Leo Butnaru

De mulți ani încoace am tot tradus din poezia franceză, această preocupare asumându-mi-o și drept componentă a studierii ei în cadrul mai larg al prozodiei emanației latinității moderne, să zic așa, care m-a prins, de student încă novice, în patrulaterul ei de aur: franceză–italian–spaniolă–portugheză. Iar ideea unui florilegiu ce ar merge spre denumirea ceva mai... academică de antologie îmi veni, după ce bunii, talentații și generoșii colegi de la revista „Argeș” îmi spuseseră că, în cadrul evenimentelor legate de marcarea a 20 de ani de la punerea pe rol a noii serii a acestei publicații, ar dori să editeze și o antologie din poezia autorilor din lumea mare, din creația cărora am tradus și am tot publicat, aproape lună de lună. Prin urmare, mi-am reîntors binoclul, constatând că acest parcurs pornește din anul 2008 și, până aproape de... astăzi, s-au adunat peste 80 de poeți, dintre care mulți francezi. Acestora alăturându-li-se conaționalii lor, pe care i-am tradus și pentru alte reviste. Mostre din creația unor autori le-am inclus și în volumul „Traduceri din secolele XX – XXI” (poezia universală), editată la „Tipo Moldova”, Iași, în 2013. (Astea fiind spuse și ca, implicit, replică binevoitor-ironic atemporală dată abundent-fecundului Blaise Cendrars – considerat primul poet modernist european –, care își încheia, autoreferențial, poemul „Hamac” din 1911 cu remarca: „Timp de 12 ani, unicul poet din Franța”. O, francezii niciodată nu au încercat secete în poezie și pierderi literar-demografice printre poeți! Dar e frumos acest poem subtextual etajat cu interferențe aluzive la Apollinaire [il est le premier à faire entrer la poésie française de plain-pied dans le XXe siècle = a fost primul care a adus poezia franceză direct în secolul al XX-lea]; cum zicea cineva, e ca un tangaj/legănare între admirație și concurență.) Iar aceste întâmplări prin șiruri de ani parcă și-ar fi focalizat vectorii, sensurile într-un impuls nou, ducându-mă cu gândul spre antologia de față, pe care o doresc nu doar omagiu adus nu doar autorilor selectați, ci întregii poezii franceze care, pe cât a făptuit inspirat în propriile spații imense, pe atât s-a revărsat în nemărginirile poezie universale, adică și în firea, sensibilitățile, inteligențele nenumăraților cititori, poeți, traducători români, oferindu-le bucurii, metafore, idei, inspirații, aspirații întru continuarea spiritualității, filosofiei, frumuseții în lume.

În fine, într-o anumită accepție, prezenta selecție ar reprezenta, parcă, o poemogonie a cosmosului poetic francez, în special din prima jumătate a secolului XX; poemogonie ca tentativă de implicare în sesizarea originilor și evoluției operei multor poeți și, poate, a sistemelor literare, adică a mișcărilor, curentelor, școlilor, care au întrunit autori afini în concepții, direcții și, posibil, uneori, în... decepții, și acestea ca impulsuri motrice în creație.

Leo Butnaru

 File de Jurnal, 29.XI.2021

31.I.2014

Ieri, la Colegiul de Arte „Alexandru Plămădeală”. Rugat să țin o prelegere elevilor, adunați la finalul de concurs dedicat Zilei lui Eminescu. Se înmânează diplome câștigătorilor ce par, totuși, cam timizi, încă, în dezvăluirea aptitudinilor artistice pe care le au. Juriul – sculptorul Iurie Platon ( de altfel, de vreo 20 de ani, rezident în Germania), Ioan Grecu, Emil Cojocaru, încă cineva. După prelegerea mea compactă (afară, ninsoare abundentă, iarnă frumoasă, însă circulație grea), ne reținem la taclale și ceva șnaps în sala de desen, care e în grija lui Emil Cojocaru. Platon povestește despre viața și creația sa în Germania.

Manifestarea a avut loc în sala de expoziție – impunătoare, vastă, cu înălțime de două nivele, în mare parte ocupată de lucrările absolvenții din anii trecuți, unii dintre care, azi, sunt adevărați profesioniști ai penelului, dălții, peniței etc. Câțiva ani la rând, elevii au fost frustrați de acest spațiu funcțional întru devenirea lor artistică: pe un imens perete, se lucra la un covor uriaș, „comanda lui Voronin, pe când era președinte. Lucra până și directorul colegiului… Mai mulți elevi”. Totul se ținea în mare secret, însă, după revoltele din 9 aprilie 2011, când comuniștii au fost debarcați, acel obiect decorativ (probabil, menit Președinției care, însă deja fusese devastată) a dispărut, neștiindu-se deja nimic de el. Și tot din această sală, ani în urmă, au fost furate circa 80 de lucrări de artă. La începutul lunii, aici au fost aduse și unele lucrări de patrimoniu de la Muzeul Literaturii Române din Chișinău și responsabilii erau îngrijorați de securitatea lor; expoziția a durat puți, doar trei zile, pare-se.

