mine – cea sălbatică și rea, care nicicând pur și simplu nu a putut plânge, – eu plâng, plâng, plâng...Sunt eu – Nadia. Unde ești? Adio...”Mandelștam invocase necurmat imaginea pendulului fatal, în anii 30, cei mai grei din ursita sa, scriind în poemul „Miez de noapte în Moscova”: „Eu voi ridica greutatea din sticlă/ A ceasului de la bucătărie ce-aleargă peste poate./ Să vezi deja cât de aspru e timpul.// (...), nu implora, nu te jelui! Țist!/ Să nu scâncești – au de aia intelectualii din popor/ Își scofâlciseră ciubotele, pentru ca acuma eu să-i trădez?/ Noi vom muri ca infanteriștii,/ Dar nu vom proslăvi nici răpitor, nici zilier, nici minciună”.Să ne amintim de „mormântul în văzduh” al poetului. Acolo – unde? – există, probabil, o transparentă piatră tombală pe care, de asemenea translucid, precum cu o rază de soare, sau de lună, stea nocturnă, e scris, alb pe alb, ceea ce în cer înseamnă și negru pe negru; e scris următorul epitaf al Poetului Osip Emilevici Mandelștam: „Nu voi proslăvi nici răpitor, nici zilier, nici minciună”. Asta – totdeauna, dar mai ales când biblicul toiag de migdal dă în floare. Nu se știe nici de mormântul altor poeți, amintiți mai sus... Încât deloc ocazional-sentimentală, ci dramatic-semnificativă găsesc posibilitatea de a invoca, în românește, numele acestor poeți, pentru că scriitorii au nevoie de solidaritate chiar și atunci când, fizicește, ei nu mai sunt în viață; au nevoie de perpetua solidaritate întru spirit, în lupta cu răul, o monstruoasă fațetă a căruia a învederat-o bolșevismul, „stânga” comunistă.*  *  *Precum se va înțelege și din cele mai reprezentative texte ale unora dintre autori, prin pluralitatea opțiunilor avangardismul rus se înscrie perfect în albia mișcării artistice radical-înnoitoare europene, chiar dacă unii dintre protagoniștii săi avuseseră polemici aprinse cu Filippo Tommaso Marinetti, când italianul le vizitase țara (1914). Patria creației este viitorul, zic cubofuturiștii. „Dintr-acolo adie vântul zeilor cuvântului”. În felul acesta și-au conceput budetlenii (viitoriștii, cum ar veni)sintezele (și alchimia!) dintre spiritul/specificul autohton rusesc și spiritul timpului general-european, în concordanță cu care erau, în primul rând, autorii consângeni cu mitologicul evreu rătăcitor. Iar cel rătăcitor, pe care destinul îl poartă de pe un meleag pe altul, în bucuria sau vitregia existenței bineînțeles că își pune, își repune problema propriei sale identități ca om, ca personalitate. În cazul nostru, a prezenței autorului de origine israelită în contextul literaturii ruse, al cărei protagonist e pe cale de a deveni. Astfel, în polemică dură, principială cu unii din oponenții și denigratorii săi, Mandelștam face o declarație de principiu (10 octombrie 1928, ziarul „Vecerneaia Moskva”), în contextul poziționării sale delimitându-se pe sine ca iudeu trecut la luteranism – de sine ca poet: „Iar acum, când toate scuzele au fost rostite, – lăsând la o parte orice migdalită, eu – sunt poet rus...” Aici se cer unele nuanțări: din rusește, „mindal`niceat`”, ceea ce am dat ca migdalită, s-ar traduce, în echivalență românească, drept: a nu fi peste măsură de sentimental; a se purta reținut. Numai că poetul pornește, imanent, de la numele său: din varianta-i germano-idiș, „Mandelștam” se traduce „tulpina migdalului”, astfel amintindu-i cititorului elevat despre minunea ce se întâmplă în Biblie: „...iată toiagul lui Aron, din casa lui Levi, odrăslise, înmugurise, înflorise și făcuse migdale” (Numeri, 17, 8.). Se referise la această etimologie, aluziv-metaforic, și într-un poem din 1914: „Ca toiagul țarului în cortul prorocilor / La noi solemna suferință înflori revărsat”. Iar în poemul „Toiagul” (1914, 1927) simbolul e „descifrat” și legat de starea sacramentală a autorului: „Toiagul meu, libertatea mea – / Al existenței vertical miez, / Cât de curând adevărul meu / Va deveni al poporului crez?” Într-un răvaș din 12 decembrie 1936, poetul își pune la curent tatăl: „...scriu versuri. Le cunosc valoarea, fără a mai întreba de altcineva...” Iar la începutul anului 1937 i se confesează lui Iuri Tînianov: „Iată deja un sfert de veac, de când, amestecând importantul cu fleacurile, eu plutesc (năvălesc) spre poezia rusă, însă curând versurile mele se vor contopi cu ea, modificând anumite lucruri în compoziția și conținutul ei”. Nu era un autor naiv, din seria „portrete ale artiștilor la tinerețe”. Era poetul matur, la 46 de ani împliniți.După șir de decenii trecute, și azi în Rusia poetul ovreu își pune problema implicitei reîntoarceri la origini, a poziționării sale între etnia din care vine și limba în care scrie, a personalizării sale... mixte, etno-lingvistice, precum se poate înțelege și din unele texte ale Verei Pavlova, remarcabilă reprezentantă a literaturii ruse contemporane. Autoarea dispune de o fantezie mobilă („eu, văduva cuvântului ucis”) în/prin care alchimizează ingeniozități lingvistice, verbocreatorii, uneori intraductibile, însă de coloratură pur rusească („limba rusă în gâtlej/ acută, ca apendicita”), posibile într-o limbă plăsmuită nu doar de cele circa o sută de milioane de vorbitori/ scriitori/ cititori nativi ai ei, ci și de atâția alți reprezentanți ai multor națiuni conviețuitoare în fosta URSS, actualmente, restrâns, în Federația Rusă, dar și în diaspora ei, care nu doar încercau să vorbească relativ corect limba lui Pușkin, ci și interveneau cu sugestii inventive ce se abăteau de la normele academice de oricare ordin, însă deplin funcționale în contexte concrete de comunicare. Motivația modelelor lingvistice neacademice ar putea fi găsită, probabil, și în subtextul a două autoportrete: „Fața mea poartă pecetea unei rase bune/ chiar dacă această rasă/ nu are nimic bun:/ clerici siberieni, alcoolici din Vologda, evrei ucraineni/ se strigă unii pe alții prin somn în venele și arterele mele./ De unde și tăietura ochilor,/ oblicitatea lor,/ configurația pomeților ascuțiți –/ și care dintre noi e tătar?/ În schimb profilul meu e conturat ca demn de anticariat”; „Pe sfert – ovreică/ Pe jumătate – muziciană/ Trei sferturi – jumătatea ta./ Cam cine sunt eu – sută la sută?”. Răspunsul: sută la sută, ființa care se autoportretizează astfel este o poetă autentică, Vera Pavlova.Repet: atât de multipla descendență etnică a unui considerabil număr de autori ce scriu în rusește nu putea să nu ducă și la o diversificare estetică, ideatică a poeziei, la un fascinant caleidoscop (de registru) al esențelor sale asociative, metaforice. Pentru că poeți ruși sunt considerați unii tătari, armeni, ciuvași, evrei, ucraineni, români, kazahi, estonieni, coreeni, carelo-finlandezi, bașkiri, udmurți etc., etc., etc. (O fi aici frumusețea poetică venită în urma… răului deznaționalizării, rusificării. Cum s-ar spune, sentimente, dar și resentimente amestecate…)Diversificarea a fost stimulată și de „migrația” mai multor autori din Rusia în SUA, Israel, Germania, Franța, Anglia, mai puțini în Italia și Spania, etc., spații culturale, literare, industriale, de altfel de civilizație, care nu au putut să rămână nevalorificate, să zic, de sensibilitatea și inventivitatea prozodică a gastarbeiterilor (!) ce cultivă și recoltează poezie. Iar toate astea se întâmplă în albia și spiritul globalizării, prevăzut încă de poeții avangardei, care se racordau la și deja făceau parte din metabolismul cultural al contemporaneității transfrontaliere din primele decenii ale secolului trecut, creând în conformitate cu paradigma acelor vremi, fapt evidențiat, spre exemplu, și de următoarele versuri ale lui Mihail Semenko: „S-a dizolvat ecuatorul artificial, / La pragul meu deja crește bambus. /...Orice îngrădituri doborâți-le sonor – / Internaționalizați stepele”. De altfel, Semenko-autorul e un reprezentat „pur-sânge” (și cerneală!) al spiritului transfrontalier al avangardismului, scriind atât în limba ucraineană, cât și în cea rusă. În același context, remarca și Corneliu Ungureanu în poemele tânărului Tristan Tzara cele dintâi „tipare ale globalizării din literatura română” (Vitraliu, 2006, Nr. 1-2, p. 5.) Dar, în principiu, ca și focarele sale europene de rezonanță, avangarda nordică a (re)structurat câmpul literar, proclamând victoria prezentului asupra trecutului și propunând noi programe sau metafore canonice expresive, caracteristice modernității. În mare, budetleanismulcade sub incidența remarcii lui George Uscătescu, conform căreia „prin complicatele și consumatele experiențe renovatoare ale secolului a existat, poate, o singură permanență: aceea a futurismului”. Pentru că, dacă tot restul experiențelor și tendințelor avangardismului din acea perioadă „s-a consumat sau dăinuie în activitățile epigonice ale unor imitatori sau în revenirile fără profiluri proprii, futurismul constituie, în schimb... poate că unica permanență, firul roșu, subțire și rezistent în același timp, în largă proliferare avangardistă”. În această linie de subiect, să revenim la binomul Tzara – Hlebnikov, pentru a aminti un fapt demn de toată atenția: avangardistul, futuristul Velimir Hlebnikov proiecta/ visa/ presupunea ceva mai mult decât e azi Parlamentul European – Un Guvern al Globului Pământesc ce ar fi fost alcătuit din 317 președinți, cărora le-ar fi stat în putere să instituie ordinea, dreptatea, ce ar fi ocrotit libertatea individului etc. În notele sale, pe care se gândea să le adreseze colegilor expresioniști din Occident, este una în care sunt propuși, nominal, o parte din posibilii Președinți ai Globului, printre care și Tristan Tzara – primul pe „listă”, urmat de Stefan Zweig, René Schickele. Chiar așa scrie: „În primul rând, a-i chema la datoria de președinți ai Globului Pământesc pe următoarele persoane” – după care urmează trioul amintit. Asemeni lui Hlebnikov, raționau Johannes Baader (arhitect și scriitor dada) și însuși Tzara care fusese investit cu titlul de „Imperator al Globului Pământesc” (din 1919 – președinte).Acestea au fost și rămân a fi idei, principii de solidarizare și consolidare, în baza cărora, implicit, creează și poeții plurinaționali, inclusiv evrei, în literatura lumii, în general, și în cea rusă, în particular. Împovărați de înțelepciunea și tristețea moștenite de la proto-părinții biblici, de la care, asemeni lui Mandelștam, au preluat toiagul-sceptru înflorit, „adoptat” de marea sa proto-mamă – poezia rusă, ei au o viziune-evantai și, deci, fecundă, relevând nu doar „adânca tristețe”, ci și „farmecele candorii”, ale „înaltei zămisliri” și ale „lumii profunde” (citate mandelștamiene). Iar cei mai importanți dintre acești poeți, Osip Mandelștam și Boris Pasternak, s-au apropiat confratern de eminenta pleiadă a poeților, colegilor lor ruși, care au urmat celebrității lui Aleksandr Blok – Velimir Hlebnikov, Vladimir Maiakovski, Anna Ahmatova, Marina Țvetaeva, Serghei Esenin, – contopindu-se cu această constelație, devenind partea ei indestructibilă în eternul zodiac al poeziei.
OMUL NEGRU, 1925
Se împlinesc 95 de ani de la definitivarea ultimei variante a poemului „Omul negru” al lui Serghei Esenin, considerat unul dintre cele mai frumoase, dar și mai dramatice din poezia lumii.

OMUL NEGRUPrietene, prietene,Sunt bolnav, sunt foarte bolnav.Nu știu boala de unde se trage.Ori că vântul fluieră deocheatPeste câmpul pustiuOri, ca pe-un crâng septembrie,Alcoolul creierul mi-a devastat.Capul meu dă din urechiCa din aripi o pasăre.Pe picior, ca pe un gât prelung,Nu mai poate să penduleze.Omul negru,Negrul omPe margine de pat mi se așază,Omul negruNoaptea-ntreagă nu mă lasă să dorm.Omul negruÎși trece degetul pe-o carte mizerabilă De te ia greațaȘi, fonfăind, peste mine,Ca peste un mort monahul,Îmi citește viațaUnui oarecare ticălos și chefliu,Abătând spre suflet alean și spaimă,Omul negru,Negru, tuciuriu!„Ascultă, ascultă, –Îmi spune bălmăjit, –În carte sunt multe gânduriȘi planuri minunatePentru mulțime de ani.Omul acestaTrăia în țaraCelor mai dezgustătoriTâlhari și șarlatani.În decembrie-n țara aceeaZăpada-i diavolesc de curatăȘi vifornițele prind cuVesele fuse să toarcă.Acel om era aventurier,Însă de cea mai înaltă,Elitară marcă.Elegant,Plus la toate – poet, Chiar dacă de-o forțăNu prea mare, darSigură, știind să atragă,Și pe-o oarecare femeieDe patruzeci și ceva de aniO numea iubităȘi fetiță dragă.Fericirea, – zicea, –E-n dibăcia minții și mâinilor.Toate sufletele neîndemânaticeOricând de nefericite sunt știute,Poți să juri.Nu face nimicCă prea multe chinuriDuc la incoerenteȘi mincinoase gesturi.Prin furtuni, uragane, În frigul existențeiSau altă datăLa pierderi greleSau când îți e tristA părea zâmbitor și simplu-n toate –E cea mai superioară artă”.„Omule negru!N-o să-ndrăznești așa ceva!Că doar nu ești un scafandruCe-și trăiește orbește slujba,Sfidând adâncimea.Ce mi-e dePoetul scandalagiu?Te rog să-mi citești și să-mi spuiCu totul altceva”.Omul negruMă privește țintă, de-aproape,Și ochii i se-acoperă caDe-o vomă de peruzea,De parcă ar vrea să-mi spunăCă eu sunt pungaș și hoț,Care obraznic, cu nerușinareL-ar fi jefuit pe cineva.........................................Prietene, prietene, Sunt bolnav, sunt foarte bolnav.Nu știu boala de unde se trage.Sau că vântul fluieră deocheatPeste câmpul pustiuSau, ca pe-un crâng în septembrie,Alcoolul creierul mi-a devastat.Noapte geroasă.Tihnit e locul răscrucii.Eu sunt singur la geam.Musafir și prieten nu am de-așteptat.Câmpia întreagă-i acoperităDe-un var sfărâmicios și moale,Și arborii, precum călăreții,În grădina noastră s-au adunat.Undeva plângeLugubra pasăre-a nopții.Călăreții de lemn risipescRopot des de copiteCa-n năvală bulucul.Iată din nou, ăsta, negrulSe așază-n fotoliul meu,Săltându-și jobenul,Aruncându-și, neglijent, surtucul.„Ascultă, ascultă! –El sforăie, privindu-mi în față,Și se înclinăTot mai aproape, aproape, – mieNicicând nu mi-a fost dat să vădCa cineva dintre potlogariSă sufere atât de tandru, prosteșteDe insomnie.Ah, să zicem că m-am înșelat!Dar acuma luna e plină.Oare de ce ar mai avea nevoieBiată de somnolență lumea prea mică?Posibil, cu coapsele în revărsareTainic veni-va «ea»,Și tu va fi să citeștiPrizărita-ți și obscura lirică?Ah, eu țin cu adevărat la poeți!Nostim popor, ce mai.La dânșii totdeauna găsescIstoria cunoscută inimii meleCe nu mai ia aminte, –Cum unei studente cu fața în coșuriUn monstru cu pletele lungiÎi vorbește de alte planete și lumiTopindu-se de sexuale instincte.Nu știu, nu-mi amintesc,În ce sat anume,Poate chiar în KalugaSau poate-n ReazanSau alt loc de prin părțile noastre,Trăia un băiatÎntr-o simplă familie de țărani,Cu cârlionți galbeni-aurii,Cu priviri albastre...Și iată-l crescut mare, matur,Plus la toate – poet,Chiar dacă de-o forțăNu prea mare, darSigură, știind să atragă,Și pe-o oarecare femeieDe patruzeci și ceva de aniNumind-o iubităȘi fetiță dragă”.„Omule negru!Ești un hain musafir.Gloria asta demultPe urmele tale se-aține”.Eu sunt înnebunit, sunt înfuriat,De prezența luiȘi îi zbor bastonulDirect în mutră,Între ochi, La rădăcina nasului......................................Luna a murit,În geam albăstresc zorii.Ah, tu, noapte!Noapte, ce strâmbătăți ai tot turuit?Stau cu jobenul pe cap.Nu e nimeni cu mine.Sunt singur...Și oglinda e spartă, ruine...(1925)
UN MARE POET URUGUAYAN
Din poezia lumii                   Jules SUPERVIELLE (1884-1960)

Poet franco-uruguayan. Născut la Montevideo. Primele încercări literare îl ispitesc încă la vârsta de 9 ani. Și-a făcut studiile la Paris, unde mai apoi a și locuit, însă fără a pierde legăturile cu Uruguayul. Pe cont propriu, în 1901 publică placheta de poeme „Negurile trecutului”.  În capitala franceză, a frecventat mediile avangardiștilor din primele decenii ale secolului trecut. Prima carte importantă de poeme, „Debarcadere”, îi apare în 1922. O alta, a fost „Prietenii necunoscuți” (1934). Publică și volume de proză, romane, consacrarea venindu-i după ce editează la „Gallimard” culegerea de nuvele cu caracter mitologic „Orfeu” (1950). Scrie teatru. O altă carte reprezentative de poeme, „Corpuri tragice”, îi apare în 1959. De trei ori, a fot nominalizat la Premiul Nobel. În traducerea lui Leo BUTNARU Ploaia și tiraniiVăd cum cade ploaia     

