76040 cazuri COVID-19 în Moldova
18473 – cazuri active
55782 – cazuri vindecate
1785 – cazuri fatale
Actualizarea datelor: 31 octombrie 2020 ora 20:25


Leo ButnaruGoogle Page Rank

Leo ButnaruLeo Butnaru


Fara Descriere
RSS posts

Corporative


Comenteaza





DIN POEZIA AVANGARDEI
 

Din poezia avangardei în traducerea lui Leo BUTNARU   Klara ARSENEVA  (1889 – 1972)  

Adevăratul nume: Arseneva-Bukștein. S-a născut în familia unui feroviar. Studii gimnaziale la Tbilisi, după care urmează cursuri de istorie și filologie la Petersburg. A frecventat cercurile literare prerevoluționare din capitala nordică, cunoscându-i pe V. Ivanov, A. Blok, A. Ahmatova. Prima sa carte, „Versuri despre viață”, apare în 1916. Volumul următor, „Versuri” (1920), se bucură de aprecierea lui S. Gorodețki. După revoluție, a tradus din poezia gruzină, editează două cărți de poezie, scrie scurte memorii despre A. Blok. În unele poeme, tipologic, poate fi asemănată cu George Bacovia.     MAGAZIN ZOO   În vitrină – melci, pești multicolori, Cinci papagali, un canar care ciripește. Ce devreme cântă cineva la vioară, De dimineață sufletu-mi neliniștește.   Iar pe strada noastră ziua-ntreagă Hoinăresc băiețandri, suie, coboară. Ca de moarte, zău, m-am săturat De acest colind din zori până-n seară.   Și vine iarăși el, să cumpere râme Sau pești, după care – pleacă. Ca și înainte, mă tot ia cu vorbele-i seci – Cum de-n mare nu se îneacă?!   „Mă trage spre locul acesta Cu inima sângerată, cu întreaga fire...” Aseară, s-a otrăvit o mireasă Undeva în sud, cică, din iubire.     *   *   *   Felinare atârnau în strada nu prea lungă, Zilele erau năbușitoare, amurgul scurt. Cu cozi de pește, în relief zgâriat, Meșterii împodobiră fațade de lut.   Împinseră-o terasă spre țărmul pustiu, Înnegriră grilajul unei grădini cu lalele. Doar drumul spre mare-l aveam în privire. Sirenele șuierau în ceață, rebele.   Prietenul blond mă îndemna obosit: „Povestește-mi de orașul cu sonde la mare, Cum fu acoperită cu țiței o vale întreagă Și cum în roș locaș moare ceara de lumânare”.     ORAȘ NORDIC   Încercuit de canale, îmbrățișa totul cu-nfrigurare. Praf în amestec cu fumul, fumul – cu tânga din trandafiri. În inima mea obosită el părea sicriu primăvăratic, Când colbuite, șterse-mi erau plecatele priviri.   În canale de încercuire orașul plutea răsturnat Și aur greu de pe cupole îndelung îi curgea. Trecea prin el acel pe care l-am respins, Trecea acel pe care zadarnic l-aș aștepta.   Ce clar mi-aduc aminte – prin poarta deschisă Puteam să văd palatul, ziduri lângă apă. Adesea în astă vară am rătăcit atent, Spre-a nu-mi trăda pe chip inima-mi sireapă.     *   *   *   Se va posta în prag: Cum e de mers ușor? Conul sinagogii E-nalt, țintit în nori.   În casa de brad curge Clei tămâios din bârne. Violet, pluti grădina-n fereastra Dinspre soare-apune.   E-atât de cald și umed, Apa-n bazin e a scaldă; Mai mare decât soarele Crescu cea floare naltă.   Parcă din prinsoare Nu pot să plec, să las. Brazii până spre câmpuri Drumuri, poteci au ars.   (1916)
Leo BUTNARU - POEME RECENTE