FILE DE JURNAL / 15.V.2022

 File de Jurnal / 14.VI.2016

Din amintirile lui Ion Caramitru (Carametru antic, precum i-am zis eu). Cică, odată, în tinerețe firește, Caramitru vine la Nichita, iar acesta e aiurit nu alta. Motivul? Se îndrăgostise peste poate de o oarecare Maria din Balta Albă, unde îl și roagă pe Caramitru să meargă împreună, să-l ducă cu mașina, să-l ajute, să-l susțină, pentru că el, poetul, nicicând altă dată nu a cunoscut o pasiune mai înflăcărată etc. În fine, prietenul Caramitru urcă la volan, aiurit de îndrăgostitul Nichita alături, merg în Bala Albă, s-o caute pe Maria, însă se dovedește că amorezatul nostru nu cunoaște adresa. Nici măcar cea de bloc, nu că apartamentul! Ce să facă? Caramitru : „Erau acolo, în Balata Albă, vreo trei blocuri de locuit și Nichita prinde a umbla pe lângă ele și a urla «Maria, Maria!», încât, de la un moment încolo, deranjați de suferința zgomotoasă a bardului nostru, unii locatari ies la balcon, înjură, somează îndrăgostitul, alții aruncă cu apă peste el, poate își revine, însă Nichita, ca în uitare, își continuă periplul vociferant”.

În fine, la un moment dat, Caramitru încearcă să-l recupereze pe Stănescu, urcă în mașină, părăsind Balta Albă care, pentru îndrăgostitul nostru, fusese o blestemată Baltă Neagră. Tac ambii mai multă vreme. Aducându-l acasă, la despărțire, în fine Caramitru zice : „Acum, Nichita, în sfârșit am înțeles perfect poemul «Pe lângă plopii fără soț»”.

11.VIII.2000

Pe la ora 15 și ceva, la Vila Stancu apare președintele Emil Constantinescu. Pantalon, cămașă blugi, încălțat în teniși. Președintele scriitorilor, Laurențiu Ulici, îl însoțește prin curte, apoi ne prezintă pe câțiva, care eram la... îndemână, pe terasă. Peste ceva timp – în clubul vilei. Eu mă așez lângă intrare, președintele: „Veniți aici”. „Aici” e chiar în dreapta sa. Eu: „Dacă, pe moment, aveți nevoie de o mână dreaptă...”

Prima întrebare o pusese însă Alex: „Domnule președinte, în situația în care ne aflăm, domnia voastră, care cunoașteți mai multe, ne-ați putea da un motiv de optimism oricât de mic?”

Președintele intră într-o explicație (dar după destule clipe de prolog-tăcere) mai de durată. Decizia de a nu mai candida (a luat-o de unul singur: „I-am spus doar lui Isărescu, la doi consilieri și soției. Ultimele fraze mi le-am scris chiar cu 3-4 minute înainte de-a apărea la televiziune”.)

Ce are de gând să facă „după”, că foarte curând i se încheie mandatul? Va scrie 4 cărți. Memorialistică? Așa ceva. Astfel că multe lucruri le va dezvălui în acele volume.

Când a venit la Cotroceni: „Eu m-am prezentat ca la serviciu, cum eram obișnuit. Întreb: Ce destinație au aceste aparate de telefon? Mi se dă o listă cu numele persoanelor cu care se întreține legătura. Păi, să fi știut dumneavoastră ce persoane erau acolo! Unele din cele mai corupte!”

Constatând dezastrul în care se află țara – sistemul bancar, la pământ, în trezoreria statului doar 600 de dolari! Falimentari, ce mai! Occidentul cunoștea acest lucru. „Iată, acum, după ce am întors toate datoriile, avem 3 miliarde 200 de milioane de dolari rezervă”. Etc.

Nu a vrut să pună justiția pe urmele PDSR-iștilor. Viața politică avea nevoie de acest partid, de o relativă opoziție. În caz contrar, dacă era lichidat, se putea ajunge la lucruri grave, imprevizibile. Etc. (explică, explică, explică...)

Despre Tucă: „Lider de opinie cu, abia, liceul terminat”. Drăgănoiu: „Am impresia că a făcut și trei ani de politehnică”. Unicul ziarist cu care nu vrea să se întâlnească, să-i dea mâna, e Cristoiu. „Mi-a batjocorit fiica. Cică ea, în veceu, cu Marin... Să nu fi fost președintele țării, îi dam două palme lui Cristoiu”.