În băltoace lucitoare,Pe grava noastră planetăPloaia cade netăCa în timpurile lui HomerSau ale lui VillonPeste copii și mamele lor,Peste spinările oilor,Ploaia ce se repetăDar nu poate să înmoaie Duritatea craniilorȘi inima tiranilorFără a-i favoriza pe ăștiaCu atenția sa;Ploiță cu stropi opac-argintiiCade mărunt, cade piezișCât ține Europa,Adunând viețuitoriiSub un singur acoperișÎn pofida infanteriei careÎși încarcă armele,În pofida guralivelor ziarePline de semne și teme,Blânda ploiță înmoaieDrapele solemne. Călător, călător…Călător, călător, s-accepți eventualul retur,Pentru alte chipuri în firea ta nu mai e loc;Modelat de atâtea priveliști visu-ți la nou sorocLasă-l să se refacă într-un statornic contur.Fugi de orizontul zgomotos ce te cheamă mereu,Pentru a-ți asculta în fine propria-ți rumoare, șoptireCare acum ocrotește a verdeții multiplă arcuire,Palmierul ce se înclină peste izvorul sufletului tău.Caii timpuluiCând caii timpului mi se vor opri la pragVoi ezita puțin să-i văd cum beauPentru că acela va fi sângele meu ce potolește setea.Ei își vor îndrepta spre mine ochii plini de recunoștințăÎn timp ce trăsăturile lor mă vor cuprinde-n slăbiciuneAbandonându-mă atât de obosit, de singur și dezamăgitCând noapte trecătoare mi se va insinua sub pleoapeDintr-o dată făcând să-mi regăsesc forțelePentru ca într-o zi când vor sosi atelajele însetateSă mai fiu în viață și să le pot ostoi setea. Aleea– Nu atinge umărulCavalerului ce trece,El va reveni Și va fi noapte;Noapte fără stele,Fără curburi și nori.– Și-atunci ce se va-ntâmplaCu tot ce este-n ceruri,Cu luna în negrăbita-i trecereȘi vuietul venit din soare?– Toate vor trebui să așteptePână când un cavaler   Puternic ca și celălaltVa consimți să treacă pe aici.Alter egoUn șoricel reuși să scape(Nu a fost doar unul singur)O femeie se trezește(De unde știi dumneata?)Ușa scârțâie (balamaleleÎi vor fi unse-n dimineața asta)Aproape de zidul curții(Zidul deja nu mai există)Ah nu pot spune nimic(Fie, chiar taci din gură!)Nu mă mai pot mișca(Ești pe drumul cel bun)Dar încotro mergem noi?(Eu sunt cel care întreabă)Sunt singur pe Pământ(Eu sunt alături de tine)E posibil oare să fii atât de singur(Eu sunt și mai singur decât tine,Îți văd fața, iar pe mine Nimeni nicicând nu m-a văzut).UrsulPolul nu mai suspină. E tăcut.Un urs se învârte și tot roteșteUn balon chiar mai alb decâtZăpada și blana lui.Din fundătura Parisului Cum l-ai face să priceapăCă roș-auria sferă străvecheE micșorată tot mai mult De soarele miezului de noapte,Dacă ursul e atât de departeDe garsoniera mea închisăȘi este atât de diferitDe animalele  obișnuiteCe trec prin fața ușii mele,Urs aplecat fără-a pricepe cevaPeste tot mai micul său soarePe care ar vrea puțin câte puținSă-l încălzească în propria-i suflareȘi cu limba sa obscurăLuându-l drept urs istovit careChiar în acea sferă a murit, s-a stinsÎnchizând ochii strâns, foarte strâns.Încă tremurândÎncă tremurândSub pielea întunericuluiÎn fiece dimineață eu trebuieSă recompun un omCu întreg acest melanjAl zilelor mele precedenteȘi puținul care-mi rămâneDin zilele-mi viitoare. Iată-mă-n întregimeApropiindu-mă de fereastră.Lumină a zilei de azi,Eu vin din a vremii adâncuri,Respectă-mi cu înțelegereMinutele obscure,Salvează cât de puținDin ce mi-e dat pe noapte,Cu stelele dinăuntruGata toate să moarăSub soarele ce se înalță,Dar nu știe ce să crească.FiguriBat ca la jocul de cărțiÎn pofida figurilor mele,Ele toate mi-s de valoare.Uneori vreuna cade josȘi eu caut îndelungCartea ca și dispărută.Nu știu nimic mai mult.Era chip de damă frumoasăPe care o iubeam cu adevărat.Am bătut alte cărți.Îngrijorată în camera mea,Inima-mi continuă să ardă,Însă nu pentru-această carteCe o-nlocui pe o alta:E un chip nou, o altă figură,Jocul rămâne deplin,Dar deja mutilat.Asta-i tot ce cunosc, despre careNimeni altcineva nu știe nimic. Ce contează pentru mine ?...Ce contează pentru mine circul aromitor al munților,Câmpia sub soarele arzătorȘi capra, surata rocilor,Sau stejarul încăpățânat care-nobilează priveliști de țară ?Nu mai știu, natură, să-ți ascult rugăciunea,Nici angoasa orizontului nu o cunoscȘi iată-mă aici printre arbori și stufărișFără memorie și ochi precum cristalul izvoarelor. FugaOPoet care-ai fugit din AfricaÎn disciplina ta, în amorurile taleNu te teme că în AmericaVei regreta aste zile din urmă, Posibil fataleCând prin vastele lor zâmbeteParcă-și explicăRăspunsul la strigătul tău„Go!”Fiii și fiicele dinCongoÎn piramida lor de gimnastică?TulpinăUn plop sub steleCe-ar putea el face?Și pasărea în plopVisând, cu capul în exilAtât de aproape și departe de aripile sale,Ce-ar putea face ele douăÎn alianța confuzăDe frunze și penePentru a urzi destinul?Liniștea le apărăȘi cercul uităriiPână în momentul când răsarSoarele, amintirile.Apoi cu ciocul pasăreaTaie firul visuluiȘi arborele își întinde umbraCare îl va ocroti ziua-ntreagă.
TOTDEAUNA - MAREA POEZIE: Yvan GOLL
DIN POEZIA LUMIIYvan GOLL (1891-1950), Franța

Alsacian de origine, cu numele adevărat Isaac Lang, fiul unui negustor de îmbrăcăminte. Rămâne orfan de tată la șase ani. A făcut studii în drept la Strasbourg, Fribourg-en-Brisgau și München. A scris în limbile franceză și germană, primele sale poeme ținând de apariția și evoluția expresionismului german. Volumul de debut, „Canalul Panama”, îi apare în 1914, semnat cu pseudonimul Iwan Lassang. În timpul primului război mondial locuiește în Elveția, după 1919 revenind la Paris împreună cu poeta și soția sa Claire Goll, care avea să fie și traducătoarea majorității operelor sale. Redactează revista „Surréalisme”. În 1939 emigrează la New York, revenind în Franța în 1947. Dintre cărțile sale amintim de „Recviem pentru morții Europei” (1916), „Matusalem sau burghezul veșnic” (1922), „Grajdul lui Augias” (1924), „Poeme de dragoste” (1925), „Poeme geloziei”, „Poeme despre viață și moarte” (ambele – 1926), „Cântecul lui Ioan-fără-Țară” (1936 / 1939), romanul „Agnus Dei” (1929).Prezentul grupaj e din volumul„Le Nouvel Orphee” (1923).  În traducerea lui Leo BUTNARUSatulCasele putrezesc de-a lungul pajiștilor

Piatra se dizolvăApa mucegăieșteCâteva fire de iarbă galbenă între buzeȘi nu-ți deschide pleoapele albastre.Bivoli ca niște măști ale disperăriiAlege din ierburi cele mai caste margarete:De fapt nu le pasă ce și cum.Un centaur cabalinSub plataniTăiați în jumătate:Calul înhămat la trăsura pământuluiȘi eu – cealaltă jumătate a lui, semizeul Mergând alene pentru a nu-l obosi prea tare –Din biserica gârbovităȘi cadranul florii-soarelui  Se desprind minuteȘi veri.Ceasul-deșteptătorNoaptea fântânile ruginescCoșurile de fum ard ca niște trabucuri: nimic nu rămâne din ele.În catedrale, în patul lor de piatrăÎngerii sunt mușcați de ploșnițele stelelor.Am vrea să descâlcim ghemul meridianelorDar unde să găsești capătul firuluiAruncat tocmai în vârful pământului?Mortarul cerului se prăbușeșteDrumurile de pe țară sunt spiralateȘi nu mai știu încotro să meargă în gol.Deja cocoșul țipă pentru ajutorSoarele fardează ieșirile din bordeluriPrin lunci șerpuieșteO apă inocentăCântaUn om singuratic mai sforăiePentru că spiritul de veghe deșteptătorul Și-a rupt arcul.Telefonul fără firOrizonturile mă aud?Sonete fără firPentru ciocârliiPrintre macii câmpuluiInima mea este impecabilăFără a fi fost culeasăDar ceea ce e trist:Eu am ucis telegrafistulDeja nimeniNu va mai auzi din turnuriSufletul meu care strigăAjutor. PozeGhețarii ce sunt mereu însetațiȘi transpirația torentelorImagini cu o delicată coloană vertebralăZei aspriVechea rasă de muncitoriSecole mândre ale pietrei primitiveFrângând miile de săgeți ale aștrilorÎntr-o singură mânăȘi sclipirile metalului roșuȘi stelele electriceÎntr-o zi vor coborî la felDe umileAvând nevoie de gloatăÎn torente nemaiavând frică de nimicTorente ale credințeiTorente de oameniDimpreunăToateVeți căuta libertăți mai verziÎn valea cu noroi și prafVeți fi însetate de sânge și de bătălieZei obosiți de eternitate și serenitateNu veți mai cere nimicDecât să muriți muriți muriți.TațiiEi pleacă în mici redingote Alaiuri nupțiale cu lungi necazuriSugându-și trabucul sau mamele de steleDin același suspinÎn timp ce pleacă, burțile proeminenteCu brelocuri pendulând în văzduhNu am spune că-s papuașiȘi le spunem TăticiPantalonii le sunt din stofă englezească, de doisprezece franci metrulNoi am cântat în genunchi bunul rege DagobertAstăziDânșii au cecuri maro sau roz în funcție de bancăȘi sunt atât de mândri, părințiiMicile lor degete apoplectice spunându-se:„Dar nu fi prost, fiule!”Totuși sunt atât de mândri, tațiiCând trebuie să plătească pentru copiii actrițelor.ZeiiAdeseori pe străzile apocalipticeTrec zeii din cealaltă lume:Nu ai văzut decât o barbă blondăȘi ochii unei mări arcticeÎn loc de diamanteLa butonieră ei poartăStele colorate în loc de floriInima lor e pictată de îndrăgostițiȘi îi vezi plimbându-se prin mulțimiDe-a lungul pasarelele lumineazăFelinare cu petrol, luna sau becuri electrice –Când vreunul zice: „Dă-mi batista ta!”Domnișoarele cu flori de nu-mă-uitaEra întâia primăvară petrecută în patiserii!Tapiseria – plină cu flori de nu-mă-uitaTavanul – înflorit cu un albastru palÎn unele locuri erau pete de cafeaÎnsă oglinda bufetuluiM-a salutat ca un pârâu: Narcis!Primăvara anului douăzeciCe domnișoarăNu ar avea în ochi flori de nu-mă-uita?!Însă eaNumită Phyllis mi-a oferit florile eiApoi, înainte să-i mulțumesc, spuse „Am o zestre de două sute de miiDe flori de nu-mă-uita”.BijuteriiBijutierii nu se deschid decât searaColier cu lămpi electrice la gâtul opereiDomnul Saturn coboară din mașina sa de un albastru-palO Venus de o sută de mii de franciE născut în eșarfa-i de satin:Fecioară fără nume de familie și fără cartelă la pâineBalerină de galăÎn timpul focurilor de artificiiDe altfel cine a cumpărat deja filmul Zodiacului?Eu unul am aruncat în Balanță inima mea de rubin.Ediție de dimineațăCatargele Parisului se frâng:O navă de granitÎși rupe acostamentele, pânzele păianjenilorUnde luna privea stelele constelației Muscă...LibereTurnurile gotice se clatină într-un vânt rozClopotele lor spărgând faianța ceruluiÎngerii se freacă la ochiMănăstiri amorțiteCamerelor de pe coridoareLe este fricăMiros cald de cafea cu lapte –Hristos își încheie pantofiiPrimele tramvaie încă somnoroaseAșteaptă ultimele femei de la balȘi fetișcane cu corsetele prost încheiate.Urși mari înoată pe SenaÎnsă deja rândunicileSe agită în tigaia ceruluiO cafea Biard face cu ochiulÎn fața stațiilor mari corbi albiRotesc în jurul peronului„Matin” „Humanité”*Capete grele se clatină în metrouSe încălzește ca într-un azilChiar acumUn cap frizat frumos(Fotografie pe prima pagină)Trece prin spatele închisoriiBietul om!Iar feliile noastre de pâine sunt unse cu unt.–––––––––––––– *„Matin”, „Humanité” – titlurile celebrelor ziare („Dimineața”, „Umanitatea”).
30 DE ANI CU SAU FĂRĂ CENZURĂ?
CESTIONAR „LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚĂ”Leo BUTNARU

„Tu ești Alfa?” „Da, Omega...” „Ai venit să mi te-nchini?” „Ti-i, dar cum rămâne, dragă, cu deplina libertate garantată-n alfabet?” – acest dialog ar fi laconica prefață la prezentul text, pe care îl încep exclamativ: Jos cenzura! Trăiască iluzia că sunt liber și scriu tot ce gândesc! Text, la începutul căruia îmi amintesc că, în URSS, dar, din păcate, și în România, deplina libertate a cuvântului era „permisă” doar în cazul în care cetățeanul, din greșeală, nimerea cu ciocanul peste degete. Iar dacă, odinioară, comunismul însemna spălarea creierului virgin, de câteva decenii încoace libertatea a deflorat creierul cetățeanului. Însă nici în atare stare deloc puțini consângeni de-ai noștri nu-și pun problema libertății. Dacă unii din ei și-ar pune-o, gloatele ar fi mai restrânse. Azi, când e deplina libertatea a cuvântului (dat, dar nu și respectat, de guvernanți). Iar apostolii libertății, dreptății, fraternității rămân în continuare a fi glasuri ce strigă în pustiu. (E drept, și în cazul lor se ține cont de libertatea cuvântului!)Azi, când atâția indivizi nu știu ce au de făcut cu libertatea, în consecință parcă nici nu ar fi liberi pe la răscrucile democrației unde, da, e ca și cum o deplină libertatea a opțiunilor. Dar și a rătăcirilor. Din cauza acestora cetățenii nefolosindu-și din plin libertatea pe care o au, pentru a lupta pentru libertatea pe care încă nu o au.Pe la răscruci se înțelege mai limpede că libertatea e ceva care nu are formă, ci probabil are doar oarece conținut – chiar pe ea însăși cea fără formă; chiar pe toți cei care luptă pentru ea, pe cei care deja au obținut-o, pe cei care sunt contra ei – pentru că de aia e libertate – să le ofere tuturor posibilitatea de a se manifesta. Tuturor celor ce alcătuiesc un popor, care ar fi fost eminent, dacă se năștea din liber-tati și liber-mami. Omule, a-ți întreține starea de libertate tot luptă pentru libertate înseamnă. Adică, pentru ca să fii liber, trebuie să lupți pentru libertate chiar când ești liber. Iar eu unul dau tot aurul tăcerii pentru libertatea de a putea spune „Da!” sau „Nu!”Pe de altă parte, libertatea de expresie poate echivala perfect cu libertatea de ne-expresie, alegerea aparținându-ți în aceste timpuri fără cenzură, când oamenii liberi vorbesc de la egal la egal, iar sclavii vorbesc de la inegal la inegal. Pentru că, din păcate, și azi unii inși mai aleg libertatea de a fi sclavi.Apoi, în discuții, este invocată cenzura economică in actus... Da. Pentru că astăzi, nivelul libertății cifrelor depășește cu mult nivelul libertății cuvântului. Dar cu cenzura interioară cum rămâne?... Odată ce libertatea interioară este un mod discret de a stăpâni, de a domina, fără a fi perceput în exterior. Libertatea spiritului tău e cu atât mai mare, cu cât o domini mai mult. Printr-o disciplină severă nu îți reduci libertatea de acțiune, ci selectezi din ea atât, de cât ai nevoie pentru a fi învingător. Sau pentru a  nu fi învins. Bineînțeles, nu se poate nicidecum de a nu invoca modificările survenite în absența cenzurii. Unele din ele, incontestabil – nobile. Dar, din păcate, de cealaltă parte, – terorizarea bunului simț, dezmățul amoral, agresivitatea mediocrităților, injuriile etc. Și ele fiind dovada implacabilă că împotriva libertății cuvântului nu o singură dată e folosit călușul din cuvinte. Agresive. Astea, uneori, parcă susținute de excesul de corectitudine politică, cenzorii de altă dată spunând, oarecum a laudă, că dănănaia ar fi pornit chiar de la ei, de la vigilența lor bolnavă. Din păcate, într-o anumită măsură par să aibă dreptate.Incontestabil, a crescut numărul celor impertinenți, provocatori, cârcotași, a nulităților nemulțumite de tot și de toate. Însă ce li s-ar putea face, odată ce dreptul de a fi liber e fundamental pentru om? Da, și dreptul la cădere liberă. Inclusiv, la căderea în mocirlă. Iar de când cu libertatea sexy-porno, nu mai e bai că regele e gol: deja s-a dezgolit și regina. Iar societatea face tot mai mult abstracție de tabuuri, astea fiind rudele decente ale indecentei cenzuri și verișoarele puritane ale dezmățatului gâde al libertății nelimitate. Iar când absolut toate ajung libere de a face orice, deja doar libertatea nu mai este liberă. Libertatea excesiv de liberă devine propria sa captivă.În fine, cu titlu de epilog, de la Socrate reinterpretare: Cunoaște-te pe tine însuți. Dacă îți permite propria-ți cenzură interioară...Martie 2020
SĂ NU IEȘI DIN CASĂ...
Iosif BRODSKI

[Baricadează-te de cosmos, de eros, de virus...]Să nu ieși din casă, ai putea cădea în eroare.Dacă ai de fumat „Șipka”, la ce-ai râvni Soare?Afară-i absurd, mai ales ce ține de fericire.După ce mergi la WC, revin-o-n odaie și-n fire.O, nu ieși din casă, nu chema vreun taxi-motor,Pentru că spațiul nu e decât strâmtul coridorPână la contor. Iar de apare drăguța – ce faci?Alungi îndat`, nătăfleața de ea, fără s-o dezbraci.Nu ieși din casă; spune-ți că, pare-se, ai și răcit.Ce-ar fi mai interesant decât pereții, plita de gătit?De ce să pleci, când seara, cum s-a tot întâmplat,Vei reveni iar tu, dar parcă oarecum mutilat?O, nu ieși din casă. Dansează. Bossa-nova.Palton pe trup gol, joben, desculț, - vezi, nu luneca!.În hol miroase-a varză și-a schiuri proaspăt unse.Ai scris prea multe buchii. Mai lasă și ascunse.Nu ieși din casă. Numai odăii tale fie-i datSă știe cum arăți. Încolo – strictul anonimatÎn ergo sum; inimii rămână-i secretă substanța.Nu ieși! Afară nu-i Eldorado, nu e nici Franța.Nu fi prostănac! Să-ajungi ce alții n-au fost să fie.Nu ieși din casă! Chiar dacă-a tapetelor hârtieÎți fură chipul, iar mobila te crede un ins intrus.Baricadează-te cu ea de cosmos, eros, de virus.1970                                           Traducere de Leo Butnaru
UN POET AVANGARDIST NĂSCUT LA ORHEI - DOVID KNUT
Dun poezia lumii

  Dovid KNUT                                                                                                 (1900 – 1955)Numele la naștere – David (Duvid, Dovid) Mironovici Fiksman. S-a  născut în orașul Orhei, în familia unui băcan. Copilăria și-o petrece la Chișinău (descrisă în volumul „Povestiri din Chișinău”), unde familia se stabilește în 1903. A studiat la heder (școală religioasă începătoare la evrei), apoi în școala semită de stat. În 1920, își caută un rost la Paris, unde, la începuturi, lucrează la o fabrică de zahăr, apoi hamal, vopsitor de pânzeturi, pentru ca, în fine, să deschidă propria cafenea în Cartierul latin. Peste un timp, studiază chimia la Cannes și lucrează ca inginer.

