Leo Butnaru

Leo ButnaruLeo Butnaru


Fara Descriere
RSS posts

Corporative


Comenteaza





DIN REVISTA „MIȘCAREA LITERARĂ”
                    COLEGUL, PRIETENUL, POETUL OLIMPIU NUȘFELEAN puțin spus că m-a copleșit – m-a dat într-o... benefică năuceală a emoțiilor, rar încercate de om în viața sa! Cu generozitatea și cumsecădenia lui, mi-a dedicat o treime din cele peste 150 de pagini ale revistei „Mișcarea literară”, al cărui director este. M-am convins încă o dată, că oamenii, prietenii, colegii de o ținută oarecum mai retrasă, discretă, sunt în stare de fapte temeinice, gospodărești, convingătoare! Și, repet, generoase peste poate!

Mulțumiri, frățâne Olimpiu! Mă bucur că peste câteva zile ne vom întâlni la Bistrița, la lansarea acestui număr de revistă!













ÎN PREAJMA UNEI CĂRȚI NOI
 

Ca om aflat la interferențele culturilor și istoriei, trăitor într-o zonă a lumii, ce focalizează ca o lentilă razele ideatice ale discursurilor și demersurilor din Europa Centrală, Leo Butnaru nu se limitează la cultivarea propriei identități, ci transgresează cutezător frontierele, ridicându-se deasupra diviziunilor și eventualelor antagonisme. Scriitorul tratează respectivele evidențe drept puncte de deschidere și afirmare ale creativității în contextul spiritului și atitudinilor intelectuale superioare. Această poziționare în context transfrontalier, în sistemul de referințe la civilizațiile legate de comunicare prin limbaje elevate, ce impulsionează viziuni orientate spre viitor ca permanentă contemporaneizare, determină atitudinea autorului și propune perspectiva din care ar fi evaluată opera sa. Krzysztof D. Szatrawski Polonia
O MARE POETĂ DIN FINLANDA
 