Despre cazul Jimbolia. Încrederea pe care a obținut-o în fața liderilor occidentali – Kohl, Chirac, americani. În casa de bani a președinției păstrează chiar un bilet de garanție a(l) francezului.

Ce va face, după ce pleacă de la Cotroceni? Va avea un cuvânt de spus, o influență greu de neglijat. Ca expert, va fi trimis în diverse puncte unde se tratează, negociază, se iau decizii, se... În anumite momente, ne cere să păstrăm confidențialitatea. Pentru că nu suntem ca la o întâlnire cu ziariștii. De altfel, și aceștia, uneori, când i-a rugat să nu mediatizeze anumite informații, au fost corecți. Ulici: „Aici sunt scriitori, nu ziariști. Poate că doar unu, Coroiu, de la Adevărul...” Coroiu: „Nu sunt aici ca ziarist”. Iar Constantinescu își amintește că „Adevărul” nu l-a dat la rubrica fairplay, când el o merita cu adevărat, după cele pe care le-a spus și cum le-a spus în America. „Ba a dat”, zice Coroiu. Constantinescu: „Da, dar nu la cea principală”.

Laurențiu Ulici își povestește păsul de candidat în Senat pentru Brăila. Când s-a convins că Em. Constantinescu merită încredere. Cum au stat ei așa, luându-se de mâini, salutând audiența. PDSR-iștii aveau tălăngi, fluiere, echipă de zgomot, ce mai!

Fără a se repeta „plat”, Constantinescu revine la decizia sa, la susținerea lui Isărescu, la cele 4 cărți pe care le va scrie, la cunoașterea sa a populației de rând: „Când făceam geologie, în ieșirile mele pe teren am cunoscut ciobani, oameni ai câmpului, navetiști etc. Îi cunosc bine”.

Dacă ar fi rămas în cursa prezidențială? „Câștigam! Fără dubii”. Un sondaj special îl desemna câștigător cu 75 de procente. Are susținere foarte mare printre tineri. Vreo 200 de mii de tineri, în toată țara, pot urca în orice clipă în mașini și să pornească etc. „Doar să apăs pe buton și...” Drăgănoiu: „Și chiar aveți un buton cu care?...” Em. C.: „Butonul conștiinței lor, aveam în vedere”.

Ce a mai spus președintele? Cele două mari dezamăgiri ale sale: numirea în post de prim-ministru a lui Ciorbea (la început, respectuos, mai apoi – imprevizibil, indolent. „Ca să cunoști omul, dă-i un post înalt...”) și a lui Radu Vasile: („Ce prim-ministru e ăsta? Se duce la un înalt for internațional și stă, așa, într-o rână... M-am întrebat... Zic eu, într-adevăr, e puțin cam ciudat, dar...”)

Cazurile de atitudine față de situația din Kosovo. „Știm poziția românilor... Mi-am asumat riscul... Bulgarul se frământă, zice, hai tu mai întâi, pe urmă aderăm și noi... Havel o cam scaldă în două ape... Eu știam că, până la urmă, nu vor avea de ales, vor adera și ei... Dar decizia de a escorta avioanele rusești? Am luat-o de unul singur, presupunând și primejdia care se poate declanșa... Din neatenție, vreun avion român să fi acostat aparatul rusesc... Ăștia ar fi ripostat...” Cică, un președinte trebuie să ia o decizie în 3-4 secunde. E de unul singur. Își asumă enorma responsabilitate.

Rezerva lui Em. Constantinescu de a recunoaște și meritul Anei Blandiana în propulsarea lui pe înalta orbită a... orbitoarei politici. De câteva ori a... ne-accentuat numele poetei.

După care nu că aluzia, ci afirmația directă a lui Constantinescu că Octavian Paler ar fi (fost) plătit cu dolari grei pentru emisiunile sale antiprezidențiale... Dar, astăzi, Paler e într-o situație dificilă: a suferit un infarct și are nevoie de operație pe cord în Occident. Drăgănoiu zice că Paler s-o fi dus la Băcanu să-i ceară susținere financiară, acesta însă spunându-i că, vedeți, domnule Paler, „România liberă” e o societate pe acțiuni și eu nu am cum scoate bani pentru așa ceva etc. Întrebarea mea (Drăgănoiu): „Dacă se zice că Paler a luat zeci de mii de dolari pentru atacurile contra președintelui, unde sunt banii aceștia, de ce nu-i folosește pentru operație?”

Mda, cam logoreic-superficial discursul. Fără pondere și gravitate de șef al unui stat ce se vrea important. Zic eu. Părere împărtășită și de alți colegi, cu care am fost prezenți la întâlnire.

În fine, suntem invitați pentru duminică, la ora 17.00, la un ceai, la vila președinției de la Neptun.

13.VIII.2000

Astăzi, vom merge la Vila președintelui? Constantinescu e un om blând, factură de intelectual și, în legătură cu el, nu e cazul să-l citez pe Sainte-Beuve care spunea, că între artiști și politicieni există „o ură de rasă” (!).