Prima publicație – în „Kișiniovski vestnik” (Vestitorul chișinăuian), 1914, apoi – în „Kurier”, „Molodaia mîsl’” (Gândul tânăr), publicație pe care, o vreme, a și redactat-o. La începutul anilor ’20, la Paris, sub influența mișcării dada, fondează grupul literar „Camera poeților” (Palata poetov), din care mai făceau parte Boris Bojnev, Aleksandr Gringher, Serghei Șarșun și Boris Pavlovski. În 1925, editează prima carte, „Mileniile mele”, urmată de volumul de versuri și proză „A doua carte” (1928), „Satirul” (1929), „Nopți pariziene” (1932), „Purtătoarea de iubire” (1938). Ultimul grupaj de versuri și note de călătorie „Protopatria” îl scrie după o călătorie în Palestina (1937), publicându-l în 1939.În 1940, este mobilizat în armata franceză, iar după ocuparea Parisului de către germani se refugiază, împreună cu familia (soția sa, Ariadna, era fiica compozitorului A. Skriabin) în Toulous, în zona liberă. Participant la Rezistență, despre care, în 1942, publică broșura „Ce-i de făcut?” În 1944, soția îi este executată. În 1946, devine redactorul revistei „Le Monde Juif”. În 1949, împreună cu familia, se stabilește în Israel.În traducerea lui Leo BUTNARU

Cu soția. Paris, sf. anilor `30*      *      *Eu,Dovid-Ari ben-Meir,Fiul lui Meir-Ce-Luminează-Întunericul,Născut la poalele dealului Ivanos,Pe meleagurile îmbelșugate de modesta mămăligă,Brânză de oi și cașcavaluri iuți,Pe plaiul codrilor, buhailor barosani,Vinurilor vesele și femeilor cu mândri bronzosâni, Unde, prin stepe și porumb roșcat,Mai trăiesc focuri fumegoaseȘi șatre de țigani;Eu,Dovid-Ari ben-Meir,Care, adolescent, îi cântase furiosului Saul,Cel careRevoltaților feciori ai IsraeluluiLe dăduse steaua-n șase colțuri; Eu,Duvid-Ari,Praștia căruia stoarseBlestemul din clipa morții lui Goliat, –Celui, la poalele căruia  munții tremurau, –Venii la vatra voastră cântecele să vi le învăț,Dar cât de curândPe-al meu vi-l voi cânta.Țin minte totul:Pustiurile Canaanului,Nisipurile și curmalii fierbinții Palestine,Geamătul gutural al caravanelor arabe,Cedrul Libanului și plictisul anticilor zidari,Sfântul Ierusalim.Și groaznicul ceas:Prăbușirea și grohotul Sinaiului,Când în foc se despică de la fulgerul cerescȘi în fonta norilor împovărați Aspru, strunit, prin negură priveaLa trupul rătăcitului ce se covrigea-n nisip,Greul ochi al Stăpânului – Adonai.Țin minte totul: jelirea râurilor BabilonuluiȘi scârțâitul de care, și hodorogitul cotigilor,Și fumul, izul greu din băcănia tatălui meu –Gutui, halva, usturoi și păpușoi, –Unde eu păzeam de mâinile țăranilorCornuri mucegăite și peștele uscat.Eu,Dovid-Ari ben-Meir –Vinul ce a tot fiert în lung de mii de ani –Mă oprii pe nisipul drumurilor,Pentru a vă spune, fraților, un cuvântDespre povara iubirii și aleanului –Greutatea ferice a mileniilor mele.SOȚIATu te-ai întins pustă roșcată,Ochiul tăuSe înalță ca un soare negruPrintre culmile sânilor răsculați.Seara de foc se potolește.Cu inima crăpată de sete(Deja nu o singură dată, nu de două ori...)Caut și tot caut fântâna.Sub unduirea eternelor melodii Pe-aici au pierit cămile și oameniPe buze cu invocarea minunii, înainte de moarte.A fost.Este.Va fi.Sub nisipurile coapselor revărsate ÎngustÎn încordata tăcereTremură un mușchi strunitDe vântul dorințelor mele.Bate-va simunul. Nori!Iar noi suntem desculți și goi.În dorință și seteGura înfierbântatăCere umezeală.Curând vine simunul. Puternic,Mărunt se zbate pântecul.După o culme pătulită Stă și așteaptă cămila.Curând e și ultima trudă!Curând în nisipul simunului – întâlnirea, țipătul, lupta.Lăcomie!...Doamne, izbăvește-ne și ne miluiește.NOCTURNĂ IIIDegerând, se clătina felinarul la ușa casei.Ca o lumânare mițoasă, polițistul fumega...Iar peste acoperișul de tablă cerul luminaPeste zăpadă, peste o neagră și strâmbă vergea.În omăt tânjea un cal fără stăpân.În stepă, ca rupt din rărunchi, șuiera un tren.Despre Dumnezeu, despre moarte scârțâiau galoșii.A muzică arctică adia gerul tern. NOCTURNĂ IVVagabondul vânt parizian clătină, după geam, o stea.Speriat, hornul urlă și parcă-ar bate-n gurarul căminului.Tremura amical lampa pe-ncăpățânata masă de stejar,Cu întregul ei timp de bronz Ce-mi încălzește mâna și adâncul sufletului.De frică, obiectele se ghemuiesc. Și-ntr-un vis ca de la OrheiE cartierul latin, după geam, abajurul cu o iasomie fenomenală, Simplitate de cameră ne-metropolitană – și, în penumbră,Femeia adormită, scaun, ceas deșteptător ce numără prelunga plictiseală.MENA1Pentru un singur surâs, scumpo,Iată – poți lua o tânără cămilă,Iată – un cort pliant înflorat,Două coșuri de măsline din Ely-Teiva,O pereche de brățări arăbești întunecate;Eu îți voi scoate brâul ferecat,Voi mai adăuga săpun verde – Pentru un singur surâs, dragă,Voi  fi negustorul norocos.2Pentru a-ți atinge – doar pe-o clipă – cu ochiiMăsliniii sâni căprești,Îți voi da zei străiniȘi o cutie de piele, și lingură,Și alte lucruri scumpeCe mi-au rămas de la caravanaCare ținea cale mai la miezul-nopții de Ely-Koreim.Îți voi da cercei de fier cu smaragde,O pereche de burdufuri ce până azi nu cunoscurăNicio picătură de apă,Îți voi da nuci și ulei, și rodii,Și sandale, și pânzeturi purpurii,Pentru ca, dragă, doar cu ochii să mă atingDe măslinii tăi sâni căprești –Și voi fi un negustor norocos.3Pentru un pieptar vechi împletit din sfoară, Ce îmbibă calda sare a bronzului sânilor tăiCe se zdruncină, când fugi,Lovindu-se înde ei ca niște păsări captive,Îmi voi tăia și mâini, și picioare,Iar drept agat de nemaiîntâlnitÎn fața ta voi pune ochiul meu fidel.Pentru un pieptar vechi din sfoară – Aș putea ieși chiar în câștig.*      *      *Și când, clătinându-se, neclarVor apărea casele-n depărtare,Noi, tremurând de dragoste și frică,Pe nisip ne vom întinde-mbrățișați.Deasupra, nemângâiata noapte, zurgălăuluiÎi va suna – în clinchet albastru – inima...În întuneric se va auzi cum zbiarăO mioară trezită de noi, undeva.LA ZIDSeară de plumb,Alean și singurătate. Vânt răgușitȘi felinarele podului.Cineva rău-mirositor, fără nume, fără patronim...Cer gol – pustietate umedă. Iar alături – oameniFără nas, fără ochi.Iar el îi frământă sâniiPentru douăzeci-treizeci de sou.Fața-i negricioasă lucește de lăcomie.Pentru un mic venit, ea îl îndestulează.Iată, va veni autobuzul din Saint-MichelleȘi va fumega negura răvășităȘi curentul va scânteia-n crăpătura din granit,Și, tresărind, se va clătina Notre Dame...Acasă, la versuri! Au seara mea nu-nseamnă chiar versuri?!Ra-hel!NOCTURNĂ, VPleacă de lângă mine, omule, pleacă, – eu casc,Cu atare preț strașnic plătesc pentru-a vieții jalnică-nțelepciune. Vezi mâna mea, ce stă pe masă, ca și vie? –Desfac pumnul și deja nimic nu mai doresc. Așa-i mai bine.Pleacă de lângă mine, omule. Să nu încerci să mă ajuți.Peste mine se îndeasă stearpa noapte grea.