 Entropică  Mă vizitează în vis alteori în ședințe de spiritism (pe care de altfel nu le-am avut niciodată);                                        pe scurt – mă vizitează Buddha, Confucius, Mohamed Newton, Einstein sau, între primii trei și ceilalți doi, – Copernic fiecare spunându-mi tot ce știe însă de fiecare dată concluzia mea e una și aceeași:                           niciunul din ei nu știe   cât știa Socrate                          care nu știa nimic. Din preajma Araratului Vetrele primarilor trăitori din Urartu în prejma înzăpezitului Ararat neamuri cu nasul artistic coroiat leit clonțul bufniței zisă pasărea înțelepciunii în esențele ei biblio-armene teritorii pe care și eu le străbat întâlnind pe aici un antic necunoscut chiar pe mine însumi în persoană.   Armenia!...                      În minte mai am românizarea minunatelor voroviri despre tine aduse pe lume de Mandelștam iar pe mine aici la poalele muntelui pe care-a adăstat Noe unde e-n dispute cu sine însuși pământul mă duce gândul că lumea a ieșit cum a ieșit și este cum este chiar din motivul că la început a fost Cuvântul și poate că, parțial, Araratul...   Demografică   Necruțătoare criză demografică – demono- grafică...               De mai continuă cu același ritm depopularea țării curând nu va mai fi nevoie de recensământ ci de o simplă strigare a catalogului.   Dar nu se știe dacă printre cei care vor răspunde la apel vom fi și noi... Și mai...   în ochii oblici ai Monei Lisa Turnul din Pisa                         e                              și                                   mai                                         în-                                              cli-                                                    nat   spre păcat.   Coborând, ieșind   Nu e complicat să cobori din Turnul din Pisa ci e mult mai greu să ieși din el și să pleci să treci prin gloata înghesuită în jurul lui.   Libertate Turnului din Pisa!   Zi de zi, noapte de noapte   Zi de zi dar și nopți la rând peștii caută nada mânați de supliciu;   zi de zi dar și noapte de noapte peștii merg la moarte de parcă ar merge la serviciu.   Autostopul   Când pe Pământ îngerul păzitor ridică o aripă să nu crezi că el ar vrea să-și ia zborul să te abandoneze.   Nu. Poate el face autostopul. Are de mers undeva că n-o să stea viața întreagă nedezlipit de tine.   Pur și simplu în scurta lui absență fii și tu mai precaut mai cu ochii în patru.   Două versuri   aceste versuri ale mele –   Cântarea cântărilor Cântarul cântarelor –   cineva le-a pus la începutul unei cărți dându-le drept ale lui.   Prin urmare mie unuia autorului nu-mi rămâne decât să spun că aceste versuri pe care le credeam ale mele –    Cântarea cântărilor Cântarul cântarelor –   sunt de fapt și de drept ale Domnului.   Ale Lui!   Aleluia!   Smartphone-ul cere jertfe   Atâți inși aiuriți cu ochii pe display dau cu capul în stâlpii de electricitate în garduri panouri publicitare chioșcuri stații de troleibuz;   dau cu capul în capul altor inși cu ochii fixați a demență pe dreptunghiul displayului...   Pe alocuri asfaltul trotuarelor e însângerat.    Deocamdată   Vechi locomotive pufnesc din aburi nou-născuți de-o fierbințeală proaspătă de zahăr lichefiat, aripat suflat de dorul plecărilor și chiar al intrigilor epice la despărțiri pe peroane poetice. Știu, vi s-a întâmplat...   Osatura arhaică a lumii, coaste de traverse, șine prelungi rețele-n păienjenișul stațiilor de triaj crescând în tiraj dus-venitul omenirii multiplicată prin ea însăși, sieși element de bază, în universu-n extindere ca taină, miraj   de moto având celebrul vers al vreunui genial călător despre șinele de fier ce leagă cobză, fedeleș națiunile cărora însă mișcarea, viteza TVG, azi, le dă dezlegarea de a se amesteca, fără a-și uita, deocamdată, numele.  
COSMOGRAME
 