Apare pescarul Drăgănoiu. „Le-am pus carne de jițăl (rostește accentuat regionalist), dar n-au tras. A încerca unul, dar l-a speriat, se vede, vreun val”. Apoi, până le ora 3 pm a jucat cu familia Chițimia 66. Așa și nu au găsit o cheie – dintr-un pumn de chei! – potrivită pentru ușa de la club. Noul angajat, student la filologie, la Constanța, e la vilă de abia 3 zile. „Cu cine să te cerți?”, întreabă, înțelegător, Drăgănoiu. „Soțul Silviei Chițimia este, zice el, cuman de-al meu. Silvia e pe jumătate, jumătatea cealaltă e din slavi. Astfel, 2,5 cumani, aseară am fondat PCR-ul: Partidul Cumanilor din România”. În zare, ancorată, o corabie. „E petrolier de 120 de mii de tone? Sau două?... Să-ți povestesc ce mi s-a întâmplat acum mulți ani, mie și lui Nae Prelipceanu. Eu eram la România liberă, el – la Cluj, la Tribuna. Aflu eu că se lansează la apă petrolierul Independența. Îi telefonez lui Nae: Nu te-a interesa? Cum să nu! Ajungem la Constanța, de unde ne-am ales doar cu câteva poze frumoase. Obținem, cu greu, aprobarea de la căpetenia portului. Ne ducem spre petrolier. Acolo – nimeni, nici tu căpitan, nici tu adjunct, nici... Pe scurt, absolut nimeni. Încă nu știam că, de fapt, petrolierul deja fusese lansat în prezența Ei (a Elenei C.). Noi încolo, noi încoace, fără vreun rezultat reportericesc. Într-un târziu, se apropie de noi un bărbat, un inginer ceva. Îi spunem intențiile, doleanțele... El, cu ușoară ironie: „Sunteți naivi sau vă prefaceți?” Vorba e că petrolierul Independența fusese lansat la apă... gol pe dinăuntru, numai carcasa! Nici tu motor, nici tu sistem, nimic. Doar carcasa. „Abia în primăvară, zice inginerul (eram în septembrie) sosește utilajul din străinătate”.

Apoi discutăm cu Adameșteanu, Coroiu și Drăgănoiu unde ne adunăm pentru a merge la vila „Nufărul”, să onorăm invitația dlui președinte Constantinescu. Drăgănoiu: „E rău de tot cu el, dacă a ajuns să vină aici, să curteze niște necunoscuți”.

14.VIII.2000

Ieri, am mers în vizita de curtoazie la vila președintelui țării. La poartă – amabilitate, dar și rugămintea de a prezenta vreun act de identitate și poșetele, gențile la control. Drumul spre vilă – proaspăt stropit, ceea ce creează senzația de ușori aburi de baie. Vegetație luxuriantă, mai specială. Un parc de, ni se spune, 12 hectare și alte 2 hectare de plajă. Păuni. Îi văzusem și în curtea hotelului „Ambasador”, aflat, iată, la un gard... depărtare de vilă.

Băuturile – diverse, fursecurile sunt deja pregătite. Apare președintele, ne salutăm. După un timp, vine și doamna Constantinescu. Când dl președinte zice: „V-o prezint pe doamna Constantinescu”, Ion Drăgănoiu, ușor grizat, precum era, face: „Cea mai importantă persoană a întâlnirii noastre”. Doamna: „Să știți că nu gust ironia”. Probabil, s-o fi gândit că poetul făcuse aluzie, subtextuală, la tovarășa de odinioară...

O parte din noi se așază la mesele de pe verandă (dacă o fi, totuși, o verandă... aproximativă, să zicem). Pahare, cafele și țigări. Apoi unii dintre noi o urmăm pe doamna responsabilă cu buna întreținere a vilei. Fast, dar cam aglomerat. Nițică senzație de depozit. Tablouri de Băncilă (mai multe: „Ciobănașul”, „Trei bătrâni”...), Musceleanu (de asemenea destule...). Mobile, obiecte de epoci occidentale. Sculpturi, picturi italienești, franțuzești. Și... și... și... dormitoare, băi, domnii mei! Să exemplificăm: departe – dormitorul lui, dormitorul ei, apoi un dormitor... comun. Dormitorul-apartament al lui Valentin, cel al Zoei, al lui Nicu, acesta mai curând un dormitor pentru oaspeții săi. Da, băi și veceuri, cel de la Nicu – curios, zău! – un veceu dublu, cabinele despărțite de o sticlă „organică” ce lasă, totuși, să se poată vede silueta celui/celei de „dincolo”, in actus.