BIBLIO-TRASEU: CĂRȚI DE POEMEPE CARE LE-AM TRADUS







































































































DESCHIZĂTOR DE DRUM AL LITERATURII ROMÂNE ÎN SPAȚIUL RUS


        Leo BUTNARU           

La prima sa vizită în URSS (noiembrie-decembrie 1927), Panait Istrati trece ca și neobservat de presă, cu toate că în URSS deja îi fuseseră editate mai multe cărți, ceea ce îndreptățește, cred, ideea că tocmai el a fost deschizătorul de drum al literaturii române spre spațiul rusesc. Situația se schimbă, însă, radical în februarie 1928, când oficiosul „Izvestia”, pe prima pagină, își informează cititorii că „vestitul scriitor francez de origine română” a fost expulzat din Grecia și a luat cale spre Odessa, motivul nemilei fiind prelegerea lui Istrati despre URSS în societatea pedagogică din Atena și articolul „Între Occidentul pe moarte și Estul ce se naște”. Este amintit și Nikos Kazantzakis, cu care, în 1927, Istrati vizitase țara bolșevismului. Peste câteva zile, ziarul scrie că Panait Istrati ajunsese la Odessa, unde participa la turnarea filmului „Chira Chiralina” (era coautorul scenariului), știrea încheindu-se cu precizarea: „După care se va stabili permanent cu traiul la Moscova”. Scriitorul imigrant, cum ar veni, este cooptat în colegiul redacțional al revistei „Вестник иностранной литературы” („Buletinul literaturii străine”).De aici încolo, Istrati devine un scriitor destul de popular în URSS, precum se înțelege și din următorul caz: la începutul anului 1929, Vladimir Maiakovski este solicitat să colaboreze la hebdomadarul moscovit „Чудак” = „Ciudatul” (redactor-șef Mihail Kolțov), ce avea de autori o parte din gloriile literaturii ruse din acea vreme: Mihail Zoșcenko, Valentin Kataev, Iuri Oleșa, Ilya Ilf și Evgheni Petrov, Mihail Svetlov, Demian Bednîi... Iar în nr. 3 din ianuarie apare un poem al lui Maiakovski (care, dacă nu supăr pe cineva, aș zice că ar fi fost absolut... avant-[și... avânt!]-postmodernist, chiar dacă la acea vreme creația poetului mai ținea de ecourile unui avangardism tranșant, cubofuturist), intitulat „Se zice că...”, în perfectă (asta e cu superlativele: uneori sunt la locul lor!) concordanță cu dezideratul șapoului comun al acelui număr satirico-umorist: „zvonuri... bârfe... insinuări...”. În text, Maiakovski mai curând merge pe linia  considerației față de Panait Istrati. Prima parte e aceasta (versuri clasice, însă înlănțuite linear, nu în scăriță): „Barbusse s-a obidit – de ce, adică, de dragul criticii o atare gâlceavă goală stârnit-ați voi? Eu, zice, nu sunt un Panait Istrati francez, ci un hispanic Lev Tolstoi.Se zice că, cheltuind titlul nimerit, criticii nu mai au pe cine cu ce-l asemui, ca să-i crezi! Astfel că balcanicului Gorki – Panait Istrati i s-ar potrivi titlul de Dostoievski irlandez”.Însă peste zece luni, la 1 noiembrie, Maiakovski este printre protipendada literaturii ruse de atunci, care îl înfierează pe Panait Istrati în scrisoare colectivă, adresată „Scriitorilor din Occident” și cu un titlu mai curând neutru-constatativ, deosebit de blând în comparație cu înghesuitele opinii oploșite sub el. Printre cele 17 semnatari, erau și ale lui Leonid Leonov, Vsevolod Ivanov, Iuri Oleșa, Valentin Kataev, Ilya Selvinski, Eduard Bagrițki, Serghei Budanțev, Panteleimon Romanov, K. Zelinski, Vera Inber, Aleksandr Iakovlev, Abram Efros etc.  (Ar fi de remarcat că lipsea numele lui Maksim Gorki care, s-ar putea presupune, nu a semnat din ușor delicatul motiv că Panait Istrati era, metaforic, numit „Gorki al Balcanilor”. Însă, de fapt, scriitorul proletar nu prea îl simpatiza pe Istrati. După o întâlnire la Editura de Stat din Moscova, Gorki avusese cuvinte deloc măgulitoare despre Barbusse și Istrati ca despre persoane care „își fac cariera prin jocul de-a simpatia cu Sovietele... nu cred în sinceritatea lor față de puterea sovietică”. De altfel, în „Raport către El Greco”, Istrati îi spune lui Kazantzakis: „Gorki mi s-a părut cam rece, distant”. La care colegul grec răspunde: „Iar mie  – amărât, neconsolat”. „Păi să fi strigat, să fi băut, să fi plâns, să i se facă mai ușor pe suflet!”, se revoltă Istrati.)Iar pe 14 aprilie 1930 Vladimir Maiakovski, unul din semnatarii adresării, se sinucide... Peste jumătate de an dispare și revista „Ciudatul”, publicația fiind închisă în urma criticelor protipendadei ideologice la adresa unor texte cu caracter antisovietic. Era ca și cum prologul sugrumării libertății cuvântului, majoritatea curentelor și genurile literare, în special în diversitatea lor avangardistă, fiind trecute la index. Se declanșa dictatul ideologic, pregătindu-se platforma pentru decretarea realismului socialist, pe care bietul Maksim Gorki îl anunță de la tribuna primului congres al scriitorilor sovietici (1934). Cenzura acționa tot mai mult, inflexibil, necruțător. Prin urmare, Panait Istrati avusese o intuiție acută, care l-a și determinat să fie înverșunat față de bolșevism, scriitorul presimțind teroarea, pe care ștabii stalinismului în ascensiune urma să o dezlănțuie asupra literaturii și artelor, a întregii societăți. Din patosul, entuziasmul, de o falsitate... măreață, a marcării aniversării revoluției bolșevice, Istrati detectează tragismul ambalat în minciună: chiar pe când se afla în URSS, se sinucide diplomatul și activistul revoluționar A. A. Ioffe (ex-ambasador în Germania, China, Japonia...), reprezentanții opoziției fiind lipsiți, brutal, de posibilitatea de a se adresa cetățenilor. În alt loc, Istrati întreabă umbra unui altui sinucigaș, comisar al învățământului din Kazan: „Dar tu, Tairov, care îmi păreai cel mai puternic dintre toți, de ce ți-ai tras un glonț în frunte?” Bolșevicii ar fi încercat să ascundă creșterea numărului suicidelor care, pentru Panait Istrati, ca și pentru colegii săi francezi Victor Serge, Pierre Pascal și Boris Souvarine, reprezenta una din dovezile indubitabile a stării sociale infernale. Cât de curând, sălbăticiei călăilor bolșevici urmau să le cadă jertfă mii de intelectuali, creatori de artă. Iată martirologiul nici pe departe complet al scriitorilor avangardei ruse, căzuți victime represaliilor barbare: N. Gumiliov (1921), N. Burliuk (1921), I. Deghen (1923), V. Șileiko (1930), V. Kneazev (1937), I. Terentev (1937), N. Oleinikov (1937), A. Arhanghelski (1938), K. Bolșakov (1938), I. Afanasev-Soloviov (1938?), O. Mandelștam (1938), S. Tretiakov (1939), Artiom Vesiolîi (1939), V. Riciotti-Turutovici (1939), B. Livșiț (1939), Gh. Ciulkov (1939), K. Olimpov (1940), A. Vvedenski (1941), S. Nelhiden (1942), D. Harms (1942), N. Habias-Komarova (1943?), V. Șerșenevici (1942), I. Gruzinov (1942), G. Șmerelson (1943?), A. Tufanov (1942, acesta – lăsat să moară de inaniție pe pragul unei cantine raionale)... Dar suferințele lui Boris Pasternak, ale Annei Ahmatova, umilințele la care au fost ei supuși?... Dar sinuciderea Marinei Țvetaeva, căreia i se refuzase până și un post de... femeie de serviciu, ce i-ar fi permis să-și câștige pâinea cea de toate zilele?...Astfel, în modernitatea literară rusă părea să se extindă „golul istoric”, despre care vorbește aforisticul vers bacovian… Se înstăpânea brutal realismul socialist ca vid estetic, istoric, fenomen pe care îl intuise printre primii scriitori din Occident Panait Istrati, în lucrările sale despre Rusia Sovietică avertizând Europa, lumea de urgia care clocea în mintea bolnavă a bolșevismului. Precum remarca Boris Souvarine, în URSS prozatorul a cunoscut grele încercări de conștiință, în urma cărora „sentimentele îi înlocuiau doctrina, instinctiv el trecând de partea săracilor, exploataților și jertfelor”.Iar după publicarea impresiilor sale de călătorie în URSS, a constatărilor socio-politice curente și a previziunilor negre de viitor referitoare la regimul bolșevic, în sus-amintita scrisoarea-adresare a mai multor grei ruși din deceniul trei prozatorul ajunge a fi considerat un ingrat, un renegat. (Să mai amintim că, în 1927, Istrati fusese ales președintele de onoare al societății de prietenie francezo-sovietică!)Textul incriminatoriu începe cu „clasificarea” literaților occidentali, care vizitaseră URSS, pornindu-se de la „suspiciunea neîncrezătorului Herbert Wales”, trecându-se la „prietenia fermă” a lui Theodore Dreiser, John Dos Passos, Georges Duhamel, de aici spre „tovărășia fraternă a lui Barbusse, Holitscher, Brecht, Toller”, ideea „prăbușindu-se” în „inamiciția principială a lui Fabre-Luce și acoliților săi de idei”. Curios, dar e trecut cu vederea și nu e nicicum categorisit un alt mare scriitor din Occident, Nikos Kazantzakis, cu care Panait Istrati se întâlnise în Rusia și pe care elinul avea să-l invoce în romanul „Zorba Grecul” și în „Raport către El Greco”. După care, brusc, vine explozia de mânie și nedumerire a semnatarilor: „Însă în acest grup de scriitori s-a nimerit și un om cu mare nume, care acum sună rușinos – Panait Istrati”. Asta, după ce rușii citiseră „Vers l'autre flamme – Confession pour vaincus” („Spre o altă flacără – Spovedanie pentru învinși”), în care sunt dezvăluite abuzurile comuniste, care, intuia-prezicea marele prozator, urmau să ia o amploare catastrofală. „Dânsul a sosit la noi, – se spune în scrisoare, – ca un desăvârșit apologet al Revoluției din Octombrie... (Să ne amintim că, în „Raport către El Greco”, Kazantzakis îi spusese lui Istrati: „Tu nu ești un revoluționar, cum ți se pare. Ci ești un răzvrătit”. – L.B.) În fine, ne-a dăruit asigurările (он подарил нас заверениями), că URSS îi va deveni patrie adoptivă, unde va rămânea pentru totdeauna să trăiască și să lucreze printre noi. Am considerat că aceasta ar fi fost chiar esența convingerilor sale...Însă dânsul a oferit exemplul, cum i se schimbă convingerile în conformitate cu hotarele țării în care ajunge. Primind tot ce putea să primească, și-a părăsit «patria adoptivă» cu ușurința cu care, se vede, mai înainte părăsise «Occidentul putred», unde s-a întors... și de unde, deja doar peste câteva zile, a început să ponegrească URSS cu patosul, cu care nu demult defăima Occidentul, iar ceea ce scrie acum despre țara noastră ne trezește indignarea nu doar pentru că aceasta ar fi o clevetire în general, ci pentru că ea vine de la Istrati.Noi niciodată nu ne-am adresat scriitorilor occidentali cu vreun mesaj de acest gen. Prea puțin ne-au afectat ieșirile înrăite ale unor întâmplători mânuitori de pană: am trecut sub tăcere impasibilă înjurăturile unui oarecare Henri Béraud, care născocise «ceea ce nu văzuse în Moscova»; nu am considerat că merită barem strop de atenție cameleonismul jurnalistului Géo London... Însă cazul lui Panait Istrati încalcă orice limite ale toleranței și nepăsării față de mediul literar. Noi suntem convinși că scriitorii din Occident vor înțelege ce ne-a făcut să luăm atitudine și vor da o apreciere cuvenită tristei dureri din scrisoarea noastră”. Doctorul în filologie Natalia Haritonova constată că „această scrisoare colectivă are un caracter vădit emoțional, prin intonația sa amintind de gemetele unei femei înșelate și părăsite de iubitul perfid, însă aici lipsesc evaluările publicistice drastice, care vor apărea în textele de mai târziu”.În fine (de etapă), precum s-a tot întâmplat încă de pe timpurile biblice, profețiile, directe sau implicite, și în cazul lui Istrati ajung a fi blamate de unii confrați din Occident, foștii prieteni și camarazi ocolindu-l. Parcă pentru a relaționa cu scrisoarea respectivă și a-i „fortifica” tonalitatea, în continuarea paginii urmează și alți scriitori, mai mult sau mai puțin cunoscuți, care semnează autografe-olograf, exaltări, entuziasme, urări, unele în versuri, legate de a 12-a aniversare a revoluției bolșevice. Iată o mostră: „Sunt fericit să fiu prezent la refacerea pământului și omului; fericit, chiar dacă s-ar putea întâmpla ca, în această refacere, eu să fiu anihilat; – ce aș putea să le doresc congenerilor, con-artiștilor, con-oratorilor mei? – Admirație, admirație, de o mie de ori admirație!” (V. Ivanov). Sau: „Noi am început să trăim o viață nouă – neașezată, frământată, – însă am devenit absolut independenți. Revoluția a izgonit din noi sentimentele mărunte”, scrie Iuri Oleșa care, deja peste 5 ani, la primul congres al scriitorilor sovietici, se vede nevoit să rostească un discurs de pocăință, umilitor, până la autoanihilare, iar într-o scrisoare către soție explica motivul renunțării sale la scris: „Pur și simplu, acel gen de estetică, ce e chiar esența artei mele, acum nu mai e necesar, ci e chiar dușmănos, – nu e contra țării, ci contra unei bande, ce a instaurat o altă estetică, mârșavă, antiartistică”. I se retrage dreptul de a locui în Moscova. El scrie texte în care-l glorifică pe Stalin, însă atare zel nu-i schimbă spre bine situația: în perioada 1936-1956, cărțile nu i-au mai fost publicate. Iar un alt semnatar, Serghei Budanțev, în aprilie 1938, este condamnat la detenție în GULAG, unde moare în anul următor. Avea să cadă jertfă terorii staliniste și criticul literar Gherman Sandomirski, care susținea că analogia între Istrati și Gorki era una neîntemeiată, dat fiind că cele mai multe personaje ale rusului sunt din mediul orășenesc, iar ale prozatorului român-francez vin din mediul rural, al țăranilor. Dar, dat fiind că Istrati mai e încă tânăr, criticul se arată convins că „bogata experiență de viață” și mintea acută a scriitorului „îi vor sugera de care parte a baricadei să se angajeze, pentru a lupta, posibil, nu doar cu pana, ci și cu arma în mână”. În dosarul de inculpat al lui Gh. Sandomirski se afla și scrisoarea-delațiune a scriitorului maghiar Illés Bélad (din 2 ianuarie 1928), adresată lui Leopold Averbah, secretarul general al asociației scriitorilor proletari, în care acesta era rugat să ia măsurile necesare în legătură cu faptul că Sandomirski îl sfătuia pe Istrati să nu scrie nimic despre URSS, dat fiind că, în caz contrar, ar fi putut intra în conflict nu doar cu bolșevicii și cu partidul comunist francez, ci chiar i s-ar putea interzice accesul în URSS (perspicace criticul!). Sandomirski avea să fie împușcat în august 1934. A fost lichidat și Leopold Averbah, el intrând în așa-zisa listă stalinistă din august 1937, în care figura și Karl... Pauker, fost (în 1935) comandant al gărzii personale a lui Stalin.  ...Nimic nou sub soare – încă de la francezi exemplu: revoluția își devoră zămislitorii! În special, bolșevicii terorizau intelectualitatea, elita economică, slujitorii cultului. Din analele cutremurătoare ale crimelor călăilor staliniști să rememorăm fie și o singură zi, cea de 3 noiembrie 1937, când, în lagărul de la Solovki, printre cei 100 de reprezentanți de vază ai intelectualității ucrainene, au fost executați și scriitorii Valerian Polișciuk, Oleksandr Slisarenko, Mihailo Ialoviy, Valerian Pidmoghilniy, Pavlo Filipovici, Miroslav Ircian, Marko Voronoi, Mihail Kozoris, Grigori Epik... Într-o singură zi, literatura ucraineană a fost decimată! Și tot în negrul 3 noiembrie 1937 (peste 4 zile bolșevicii aveau să marcheze două decenii de la lovitura lor de stat!) au fost împușcați celebrul regizor Les Kubas, dramaturgul și pedagogul Nikolai Kuliș. Implicit, în „Vers l'autre flamme – Confession pour vaincus”, Panait Istrati prevăzuse degradarea spre inuman a bolșevismului. Mai apoi, aveau să apară și alte cărți, ce criticau regimul bolșevic, însă „Spovedania unui învins” fusese cea dintâi. Cu mulți ani până la „Întoarcerea din URSS” a lui André Gide (1936) sau „Orbitorul întuneric” a lui Arthur Koestler (1940). În „adresare”, dar și cu alte ocazii, printre incriminările aduse lui Panait Istrati era invocat faptul că i s-a plătit călătoria prin Rusia și prin Asia Mijlocie, ocupată de bolșevici. Dar oare cheltuielile respective nu ar fi putut intra în conturile onorariilor, ce i se cuveneau scriitorului pentru proza tradusă și publicată în URSS? În 1925, romanul „Chira Chiralina” fusese publicat la editurile „Vremea”, „Pământul și fabrica” (reeditat în anul următor) cu o postfață de Romain Roland, după care, în spațiul rusesc, precum în Franța, apar unul după altul volumele „Moș Anghel” (1925; reeditat în anul următor), „Дочь полей” – o proză cu un titlul dat de traducător, greu de identificat în română ca „Fiica ogoarelor” (1926); „Haiducii” (1926; e curios că acest volum, ca și „Chira Chiralina din 1925, este semnat cu numele Panaito Istrati; celelalte ediții revenind la varianta de... pașaport: Panait); „Nerantsoula” (1927; apărută concomitent la două edituri, „Vremea” și „Krug”), „Peregrinările mele (Autobiografie)” (1927), „Codin” (1927, apărută concomitent la o editură din Leningrad și alta din Harkov), „Familia Perlmutter” (1927), „Mihail” (1928), „Domnița din Snagov” (1928), „Ciulinii Bărăganului” (1929). (Cărțile lui Istrati apar în colecțiile „Biblioteca universală” sau „Noutățile literaturii străine”.) Să fim siguri că, pentru atâtea opere editate în Rusia, Panait Istrati putea deveni cel puțin un... semi-milionar în valută forte! Plus recompensa ce i s-ar fi cuvenit pentru filmul „Chira Chiralina” (1928) al regizorului Boris Glagolin. (Durata 86 min., în roluri – Elizaveta Valerskaia, Nikolai Kutuzov, Heiri Amir-zade, L. Rubina, Aleksei Vatulea, A. Narovski, Olga Petrova, subtitrat; premiera – 20.V.1928, Kiev; 5.V.1929, Moscova). Pe acele timpuri de slabă alfabetizare a populației, cinematografia mai era percepută drept adevărată minune, la filme năvălind mulțimi de oameni. E de presupus că și „Chira Chiralina” (cunoscută și cu numele de „Vândută de două ori”) a avut milioane de spectatori.Așadar, ieșind din tensiunile politice, ideologice, invocate până la acest moment, lăsând pe plan doi (de data aceasta) Odiseea (...URSSeea!) scriitorului, care a tot fost comentată, completată, contestată, aprobată etc., se cuvine să reiterăm și să accentuăm că există argumente serioase pentru a susține că, pe de altă parte (cea... luminoasă!), Panait Istrati a fost deschizătorul de drum al literaturii române spre spațiul rusesc. Și tot într-un unghi de lumină e de amintit că, după campania furibundă din anii `20-`30 de acuze aduse lui Panait Istrati, „reabilitatea” lui în URSS vine în 1966, când în „Mica enciclopedie literară” (concepută, e de presupus, pe timpul „dezghețului” hrușciovist) e definit drept scriitor „cu o receptare mic-burgheză a libertății”, care, cică, l-ar fi împiedicat să înțeleagă relațiile dintre om și societate din Rusia de după revoluția din octombrie 1917. (Prima enciclopedie literară sovietică, în care lui Panait Istrati i se acordase un articol destul de amplu, apăruse în 1930. Știindu-se deja de cartea anti-bolșevică a lui Istrati, bineînțeles că tonalitatea, ideația articolului erau preconceput-neprietenoase. Dar, repet, impresiona volumul articolului, comparabil doar cu cel consacrat celebrului, pe atunci, V. Ivanov: 4 coloane de text nonpareil.)Ar mai putea interesa, dacă, astăzi, în Rusia, Panait Istrati continuă a fi sau nu persona non grata?... (Google rusesc, la solicitarea informațiilor despre Панаит Истрати indică peste 14 mii de adrese. Deloc puține, aș zice.) Cărțile sale editate în anii `20 în Rusia apar în loturile anunțate pentru licitații, propuse de diverse anticariate. Să venim cu răspunsul și din, oarecum, altă parte, constatând că necunoscute sunt căile muzelor, care îți inspiră o idee, o temă. În acest caz, muzele care m-au (a)dus spre Panait Istrati și... URSS apărând din infinitul... Facebook, unde, într-o discuție despre proză a doi scriitori ruși, Artiom Badenkov și Igor Sinelnikov, secundul constata că romanul cu temă rustică, țărănească ar fi fost popular în România. (O atare remarcă azi, când deja de vreo 30 de ani aproape că nu mai apar cărțile autorilor români în Rusia?...)Sinelnikov sugerează că unii autori ruși, inclusiv mai „vechiul” Panteleimon Romanov și popularul astăzi Vladimir Sorokin, s-ar fi putut inspira din proza românească de atare gen: „Deoarece, în anii douăzeci, se traducea mult (din români – l.b.), ceea ce s-a înrădăcinat, chiar dacă a mai și fost uitat”.Anii `20 ai secolului trecut, proză românească în Rusia? Bineînțeles, înainte de toate gândul te duce la Panait Istrati. Badenkov: „Unul din colegii mei de facultate era preocupat de literatura română. Mi-a dat să citesc scriitori interesanți deja din a doua jumătate a secolului XX. Pe atunci, ei aveau o literatură demnă de toată atenția. Un «modernism țărănesc». Îmi amintesc de Preda, Popescu... Foarte interesant”.Intervin și eu în discuție, precizând că literatura română are și un modernism sui generis... urban, tradiția pornind încă de la declanșarea avangardei, în Europa și la noi, unii autori români devenind protagoniști în universalitatea acestui curent: Tzara, Ionesco, Celan, Luca etc., etc.Dar totuși, o discuție despre proza română, azi, în Rusia?... Da, chiar așa. Să urmărim dialogul în continuare.Sinelnikov: „În genere, ei au o proză destul de bună. Începând cu Slavici (îmi plăcea în adolescență) și Rebreanu. Pe urmă Preda”.Badenkov: „În biblioteca mea există un volum editat în anii `60. Din păcate, nu îl am acum la îndemână. Un prozator original foarte bun. Îmi scapă numele. Avea prefața semnată de Iuri Naghibin. Este exact ceea ce numim aici «modernismul țărănesc»”. Eu mă gândesc că ar fi vorba de Ștefan Bănulescu, însă nu sunt deplin sigur...Badenkov: „De altfel, încă ceva referitor la tema literaturii române și Panteleimon Romanov. Acesta semnase o scrisoare colectivă contra  unui prozator român, pe atunci la modă și din plin editat în URSS, care mai apoi avea să scrie o carte antistalinistă...”Da, exact în acest moment veni Muza-curier cu tema prezentului eseu despre Panait Istrati și relațiile sale cu URSS; despre Odisee și... URSSee...Badenkov: „Chiar acum caut cartea prefațată de Naghibin. El cunoștea bine nu doar literatura rusă, ci și pe cea din lumea mare. Urmărea ce se scrie în România și Olanda”. Revine Badenkov: „Am găsit cartea. Ștefan Bănulescu. Iarna bărbaților. Povestiri. Editura «Progress». Moscova, 1968. Cartea au procurat-o rudele mele în anii `60. Am găsit-o în biblioteca lor. Iată ce scrie Naghibin: «Profunda originalitate a creației lui Bănulescu i-a făcut pe unii critici să caute izvorul acestei originalități nu în individualitatea autorului, ci în diverse influențe exterioare. Astfel, uneori, nuvelele sale sunt asemănate «noului roman francez». Cu opera lui Robbe-Grillet. Ceea ce, bineînțeles, este neadevărat, însuși Bănulescu contestând categoric atare comparații: lui îi este străin și advers orice joc de-a literatura. Iar dacă e să căutăm, totuși, izvoarele creației sale, să ne gândim la arta populară, la minunatul folclor românesc”. Badenkov revine: „Îmi amintesc că, acum 10 ani, i-am oferit să citească această carte prozatorului Dima Danilov. Iar el a comentat în twiter astfel: 2 iunie 2009. Ștefan Bănulescu – un eminent scriitor român. Dar unii dintre voi nu l-au citit. Gândiți-vă la asta și n-o să vă simțiți în apele voastre”. Așadar, în zilele noastre, o discuție despre proza românească în Rusia?... Da, chiar așa. Apoi în discuție (mesajele le-am păstrat în copy paste) veni vorba și despre Monica Lovinescu (care, precizează Badenkov, ghidat de revista emigrației ruse „Kontinent”, „a publicat multe articole despre literatura română și despre teatru în revistele și ziarele franceze”), Ana Blandiana. Sau: „Am citit mai multe articole în care se scria despre Bănulescu, D.R. Popescu și Marin Preda. Și despre dizidentul Goma”......Acum vreo 15 ani, colegul și prietenul nostru din Moscova Kirill Kovalgi constata cu amărăciune că, în deceniile de la urmă, din literatura română în limba rusă au fost traduse și editate nu mai multe cărți, decât... degetele de la o singură mână... Să ne împăcăm în continuare cu o astfel de situație mai mult decât anormală? Să încercăm a reveni în atenția numeroșilor cititori de cândva și a celor posibili, interesați de literatura română?... Pentru a încheia cu o banalitate: prin intermediul limbii ruse, literaturii române i s-ar deschide căi și spre alte meridiane literare, din alte țări, foste republici sovietice... Iar literatura română, dacă e să judecăm fie și după dialogurile pe care le poartă între ei unii literați ruși și reproduse mai sus, este îndemnată să revină în spațiile pe care le cucerise acum mai multe decenii, însă din care, din varii motive, „s-a retras” (sau poate a fost.. „retrasă”...). Spații în care e așteptată, pentru că o reputație bună dăinuie în timp.
DIN „SCRIPTOR”, număr de primăvară