 Pe cele mai proaste mâini Totul pare a se stinge – așa, într-un provizoriu asfințit-noapte de 8-12 ore, și numai poftele politicienilor se reaprind în periodicul apogeu devastator.Nu mai e nimic de făcut. Dumnezeu ne-a lăsat pe cele mai proaste mâini din câte ar fi fost posibil. Ne potopesc miliardele de semnături pe care, nictemer, politicienii lumii (nu și luminilor) le pun pe fleacuri; iscăliturile lor cinice ca niște râme-blitz fecundate de limacșii decepției și stupefacției, încercate încă de mesopotamianul Ghilgameș – el singur sieși și Tigru și Eufrat(e) –, când șarpele apelor subterane îi fură lotusul nemuririi, mult mai a naibii fiind această eutanasie lent-iminentă a curviștiniei zise comunizmodemocrație(specific autohton), fecundată de politicieni impotenți împroprietăriți cu ce le poftește lipsa de inimă și blegismul generalizat – adică de stat.Nu mai e nimic de făcut, de montat, când deja ochelarii de cal ai secretarului de partid al „democrației” pruto-nistrene, dar și bucureștene fac parte din craniul acestuia; ochelari concrescuți cu scheletul feței ciudat de nimicspunătoare.Ce creier mic! – i-a alunecat în mandibulă – să fie mai scurtă distanța de la i(u)dee la limbă, de la sămânță seacă la trăncăneală. Ei ne asigură coșul zilnic de inepții, încât multă lume pur și simplu își pierde pofta de mâncare, astfel economisind gologanii (golobanii) disprețului, înjurăturii urbane și sudălmii de cătun, de unde – de altfel – zilele acestea a venit un răvaș imperativ: „Faceți ceva cu ei!”...Dar nu mai e nimic de făcut, decât această leșietică dorință de a-i avortovomita din text sau, poate, din simplisimele și – uneori – inocentele, defloratele cuvinte ale cubofuturiștilor lumii, peste care la Mănăstirea Căpriana (ce are deja de co-ctitor un mahăr comunist!) ar da cu mătăuzul bidinelei Picasso, dar mai abitir Dalí totuși. Pseudo tratat filosofic 1Să presupunem că viața și nemurirea… Ba nu: să presupunem că Dumnezeu… Pardon –dar până acum ce am făcut?2 Pentru adevăr trebuie să lupți pe viață și pe moarte. Iar dacă ești în stare – pe viață, pe moarte și pe nemurire, chiar dacă unii inși insinuează sarcastic: – Nemuritorii la ce vârstă ies la pensie? Sau, în cazurile lor și de la caz la caz, e la propria discreție?Alții, și mai căpoși, spun că unele văduve își supraviețuiesc genialii soți nemuritori...În fine, Ivan Turbincă Nemuritorul nu avu pe cine să lase văduvă (doar decât armata la împăratu`...), astfel că, de cum află că în pădure va veni rusul ăla nemuritorul, cucii zboară aiurea, să nu moară bieții de ei de tot numărat și iar numărat, fără capăt, în trei, patru ture, non-stop...Apoi, odată ce veni vorba (și... nemurirea) de Ivan Turbincă, cel care a pus neagra moarte la negru rost și la ros pădure bătrână, eu sunt sigur că cea cu coasa pe umăr la o adică poate fi chiar și o blondă, sau o roșcată pistruiată, doar în – sau fără – bikini, însă motivul și efectul vizitei sale fiind exact aceleași ca și în cazul cosașei din clișeu, care desalinizează, depiperizeazăsituații, destine, biografii, nemurire etcetera…3În ce mă privește – priviți ce de-a larve de purpur (bineînțeles – ale autoironiei) îmi populează mocnitor-vegetativ inima... Până la urmă, de aici se va zburătăci un roi de fluturași purpurii, un fel de molii ale nemuririi, luate și ele de viteza de trecere a ceea ce om-lumină-și-frumusețe este și doar însuși hazardul mai poate frâna din când în când, încât, de cum se reduce cât de cât viteza, lumea se scutură precum o găină ce se ridică din praf și – ce alta să facă? – iar prinde a se gândi la nemurire – ah, nemurire, dulce-amară zăbavă, pe când pare a fi atât de clar: nemuritori pot fi doar nenăscuții. Sau poate absența celui care nu s-a născut este eternă, dar nu nemuritoare?...Oricum, această situație predispune la imaginație – undeva tărâmurile fără cimitire ale, pur și simplu, nemuritorilor – adică lor deja nu le va fi dată a doua, a treia (etc.) reîntoarcere în rudimentare necropole de țară, de țări, de patrii, deoarece îngerii nu schimbă cimitirele precum escadrilele aerodromurile.4 De la acum – la cândva; cândva – totdeauna ar putea fi inclus ca sinonim al nemuririi (dacă aceasta există) și eternității care, indiscutabil, se co-există; eternitatea nu depinde nici într-un fel de viață, nemurire sau moarte, prezență sau absență; ea poate fi până și numai spațiul vid de timp, durata putând însemna cu totul altceva decât timp.5O fi fost și din cei care ar fi confundând suicidul cu primul gest la ușa nemuririi... Dar, oricum, despre cei morți – nimic sau numai de bine. Despre nemuritori – orice. Unde mai punem că toate ființele și ex-ființele sunt egale în fața nemuririi, pentru că pur și simplu aceasta, nemurirea, nu le privește.Cu toate astea, omul continuă a fi atât de neștiutor, dar mai ales – hazliu, sau poate – iresponsabil, încât poate spune și re-spune orice, spre exemplu: nemurire, nemurire, nemurire... Început de testament Tăcută?... Aproape rostită... Sentențios, renunță la prea mult, îmblânzindu-se, eliberându-se.Partea de semne din lianele hieroglifelor, primarul lor rang de mister, de acolo încoace înțelegerea că umana conștiință va fi în continuare tabula scripta, răsucită sul în jurul eternului mister inaccesibil, de unde nu e decât un pas până la falsa aură de supra-om, supra-geniu.Poliția secretă ia amprentele digitale de pe papirusuri – excepțională suprapunerea de păienjenișuri lăsate de autori, copiști, cititori, faraoni. În timp și civilizații, luarea amprentelor drept micșorare a distanțelor, a împuținării interogațiilor, ambiguităților – deci, nu e obligatoriu ca manuscrisele, blazoanele, scarabeii să sugereze mesaje (oarecum des...) descifrabile: de regulă, eternitatea e ceva ce se curmă chiar la începutul test-amen(t)ului.– Dar cine ești tu, eternitate?Tăcere. Din simplu motiv că eternității nu se cade a i se pune întrebări. 
DIN AVANGARDA LUMII
 