Mai sobru, cu destul bun gust – apartamentul lui Valentin. Al lui Nicu – destul de fistichiu, pe jos gresie în care predomină detalii de ornament roșu-sângeriu. Acesta este dormitorul unanim dezaprobat de noi, vizitatorii.

La etaj, o seră nu prea mare cu plante tropicale. De jur-împrejurul blocului/clădiri/casei/vilei – balcoane non-stop. Spațiu în care stăteau cel mai mult el și ea.

Facem excursie și prin curte, spre mare, pentru a constata că „revoluționara” cucerire a celor 100 de metri pătrați de plajă a fost... confiscată, gardul de plasă fiind reamplasat la locul vechi! Ion Drăgănoiu: „M-am sprijinit de gard, iar ostașul de gardă îmi spune, de sus, că nu se poate. Eu: De ce? Trece curent electric? Nu, zice ostașul, e vopsit. Într-adevăr, m-am pătat de vopsea gri, proastă”. Președintele Constantinescu: „E proprietatea FPS. Și-au revendicat-o. Să-l întrebăm pe domnul primar de Mangalia, care e prezent aici”.

Ion Drăgănoiu și Lucia Verona improvizează un mic spectacol: prozatoarea îi oferă președintelui o carte, din care Drăgănoiu trebuie să citească prima pagină, unde e și fraza: „S-a adus repede whisky”. Așa ceva. Constantinescu către cineva: „Ștefane, adu și tu whisky. Mie fără gheață”.

Discutăm una, alta cu Radu F. Alexandru. Mai sunt Iosif Naghiu, George Arion, Silvia Chițimia, Virgil Sorin, Ion Țăranu, dna Țăranu care, în studenție, a fost colegă cu sora dlui președinte, Mariana, – subiect de discuție. Apoi Constantinescu iarăși despre Kohl, americani, austrieci, polonezi. Despre nu prea argăsitul, sub aspect intelectual, Wałęsa. Acesta din urmă, după ce nu a trecut din nou ca președinte, i-a dat trei sfaturi. 1/. De cum intri în funcție, să-i schimbi imediat pe toți. Imediat! Peste o lună deja va fi târziu. Te vor flata, te vor copleși cu atenție și respect, pe unii chiar îi vei îndrăgi. Însă, nu peste mult timp, ei îți vor juca festa. 2/. Să-ți iei cele mai luxoase mașini. Să nu asculți intelectualii ce spun că președintele trebuie să dea dovadă de modestie. Nu. Să-ți pui girofaruri, să ai escortă. Să se știe că trece șeful statului. Aici, simplitatea și familiaritatea sunt excluse. 3/. Dacă ți se oferă chiar ție personal unele sume de bani, n-o fă pe filantropul, oferindu-le orfelinatelor, caselor de copii etc. Eu m-am prostit: când mi s-a acordat un premiu de 30 de mii de dolari, l-am cedat. Îți imaginezi ce credea vulgul și nu numai? Păi, odată ce el cedează acești 30 de mii, vă imaginați cât i s-a dat în realitate?!

Înțelegem iar că Em. Constantinescu nu-l suferă organic pe Octavian Paler. Reiterează că acestuia i s-au dat sume grele, pentru ca să țină acele emisiuni defăimătoare la TV.

(De la Chișinău încă, fiind suferind de o ureche, inflamată până la rău înfundată, nu pot să nu observ că și dl Constantinescu are vată într-o ureche. În discuție, întoarce urechea stângă spre cel care vorbește. Eu nu aud de dreapta.)

Pictorul-caricaturist Mihai Stănescu poartă un tricou „electoral”, pe care scrie, cu litere mari: „Isărescu”, iar mai jos, mărunt: „Celălalt tricou e al lui Stolojan”.

Revenim de la plaja vilei. Ne luăm rămas bun.

În drum spre vila noastră, a scriitorilor, „mă leg” de Drăgănoiu. Înainte de a fi citit din proza colegei Verona, acea primă pagină, cu whisky-ul, Ion spusese: „Vă rog să suportați lectura unui actor ratat”. Eu însă, dându-mă cu părerea, că nu ar fi un actor ratat, ci unul... în rate. Ion: „Să știi că e mult mai bine așa. În rate. Cu perspectivă, adică. Chiar dacă ajungi la rateu”.   

Din mesajul lui D. Diakov (Voronej):

De altfel, Voronejul și România sunt legate și printr-o altă asociație, despre care, acum 9 ani, eu am scris într-un ziar democratic regional, la care am fost redactor-șef mai mult timp. Am decis să vă trimit spre judecată și acest text despre orașul Gheorghiu-Dej din Rusia.

            Lui D. Diakov:

            Vă mulțumesc pentru articolul temeinic documentat despre orașul sovietic din regiunea Voronej, care purta numele lui Gheorghiu-Dej. Să știți că mi s-a părut și mie interesant faptul, chiar am scris niște notații laconice pe blogul meu personal.