Fiecare din textele care vor urma – despre bibliotecă, cititor, citit – înseamnă, în parte, una din modalitățile posibile de a compune respectivul text. Iar fiece eventual cititor va recurge la una din modalitățile posibile de a citi textul în cauză, aceasta (prima + a doua premisă a prezentului silogism) însemnând că textul în curs, textul de față conține mai multe texte, unele dintre ele foarte diferite între toate celelalte ce au a urma, la rândul lor textele în genere având capacitatea de a se înmulți prin sporii vreunei metafore sau ca rizomii cu noduri și internoduri ale lăcrămioarei sau ghimbirului sau, în subteranele textului, ca rizomii vreunei plante numai spirit a filosofiei, din atare motiv această modalitatea din multiplele posibile de a compune textul de față sau cele ce au a urma nu poate să mă împace pe mine cu mine însumi; această modalitate din multiplele posibile de a înțelege textul de față nu poate să te împace pe tine cu tine însuți, cititorule, și parcă textul continuă chiar fără ca eu să-l fi început vreodată, și parcă textul (despre bibliotecă, cititor, citit...) continuă chiar și după ce a fost încheiat definitiv cu punctul pus la finele lui de Însuși Dumnezeu1 – Cititorul și Creatorul a Toate modalităților de a crea, de a scrie și de a le pune pe toate, frumușel, în sicrie, sicrie, sicrie… ­­­­­­­­­___________________ 1. Când în text intervine Însuși Dumnezeu, fie doar cu un singur punct, autorul este ca și degradat de la starea de creator la starea de simplu martor al creației…*Exact precum spune Geneza – turnul se înălța și furnicarul de fii ai lui Noe căra, tăbârcea cărămidă, mortar – mortar, cărămidă, și turnul mai creștea cu un metru, cu o sută de metri și furnicarul bipezilor se înălța cu stive de cărămizi, cu tărgi de mortar – precum spune, până la un punct, Geneza, Testamentul......Și doar un biet rătăcit cu o carte în mână se pomenise în iureșul de furnicătoare râvnă și toți ceilalți, care cărau mortar, cărămidă – cărămidă, mortar, prinseră a hohoti, prinseră a râde până la lacrimi de naivitatea ăluia care urca și el, bietul, cu o carte în mână......Astfel că Domnul Dumnezeu s-a înfuriat și îi pedepsi pentru îndrăzneala lor nesăbuită de a râde de cel ce suia cu o carte în mână – Domnul Dumnezeu a dărâmat turnul, nelăsând cărămidă pe cărămidă, mortar între cărămizi......Bineînțeles, cartea rămăsese nu doar întreagă, ci și binecuvântată...             *Acesta e un sector mai prost cotat în oraș, în multe din casele sale existând încă vechi și vaste biblioteci, imensități de cărți detestate de specificul prezentului lumii, care nu e obligatoriu prezentul tuturor. În astfel de spații, astăzi, din cauza răspândirii tot mai sofisticate a feluritor microbi, nu poți să nu te gândești că deja mulți oameni nu-și mai permit plăcerea de a-și muia degetul arătător pe limbă pentru a întoarce paginile cărților... Se spune că, pe vremuri de ciumă, unii fanați ai cititului, chiar cu riscul de a se molipsi de moarte, nu renunțau la marea plăcere de a-și înmuia arătătorul pe limbă, pentru ca să întoarcă filele cărților...Unde mai punem că, după apariția computerului, nici nu ne putem imagina câte lucruri au devenit inutile. Din păcate și mulți oameni.*Stăpânul s-a dovedit a fi ușor nesimțit, încât, cât a tot vorbit la telefon, oaspetele său reuși să citească aproape jumătate din inscripțiile de pe cotoarele celor câteva sute de cărți din cabinetul-bibliotecă.*Cele mai bune epigrame de obicei Marțial nu le scria marțea, ci miercurea, marțea fiindu-i zi pentru citit.*Zi de zi încerc să citesc lumea ca pe un poem. Uneori se pare că reușesc. Alteori trăiesc sentimentul că însăși încercarea de a citi lumea ca pe un poem e ceva din poemul care nu se lasă, totuși, totdeauna citit într-o zi sau în alta. Dar încercarea de a citi lumea ca pe un poem rămâne valabilă zi de zi. Așa e, însă cu o anume precizare: sâmbetele și duminicile fiindu-mi zile de lucru, în carierele comunicării cu fantomele presupușilor cititori de literatură, întâmplătoarele sărbători mi se întâmplă în oricare din celelalte zile ale săptămânii. Dar mai ales nopțile.*La vila scriitorilor de la Neptun, câte un coleg poet sau alt coleg poet chiar bun îmi oferă noile lor cărți tipărite prin româneasca lume.Când cobor la plajă, citesc 10 texte în vreme ce mă bronzez pe piept (și pe frunte, firește), alte 10 texte – cât stau pe burtă, cu omoplații la soare, câte 5 pentru o rână și cealaltă.La sfârșitul celor 10 zile de sejur, domn’ Vasile administratorul vilei îmi zice:– Oho! V-ați bronzat mișto (un sinonim al expresiei: nu vă fie de deochi). Sper să veniți și vara viitoare.Iar la Chișinău, între un blocaj și o reîncărcare de computer – e ceva timp, totuși, – mai citesc câte un poem din cărțile cu care mă întorc acasă, cărți dăruite cu autograful în regulă și – o.k! – laudativ cât încape, cu dedicație cald interN-Națională de la colegi prea-noi, colegi pur și simplu noi sau de la confrații-veterani deja ai prieteniei noastre și lecturii universale, cum ar veni, încercate într-un final și început de secole.            Așadar (așa dar!), revin în stânga Prutului cu cărțile de poezie (în stânga apei sâmbetei se mizează ceva mai mult pe proză, pe dramă) și, precum spuneam, între un blocaj și o reîncărcare de computer, mai citesc câte un text care, uneori, se întâmpla să fie chiar poem sau notă într-un jurnal de lectură. *   Poezia pentru poezie? – Un lucru în sine care, de fapt, devine un lucru în tine, cititorule, care mie în genere îmi pari a fi un dez-gropar al poeziei: dezgropând-o din limbaj, dezgropând-o din cuvinte, din simțăminte, din minte... (Ceea ce nu înseamnă totuși, că poetul ar fi – Doamne, ferește! – un gropar al poeziei…)*Citindu-i testamentul, rudele au căzut de acord: răposatul avusese toate șansele să ajungă un mare scriitor SF. Cazul legându-se cu unele din întâmplările mele de lectură; întâmplările și îndeletnicirile omului care a citit și înșiruiri de rapoarte despre faptele sau poate doar întâmplările nemaipomenite, în urma cărora, în orișicare război, mulțime de cătane, dar mai ales de căpetenii, au ajuns eroi. Și mi-am zis: Ce mai fantezii creatoare în statele majore, unde se ticluiește o mare literatură!În genere, statele majore ale armatelor par a fi un fel de uniuni ale scriitorilor pe câmpul de luptă!Ura! – fără ură…*Iată, din întâmplare, omul a cumpărat o carte de poezie, apoi stă la ieșirea din librărie, ros de o întrebare: „Iată, din întâmplare, am cumpărat o carte de poezie, dar ce fac cu ea?... De-ar fi fost cafea…”Din păcate, prin preajmă nu e niciun expert, ca să-l consilieze sau să-l consoleze, de unde și aste două ipoteze: poate că va citi, poate că nu… În primul caz, lumea va spune: „Ce voință, ce caracter!” În cazul ipotezei secunde – nu va spune nimic, crezând că așa e mai bine…*Astea sunt timpurile – secolul, zilele, nopțile – cam toate, astfel că, reieșind din starea de fapt, mergând la recitalul poetic, unde se vor citi poeme de dragoste, îți pui vesta antiglonț... Pentru orice eventualitate...*Dar, iată, chiar și în această delicată îndeletnicire, zisă a cititului de carte, se întrevede, parcă, o perspectivă cu mercenari. Mai aparte sau oarecum ciudată, să zicem, respectiva perspectivă, ce face să presupunem că nu a mai rămas mult până când, pentru solicitarea poeziei, chiar și a genialilor autori, bibliotecile țărilor bogate vor plăti cititori-mercenari...*Atâția imigranți spre Occident. Dar nici acolo nu pare să crească numărul cititorilor…*Recitind jurnalul meu nepretențios, uneori găsesc în el idei de poeme sau cosmograme care, din cine știe ce motiv, nu m-au condus spre finalul lor – să zicem, această notă despre cazul în care, prin anul 1989, în parcul catedralei, văzusem un milițian afundat în lectura unei cărți de Soljenițîn, fără ca respectivul milițian să se teamă că ar putea fi arestat de un alt milițian...*Poetul Mihai Ursachi metaforizase memorabil: „Miezul mai mare decât fructul”. Un poet slăbuț mai că-l imitase – maică! – făcând-o pe originalul (credea el, nu însă și noi) când se lamenta că lacrima ar fi mai mare decât ochiul. Eu i-aș fi sugerat să scrie că chiar și unii căpoși se poate întâmpla să aibă creierul mai mare decât capul; un creier ce le dă peste urechi, unduindu-și circumvoluțiunile dincolo de ele – și acesta fiind un mic circ al circumvoluțiunilor spectaculoase. În fine, după toate astea s-ar fi întâmplat ca nedumerirea, dar mai ales proverbiala frică să aibă ochi mari, adică ochii cititorului de poezie – mai mari decât frica acestuia.*Din multe, foarte multe constau resursele noastre naționale, inclusiv din poezie și răzleți cititori, declamatori, oameni și computere memoratoare ale acesteia. Probabil, la capitolul poeziei, cu sutele de cenacluri și zecile de reviste literare, resursele noastre naționale nu stau chiar rău, în generoasa lor răspândire devenind cât de cât și resurse internaționale, mondiale, s-ar putea (sau: nu) spune.*Aproape ca oglinda unui poet francez, când fratele i se întoarce din ulisiene călătorii, zice: – După ochii tăi, după fața ta înțeleg că nu ai citit poezie... Păcat: astfel îți scurtezi viațacu un suflet și ceva...            *Unii scriitori sunt naivi, spunând că multe lucruri, unele subtilități cititorul le va găsi în sub-texte… – Iluzie absolut neîndreptățită! De unde să se citească sub-textele, odată ce astăzi tot mai puțin sunt citite textele?...*Pentru sănătatea dumneavoastră, evitați excesul de sare, zahar și grăsimi, consumați zilnic minimum 2 litri de apă și citiți cel puțin două poeme.         În genere, este bine să știți, că excesul de poezie nu dăunează sănătății dumneavoastră, ci din contră.*La vârsta, dar mai ales la experiența pe care o am, nimeni nu mă poate priva de dreptul (și de stângul) de-a avea sau nu dreptate, scriind, inclusiv în stil etern-post-antic, despre oralitatea libertină care, intrând direct din stradă, își șterge tălpile de preșul dungat al primelor rânduri ale prezentului text (mersi și pentru atât!), apoi, fără a-și lua tălpășița, intră familiar-postmodernist în (con)text, încercând a seduce cititorul neexperimentat cu o sexy-cola, ici-colo permițându-și a debita și ușoarele imbecilități convenționale ale injuriilor drept palimpsest pentru tabuul politicos al sexualității în surdină. O, cititor sedus, meriți și tu o odă! Prin forța lucrurilor și a lecturilor, tu ești complicele autorului înduioșat la gândul de a trăi prin poemul sau romanul său un transplant din sine în altul – acestuia oferindu-i dezinteresat ocazia de a fi și el (tu) CINEVA. O, cititor talentat, ce mai! Cititor atât de bun, încât n-ar fi păcat ca numele tău să fie tipărit pe carte alături de cel al autorului; în egală măsură, voi dați valoare literaturii – presupun, pentru că în metafora cetitului niciun prepus nu e de neglijat, el armonizând perfect cu incertitudinea atot-devoratoarei conștiințe a lumii și scriptorului ce-ți închină, o, cititorule, oda în care se află cu o idee mai mult decât sentimentele pe care le emană; ideea cu Heraclit ce te poate învăța a străbate drumul de la un nimeni-anonimeni la un erou, – o talentatule, priceputule cititor despre care n-au aflat doar analfabeții, – de parcă întreaga-ți viață tu ai trăit în interiorul textului care trebuie obligatoriu citit, deoarece Marele Cititor nu se poate percepe la auz, după ureche...*Îmi amintesc: pe la 16 ani, visasem CARTEA UNICĂ, adică a UNI-VERSULUI – o dublă avere: CARTEA era cu autograful Lui DUMNEZEU.Aceasta se lega cu un alt vis de mai înainte, probabil: visul la o carte atât de impresionantă – ca o adevărată capitală a tuturor cărților.*Cum citește un sfânt? Mai întâi, de la privirea lui se izvodește și se aprinde primul cuvânt care, cu flăcăruia sa, izvodește și luminează următorul cuvânt, ce se naște, aprinzându-se și el în continuare de rând, creând, luminând și înflăcărând pe cel de-al treilea cuvânt, acesta, la rândul său, creând, luminând și incendiind pe următorul...Chiar așa citește un sfânt – cuvânt cu cuvânt, care se nasc din privirea lui și se aprind unul din celălalt, pe următoarele cuvinte izvodind, luminând, înflăcărând...Exact așa – creează, luminează, aprinde, arde, cuvânt după cuvânt, fără a lăsa urme, scrum de sens, mai rarefiat, mai dens, încât nimeni nu știe ce a creat, ce a luminat, ce a citit, totuși, un sfânt în CARTEA UNICĂ, a UNI-VERSULUI care e numai și numai cu autograful lui DUMNEZEU...*Redeschide Cartea la întâmplare. Dincolo de orgoliul meu, dincolo de orgoliul tău, redeschide Cartea, chiar citește ceva din ea, fie și la întâmplare. Astfel, din întâmplare, ai putea salva ceva. Inclusiv din tine.*Eu, cititor deja în două secole, îmi amintesc de prima vacanță la mare (sec. XX), după care, pentru prima oară în viață, a trebuit să fac ceva extraordinar de poetic, de metaforic: să scutur nisipul dintre filele cărților pe care le citisem la plajă.Astăzi, deja cititor în secolul XXI, revinde la mare cu displayul tabletei și textele nițel zgâriate de firele de nisip, spunându-mi în gând că internetul schimbă și va schimba lumea, posibil chiar cosmosul. Cartea de hârtie va dispărea, altfel spus – nu va mai apărea, dominantă fiind cartea electronică.Bibliotecile vor fi și nu vor mai fi inutile, lumea transformând cărțile în ceea ce au fost – în păduri, în grădini, inclusiv în Pomul Vieții.
DIN MAREA POEZIE FRANCEZĂ




Eu cânt viațaEu cânt viațaFiindcă ea pentru gloria mea înalțăAl genunchilor arc de triumf!Ea pune în mișcare dinamulCe pompează imperturbabilSângele tău; plasmă și ambrozie!Este ea cea care cu uleiul părului tău produce esența de liliacde mă invidiază toți parfumerii.Viața mă face prosperViața mă face prosperEu dețin câmpuri aurifereDe la Capul omoplaților până în Delta roză!Filmez și vând surâsul tău,Iar când dormi, ascultSecretele pe care ți le dictează JunonaÎn visele tale!Cum?!Tu, care m-ai făcut miliardarȘi tu, Rege al Dragostei, Acum ai vrea să mori și să mă ruinezi?Nu eu nu vreau să morNu eu nu vreau să mor,Nici într-un cer nu voi regăsiAlbastrul irepetabil al surâsului tău,Niciun infern nu mi-ar reproduceCuloarea roșcată a buclelor taleȘi nu râvnesc altceva decât buzele tale!Iar dacă într-o searăLacătul morții le va închide,Între dinți eu am un sărutMai puternic decât melinita,Explodând lacătul și râzândEtern! Mai trebuie să trăim din nouMai trebuie să trăim din nouDeoarece ne avem trupurile Întinse vertical spre cer!Ca și chiparosul negru avem datoriaDe a ne apropia mereuDe Dumnezeu!Este imposibil, copilă firavă, să renunțăm,Oricât de obosiți am fi!Tu, care ai zambile sub sâni,Pe care rozele le recunoscDupă incurabila tristețeȘi pe care gazelele le invidiază,Niciodată dânsele zâmbind...Mai resemnează-te puținFericită pentru a fi!În luna dragosteiÎn luna dragosteiBătrânul vânt astmatic A re-pictat pe nou micii saschii Ce populează pădurile deja de treizeci de mii de ani, Sfarmă geamurile laculuiUnde crapii viețuiesc ca sub sigilii.În tufișuri ardente reapare Dumnezeu,Mândrii ghețari coboară eternitatea pe pământ.Ah sunt sigur, iubita mea,Nu ni se poate întâmpla nimic rău,Surâsul nostruVa reînvia viața,Făcând să moară moartea.De ce am aștepta ca pământul negruDe ce am aștepta ca pământul negruNe-ar cizela profilurile?!Eternitatea e singură În râsetul tău molipsitor!Eu nu mai cred în calmul pietrelor:Le cred privighetorilor care imită glasul tău,Antilopelor ce copiază pașii tăi,Florile soarelui fiind orologiile fericirii,Și acest amurg irepetabil,Când chiar zeii devin geloșiPe un sărut de miere și electricitate,Ce e mai mult decât al veacurilor veac!39 de grade39 de gradeUn carnaval al febrei și stacojiuluiÎți străluminează-n minte,Intensă sărbătoare-n derulare, umbre inflamate te-mbrățișează,Și zeii beți te vor purtaSpre munții morții!Și eu, în închisoarea cărnii mele,Suferind de-o sănătate pe cinsteÎn cotidianul  frig,Captiv după gratiile ploii, Eu, asistând la orgia ta,Ca în fața unei colibe a misteruluiUn biet om cu picioarele-n noroi. Tu nu mă mai cunoști,Prins de ghirlandele viselor,Încoronat de aspirină și de stele,La balul giganților și al piticilor: Deja mare demiurg!Poate că mă disprețuiești, pe când euÎți doresc să trăiești și să primești în dar verdele tei. Așteaptă! Așteaptă!Așteaptă! Așteaptă!Nu porni singură în noapte,Marea mantie a vântului nu-ți va mai fi suficientă,Și brațele tale se vor înălbi în clorul lunii...Ascultă! Ascultă!Albastra plângere a violetelorȘi sfatul pietrelorCe știu că moartea e inutilă!Încotro fugi,Când un suspin cald apasă pieptul?Ia benevola mea mână roșieCu cele cinci degete ca o stea de carne,Mâna vieții mele care face bine dar și puțin răuÎnsă ascunde golurile cerului și pământului.Deja limba taDeja limba ta,Agitată ca o fiară ciudatăA tăinuit un nume care nu era al meu!În plămânii tăi se pregătea o dramă,În pântecele tău a crescut un misterPrecum o frumoasă plantă otrăvitoare.Am văzut riduri împuținându-ți frumusețea,Viciul putrezind în ochii tăi,În pofida mea te invadează un străin.
MANUSCRISELE, DE PÂNĂ LA CLAVIATURA COMPUTERULUI...




