Leo Butnaru

 

 

 

 

 

 

 Nimic complicat cu lămurirea termenului rutier, despre care DEX-ul spune, pe bune, că el ține „de drumuri și șosele, privitor la drumuri și șosele, care se referă la transportul pe șosele”. Între Prut și Nistru, la sfârșitul secolului trecut, a fost „inventat” și pus în aplicare termenul de „rutieră” (dicționarul ortografic al computerului îl subliniază, cursiv, cu roșu, ca... neadmis!), însă nu ca formă feminină de la rutier, explicat deja. Rutiere au fot „botezate” (unele la propriu, cu popi și mătăuz muiat în agheasmă!) microbuzele care, în regim privat sau de companie (SRL), circulau paralel cu transportul public. În limbajul public noțiunea așa a și rămas, rutieră, însă (deocamdată?) neacceptată și neexplicată de DEX.            În DEX mai lipsește ceva legat de substantivul rutier, în pluralul lui rurtieri, de negăsit nici în Dicționar enciclopedic (2006, vol. VI). E curios (spre... uimitor), că de rutieri, în sensul pe care îl vom lămuri în continuare, nu spune nici motorul internet de căutare!            Ei bine, să spună cineva că ar fi nefastă apariția în câmpurile semantice de căutare și explicare ale Doamnei IA! Tocmai ea scotocește pe unde știe și, frumușel românește, ne explică, ne lămurește, că rutierii (din fr. routiers) au fost trupele de mercenari care au acționat în Europa Occidentală, mai ales în Franța, în perioada Evului Mediu târziu (sec. XII–XIV). Ei au devenit faimoși – și temuți – în special în timpul Războiului de 100 de Ani, când, în intervalele dintre lupte, bande întregi de rutieri se transformau în cete de jefuitori. Mai precis, aceștia se trăgeau din rândurile soldaților profesioniști, deseori străini (englezi, bretoni, gasconi, germani etc.), angajați pe bani, adică lefegii, precum erau numiți mercenarii din Țările Române în Evul Mediu. Rutierii erau organizați în companii conduse de căpetenii militare. Foloseau tactici rapide, mobilitate de invidiat. Nu erau cavalerii (nobilii) tradiționali, însă uneori printre rutieri se găseau și dintre aceștia. În mare, însă, proveneau din așa-zișii ostași auxiliari, năimiți doar pe o anume perioadă a conflictului militar. În timpul... „liber”, jefuiau sate și orașe, percepeau taxe de protecție (rakeți!), controlau drumuri comerciale, devastau regiuni întregi. Au ajuns celebre „Companiile Mari” (Grandes Compagnies) din secolul XIV, ele punând probleme serioase regilor francezi. Pentru că rutierii influențau până și evoluția războaielor medievale, destabilizau regatele, promovau/impuneau unele reforme ce presupunea controlul mercenarilor în societate. Cronicarul Jean Froissart îi descrie pe rutieri ca fiind „un flagel asemănător unei ciume”. 

 

 

Am aflat despre antologia dedicată memoriei lui Mircea Ivănescu, gospodărită de Dan Dănilă. M-am văzut printre autori, dar, din păcate, la Chișinău nu pot intra în posesia volumului. Îl rog pe Dan să-mi trimită varianta PDF, lucru pe care dânsul îl face fără amânare.

De la funeraliile Poetului am lăsat și eu câteva fraze, imagini, în care se văd casa (acesta deja demolată...), grădina unde fusese plasat sicriul. În amintirile sale Alexandru Cistelecan scrie: „... în Sibiu – sau lîngă – tocmai se desfășura o tabără de poeți. De acolo au venit Ioan Moldovan și Leo Butnaru – care a și făcut cîteva fotografii (nu știu dacă n-a fost singurul foto-reporter) –, dar numai ei. Poetul de la care mai toată lumea învățase cîte ceva și mulți poeți îi foloseau sintaxa – a plecat în aceeași singurătate și discreție în care a trăit”. Între timp a plecat și dragul de Ioan Moldovan... Se va întâlni cu Mircea Ivănescu și atâți alții acolo, în Câmpiile Elizee...

 5.VII.2022

Culmea cinismului și a lașității! Primesc un mesaj de-a dreptul insidios, oripilant, cinic, certat cu toate normele bunului simț și omeniei! Am făcut schimb de mesaje cu nerușinatul, provocatorul coleg (ne împrietenisem undeva la un festival dintre Asia și Europa). Pe scurt, iată propunerea, n-o mai traduc:„Good afternoon dear friend. Materials for the anthology "Poetic voices of the world about Russia" are being accepted. If you wish, you can send a poem up to 30 lines or a short essay about Russian culture, Russian art, Russian literature or Russian nature. Nothing about war and politicsDeadline July 20, 2022”Nedumerit, îi răspund:1/ Cum se poate! Rusia barbară ucide, distruge, duce război într-o altă țară, iar despre asta – nimic! Nu e onest, ci e lașitate. Cine nu recunoaște asta, nu e poet!2/ Consider că aceasta e o propunere cinică și trădătoare! Ce să vrea – să li se înalțe ditirambi agresorilor, ucigașilor copiilor, bătrânilor, mamelor, părinților; ditirambi pentru cei pe care lumea îi urăște?! Scuzați, însă aceasta, da, e culmea cinismului și întunecarea minții.Corespondentul revine cu:Dear friend. No one recognizes war, but what does culture, art and literature have to do with it? Humanity has experienced many wars, but has never turned away from culture, art and literature. What do Pushkin, Yesenin, Anna Akhmatova, Nabokov, etc. have to do with this? Be healthy.Îi răspund: ...., не завидую тебе!Поддтексты этой грязной затеи понятны.Жалкий лепет! Цинично, несострадательно к убитым детям, матерей, стариков Украины!Да будут прокляты убийцы, ихний кровожадный монстр-вождь!Пожалуйста, не пиши больше, все понято.И думаю, это не дело тад(...) писателя. Жаль...Adică:„...nu te invidiez! Subtextele acestei bolborosite intenții murdare sunt clare. Cinism, lipsă de compasiune pentru copiii uciși, pentru mamele, bătrânii uciși în Ucraina!Blestemați fie ucigașii, monstrul lor șef însetat de sânge!Te rog, nu-mi mai scrie, mi-e totul limpede.Și cred că aceasta nu e treaba unui scriitor din Tadjikistan, precum ești”.Reproduc și originalele mesajelor.Groaznică, oripilantă, mizerabilă cârdășie!Comentariul lui Vasile Dan:Bravo, Leo! Sînt, ca poet român, mândru de răspunsul tău, de reacțiile tale neechivoce și prompte. Poezia (literatura) poate fi nu doar sublimă, ci și perfidă. O formă de otravă dulce: aceea de a mistifica realitatea zilei, fie și prin mascare, ascundere, lașitate. Rusia e azi o țară care ucide tot ce nimerește. Rusia face azi crime oribile. A nu le vedea și a nu le condamna, fără subtilități stilistice ori intelectuale și obnubilări istorice, e de neiertat.