            Iată un mic extras din notațiile mele:

Îmi amintesc că de orașul sovietic… Gheorghiu-Dej am aflat în Crimeea, la Koktebel, acum vreo patru ani, pe când mai era teritoriu ucrainean, de la un coleg din Moscova. Iar Google îmi spusese că acea localitate urbană inițial fusese un sat, pre nume Liski, la cam o sută de kilometri sud de Voronej, pe malul drept al Donului. Azi e un nod feroviar important. Între 1923-1942, s-a numit Svoboda (Libertatea). Re-rebotezat în 1965, dându-i-se numele lui Gheorghiu-Dej care, se spunea în nota topografică: „… a fost secretar general al PCR. Nu poți crede că cineva mai ține minte meritele sale față de patria mamă și față de mișcarea comunistă internațională. Față de URSS – cu atât mai mult… Liski s-a învrednicit de atare onoare probabil din considerentul că, în tinerețe, Gheorghiu-Dej a fost electrician la căile ferate… Greu de spus cum se numeau, după redenumire, locuitorii acestui orășel: gheorghiudejiști, așa ceva?”

Întrebarea era valabilă până la 1991, când Liski și-a recăpătat numele de origine. (Adio, tovarășe Dej!) Însă etimologia acestui termin nu o dă niciunul din celebrele dicționare – Dal, Ojegov, Efremov, Fasmer… Dar, așa cum e antrenant să mai cercetezi prin fi și erele web, când nu te îndeamnă-nu te cheamă nicio grabă anume, eu dau de termenul „liska”, ucrainean, gândindu-mă că, la plural, ar putea fi „liski”. Liska înseamnă li șiță. De ce nu ar fi lișițe acolo, pe Don, Liski fiind și un port fluvial important?... (Asta așa, ca să-i ajut pe… ruși…) Iar regiunea Voronej e una de permanentă intersectare istorică, etnică, până acum doi ani – „frățească” dintre ruși și ucraineni…

Doliu în Brazilia. Doliu și umilință după ce naționala Germaniei i-a distrus cu 7-1! Și nu se poate fără glume, care au început să se iște chiar în procesul mâncării de papară europeană de către „faimoșii” latinoamericani. Iată unele comentarii pe burtiera televizorului și pe facebook:

– Minutul 30: 0-5. După halul în care joacă, e clar: brazilienii s-au considerat învinși când nemții nici măcar nu se dăduseră jos din autocar.

– Nu înțeleg de ce sunt brazilienii supărați. Au luat 5, deci au trecut clasa. Cu încă unul iau și bac-ul.

– Organizatorii le-au cerut celor două echipe să nu mai intre în teren după pauză pentru a putea proteja gazonul în vederea jocurilor din liga a II-a braziliană.

– Cică Brazilia ar vrea să nu se mai joace repriza a doua… astfel rezultatul oficial va fi de doar 3-0.

– Decât să ia bătaie cu 5-0 de la Germania, nu era oare mai bine ca brazilienii să rămână acasă?

– Nemții ăștia sunt atât de prevăzători, că au dat toate cele cinci goluri cu o repriză mai devreme.

– Aveți idee, Brazilia când o sa joace semifinala?

– Cam asta e diferența: noi jucăm amicale cu Albania, nemții cu Brazilia.

– …Și iată cum Neuer îi salvează pe nemți!!!

– Mă uit la meci pe un site englezesc, că siteul TVR a rămas undeva pe la 0-2. Ori ține cu Brazilia, ori nu i-au plăcut banii mei dați pe taxa aia tv. Oricum, la ora asta nu știu unde să-i plătesc din nou ca să aflu scorul.

– Gata, a sunat Merkeloaica să-i oprească pe tinerii ăia.

– 0-6 și nemții sunt furați pe față! N-ar trebui ca la 3 goluri să le dea un corner?

– Zici că joacă Serena Williams cu Gloria Bistrița.

– Marele noroc al nemților e că nu s-a calificat și Viitorul Constanța.

 – Și iată că Pițurcă și-a deschis telefonul! Poate îl sună cineva, că tot are de plătit pensia aia alimentară atât de mare. (Eu unul, i-am zis lui Piț-urcă – Piț-coboară... – L.B.)

– 0-7. Maestre, bag-o și p-aia cu „Eins, zwei, Polizei / Drei, vier, grenadier’ / Fünf, sechs, alte hex’ / Sieben, acht, gute Nacht!”( „Unu, doi, polițai / Trei, patru, grenadier / Cinci, șase, vrăjitoare bătrână / Șapte, opt, noapte bună!”)

– La meciul ăsta, în statistici, brazilienii stau mai bine doar la clăile de păr de pe cap.