„Tradiția“ de a considera munca literară ceva ce ține mai mult de joc decât de efort conștient, aplicat cu îndârjire și perseverență, își ia începuturile din negura epocilor. Încă în adânca antichitate, odată, Sofocle se destăinui că trei poezii îl costă trei zile, la care un versificator oarecare se grăbi a spune că în același răspas el ar ferici lumea cu o sută de poezii. „Așa e, însă ele ar exista numai trei zile“, răspunse Sofocle. Dar, culmea! o impertinență asemănătoare se făcu remarcată cu aproape 400 de ani până la Sofocle. Începând cu prima jumătate a secolului VIII și până la mijlocul secolului VI î.Hr., destui veleitari își băgaseră în cap „ideea“ că ar putea expune în versuri, după modelul epopeii homerice, întregul conglomerat evenimențial legat de Troia, ăștia fiind așa-numiții poeți-ciclici Arctinos, Leshes, Stasinos, Aghios și Eugammonios.Cam peste două mii cinci sute de ani după antica dispută despre zilele și muncile homeriene, hesiodice sau sofocliene, Goethe primește scrisoarea unui student, în care era rugat să expună planul părții a doua a poemului Faust, fiindcă sprințarul învățăcel are de gând să încheie el însuși drama căreia autorul prea îi amâna finalul (o face abia cu cinci săptămâni înainte de moarte; dar, firește, cine poate presupune câte alte intervenții ar fi făcut, dacă mai trăia...). (Mult mai înainte, un alt „temerar“ se încumetase „să-l continue“ pe Cervantes, prin manufacturistul său zel de pirat „creând“ partea secundă a romanului Don Quijote, fără s-o aștepte pe cea firească, pe care autorul a dus-o la bun sfârșit ceva mai târziu. Iar ciudatul – vede-se – pictor Sarmuccia fericise cititorii italieni cu niște poeme lungi, ticluite în octave care, pretindea mânuitorul penelului, îi fuseseră „dictate“ în timpul unor ședințe de... spiritism de însuși spiritul lui... Ariosto! Ba apare și explicația cum că, vedeți dumneavoastră, forma prozodiei-cacealma e oarecum stângace din motivul că, după trei secole de la plecarea poetului, spiritul lui Ariosto se cam dezvățase să mai compună versuri perfecte!) Oare credeți că pe nou-anunțatul Mesia al alchimiei poetice l-ar fi convins de contrariul Eckermann, care considera că „e mai ușor să construiești Catedrala din Köln decât să scrii Faust în spiritul lui Goethe“? Olimpianul german, la Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister, trudește fără preget (labor improbus) un deceniu întreg, iar la Anii de pelerinaj ai aceluiași personaj – douăzeci de ani. Trei redacții ale dramei Götz von Berlchungen le elaborează pe parcursul a unei jumătăți de secol. De asemenea adevărat e că Goethe ar fi creat ceva mai puțin, dacă alături de el nu salahorea și fidela calfă-secretar Eckermann, care îi ținea în ordine perfectă mapele și fișierul (astăzi, are grijă de ele... ordinatorul! Dar fără a-l concura, cred, deplin pe Eckermann...), punându-i oricând și neamânat la dispoziție cele necesare, vreme de trei decenii notând tot ce a dictat maestrul (în afară de versuri). (Însă în baza celebrului dicton Quod licet Iovi, non licet bovi = Ceea ce îi este îngăduit lui Jupiter nu îi este îngăduit și unui bou să ne amintim că însuși Goethe a nutrit un timp ideea de a continua Iliada cu un poem epic, referindu-se deseori la acest proiect, în vederea realizării lui lăsând numeroase note și planuri, dar până la urmă nu a scris decât 650 de versuri (deloc puțin, de altfel!), ce apăruseră ca și cum într-o cu totul altă albie, decât cea în care se revărsaseră intențiile și iluziile auctoriale inițiale. Însă de acestea, inițialele, nu au dorit să facă abstracție și unii exegeți care, spune Croce, „au luat ca termen de comparație tocmai așa-zisa «homericitate» sau, mai general vorbind, „grecitate“ și, neaflându-le în aceste versuri, au tras concluzia că ele trebuie condamnate, ele și ceea ce ar fi fost opera întreagă, dacă ar fi fost continuată în aceeași tonalitate“. De parcă respectivii critici i-ar fi imputat lui Goethe că el nu s-a ținut cât mai aproape de unele eventuale, oarecum voalate, pastișe homeriene, elene. Adică, de ce, la o adică, domnule poet, îți permiți o atare abatere întru originalitate, îndepărtându-te radical de abilii pastișori? Cam aceasta ar fi fost logica ușor perversă a clișeizaților, ziși, înde ei, exegeți, care nicidecum nu ajungeau la „punctul de vedere corect, care este cel de a judeca opera în sine, dând cuvântul gustului spontan, lipsit de prejudecăți și regăsind cu bucurie în acele versuri sufletul și mintea, nu homerică, nici clasică, ci goetheană“, precum menționa Benedetto Croce.)În genere, marii autori nu-și consideră nicicând încheiată definitiv o lucrare sau alta, printre ei fiind și stilistul de excepție, stilistul-model Gustave Flaubert, care deja în a treia ediție originală a romanului Salammbôoperează 160 de modificări (variante) în narațiune și 45 înapendice. Peste cinci ani, în 1879, apare următoarea ediție ce comportă 470 (!) de variante, „statisticienii“ constatând că celebrul și neîmpăcatul autor suprimase 75 de dar-uri, 75 de și-uri, 40 – deci, atunci, așadar, 29 – orice, oricare, 27 – apoi, 20 – totuși, 19 – în sfârșit, 9 – într-adevăr...Parafrazându-l pe Mihai Eminescu, s-ar putea spune că, în munca literară, „Începutul și sfârșitul/ Sunt a filei două fețe,/ Vede-n capăt începutul/ Cine știe să-l învețe“. Romanticul rus Aleksandr Grin se întreba nedumerit despre o lucrare: „Oare când o să termin de-a o totîncepe? Am scris vreo patruzeci de începuturi ale acestei istorii...“ Situații similare apar nu numai la startul, ci și la finișul operelor literare: pentru Adio, arme Hemingway avusese 38 de finaluri! Reiese că, luate în integralitatea lor, operele literare rămân implacabile în solicitarea a noi și noi eforturi auctoriale. În cazul aceluiași Gustave Flaubert, manuscrisele Educației sentimentale, ca volum, depășesc de patru ori varianta tipărită. Iar bruioanele romanului Doamna Bovaryînsumează 1788 de file, plus alte 490 ale manuscrisului „definitiv“. Îngrijitorii edițiilor critice ale ilustrului narator menționează: „Filele sunt acoperite de ambele părți de o scriere fină: pe o parte este scrisă prima versiune, așa cum a țâșnit spontan, cu inerentele neglijențe de formă; pe cealaltă parte, reluarea meticuloasă a fiecărei fraze, a fiecărui cuvânt, versiune în care cuvintele își schimbă locul, dispar sub numeroase ștersături, sunt înlocuite de nenumărate ori, până când, în sfârșit, este găsit cuvântul care contribuie cel mai bine la echilibrul muzical al frazei. De la o redactare la alta și până la corecturile făcute pe textul tipărit (există cinci ediții originale ale Doamnei...) apare evidentă tendința de a suprima, de a simplifica. Flaubert nu consideră niciodată că a ajuns la o versiune definitivă“ (Irina Mavrodin). Presupunem că un caz similar l-ar oferi și Emil Cioran care, în ariile aceleiași literaturi franceze, „a suferit“ de perfecționism stilistic, fiind considerat unul dintre supremii maeștri în domeniu.Părelnica ușurință, ca de la sine înțeleasă, și înlesnirea îndemânatică acordată de muze scriitorului adevărat, pe care și le închipuie (la un loc: ușurință, înlesnire, muze) scribul intrat impertinent în dialog cu Sofocle sau naivul alumn care „l-a fericit“ pe Goethe cu propunerea-iinvoluntar hazlie, nici nu pot fi luate în considerație, când cade „grindina“ argumentelor ce nu au putut, totuși, niciodată consola extenuantele umbre ale celor Mari. Într-o lucrare ce s-a pierdut prin intemperii, Numele mărturisitorului, se spune că versurile lui Bo-Tzui-hi emană lejeritate și simplă alunecare de penel, în realitate manuscriptele-i inserând arhipelaguri de ștersături, corecturi, încât, nu de puține ori, întâlnești poeme în care, din textul inițial, nu a supraviețuit barem o hieroglifă. Tot despre înșelătoarea impresie de ușurință și lipsă de efort în arta scrisului se vorbea în prefața la prima culegere de opere a lui Shakespeare (1623), Jhon Heming și Henry Condell scriind: „Mintea și inima îi lucrau în același timp. Și ceea ce gândeau așternea pe hârtie cu atâta ușurință, încât aproape că nu găsim ștersături în manuscrisele sale“. Peste aproape două decenii, la 1641, Ben Jonson, în Dezvăluiri asupra oamenilor și lucrului lor, resuscită aspectul polemic al acestor constatări: „Îmi amintesc că actorii au menționat adesea ca făcându-i cinste lui Shakespeare faptul că el nu a șters niciodată un vers, indiferent de ceea ce ar fi scris. Eu le-am răspuns: «Era mai bine dacă ștergea o mie», ceea ce ei au socotit drept o răutate“. În continuare, Jonson vorbește de marea sa considerație pentru Shakespeare, însă nu lasă să treacă pe lângă atenția cititorului locuri cu adevărat slabe la marele dramaturg. Însă în Istoria celebrităților Angliei de Thomas Fuller se subliniază că nu a existat o altă afirmație mai lipsită de temei sau contrazisă de dovezi incontestabile că, pentru Shakespeare, scrisul nu a ținut de lejeritate și lipsă de efort, astfel Nevestele vesele fiind rescrisă în întregime, aidoma dramelor istorice Henric al IV-lea și Henric al V-lea; povestea lui Hamlet a fost amplificată aproape de două ori față de forma inițială etc. Adică, se respecta preceptul altui celebru concetățean de peste timpuri al bătrânului Will, poetul Alexander Pope, care considera că „Decât arta de a șterge un rând/ Mai mare alta nu a fost nicicând“ (Epistolă către August, 1737). Dar câtă dreptate (tăbăcită de regrete) (căci se tăbăceau și pieile pergamentelor, nu?) avu Lichtenberg, spunând că în manuscrisele autorilor celebri el ar fi studiat cu egal interes ceea ce a fost jertfit sub ștersături, ca și ceea ce a rămas în ultima variantă. Parcă nu ne-ar interesa ce a fost omis în manuscrisele clasicilor literaturii noastre? Despre travaliul lui Ion Creangă (ce părea ca și cum un povestaș natural, dar!...) la Amintirile din copilărie Ioan Slavici remarca: „Citindu-le, ai crede că sunt scrise cu mare ușurință. Defel! N-am văzut în viața mea manuscris mai neciteț. Nici un cuvânt nu mai rămăsese, în ticluirea frazelor, unde fusese scris la început. Încerca același cuvânt în două sau trei, ba și mai multe locuri, până i se părea lui că i-a găsit locul cel mai potrivit“. Or, cu titlu de comentariu implicit, la o atare strădanie nicicând finalizată, s-ar potrivi concluzia unui alt mare francez, J.-J. Rousseau: „Manuscrisele mele, șterse, mâzgălite, amestecate, indescifrabile atestă cât efort m-au costat. De aici mi se trage și faptul că îmi reușesc mai bine lucrările care cer muncă decât cele care ar trebui făcute cu o anumită lejeritate“.Un vecin (cu țara) al lui Bo Tzui-hi, poetul indian Rabindranath Tagore, rămâne artist-creator chiar și în efectuarea oarecum neplăcutei munci de „asanare“ a manuscriselor, căutând comunicări vizuale plastice între petele de cerneală ale ștersăturilor, pentru a contura ramificații de plante care, cu vrejurile lor înfrunzite, acoperă ornamental o parte din cuvintele variantei inițiale. Sugestia poetică e completată de cea a unui peisaj neprevăzut (și imprevizibil), alcătuit dintr-o exotică iederă pe cât de decorativă, pe atât de... practică/funcțională în destinația ei.  În redactarea manuscriselor vastelor sale romane, Anatole France nu învederează aptitudini de artist plastic: în locul unde fusese cuvântul ce nu-i convenea, pagina e, pur și simplu, scobită sau tăiată cu foarfecile... Cu toate că, trebuie s-o recunoaștem, în urma unor atare moduri de „intervenții chirurgicale“, însăși pagina sugera niște forme de figuri destul de bizare.Zadarnic, cred, am luat între ghilimele sintagma intervenții chirurgicale, gândindu-mă la ceea ce spunea cineva – că de atâta viață investită în ea, fiece pagină a lui Balzac, dacă ar fi ruptă în bucăți, ar țipa sfâșietor! În cazul Comediei umane, raportarea la medicină tot la... manuscrise ne reîntoarce. Balzac, unul din inegalabilii truditori ai lumii, cel care, se întâmpla, în zilele de șoc creator, nu dormea decât 2–3 ore din ciclul diurn, poate fi considerat, implicit-asociativ, unul dintre profesorii leib-medicului lui Napoleon – Lorreill – care, după o luptă crâncenă, timp de 24 de ore, efectuă 159 de operații. Iertată fie-ne continuarea oarecum deplasată a subiectului, însă, invocând numele neobositului chirurg, iarăși la manuscrise revenim: în lipsa materialelor de pansament, Lorreill bandaja cu... manuscrise din arhivele Smolenskului. Posibil, acest act e de înțeles. Însă un act, tot de Napoleon și oastea sa legat, pare de-a dreptul reprobabil: e vorba de manuscrisele lui Giordano Bruno, transferate din ordinul generalului-împărat la Paris, unde miile de documente zăceau abandonate într-o pivniță oarecare, pentru ca într-o zi să fie vândute cu kilogramul unei fabrici de hârtie. Astfel, filosoful renascentist parcă ar fi fost urcat pe rug a doua oară, de data aceasta, scrum făcându-i-se nu trupul, ci spiritul... (O analogie metaforică mă duce cu gândul la următoarele versuri ale lui V. Hlebnikov: „Aruncă zarul cuvântului-zeu/ Acolo, în hău de găvane se-ntețește pojarul/ Și dintre negrele gene dispare în veci/ Gânditorul John Stuart Mill/ Sărind prin geam în mâini cu o carte/ Carbonizată“.) Soldățoii napoleonieni aveau pe conștiință și alte crime similare: la Veneția, ei au incendiat vasul „Bucintore“, de pe care dogele urbei-stat aruncă în valuri un inel, astfel, considerând el, logodindu-se cu marea, în timp ce pe corabie ardeau multe din manuscrisele operelor nepublicate ale compozitorului Claudio Monteverdi... (Dar – atenție! – atacurile asupra scrisului (cărților), marile și cinicele autodafeuri ce și-au jucat înspăimântătoarele flăcări ale rugurilor pe cuprinsurile istoriei umane, par a se trage – de unde credeți? – de la momentul în care Moise a spart Tablele Legii (Ieșirea 24, 12-18), considerându-se că astfel a fost comis chiar primul act de violență asupra scrisului; prima faptă deconstructivistă din logografia universală, premergătoare – precum găsesc unii de cuviință să tensioneze gravitatea celor întâmplate atunci, în timpuri biblice –, deci, faptă anihilatoare ce a premers inițialului act de interpretare textologică.)Reveniri, corectări, ștersături, recidive, eliminări, răzgândiri, adăugiri, reculegeri, suprimări, reformulări, regăsiri, recuceriri, înlăturări, dezbărări, excluderi, reîntoarceri, anulări, recăderi, răsfrângeri, pierderi, recuperări, dezmeticiri, regăsiri, retușuri... – amplă, chiar dacă parțial redusă aici, sinonimie/ antonimie/ antinomie a neliniștii caracteristice conștiințelor deo responsabilitate artistică sui generis, cercetarea manuscriselor cărora ține în egală măsură de interesul hermeneutic, filologic, dar și psihologic...
DE LA SĂNIUȚĂ - LA VARĂ PE TIMP DE IARNĂ


          Leo Butnaru        1. Vara trecută. Pardon... la plajă. Însă umblu și prin casă. Numai că... semi-desculț, ar ieși, odată ce pășesc pe covor sau dușumele... Apoi îmi spun, așa, pentru orice eventualitate: Pe un drum presărat cu flori nu se merge desculț: printre flori ar putea fi și trandafiri.

2. Probabil, dacă am luat, totuși, ele i-ar fi revenit tatălui meu, care îmi meșterea săniuțe, prima-întâi! Din lemn tare de salcâm sau de nuc, deloc ușor de prelucrat, însă – țineți minte? – din el tălpile săniuței ieșeau lucioase-lucioase, de ai fi putut să concurezi chiar la proba olimpică de sanie! Cine știe de nu aduceam în Negurenii mei de baștină, de pe apa – deci, și de pe... gheața! – Răutului, trofee și premii din roza vânturilor! Însă era comunism, bolșevism, și nu ni se permitea să ieșim/ intrăm cu săniuța noastră de țară nu doar în străinătate, ci nici în țara-mamă, România... 3. Una nobilă: să scrieți literatură... bună! E în asta și neadevăr... nobil, priitor sufletului și destinului omenesc. Mai ales în captivante narațiuni SF.4. Poate că ieri. Sau chiar azi. Și m-aș fi gândit la Narcis ce ar sta la oglindă – de parcă ar face coadă la… propriul sine. O fi, n-o fi adevărat ce se mai spune: orice oglindă minte. De unde am putea trage concluzia că Narcis era un ins… imprecis...Sau că, în unele cazuri, oglinda poate lovi mai dur decât bumerangul.Cam așa gândeam, îmi ziceam. După care am exclamat aproape nostalgic, liric: Ah, unde e Ion Creangă să vadă OZN-euri oglindindu-se-n Ozana?! (Din păcate, cu oglinda apei tot mai împuținată…) Astea așa, mai simplu, poetic vorbind, pentru că nu mai sunt eu atât de orgolios... autoreferențial, ca să-mi spun că, de obicei, când imaginea cuiva apare în oglinda istoriei, ea nu-i mai poate apărea și în oglinda obișnuită.De fapt, la oglindă te prinde sau... cântecul, ca la Coșbuc, sau fel de fel de gânduri. Să zicem, despre doamnele cărora, după fiecare operație plastică, „de înfrumusețare”, oglinda le răspundea cu un zâmbet tot mai crispat... Apoi, în dependență de unii factori emotivi, ce poate vedea o doamnă, când se uită în oglindă? Ba fiica, ba bunica...De unde și unele sfaturi: – Când ești nervos, nu te privi în oglindă: ai putea să-ți vezi acolo dușmanul. – Pe ușa frigiderului plasați o oglindă. Unii/ unele dintre dv. îl vor deschide mult mai rar. Pentru că, mai ales în cazul doamnelor, nu prea există stabilitate: dacă bucură oglinda, le supără cântarul, sau invers.În fine, pentru a o da, cum e bine, cred, în filosofie, m-am gândit că, atunci când ucenicii au văzu că Socrate își privește atent chipul în oglinda cupei cu cucută, l-au întrebat: „Ce faci, îndrumătorule?” „Mă uit la un om”, le răspunse...5. Una din mai multe, de la începutul anilor `90. Eram la Festivalul de Poezie de la Sighetu Marmației și colegul V. S. unde îmi zice: „Ai văzut cum îi curg ochii lui A. B. după tânăra deputată?” (Deputata era de la liberali.) Chiar atunci zic: „Vrei să-i jucăm festa?” „Cum?” „Dă-mi o filă de hârtie și pix”. Vasile se execută. Eu ticluiesc un bilețel pentru colegul nostru, veșnic nutrind ambiții grandomane și crezând că e un interlocutor interesant, de luat în seamă, și care își băgase în cap (îi cunoșteam psihologia) că și de această dată a fost prețuit la mare valoare. Biletul: „Mult stimate dle A., iertați-mi cutezanța, însă aș dori să ne întâlnim la ora 18.00… etc…” Îi zic lui Vasile: „Uite, i-l pui în ușă și să vezi că se dă la nadă”. Vasile: „Ei, da! Imposibil! E chiar atât de?”  „E… Stai nițel, așteaptă și, de intră A. cu problema, păstrează seriozitatea”. Într-adevăr, peste un timp bătăi în ușa camerei noastre de hotel. Noi, prefăcându-ne că moțăim întinși pe pat, suntem serioși foc. Intră A.. Privește iscoditor, să depisteze ceva ce ar da de bănuit. Nu depistează. După care face: „Voi plecați la Petrova, la întâlnirea cu cititorii?” Sigur că plecăm. Mai tace câteva clipe, după care: „Dar eu cred că nu voi merge…” „De ce?”, întrebăm, chiar de cunoșteam motivul: vorba e că, în bilețel, dna deputat îi fixase (din partea noastră!) întâlnire la ora 18.00, tocmai când trebuia să pornească echipa scriitoricească la întâlnirea cu cititorii maramureșeni!Ei bine, A. se tot frământă, să meargă, să nu meargă, să… Dar, uimitor, în același autocar urcă, să meargă cu noi, și dna deputată de la liberali-tineret, astfel că problema era ca și cum pe jumătate rezolvată… Numai că până la această „jumătate” urmase ceva, despre care discutam/ analizam după revenirea la Sighet.Ce spectacol, ce caragialism a ieșit! Ion Mureșan, căruia deja A. i se și destăinuise „în problemă”, o luase și el de bună, compătimindu-l și, concomitent, cicălindu-l pentru gafele comise: cum să te apropii tu, A., de dna deputat, arătându-i bilețelul și întrebând-o dacă chiar dânsa l-a scris? N-ai văzut că în jur erau și alte persoane? Poate că și cei din garda de corp! Ah, ah, ce gafă! Cum putea ea să recunoască că ți-a scris? Și A. intră în apele disperării. Îmi spune Mureșan: A. și-a scos bereta și zicea că, iată, își smulge părul din cap! Cum de a putut el, idiotul, să comită atare imprudență?! Și tot așa, bietul coleg, a rămas în dramatice remușcări dar, concomitent, cu convingerea că tânăra și frumoasa doamnă deputat Ber. îl simpatizează și îl prețuiește…Mureșan mai povestea cum intrase în grafologie, luând și el biletul ticluit de mine drept unul autentic, ce venea de la deputată, demonstrându-i lui A. că în literele „încondeiate de doamnă” e multă afecțiune: „Uite la acest B. Vezi ce rotunjime sensibilă, ce?… Iar O exprimă senzualitate... F – atracție fizică...” Și tot așa, și el, Ion Mureșan, crezând că într-adevăr e ceva serios, descifrează frazele scrise de mine… Ei, dar când ne întoarcem, A. găsește de cuviință să-mi spună de afectivitatea deputățească, arătându-mi și mie biletul… Ce naivitate sau, poate, chiar…! Regret, dar nu mai pot îndrepta acea situație stupidă… Sau, poate, doar hazlie...În ce mă privește, mi s-au înscenat și mie unele mici farse, în studenție sau, poate, prin redacțiile în care am fost încadrat. Nu mai țin minte una anume, dar sigur că nu am fost un hiper-atent la posibile trageri pe sfoară. Pentru că – nu-i așa? – errare humanum est...6. Odată ce la Chișinău în ianuarie e primăvară, de ce nu am crede că, dacă nu anul acesta, peste alți câțiva ani, în februarie ar cădea luna... iunie?...Probabil, intuitiv, tocmai (și) de la o astfel de întrebare/ îngrijorare am pornit, când, la finele anului trecut, mi s-a întâmplat un poem care, parcă, m-ar ajuta să vă răspund:Să ai casă la ecuator, cu un balcon ce dă spre sud, cu alt balcon deschis către nord. Vatră ce leagă nod meridianul cu paralela, jungla cu veșnicul înghețhipopotamul savanei cu foca de la magnetic antipod.Crivățul să se înfrunte cu dezlănțuit furtuni tropicale să se contreze miros de taiga cu mirosul lianelor lungispânzurând din sudica ta streașina, ușor-ușor clătinate  de ale Pământului, de oameni nesimțite, rotiri centrifugi. Dintr-o parte, egipteanul vor face românului din mână și poate că unii vecini de-ai lor se vor miră de atare gest prietenesc, dar în mare, chiar de se mai și ciondănesc,popoarele se înțeleg la ecuator, sud, nord, est și vest,plus că nu-ți poți tu imagina casă la intersecții de paraleleși meridiane, exact în punctele (și virgulele!), zis(e) ecuator,fără, de-o parte, urșii, rușii și renii cu mari crengi de coarne,în partea opusă africani zvelți sau lame și mărețul condor.În curtea dinspre amiază se vor plimba grațioși flamingoprin  portocali lărmui-vor minusculi colibri, mari papagaliiar în curtea nordică vor trebălui orătănii simple, obișnuitegăini și cocoși, aceștia în râvna de-mperechere – magistrali!În mansarda nordică să vegheze un husky sadea – ce galant!în mansarda dinspre amiază un cangur tam-tamul să-l bată (parcă sărit chiar de la parter până unde-a ajuns cocoțat) –dar și alte confluențe surprinzător-universale se-arată!În sud rinocerul, la pol foca plinuță și nu prea înfocatăvor fi tobogane lunecoase, sinuoase chiar pentru puii lordolofani, jucăuși ca gimnaștii și gimnastele în concurs la cal, la bârnă, paralele ca margini sinuoase de pripor. Dungile zebrei, gâtul girafei să linieze a exotic paradox imaculate, întinse zăpezi, naiv-omenește zise veșnice, amestecându-se prin culorile-n cascadă-a aurorei boreale sub stelele Ursei Mari ca sub supreme șapte sfeșnice;în auroră să se desfacă gogoșile viermilor de mătasechiar de mătăsurile apar în sud, deșirate din stoc arătând precum imense aripi și colosale evantaie de păunării pe care le adie brize oceanice și sufluri din Talmud. Pasărea Paradisului din Papua, din insulele Moluce să-și armonizeze penetul cu alb-negrul pinguinuluide parcă ar fi reînviat Gauguin, Dali sau Chagallspre a-și duce la desăvârșire proiectele destinului.Elefanții și rinocerii să se scarpine de colțoși ghețari ca-n teatrul absurdului prelungiri de spectacol  iar pe aisberguri africanii să prindă plăci memorialecu nume de geografi și scriitori instruiți de Oracol  când ziua tropicală e în prelungă împreunarecu ziua jumătății de an, polară, – leită minune unde doar o singură dată în crugul anotimpurilorse face zi de ieri, zi de azi, și-o dată se spune: mâineiar chiar de vin sau nu vin spărgătoarele de gheațămulțumim, Doamne, că ne-ai mai dat o dimineață!29.XII.2019
DESPRE CRÂCNITORI