LA PIEPTUL PĂMÂNTULUI  Ce bine e să te lipești de tine, Pământule, afundându-te în tălăzuirea verdelui tău!Prin iarbă răzbate gingașul violet al brândușei precum un ochi deschis a uimire.Iar de sus, prin murmurul frunzișului mustește lumina verzuie-portocalie. Te iubesc, Pământule, negru sau brunverde sau cenușiu de arșițe!Te iubesc, Pământule, ce parcă iată-iată te stingipentru ca îndată să renaști triumfător…Pieptul tău e un verde altar pe care viața aduce-n jertfă trupul meuce absoarbe aromele tămâierilor.Pământule!Fă-mă asemănătoare ție să pot mereu a mă reînnoi, creând și recreându-măcu nestăvilitele forțe ale eternei inspirații! Dacă vederile îmi vor deveni crepusculare dacă inima mi se va domoli până la nemișcare –atotputernica ta chemare, strigătul tăusălbatic, înflăcăratîmi va injecta stropi de aur topitlumea solară, strălucitoare, înfloritoaretrezind-o din nou în mine. ULTIMA SEARĂ DE APRILIE  Seară liniștită.Streșinile deja nu mai suspină în vânt și soarele s-a ascuns.Păduri și stânci s-au afundat în amurgul siniliu. Din fumegarea tămâioasă a sumbrelor hățișuri apare luna și încremenește pe cerasemeni unei uriașe flori uimitece miroase-a prospețime nocturnă.Lumină palidă, unduitoare și negre umbre nemișcate...Unde ați fi voi, cântări ale eternelor ape, unde vă e glasul plin de viațăasemeni chemărilor de păsări călătoare?Unde ești tu, timpule, când sângele verde al ierbii roșu se pare? APUS  Respiri adânc, înfundat și obosit, rece soare de purpur.Odinioară străbăteai înflăcărat înălțimile strălucitor până la orbiredând ocol pământului. Te ascunzi după orizontul mării iar aici, pe țărmul îndepărtatrămân eu mică și însingurată…Soare arzând cu sacră frumusețe astrule rece-n lucire purpuriemi se învinețește inima: de ce mă părăsești, nemilosule?Privește, privește cum tremur înfrigurată cum întind brațele spre tinecând îți retragi razeleîncetând să-mi mai luminezi sufletul! Sfântule soare!Iată palidele mele brațe: mă ia și du-mă peste marea sângerie;ia-mă în arzătoarea ta inimă.Voi zbura împreună în țări depărtateîn țări de poveste! MELODIE GRI Aș vrea să cânt o melodie simplă și duioasă țesută parcă din fulgii calzi de fumo melodie gri. Prin tăcuta-i melancolie ea ar putea mângâia alinându-ne cu privirile-i albastreși atât de cuminți;niciun cuvânt de-al ei n-ar răsuna trâmbițatnicio floare de-a ei n-ar puteasă ne frângă, să ne orbească… Aș vreasă cânt o astfel de melodie, încâtauzind-o, să coboare solemnindolentă-n înserarea de iarnă… Pe-acoperișuri – zăpadă…În vatră – cărbunii încinși… Și mâinilelăsate molatic pe genunchi… Privești în cărbunii încinși, în propria-ți visare…                                         Din depărtare ca odinioară în inima mea murmurăaceastă melodie somnolentă ca plutirea de vârtelnițăde pe care se deapănă încontinuufire de lână surie – nesfârșita poveste așerpuitoarelor fire grica o iremediabilă ploaie ciobănească, toarsădin suriile gheme ale norilor pufoși. AH, CE CHINUITOR...  Ah, ce chinuitor treceau anii pe când noi căutam orbește calea.Flămânzi și însetați în nopți nesfârșite, parcă, studiam cartea viețiicăutând, dar negăsind răspunsul.Muta întunecime ne privea de pretutindeni și moartea își bătea joc de noi… EXTAZ  Iubitul meu, ai simțit cum printre obrajii noștri – atât de-apropiați străfulgeră vântul ce poartă o melodie sonoră?A creat-o din mare admirație! Iubitule, cântă-mi despre cum marea respiră profund sub stele mășcate.Nu-mi mai săruta ochii întruna mi-i cruțănu mi-i arde de tot, iubitule.Mai bine cântă-mi ca să văd marea dragosteiiar pe legănările ei – trupurile noastreși-n umezeala lor – licărul stelelor.Și oare demult plutim împreună?De-o veșnicie sau doar de o clipă? CALMĂ ȘI TRISTĂ SEARĂ...  Întunericul apăsa.Nimic nu se mișca, nu fremăta.Undeva plângea o pasăre mică icnind ca un copilnereușind să adoarmă;ea pierduse pe cineva... Frunzele cădeau, se risipeau... M-am uitat la craiul nou:albă și subțire îi era secera. FLAUTUL  Nu, eu nu sunt stegar înaintea tuturornici erou ce cheamă spre țara zorilor:nu sunt decâtun simplu flaut tăinuitprin trestiile și răchitelede lângă mal.Mă înfioară vânturi călătoare dându-i viață cântecului…Doresc ca revoltatul duh al luminiisă audă cum îngân și euînțelesul său ghers.Și în vocea mea de iubire și suferință de asemenea poate încăpea furia furtuniiși întâia rază a aurorei.  OMUL  Sub arșițele amiezii pe țărmul fericirii și voioșieiprintre castele de nisipse juca un copil – ctitorulși legiuitorul lor.Cu degețelul contură pe nisip numele prietenilor, rudelorcelor apropiațiiar pe un stei de lângă oglinda apeia scris zgâriat cel mai important cuvânt: Omul. Valurile năvăliră peste țărm, ștergând numele dragi.Copilul crescu, deveni bărbat.Peste inima lui tălăzui o mare de suferințe ducându-i în adânc vigoare și bucurielăsând la suprafață doar piatracu tainicul cuvânt zgâriat pe ea:Omul. CER DE NOAPTE  Cerul albastră câmpie brăzdatăde marile vânturisemănată cu orzul de argintal stelelor –degeratul și rarulorz al stelelor…Cine va cuteza să-și zică secerător? Cine va ridica seceraCraiului Nou?
DICTOANE, CITATE PRIN SECOLE
ÎN REVISTA DE TRADUCERI LITERARE A APĂRUT PARTEA A II-A DIN ESEUL DESPRE... ALCHIMIA DICTOANELOR, CITATELOR ETC.

 https://www.fitralit.ro/31-03-2024-de-la-tot-ce-i-excelent-apartinand-tuturor-la-domnul/

Generat în 0.531 secunde.