– Meciul ăsta va fi o inspirație pentru Hollywood. Ați văzut cum defilează numele jucătorilor când se afișează scorul? Zici că e generic de film.

– Brazilienii așteaptă acum concluziile lui Mihai Stoichiță.

– N-ar fi nedrept fotbalul dacă ar înscrie acum Brazilia? Păi, cum să fie vorba în meciul ăsta de gol de onoare?

– Tot sunt norocoși brazilienii că la ei în țară se joacă cel mai frumos fotbal. E drept că trebuie să vină Germania să-l joace, dar orișicât!

– Gata, 1-7. Ce era de dovedit s-a dovedit: brazilienii ăștia nu doar că dansează ca Mazăre, dar mai și joacă fotbal ca el.

– Eu zic că dacă juca Neymar (sănătate!) altul era scorul! (Nu, nu era altul. Însuși Scollari a comentat: „Neymar e atacant, nu știe să se apere…”)

Astfel că lumea multe secole înainte va invoca acest anti-eveniment brazilian și perfect eveniment european… Istoria fotbalului mondial s-a îmbogățit trăsnet!

                                JURNAL,  23.I.2015

Puțini dintre români au auzit, probabil, de laureatul Premiului Nobel (1978), cosângenaul nostru, fizicianul sovietic Piotr Căpiță, fiul generalului de origine basarabeană Leonid Petrovici Căpiță, inginerul și constructorul fortificațiilor de la Kronstadt.

Piotr Căpiță s-a născut la 9 iulie 1894, în orașul Kronstadt, iar în 1905 a început gimnaziul, unde, deși cunoștea foarte bine limba română, a întâmpinat greutăți la învățarea limbii latine și a ales să se retragă pentru a studia la liceul real Kronstadt, pe care l-a absolvit cu succes în 1912. Însă, la Facultatea de fizică și matematică a Universității din Petrograd nu îi acceptau pe absolvenții liceului real și, de aceea, Căpiță a intrat la facultatea de electromecanică a Institutului Politehnic Petrograd (IPP). Încă de la primele ore de curs a fost remarcat de către profesorul său de fizică, A.F. Ioffe, care i-a propus să participe la cercetări în laboratorul său.

Fiul lui Piotr Căpiță este academicianul rus Serghei Căpiță, vorbitor și acesta al limbii române. S-a născut la 14 februarie 1928, la Cambridge, Marea Britanie și a crescut în URSS, unde s-a mutat în 1935 împreună cu părinții. Timp de 35 de ani a condus catedra de Fizică a Institutului fizico-tehnic din Moscova. A fost vice-președinte al Academiei Științelor Naturale a Federației Ruse, membru al Academiei Europene, Laureat al Premiului de Stat din URSS și al Premiului UNESCO pentru activitatea de popularizare a științei. Fratele său, Andrei Petrovici Căpiță, este savant-geograf, profesor la Universitatea de Stat „M.V. Lomonosov” din Moscova.

Serghei Căpiță despre tatăl său și moștenirea limbii române (Sursă: Magazin Bibliologic, Chișinău):

„Reporter: (…) Și a două surpriză este că vorbiți atât de bine limba noastră...

Serghei Căpiță: Iată că și dvs., când vă referiți la această limbă, recurgeți la exprimarea eufemistică. Academicianul Piotrovski, un mare românist și un foarte bun prieten al familiei noastre, a tot vorbit despre situația lingvistică din Basarabia, inclusiv despre maniera multor intelectuali, iscată din rațiuni de circumspecție politică, desigur, de a ocoli numele ei cel adevărat. Dar ea este limba română și n-ai ce-i face. Bovarismul politicienilor de la Chișinău, care poate fi numit cu un cuvânt mult mai dur, numai că nu-mi pot permite să mă cobor atât de jos, întreținut, ba nu – generat de o seamă de politicieni chiar de aici, de la Moscova, este o mostră de ignoranță agresivă. Eu nu cred că, în condițiile creșterii nivelului de instruire și ale democratizării, opacitatea obscură a acestor grupări șovine nu va fi dezamorsată definitiv. Lucrul acesta, însă, depinde de vorbitorii acestei limbi, în primul rând de intelectualii de la voi, care trebuie să spună adevărul. Iar dacă „a spune adevărul” vi se pare o expresie cam bombastică, atunci țineți-vă de ceea ce se numește demnitate intelectuală. Eu, fiind departe de locurile de baștină ale străbunicilor mei, Țin la această limbă tocmai din acest sentiment de demnitate care include pentru un intelectual și datoria de a cunoaște și de a vorbi limba mamei care i-a dat viața și l-a crescut.