Nu o dată, în interviuri, în discuții, am fost întrebat, iar în unele opiniile despre mine s-a constatat că aș fi, poate, cel mai prolific scriitor dintre Nistru și Prut, ba nu au lipsit și ezitările de a se generaliza cu: cel mai fecund dintre scriitorii români de azi. E drept, aceleași lucruri s-au spus și despre munca mea de traducător – românizezimpresionant de mult din literaturile lumii, la rândul meu fiind tradus, având cărți apărute în câteva țări. Se mai spune că aș fi scriitorul total, ce se manifestă prin poezie, proză, eseistică, exegetică (cercetare) literară, traducere, jurnal intim, jurnale de călătorie, jurnalism „pur”, cu o serioasă componentă a cărților de interviuri; că scriu pentru copii. Ar trebui să răspund acestor provocări, uneori discret-tendențioase?...Voi încerca să o fac în linia adevărului incontestabil că fiecare din noi are anumite calități, însușiri, înzestrări, particularități; are și un ritm vital și de creație întru a le verifica, „exterioriza”, în cazul nostru prin scris, prin literatură.Pur și simplu, eu sunt un scriitor dependent de scris. O spun fără oarecare subtexte tautologice sau șmechere evaziuni formaliste de la un răspuns clar. Asta e claritatea: sută la sută, scriitor dependent de scris. Fără fală. Fără pohvală. Ci cu cea mai simplă și adevărată socoteală. Însă nu cred că îi voi depăși ca volum scris pe Arghezi, cu zeci de tomuri, pe Sadoveanu, cu tomuri mai puține, însă cu mult mai cuprinzătoare. Să ne amintim că Șerban Cioculescu publica, săptămânal, câte două pagini în „România literară”. Decenii la rând, pare-se. Dar parcă Lucian Blaga a scris puțin? Pe ei nicidecum nu poți să-i pui sub semnul aluziei sau subînțelesului finețurilor implicite că a fi un scriitor fecundechivalează cu a fi un scriitor nu prea valoros. Tot ce au scris ei, chiar și în defileurile creației lor, este net superiori unor autori care scriau puțin, unii dintre aceștia – și prost, dar ei înșiși, ba chiar și unii critici (a)literari, considerând că este ceva de capul lor. Nu încape îndoială că cei cu puținul și țârâitul în literatură nici pe departe nu i-au acordat scrisului, cititului, studiului atât de mult timp, strădanie, vocație ca aplicație, cât i-au acordat Blaga, Sadoveanu, Arghezi, Cioculescu etc. De ce nu ne-am aminti, drept pilduire, că  Nicolae Iorga, în viața cât i-a fost dată, a scris peste... 1000 volume, inclusiv „Istoria României” în 10 tomuri, 12755 articole și studii și 4963 recenzii?...Și fecunditatea depinde sui generis de talent, vocație, de seriozitatea conștientizării și aplicării acestora în travaliul tău profesional, predestinat. Prin urmare, nu mă interesează aluzioniștii, crâcnitorii, nemulțumiții, țârâiții ca talent, chefliii, trândavii ce pierd timpul pe care ar fi fost bine să-l pună în serviciul operuței lor, subțirele, ceea ce nu înseamnă a priori și valoroase. Reiterez: vorbesc cam crâcnitor despre randamentul literar, zis și fecunditate, al altora cei care, în comparație cu un scriitor prolific, și bun, e de menționat, îi dedică literaturii mult mai puțin timp, mult mai puțină perseverență, dar și puțin studiu, puțină lectură, astea, dacă le ai la activ, oferind mereu noi imbolduri de a reveni la propriul scris, de a-l dezvolta sub aspect ideatic, tematic. Plus că, în ce mă privește, am evitat angajamente, servicii care mi-ar fi devorat timpul și libertatea necesare pentru scris, iar serviciile pe care le-am avut, în redacții sau edituri, sau la Uniunea Scriitorilor, au fost în nemijlocită concordanță și colaborare cu munca mea literară. Însă manifestarea harului unui scriitor are și imprevizibilități: uneori e copleșitor în prezență-abundență-manifestare, alteori – sfâșietor în retragere și ascundere, pe o vreme, în spațiile aridității spiritului, ocultându-ți ziua prezentă, perspectivele, punându-ți la îndoială misiunea pe care credeai că o ai totuși printre cărțile lumii, printre cărțile tale... Momente de derută sau oboseală, de relativă scădere în vigoarea discursului și stilului scriitorului, în randamentul muncii sale....După care, iar răsare soarele! Și artistul e din nou, parafrazându-l pe Păstorel, „cel mai el, maximum de el”.Și încă ceva: dacă ajungi să depinzi mai puțin de capriciile socio-materiale, îți organizezi viața în funcție de modul de manifestare a vocației și de temperamentul tău de scriitor. Iar această liberă dispunere de sine se răsfrânge și asupra fecundității, ritmului tău creator. Inima și cugetul îți sunt libere, deci ai curajul și disponibilitatea de a le urma intuițiile, îndemnurile, harurile.Apoi, faptul că mi-aș menține activitatea de scriitor la un nivel apreciabil e confirmat de opiniile marilor, distinșilor sau merituoșilor colegi care, în timp, s-au referit la scrisul meu, alții chiar încercând să mă portretizeze. Nu aș aminti decât o parte a numelor, celelalte fiind fixate în volumele de bio-bibliografie, publicate în 1999, 2005, 2016, 2020. Printre cei care m-au onorat cu atenție simpatetică sau sever-axiologică au fost/ sunt Gheorghe Vodă, Ioanid Romanescu, Fănuș Neagu, Nicolae Manolescu, Cezar Ivănescu, Constantin Ciopraga, Adi Cusin, Gheorghe Grigurcu, Arcadie Suceveanu, Gellu Dorian, Lucian Vasiliu, Nicolae Prelipceanu, Vasile Gârneț, Dan Stanca, Ioan Groșan, Vitalie Ciobanu, Mihai Cimpoi, Cornel Ungureanu, Vasile Romanciuc, Chiril Covalgi, Adam Pulojić, D. R. Popescu, Răzvan Voncu, Ioan Holban, Ion Pop, Al. Cistelecan, Adrian Alui Gheorghe, Dan Mănucă, Mihail Gălățanu, Octavian Soviany, Ștefan Borbely, Ioan Lascu etc., etc. Plus alții de dincolo de frontierele românești – Franța, Olanda, Rusia, Serbia, Azerbaidjan, Ucraina etc.Însă eu îmi zic că cei care s-au referit și la randamentul meu de creație neobișnuit, precum li se pare, – poate că, hai să admitem, neutru sau doar ușor mirat, oneste sau, cu subînțeles, cu ceva reproș, parcă, – poate că era cazul să dea și un oarece răspuns, să încerce a înțelege și a explica pe ce s-ar baza o astfel de exuberanță a subsemnatului. Odată ce majoritatea cărților mi s-au învrednicit de opinii favorabile sau chiar foarte bune din partea persoanelor și personalităților autorizate în valorizarea literaturii, asta e chiar dovada că nu aș fi un condeier oarecare, ci unul de o eficiență artistică în nemijlocită relație cu vocația, cu harul, cu, banal spus, talentul. Dar ce fel de talent? Poate că chiar unul ieșit din comun, ce e peste dotarea altora? Nemodest vorbind, aș avea argumentele doveditoare că, pur și simplu, debutantul care am fost avusese ambiția, dar și șansele, plus condițiile nu doar de a scrie poezie, eseuri, de a traduce (aceasta de asemenea înseamnă înaintare în profesie, în artă, în perfecționarea ta ca literat, traducătorii fiind considerați cei mai inteligenți și informați oameni ai scrisului), ci și de a se instrui sub aspectul, dar și auspiciile unor perspective de beletrist profesionist. Aspecte și auspicii conștientizate, asumate, dezvoltate, extinse. Dotarea respectivă, dar și șansele, condițiile, dorința-tendința de a se consolida și avansa în profesie, prin studiu, bibliotecă, muncă, încă de student, într-o redacție cu reputație foarte bună la timpurile ei, „Tinerimea Moldovei”. Și necedări de principii în fața constrângerilor ideologice și de oricare alt fel, uniformizatoare, descurajatoare, distrugătoare de identitate, individualitate, acțiune, de destin de tânăr scriitor. Iar până la debut, poate că școlile generale în care am învățat, din Negureni, Chișinău sau Ciocâlteni, au fost mai altfel nu știu cum, mai cu taine și dotări propice unui viitor literat? Poate și grație lor am înțeles mai bine decât alții cum se însușește, fără profesor, meseria de scriitor?De ce nu s-ar admite că, față de cei care scriu... puțin, foarte puțin, chiar chinuitor de greu, aș avea atuuri, mobiluri și energii spirituale peste ordinar? De ce nu s-ar admite că eu știu ce vreau, știu ce fac – mai deslușit, mai eficient, mai convingător, dacă vreți (...și iertați nemodestia)? Anumiți colegi au remarcat unele din aceste elemente/ componente ale modului meu de a fi, de a izbândi încă din adâncile noastre tinereți cenacliste. Iată un extras din dialogul lui Vasile Nedelescu și Nicolae Rusu, publicat în revista „Orizont” din 1988: „V.N.– Printre altele, la multe din ședințele «Ramurilor» (cenaclul de cândva de la politehnică – L.B.) îi aveam oaspeți pe membrii cenaclul «Mihai Eminescu» de la Universitate…N.R.– Eu mi-l amintesc în mod deosebit pe foarte tânărul pe atunci poet Leo Butnaru, discursurile căruia erau lungi și spectaculos de savante. Iar eu mă străduiam să-i înțeleg spusele și mă gândeam: «Strașnic deștept băiatul ista! Se vede că așa trebuie să fie un poet adevărat…»” De ce nu s-ar admite, onest și fără nervozitatea suspiciunii, că eu aș beneficia (mai) eficient de inspirație divină și transpirație pământeană, cotidiană, de sfânta muncă umană?Poate că am investit, dar am și jertfit mai mult, pentru a avansa în vocație, în profesia scrisului. Poate că eu sunt în relații mult mai... cordiale nu doar cu limba română, ci și cu tainele limbii literaturii, cu însăși literatura, de totdeauna și de pretutindeni.Poate că am învățat, „am furat” meseria, dar și măiestria de la scriitori români valoroși, chiar celebri, cu care am conversat, pe care i-am ispitit în interviuri, editate, cu timpul, în vreo 6 volume.Apoi să pornim și de la premisa constatată de Diderot că fantezia e forța călăuzitoare a omului creator. Fantezia ca forță spirituală, „a cărei valoare se măsoară cu dimensiunea imaginilor produse, cu puterea de acțiune a ideilor, cu o dinamică pură”, prelua și reformula Hugo Friedrich unele constatări ale lui Diderot. Iar Baudelaire definea fantezia ca pe o operare intelectuală, deci și de creație dirijată. Prin urmare, reiese că cel care e „pus în ecuație” poate avea o fantezie mult mai prodigioasă, decât a invidioșilor văduviți de potență creatoare. Și tocmai această fantezie, dimpreună cu intelectul înalt și nobil școlit, cu forța de muncă și profesionalismul incomensurabil superior celui al invidioșilor îmi asigură o permanentă... dependență de scris, de creație. E de înțeles că disponibilitatea (im)pulsatorie a fanteziei și forța de inițiativă a intelectului creator sunt oarecum altfel în cazul meu. De ce nu ar exista o altfel de concordanță între abundența energiilor spiritului și cele ale constituției fizice? Altul e randamentul unității energiilor acestora, în totalitatea lui, întru creație. S-ar putea ca și aceste energii să fie peste medie, sau chiar peste niveluri destul de apreciabile. Toate, îndrumate și mobilizate, presupun, de un ușor și neostentativ fanatism creator.Poate că știu mai bine sau chiar mult mai bine decât alții de ce are nevoie o existență sui generis de scriitor, cum poate fi ea cât de cât influențată, orientată, apărată, întru evoluție, consolidare și afirmare în mod evolutiv.Posibil, și din motivul că, student și după aceea, nu am citit și studiat doar literatură pură, ci și filosofie, și literaturologie, traductologie etc. Ba chiar, de multe ori, am scris despre cele citite, studiate, învățate, aspirate (adică, râvnite). Am teoretizat sau doar am opinat frecvent despre profesia scriitorului, despre specificul ei. (Cărțile de eseuri, câte le-am scris, îmi stau de dovadă.)Altmintrelea, nu este exclus că aș fi printre cei care știu mai adecvat și aplicat ce înseamnă contemporaneizarea permanentă a spiritului uman. Posibil să fie chiar așa...Însă considerentele de atare fel nu par binevenite printre unii lăturași ai scrisului, fiind tratate cu suspiciune. Pentru că, zic ei, trebuie să fim modești, dacă e posibil – peste măsură, să nu ieșim din rând. În față. II. Și totuși... Creație și insinuație...În fine, la București sau Paris, Moscova sau Madrid, Varșovia sau Baku, Kiev sau Kazan, Sofia sau Belgrad (ca să dau doar numele capitalelor țărilor, în care mi-au fost traduse și publicate cărți) lumea nu își pune problema cât ar scrie Leo Butnaru, ci cum ar scrie. Însă la Puțintei, mai bine zis – la Chișinău, dar nu numai, unii amici la cataramă, între ei, pentru că se potrivesc, dându-și (cat)arama pe față, nu o singură dată s-au arătat impacientați, că subsemnatul ar scrie... mult. Nu ca ei, puțin și prost. Ce să le spun?– Întâi de toate, respectivii băgători de seamă ar fi trebuit să observe că aproape o treime din volumele pe care le-am publicat sunt antologii și reeditări, trecerea cărților pe care le-am editat cu alfabet chirilic în alfabet latin.– Întâi de toate și cu onestitate vorbind, poate că dânșii ar fi trebuit să-și pună problema, dacă nu care cumva subsemnatul le este net superior ca har, dotare întru ale literaturii; le este incomparabil superior ca profesionalism, că dăruiește vocației sale de scriitor mult mai mult timp, decât crâcnitorii.– Secundo: Leo Butnaru și-a publicat primele poeme în presa republicană („Tinerimea Moldovei”) încă de pe când era elev, iar cei ce aveau să ajungă băgători de seamă, plictisiți și obosiți de a nu fi scriitori, și-au zis să se înnădească la ale scrisului, pe când deja trecuseră peste patruzeci de ani de viață, vârstă la care subsemnatul editase mai multe volume, din care fuseseră traduse mostre în cam 20 de limbi, iar unele chiar au intrat în antologii apărute în câteva țări europene.– Apoi, renunțând la mizerabilele lor insinuări de... statisticieni rău-intenționați, să fi luat aminte că șapte cărți ale mele sunt de dialoguri cu personalități ale literaturii, culturii române, și nu numai. Adică, pe când unii ca ei, la fel de fel de simpozioane, de târguri de carte, stăteau și pălăvrăgeau, bârfeau te miri ce la bere, eu conversam cu (să zic alfabetic) Ioan Alexandru, Alexandru Balaci, Cezar Baltag, Matei Călinescu, Mircea Ciobanu, Gheorghe Crăciun, Ion Horea, Marin Mincu, Fănuș Neagu, Mircea Nedelciu, Octavian Paler, Sorin Preda, Ioanid Romanescu, Mircea Sântimbreanu, Marin Sorescu, Petre Stoica, Grigore Tomozei, Radu G. Țeposu, Laurențiu Ulici, Dimitrie Vatamaniuc... – ca să invoc doar o parte din numele celor trecuți în Lumea Neuitatelor Umbre, cărora se alătură și cele ale autorilor de la Chișinău, celor mai cunoscuți, o primă carte de convorbiri cu ei, „Răspuns și răspundere”, publicând-o încă în anii 80. Plus Nicolae Breban, Ana Blandiana, Mircea Martin, Andrei Pleșu, Dumitru Radu Popescu, Aurel Rău, Mircea Tomuș, Eugen Simion, Paul Goma, Dorin Tudoran, Eugen Uricaru, Sorin Alexandrescu, Magda Cârneci, Barbu Cioculescu, Gabriel Dimisianu și atâți alții. Astea sunt mărturisiri întru construire de istorie literară, nu întru deformatoare bârfă aliterară. Își imaginează respectivii cârtitori rău-intenționați câte ore și câtă muncă au solicitat construirea celor 7 volume de dialog cu creatorii de literatură? Știu ei de transcrierea de pe banda de magnetofon, de mașina de scris, de corecturi etc.? Nu mai întreb și de altceva, pentru că e clar că nu știu mare lucru despre literatură și cu ce, cum se lucrează în literatură.– Din călătoriile mele, spre deosebire de cârtitorii, care au călătorit și ei, m-am întors cu trei volume consistente de yes-euri, adică de jurnale. Ei și alții alde dânșii, chiar dacă o fi călătorit și mai mult, totdeauna s-au întors cu mâinile în buzunar. Eu sunt scriitorul asistat și ajutat serios de jurnalistul din mine (de student încă, anul 3 universitar, am intrat în activitate redacțională, într-un colectiv celebru cândva, „Tinerimea Moldovei”), pe când pe ei nu are cine îi susține, fiind slabi ca alfabetizare literară, ca potență profesională. Ei stau la taclale ieftine, timp în care subsemnatul își face munca de scriitor, de jurnalist.– Am publicat circa 60 de volume de traduceri, unele, bineînțeles, reeditate. Își dau seama respectivii câtă muncă necesită o atare angajare, benevolă, din atașament față de marile valori, din solidaritate cu marii scriitori din alte timpuri? Nu cred că pricep ceva la obiect. Pentru ei aceasta ar ține de SF. Ba nu ar ține de nimic, pentru că dânșii nu ar izbuti să-și imagineze un scriitor net superior lor ca dotare – cu har, cu energie, cu profesionalism, cu seriozitate. Ei, amatorii dintotdeauna...– Ar fi trebuit să mai remarce că patru din titlurile din bibliografie sunt chiar volume biobibliografice, elaborate de bibliotecile chișinăuiene „Transilvania”, „Hasdeu” și Biblioteca Națională.– Ar fi trebuit să rețină, că multe cărți sunt traduceri din creația mea, apărute în Franța, Rusia, Bulgaria, Ucraina, Azerbaidjan, Tatarstan, Spania... Este munca mea, la care se adaugă munca înnobilatoare a traducătorilor din lume. Știu ei ceva despre astfel de colaborare? Nu au cum, sunt privați de norocul de a trăi crearea literaturii intens, nobil, dimpreună cu colegii de pe alte meridiane. Nu-i țin baierele și nici... meridianele. – Una din cărți e pur și simplu un volum-autograf, scris de mână, solicitat de biblioteca „Hasdeu” și editat de ea.– În fine, prin insinuările stupide ei ar vrea să crâcnească, precum că literatura subsemnatului nu ține ca valoare. Ce să le spun? Să ajungă și ei să ia două premii ale USR, un premiu al Comitetului Director al USR, Cununa de lauri a Turnirului de Poezie organizat de USR. Ca să nu mai vorbesc de distincțiile din Republica Moldova, cele mai importante, și aprecierile venite din alte țări. Iertare că spun asta, însă ăștia, cârtitori răuvoitori, trebuie pocniți cu ceva unde ar fi cazul, pentru ca să se mai potolească, să-și caute de ale lor, puținele, de scrisul lor, poate mai adaugă ceva la el. Dar nu insinuări, invidii, orgolii pornite din refulări, ratări și neputințe de tot soiul. Mai ales, în literatură. Unde, de când lumea, pe scriitorii de valoare au încercat să tabere vreun Zoil, sau lătrău-piticul...Ce să-i faci?... – E neplăcut, dar nu grav, totuși. Sau: nu e grav, ci doar grețos. Probabil, ca scriitor, tu ești ceea ce ești și grație invidioșilor cu ochii pe tine. Invidia este energie psihică. Și e transmisibilă. Asimilabilă. E motricitate sufletească, de conștiință transformabilă din negativ în pozitiv. Pentru tine, pentru creația ta. Pentru demnitatea ta. Asta ar însemna și încercarea bucuriei contradicțiilor, în primul rând pe cea de a nu fi mulțumit de tine însuți. Pentru a rezista în posibile vizări alb-negru, care te-ar privi. Alb-negru ce ține de invidie sau, poate, de gelozie, precum remarca Petru Popescu: „dacă cineva izbutește, în orice fel, se caută imediat o explicație negativă; sociologia invidiei lucrează la toate nivelurile”.Eu unul aș vrea să fiu din rândul celora, cărora invidia ce-i vizează sau chiar îi atacă să le țină în formă bună talentul, ambiție, condiția de scriitor.În fine,  sper să se înțeleagă, că dispun de suficientă maliție restrictivă, dusă până la prohibiție față de numele unora care, prin crâcneli interminabile și judecăți strâmbe, țin să testeze virtuțile altora.  
BRÂNCUȘI LA PARIS, ÎN UNIVERS....
Din Jurnal, 1-29 aprilie 2010Pe cel numit l`inventeur de la sculpture moderne (extrag dintr-un pliant muzeal) „îl reîntâlnesc” chiar la el acasă, aș putea spune, în „Atelierul Brâncuși”, care face parte din faimosul Centru Pompidou. În anul 1956, magicianul dălții a lăsat moștenire statului francez totalitatea (conținutul) atelierului său – opere terminate, eboșe, mobilă, instrumentar, bibliotecă, discotecă, foto-arhivă personală (peste 1700 de cadre), cu condiția ca Muzeul Național de Artă Modernă să se angajeze să reconstituie atelierul și să-l prezinte precum va fi găsit în ziua decesului artistului. Așa s-a întâmplat. Cele 144 de opere ce se află în 4 încăperi ale Atelierului Brâncuși sunt inestimabile. Intrarea – gratis, precum a dorit-o sculptorul. Program, 14,00 – 18,00. 

