Leo Butnaru

                                JURNAL,  23.I.2015

Puțini dintre români au auzit, probabil, de laureatul Premiului Nobel (1978), cosângenaul nostru, fizicianul sovietic Piotr Căpiță, fiul generalului de origine basarabeană Leonid Petrovici Căpiță, inginerul și constructorul fortificațiilor de la Kronstadt.

Piotr Căpiță s-a născut la 9 iulie 1894, în orașul Kronstadt, iar în 1905 a început gimnaziul, unde, deși cunoștea foarte bine limba română, a întâmpinat greutăți la învățarea limbii latine și a ales să se retragă pentru a studia la liceul real Kronstadt, pe care l-a absolvit cu succes în 1912. Însă, la Facultatea de fizică și matematică a Universității din Petrograd nu îi acceptau pe absolvenții liceului real și, de aceea, Căpiță a intrat la facultatea de electromecanică a Institutului Politehnic Petrograd (IPP). Încă de la primele ore de curs a fost remarcat de către profesorul său de fizică, A.F. Ioffe, care i-a propus să participe la cercetări în laboratorul său.

Fiul lui Piotr Căpiță este academicianul rus Serghei Căpiță, vorbitor și acesta al limbii române. S-a născut la 14 februarie 1928, la Cambridge, Marea Britanie și a crescut în URSS, unde s-a mutat în 1935 împreună cu părinții. Timp de 35 de ani a condus catedra de Fizică a Institutului fizico-tehnic din Moscova. A fost vice-președinte al Academiei Științelor Naturale a Federației Ruse, membru al Academiei Europene, Laureat al Premiului de Stat din URSS și al Premiului UNESCO pentru activitatea de popularizare a științei. Fratele său, Andrei Petrovici Căpiță, este savant-geograf, profesor la Universitatea de Stat „M.V. Lomonosov” din Moscova.

Serghei Căpiță despre tatăl său și moștenirea limbii române (Sursă: Magazin Bibliologic, Chișinău):

„Reporter: (…) Și a două surpriză este că vorbiți atât de bine limba noastră...

Serghei Căpiță: Iată că și dvs., când vă referiți la această limbă, recurgeți la exprimarea eufemistică. Academicianul Piotrovski, un mare românist și un foarte bun prieten al familiei noastre, a tot vorbit despre situația lingvistică din Basarabia, inclusiv despre maniera multor intelectuali, iscată din rațiuni de circumspecție politică, desigur, de a ocoli numele ei cel adevărat. Dar ea este limba română și n-ai ce-i face. Bovarismul politicienilor de la Chișinău, care poate fi numit cu un cuvânt mult mai dur, numai că nu-mi pot permite să mă cobor atât de jos, întreținut, ba nu – generat de o seamă de politicieni chiar de aici, de la Moscova, este o mostră de ignoranță agresivă. Eu nu cred că, în condițiile creșterii nivelului de instruire și ale democratizării, opacitatea obscură a acestor grupări șovine nu va fi dezamorsată definitiv. Lucrul acesta, însă, depinde de vorbitorii acestei limbi, în primul rând de intelectualii de la voi, care trebuie să spună adevărul. Iar dacă „a spune adevărul” vi se pare o expresie cam bombastică, atunci țineți-vă de ceea ce se numește demnitate intelectuală. Eu, fiind departe de locurile de baștină ale străbunicilor mei, Țin la această limbă tocmai din acest sentiment de demnitate care include pentru un intelectual și datoria de a cunoaște și de a vorbi limba mamei care i-a dat viața și l-a crescut.

Dacă bunicul și bunica erau basarabeni vorbitori de limba română, dacă tatăl meu și mama mea au fost la fel, chiar dacă, în virtutea situației lor, nu au prea avut condiții să se și afirme în această limbă, cum puteam eu să fiu altfel? Mai mult chiar, deși m-am născut și am crescut departe de Basarabia, am mers pe urmele tatei și mi-am luat și eu o soție basarabeancă, de prin părțile Sorocii, așa încât, atunci când ne retragem în căminul nostru familial, mai vorbim și românește. Am și mers împreună, de câteva ori, când eram mai tineri, în ospeție la părinții și la rudele soției mele…”

Colegul, diplomatul Ion Țăranu povesti că a fost și el prezent la întâlnirea președinților Mircea Snegur și Ion Iliescu la Iași. Mai erau în delegație Năstase, deputatul Solcan (a dat mai multe nume). La un moment dat, Iliescu îi spune lui Snegur: „Domnule președinte, acum cred că e timpul când putem face unirea”. Snegur a amânat răspunsul, în schimb a sărit cu vorba Borșevici: chipurile, suntem două țări sărace, nu se poate face etc. Iliescu spune că, din contra, împreună am fi o țară puternică etc. Snegur: „O să vă spun unu la unu”. Țăranu: „Atunci încă nu știam că unu la unu înseamnă între patru ochi”. Eu mă arăt sceptic că Iliescu ar fi spus asta, amintind că, nu demult, Snegur declara că unirea nu ar fi dorit-o Iliescu, iar, mai înainte, Ion Hadârcă povesti cum, cu altcineva încă, au așteptat vreo două ore în audiență la Iliescu, tocmai cu problema unirii. Acum înclin să-l cred pe Țăranu. Care chiar și-a făcut cruce, asigurându-ne că spune adevărul – mie, Zinoviei, dnei Romanescu, dnei Țăranu. (De altfel, Snegur a excelat în declarații ce susțineau ideea unirii Republicii Moldova cu România. Într-un interviu apărut în ziarul „Le Figaro”, la 27 august 1991, el afirma: „Independența (Republicii Moldova – n.r.) este, desigur, o perioada temporară. Mai întâi vor exista două state românești, dar lucrul acesta nu va dura mult. Repet încă o dată faptul că independența Moldovei Sovietice constituie o etapă, nu un scop”.) Găsesc pe net, blogul lui Lorin Fortuna:

„…trebuie subliniat că prima inițiativa de reîntregire teritorială a României cu Republica Moldova a avut-o primul Președinte al Republicii Moldova, de după 1989, Mircea Snegur, care, bine sfătuit de câțiva intelectuali de elită, dar și patrioți autentici, din Republica Moldova, a venit în prima vizită oficială în România inclusiv cu intenția de a propune primului Președinte post-revoluționar al României, Ion Iliescu, unificarea Republicii Moldova cu România A fost însă refuzat de către acesta! Refuzul respectiv a fost transformat la sfârșitul vizitei respective în cunoscutul și dezamăgitorul (pentru patrioții români) îndemn al lui Mircea Snegur: «Să ne ținem de neamuri!». O vorbă pe care unioniștii români, aflați în necunoștință de cauza, au interpretat-o în mod greșit ca un refuz din partea lui Mircea Snegur, deși, în realitate, i s-a datorat, exclusiv, lui Ion Iliescu. Adevărul, în această privința, s-a aflat public mult mai târziu, fiind deconspirat de către Dan Marțian (consilier oficial al lui Ion Iliescu), care întristat, ca ardelean, l-a destăinuit ulterior fostului său coleg de bancă din liceu, Ioan Ieremia, cunoscut patriot-unionist și fost director al Teatrului „Luceafărul” din Chișinău, apoi, fost director al Teatrului Național „Mihai Eminescu”, din Timișoara. Astfel, în relatarea de presă a lui Ioan Ieremia (membru component al Asociației «Victoria» a Luptătorilor în Revoluție din Timișoara) se menționează faptul că Dan Marțian a asistat la întâlnirea directă dintre Mircea Snegur și Ion Iliescu, momentul în care Iliescu a afirmat, referitor la unire: «Eh, cine o să facă Unirea, va intră în istorie!». A urmat o pauză, după care Snegur a spus: «Hai s-o facem noi, domnule Președinte!». A urmat o altă pauză, dar Iliescu n-a răspuns. Tăcere elocventă, pe care Mircea Snegur a interpretat-o, probabil, cc pe un refuz diplomatic și nu a mai insistat. Ulterior, tot Ioan Ieremia, prezent la inaugurarea unui corp de clădire la Teatrul «Vasile Alecsandri» din Bălți (aprilie 1992), la care a participat și Mircea Snegur, l-a întrebat pe acesta dacă este adevărat ce a aflat de la Dan Marțian. Răspunsul lui Mircea Snegur, menționat de către Ioan Ieremia, nu a fost un răspuns «în extenso», ci doar o răbufnire, în sensul aproximativ: «Doar nu era să fac, singur, Unirea!»”.

Am întrebat IA despre prozatorul Nicolae Vieru, prieten cu care, în anii de demult, ne întâlneam și în zi de Paște, la partide de șah. Inteligența Artificială mi-a cerut și alte câteva date, pentru a-i fi mai ușor să încropească răspunsul. I le-am dat. Și iată ce a răspuns:

CUM INTENȚIONAM SĂ-L TRECEM PRUTUL PE

IOAN VODĂ CEL CUMPLIT

13.III.2003

Citesc și, pe ici-colo, recitesc Ioanid Romanescu in volumul antologic „Paradis”, apărut acum opt ani la Ed. Eminescu în colecția „Poeți români contemporani”. Se întâmplase cu un an până la plecarea sa... Subliniez-rețin:

„sunt fericit că viața mea/ e o știință de a pierde”;

„dar ceea ce simt pentru voi/ e un lux/ care niciodată nu mi-a lipsit”;

„sunt cel care vă apără de prea multe cuvinte”;

„pentru că astăzi pământul are fii care nu vor să mai meargă-n genunchi pe urmele părinților”;

„chiar și aceste versuri le-am scris mâine/ pentru că mâine e a doua zi//a doua oară nu mai vin pe lume/însă a doua oară voi trăi” –

bineînțeles că aceste versuri spun, sigur că spun și ceva esențial despre felul de a fi, de a crea, de a se dărui al lui Ioanid... Poetul care mi-a publicat prima carte „dincolo”, peste Prut, și căruia îi rămân mereu recunoscător. Un important și irepetabil poet...