Dacă bunicul și bunica erau basarabeni vorbitori de limba română, dacă tatăl meu și mama mea au fost la fel, chiar dacă, în virtutea situației lor, nu au prea avut condiții să se și afirme în această limbă, cum puteam eu să fiu altfel? Mai mult chiar, deși m-am născut și am crescut departe de Basarabia, am mers pe urmele tatei și mi-am luat și eu o soție basarabeancă, de prin părțile Sorocii, așa încât, atunci când ne retragem în căminul nostru familial, mai vorbim și românește. Am și mers împreună, de câteva ori, când eram mai tineri, în ospeție la părinții și la rudele soției mele…”

Colegul, diplomatul Ion Țăranu povesti că a fost și el prezent la întâlnirea președinților Mircea Snegur și Ion Iliescu la Iași. Mai erau în delegație Năstase, deputatul Solcan (a dat mai multe nume). La un moment dat, Iliescu îi spune lui Snegur: „Domnule președinte, acum cred că e timpul când putem face unirea”. Snegur a amânat răspunsul, în schimb a sărit cu vorba Borșevici: chipurile, suntem două țări sărace, nu se poate face etc. Iliescu spune că, din contra, împreună am fi o țară puternică etc. Snegur: „O să vă spun unu la unu”. Țăranu: „Atunci încă nu știam că unu la unu înseamnă între patru ochi”. Eu mă arăt sceptic că Iliescu ar fi spus asta, amintind că, nu demult, Snegur declara că unirea nu ar fi dorit-o Iliescu, iar, mai înainte, Ion Hadârcă povesti cum, cu altcineva încă, au așteptat vreo două ore în audiență la Iliescu, tocmai cu problema unirii. Acum înclin să-l cred pe Țăranu. Care chiar și-a făcut cruce, asigurându-ne că spune adevărul – mie, Zinoviei, dnei Romanescu, dnei Țăranu. (De altfel, Snegur a excelat în declarații ce susțineau ideea unirii Republicii Moldova cu România. Într-un interviu apărut în ziarul „Le Figaro”, la 27 august 1991, el afirma: „Independența (Republicii Moldova – n.r.) este, desigur, o perioada temporară. Mai întâi vor exista două state românești, dar lucrul acesta nu va dura mult. Repet încă o dată faptul că independența Moldovei Sovietice constituie o etapă, nu un scop”.) Găsesc pe net, blogul lui Lorin Fortuna:

„…trebuie subliniat că prima inițiativa de reîntregire teritorială a României cu Republica Moldova a avut-o primul Președinte al Republicii Moldova, de după 1989, Mircea Snegur, care, bine sfătuit de câțiva intelectuali de elită, dar și patrioți autentici, din Republica Moldova, a venit în prima vizită oficială în România inclusiv cu intenția de a propune primului Președinte post-revoluționar al României, Ion Iliescu, unificarea Republicii Moldova cu România A fost însă refuzat de către acesta! Refuzul respectiv a fost transformat la sfârșitul vizitei respective în cunoscutul și dezamăgitorul (pentru patrioții români) îndemn al lui Mircea Snegur: «Să ne ținem de neamuri!». O vorbă pe care unioniștii români, aflați în necunoștință de cauza, au interpretat-o în mod greșit ca un refuz din partea lui Mircea Snegur, deși, în realitate, i s-a datorat, exclusiv, lui Ion Iliescu. Adevărul, în această privința, s-a aflat public mult mai târziu, fiind deconspirat de către Dan Marțian (consilier oficial al lui Ion Iliescu), care întristat, ca ardelean, l-a destăinuit ulterior fostului său coleg de bancă din liceu, Ioan Ieremia, cunoscut patriot-unionist și fost director al Teatrului „Luceafărul” din Chișinău, apoi, fost director al Teatrului Național „Mihai Eminescu”, din Timișoara. Astfel, în relatarea de presă a lui Ioan Ieremia (membru component al Asociației «Victoria» a Luptătorilor în Revoluție din Timișoara) se menționează faptul că Dan Marțian a asistat la întâlnirea directă dintre Mircea Snegur și Ion Iliescu, momentul în care Iliescu a afirmat, referitor la unire: «Eh, cine o să facă Unirea, va intră în istorie!». A urmat o pauză, după care Snegur a spus: «Hai s-o facem noi, domnule Președinte!». A urmat o altă pauză, dar Iliescu n-a răspuns. Tăcere elocventă, pe care Mircea Snegur a interpretat-o, probabil, cc pe un refuz diplomatic și nu a mai insistat. Ulterior, tot Ioan Ieremia, prezent la inaugurarea unui corp de clădire la Teatrul «Vasile Alecsandri» din Bălți (aprilie 1992), la care a participat și Mircea Snegur, l-a întrebat pe acesta dacă este adevărat ce a aflat de la Dan Marțian. Răspunsul lui Mircea Snegur, menționat de către Ioan Ieremia, nu a fost un răspuns «în extenso», ci doar o răbufnire, în sensul aproximativ: «Doar nu era să fac, singur, Unirea!»”.