Cât timp așteaptă deschiderea, potențialii vizitatori sunt acostați de multe copilițe oacheșe și... surdo-mute, ar reieși. Ele solicită semnături întru susținerea copiilor cu dizabilități. Bine, dă el francezul, franțuzoaica o semnătură, numai că după aceasta „surdo-mutele” pretind și contribuție pecuniară. Nimic nou: le-am văzut, pe aceleași, prin Cartierul Latin. Ca și acolo, la un moment dat apare mahăra, o vlăjgană, oacheșă și ea, care, țigănește în melanj cu românește, strigă adunarea, muștruluindu-și albinele că nu sunt prea zeloase, insistente, convingătoare, că lasă „să le scape” clienții... Asta e, unul dintre trucurile anumitor cetățeni carpatini care, din păcate, sunt inventivi la escrocherii, tertipuri...

Însă vizita în atelier a urmat după ce am urcat în creasta Centrului Pompidou, de unde, ca și de pe Arcul de Triumf, am scrutat pe îndelete panorama Parisului.Din exterior, așezământul seamănă cu o fantastică mașinărie infernală, în interior, însă, e paradisul (foarte agitat!) al artelor moderne. În argoul parizian, mai este numit „Notre-Dame de la Tuyauterie” și „le Pompidolium”, adică – 1/ „Țevăria” (aproape... Canalizația...); 2/ „pompă” și „dolium”, ceea ce în latină însemna un vas excepțional de mare, care era destinat pentru păstrarea vinului (1 200 de litri), uleiului sau cerealelor. Ei bine, răuvoitorii – pentru că sunt printre parizieni și din ăștia, – cărora nu le place cum arată Centrul, când zic „dolium” au în vedere... doliul...În una dintre săli, un grup de pici-gâgâlici, cu vârsta între grădiniță și întâia clasă primară, stăteau la podele, în timp ce educatoarea le prezenta – ce credeți? – „Foca” brâncușiană (ce polizare, ce șlif!) – una dintre ultimele lucrări ale sculptorului (1943), achiziționată de muzeu peste patru ani de la apariția ei în lumea capodoperelor. Fără a le spune cum se numește sculptura, educatoarea i-a întrebat pe gâgâlici cu ce cred ei că seamănă respectiva lucrare. O, de câtă inventivitate dădeau dovadă micii vizitatori! Rețin ce spune un pici: „Seamănă cu un aspirator”. Dar, în fine, ghidați de educatoare, ajung la adevăr: e o focă. Iar foca ar fi și ea pește sau ba?...Uite, asta e o altă problemă (...și altă mâncare de pește) pentru micii francezi norocoși de a putea să umple celebrele muzee încă de la vârsta-le de 5-6 ani...În altă sală, iarăși Brâncuși, cu „Cariatidă” (1924/ 1948). Ca să ne dăm seama, vag-imaginar, ce bogăție a lăsat Brâncuși prin donația pariziană, să amintim că lucrarea sa, „Portretul Doamnei L.R.” (sculptură în lemn de stejar) a fost vândută cu 26.000.000 de euro, acesta fiind al treilea preț în lume la o licitație de opere de artă.[Călătorii – sute de mii! – din metroul parizian, la stația Madeleine (linia 14), contemplă „Rugăciunea”, plasată aici în 2001, ca reproducere a sculpturii tânărului Brâncuși, din 1907. Precum scria Ionel Jianu, „Spațiului emotiv al sculpturii Brâncuși îi adaugă o nouă dimensiune: cea de timp, exprimată prin ritm continuu și avansare spre umanitate. O umanitate văzută în reculegere și credință, o umanitate animată prin caritate și nostalgie cerească”. Apoi, Piața Brâncuși din Arondismentul parizian nr. 14.]*     *     *Rodin a fost cu adevărat inspirat poeticește, când și-a botezat unele opere ca: „Geniul repaosului etern”, „Fugit amor” (1887), aceasta consunând – nu? – cu eminescianul „S-a dus amorul” (1883). Altele: „Vocea interioară sau meditație” ca tranziție – posibil, totuși, – de la duritatea materiei la spirit, ca factor ideal al existenței și creației. Iar „Rugăciunea” (1909) lui Rodin bineînțeles că te duce cu ochii minții la lucrarea omonimă a lui Constantin Brâncuși. Cum să nu-ți amintești că, după o scurtă perioadă de lucru în atelierul lui Rodin, Brâncuși îl părăsește, afirmând, adagistic: „La umbra arborilor falnici nu crește nimic”.*      *     *(Urcam scările La Grand Palais cu gândul la Brâncuși, la acel Salon al Societății Artiștilor Independenți ținut aici în ianuarie 1928, când, înainte de deschidere, comisarul expoziției și prefectul poliției cer evacuarea „Portretului Principesei X” a sculptorului nostru (și al francezilor), considerându-l pornografic. Fără amânare, presa răspândește protestul Pentru independența artei, semnat de mulți artiști celebri, printre care Picasso, Picabia, Juan Gris, Braque, Larionov, Archipenko, scriitorii Blaise Cendrars, Pierre Reverdy, Yvan Goll, precum și conaționalii lui Brâncuși V. G. Paleolog și soția.)

*      *     *De la Ionescu – la casa de veci a lui Emil Cioran. (Casa de pe lumea cealaltă, unde, posibil, Cioran deja și-a îndeplinit visul – de pe lumea aceasta – de a fi hagiograful unor vagabonzi celebri.) Pietrele lor tombale nu se află prea departe una de alta, și nici de cea a lui Constantin Brâncuși. [Peste patru decenii de la decesul mamei sale, înmormântată la Hobița, marele sculptor se confesa, că (sunt) „neîmpăcat sufletește, știind că trupul meu va putrezi în pământ străin, departe de ființa cea mai dragă: mama mea”.] Pe mormintele lui Cioran și Brâncuși – semne de afecțiune: bilețele, panglici, bilete de metrou; la primul – și o ulcea cu pământ care, presupun, o fi fost adus(ă) din România, poate chiar de la Rășinarii săi de baștină (din care, scria filosoful, „nu mă mai interesează decât ulița copilăriei”). Iată și o bancnotă de un leu românesc, prinsă sub argila ulcelei, să n-o ia, eventual, vântul. Pun și eu, alături, una de un leu... moldovenesc.

*      *     *În Cimitirul Montparnasse se află și celebrul... Le baiser de la mort, una dintre cele mai faimoase, aici, sculpturi tombale pe care, în anul 1910, Constantin Brâncuși a executat-o pentru mormântul tinerei rusoaice Tatiana Rachewskaïa (Rașevskaia). De cum am dat cu ochii de acest nume, în memoria mea a tresărit ceva! De unde, de unde îl cunosc?!... Sigur, de la Ilya Ehrenburg, din extraordinarele sale volume de memorialistică Oameni, ani, viață (Liudi, godî, jizn’). Acolo, demult, în studenție, întâlnisem numele tinerei și nefericitei rusoaice. După masă, la ICR, aveam să navighez prin internetul rusesc și, după un timp, chiar să găsesc referința lui Ehrenburg. Iat-o: „Pe Tania Rașevskaia o cunoșteam încă la Moscova, ea fiind sora colegului meu de școală Vasia; a stat în pușcărie, a plecat la Paris, s-a înscris la facultatea de medicină, s-a căsătorit cu un român frumos, iar pe urmă s-a otrăvit. (Alte surse susțin că dragostea ei pentru medicul român ar fi fost una nefericită, nereciprocă. – L.B.) La înmormântare a sosit mama ei din Moscova; au înduplecat un popă, tuturor înmânându-le lumânări, iar diaconul cânta: Și-i iartă-i ei toate greșalele cele de voie și cele fără de voie...”Căsătorită cu un român! Oare nu de aici și lucrarea lui Brâncuși la mormântul tinerei rusoaice ce și-a pus capăt zilelor?... (Ehrenburg menționează că, la acea vreme, printre rușii ce se stabiliseră la Paris și nu se puteau adapta aici, sinuciderea era ceva obișnuit.)Astfel redă lucrurile Ehrenburg. Iar la eminentul exeget al operei brâncușiene Barbu Brezianu găsim următoarele: în 1910, „la rugămintea doctorului Marbé, ridică monumentul Sărutul, pentru mormântul sinucigașei, incizând cu litere chirilice inscripția: „Taniușka Rachevskaia, născută la 6 aprilie 1887, adormită la 22 noiembrie 1910 /îndrăgită, cea mai iubită/ pe care s-o privesc nu mă mai satur”. Comanditarul monumentului, medicul român Solomon Basile Marbé (Marbais), prieten fidel al lui Brâncuși, fusese anume cel de care se îndrăgostise studenta Taniușa… Curios, trist, ba chiar dramatic este faptul că, dacă, inițial, familia Rașevki (în transcripție românească) nu acceptase viziunea brâncușiană pentru locul de veci al fiicei sale, peste decenii, iată, urmașii respectivului neam, uimiți de faima Sculptorului, susțin că, după actele cercetate în arhiva pariziană, Sărutul din cimitirul Montparnasse cade sub incidența unui obiect ce poate fi revendicat! (Da, eventual, dislocat, strămutat și – Doamne, ferește! – scos la licitație…)Dar, deocamdată, la Montparnasse, Sărutulsimbolizează, deja de 100 de ani, dragostea eternă, însuși Brâncuși mărturisind, în 1956, nu cu mult înaintea definitivei sale treceri pământești: „Am vrut de fapt să fac un lucru care să pomenească nu despre o singură pereche, dar despre toate perechile de oameni ce s-au iubit și s-au perindat pe pământ, înainte de a-l fi părăsit”.Vecinul imediat al lui Brâncuși este uriașul editor Henri Flammarion.
POEME DIN „CONVORBIRI LITERARE”


Și aici...E ceva putred în Danemarca.                                      

                                              Dar din păcate și aici unde mă aflu eu...În plusCând privesc adânc și îndelungîn sus multe lucruri îmi parde-a dreptulîn plus. Chiar și lucrurile care nu au fost și nici nu-s. Audio-bookFantastic!Ce s-a mai schimbat lumea ce diferite sunt marea și plaja –                  iatăla un moment dat vecinul meu pe nisipul plajeimă roagă să nu fredonez prea taresă nu fluier a bucuriedar mai ales a pagubăpentru că el are dreptul să asculte în liniște Franz Kafka audio-book.Spre ora 00 fără 2 minuteÎn unele zile chiar doldora de filosofiesunt atât de limpezi ideilesubiectelepredicatele toateîncât abia spre miezul nopțiila ora 00 fără două minuteparcă ne-ar prinde o spuză de regretcă nu a existat ocazii anumesă folosim proverbezicători cuvinte înaripatepentru că a fost o zi atât de clară ca dupăcurățirea edenică de păcategreșite cum zice/ interzice Bibliacu vorba (scrisă)și cu fapta (scrisului) – uite că revinproverbezicătoricuvinte înaripatepsalmi cuneiformi.Gata!Dormi! IarnăIarnă. Zăpada abundentă a înălțat cât de cât colinele spre cer de unde            se pares-ar întrevedea deja niște schiuri pe care și le pregătesc îngerii ce vor coborî în slalom uriașîn văile bucuriilorfoste văi ale plângerii.Marea iubirii1Odată ce seacă până și mările pământuluinămolindu-se                        (de pildă Aral)și corăbiile care le cutreierau rămâncaptive-n nisipul pustiirii –ce să mai zicem, cedespre mica mare a omuluimarea iubirii?...2– Dar, iubitule, mai știi tu oare și despre alte mări moarte, oceane? –  Iubito, ajunge, ne oprim aici. Viațași așa e necruțătoare...
PROZOPOEME DIN „ACOLADA”


Leo ButnaruPunctulȘi punctul mort va reînvia odată cu viețile care ajunseseră la el. Punctul va fi din nou viu, neamenințând destine, acțiuni, iar morților ce vor reapărea în Ziua Învierii le va reintra sufletul pe gura din care li se urcase la cer, spre grădinile respirațiilor și inspirațiilor – adică, foștii morți își vor reprimi duhul pe care și-l dăduseră și va fi o mare taină fremătătoare în aceste Circuite ale Învierii oamenilor morți și punctelor moarte, și lume multă va reîncepe să vorbească în limbile sanscrită și latină, ba chiar și în alte limbi care, de veacuri, erau considerate moarte și care în Ziua Învierii vor reînvia și ele cu tot cu vorbitorii și scriitorii lor stinși prin antichitate – până la nașterea lui Hristos, care a fost unul din ultimii vorbitori de latină încă vie (cel puțin pe Peninsula Sinai, alias Asia Apuseană). Da, latina limbă ce avea să moară și ea după Pilat din Pont, care se spălase pe mâini și pe dinți de limba latină ce era deja pe cale de neființă vorbită.Și la Înviere din ceruri se va auzi: „Iată omul reînviat” și: „Iată limba reînviată”, despre punct tăcându-se, pentru că se va subînțelege de la sine că va reînvia și punctul mort cândva, iar într-o nouă viață Pilat ar fi învățat și el o limbă, franceza sau engleză, să zicem, după care să se numească Pilat din Point, adică Pilat din Punct, și de la capăt, – și pune virgulă, pentru că, spre deosebire de punct, virgula nu moare niciodată, prin urmare nici nu reînvie, ceea ce nu înseamnă că nu e sensibilă la tristeți, la drame, deoarece, iată, – virgula pare o lacrimă căzând invers, spre cerurile unde se reînvie.Ce-i cu chestia asta…Stelele sunt punctele de sub cocârjarea a tot atâtea semne de întrebare metafizice, adică nevăzute, ceea ce însă nu înseamnă că se poate face abstracție de ele – măcar la unele interogații ar trebui totuși să se răspundă, – îmi ziceam eu în cazul când, în fine, izbutisem să-i telefonez lui Dumnezeu, prin mare minune răzbind la Orange-ul din tării.Dumnezeu a fost impecabil-irepetabil de politicos, ascultându-mi răbdător cam lunga întrebare despre cum se întâmplă chestia asta/ aia cu muzele, cu inspirația, în genere cu poezia – cum, de ce, din ce apare ea, etcetera.Apoi câteva clipe Dumnezeu tăcu în celular, după care mi-a spus că, pe moment, e cam ocupat și poate îi telefonez în altă zi, sau noapte – (în genere, Dumnezeu nu doarme, veșnicia lui fiind o eternă insomnie)...„Bine... Mulțumesc, Doamne Dumnezeule”, am zis, și am închis. Dar din vocea Atoateștiutorului simțeam eu că – iertare, Doamne! – nici El nu știe ce-i cu chestia asta/ aia, numită poezie...Pentru ca peste câteva clipe să-mi sune telefonul de la un număr neidentificabil. „Eu sunt, fiule...”, se auzi în celular! Era Dumnezeu! L-am cunoscut după vocea pe care i-o auzisem cu câteva clipe în urmă!„Știu la ce te gândești... Așa e…  ai dreptate – nu prea știu nici Eu ce-i cu chestia pe care voi o numiți poezie... Iertare, fiule… Asta e…”, zise Domnul Dumnezeu cu cuviincioasă modestie…Pe contrasteSoarele răsare aici, soarele apune dincolo. O jumătate de lume se trezește și vrea să arate importantă în proprii săi ochi, cealaltă jumătate de lume adoarme (nu-i fie de deochi) cu gândul să pară importantă în propriul său vis, de unde toate neașezările în ea, lumea ce ține să pară importantă/ impozantă (și neimpozitată) zi și noapte în proprii ochi, în ochii stelelor, în propriul vis, în visul norilor și pulberea cometelor, de care, de altfel, se teme să nu dea cumva, orbește, peste pământ, peste dorința ei de a părea lume importantă în proprii ochi, în propriul vis, în…Nod în gât. Provocat de părerea pe care o am despre inadecvatul comportament al lumii în proprii săi ochi, în propriile sale vise, în ochii stelelor, în visele cometelor (asta e: necontenit universul își avortează cetele de comete). Nod în gât. Și dorința de a pricepe dacă am sau nu dreptate. Să întreb pe cineva de pe aici, de aiurea. Poatepe locțiitorul lui Dumnezeu, sau pe vreun locotenent mai puțin la cin, dacă ar avea timp și bunăvoință să-mi răspundă. Da, locțiitorul lui Dumnezeu trebuie să aibă în sarcină și în vedere problemele cu orgoliile și orologiile lumii, în care unul ca mine lucrează și percepe pe contraste – bun, rău, rău, bun, om, Dumnezeu – eu, cel căruia uneori îi vine să-și ia lumea în cap, firea-ar să fie, și de propria muncă pe contraste să fiu aruncat în cele patru părți ale lumii, două – ce visează când se trezesc, altele două – când adorm cu deșartă părere de măreție.În toate astea e o alternanță necesară, cel mai important fiind că, atunci când o jumătate din omenire e trează, cealaltă jumătate a ei doarme. Pentru că ar fi catastrofal, dacă toți pământenii ar fi treji în același timp, eu considerând că numărul nenorocirilor în lume s-ar dubla…Celebrul zâmbet enigmatic…Bineînțeles, prietenul meu ihtiolog deosebește delfinul de delfină. Ba mai mult, de la el am deprins și eu atare subtilitate ihtiografică, astfel că odată, la delfinariu, i-am spus unui alt amic, de data aceasta ornitolog; da, i-am spus lui, specialistului în ale păsărilor, deoarece în acel caz nu conta specializarea, ci fenomenul la care mă refeream: „Uite”, i-am zis, „delfina aia are zâmbetul Monei Lisa”. „Ba chiar seamănă leit cu italiana aia franțuzită la Luvru!”, exclamă amicul ce avea deplină dreptate în completarea cu care veni. Apoi el continuă: „Și ea, ca și Mona, epilată grijuliu, neavând nici gene, nici sprâncene…” „Ce contează asta?”, m-am cam mirat eu, accentuând din nou: „Zâmbetul, zâmbetul contează…” „Da, da”, căzu din nou de acord amicul, precizând: „Delfina are zâmbetul istovit al Sfintei Fecioare…”Astfel că deja eram ca și cum trei cunoscători în monalisalogie, alias delfinologie… Debarasarea ca dialecticăNegarea negației și unitatea contrariilor.                                        HegelParole in liberta.         MarinettiSinele tău e înghesuit de toate ale lumii. Și nelumii. În sufletul și cugetul tău e mare aglomerare de obiecte, cadavre cu și fără nume. De atâta filosofie existențială eșuată, în tine e o insuportabilă strâmtoare – aglomerarea, până la sufocare, a epavelor, inclusiv a epavelor figurilor de stil sau a figurinelor de fildeș.Și doar când în puținul, înghesuitul tău sine mai intră Dumnezeu, se face deplina debarasare de surplusuri, de balast; de fast și nefast. Se face deplină și vastă libertate. Apar pretutindeni, oricând și oriunde opinii libere, ce râvnesc vorace o și mai mare liberate. Apar cuvintele pe alocuri trăsnite de propriile lor fulgere dezlănțuite. Cuvinte în libertate, nonconformiste, impacientate, pe care aș vrea ca tu, cititorule, să încerci a le citi cu cât mai mult calm, în cât mai multă pace, eu unul asigurându-te că ele nicidecum nu vor fi un impeachment declarat cuvintelor libere ale lui Homer. Sau ale lui Balzac, să zicem. Sau... Nu, nu vor fi...În fine, aceste cuvinte în libertate, ce râvnesc tenace o și mai mare libertate, există aici, și în alte spații, în genere – ele umplu lumea cu grație, grație faptului paradoxal că au curajul de a fipropriul lor impeachment, propria lor negație ca unitate a contrariilor.

Generat în 0.316 secunde.