 Din poezia avangardei ruseÎn traducerea lui Leo BUTNARUDmitri KRIUCIKOV                                          

              (1887 – 1938)   În anul 1913 devine membru al „areopagului” Asociației Intuitive a Egofuturismului. A editat două cărți de versuri – „Netăcutul căzător” („Padun nemolcinîi”, 1913) și „Flori de gheață” (1914), precum și proclamația-poem „Coralul-preludiu” (1912). În perioada 1912-1916 publică frecvent versuri și articole în revistele și almanahurile futuriste și neofuturiste. (În principiu, spre deosebire de cubofuturiști, egofuturiștii se remarcau distinct prin caracterul asocial al scrisului, promovând individualismul, cerând abolirea rigorilor etice în artă.) În pofida evidentei influențe a poeziei lui Igor Severianin, Dmitri Kriucikov era autorul cel mai „temperat” din asociație. Caracterul contradictoriu – tradiționalism-avangardism – a fost remarcat în recenziile semnate de I. Ehrenburg și V. Briusov. În anul 1923 este arestat și condamnat la 10 ani de închisoare. După al doilea arest, în 1937, a fost împușcat. Reabilitat post-mortem ca jertfă a ororilor stalinismului.     PRIN ZĂPEZI   Din nou s-a răsturnat și împrăștiat Pudriera care îți ia vederea A unei aurite porumbițe cârlionțate! Și iarăși, oboseala înfruntându-mi, În înflăcărate-mpurpurări de-amurg La scară-o să aștept îngândurat. Peste mine prin pajiști azurii Norii de ninsoare-n depărtare Ajurul și-l plutesc în legănare... Și-n înghețata, geroasa minunăție – Ce scârțâit strident, ce freamăt tumultos! Râul – stea scânteietoare. Ziua-i ca o perlă mică, Inima-i tare și precaută, – Inimii a pierde nimica nu-i este dat. Pudriera care îți ia vederea A unei aurite porumbițe cârlionțate Din nou s-a răsturnat, împrăștiat!   (1913     ÎN TOAMNĂ   Din nou sunt al tău, oraș al toamnei, Am venit la tine de pe stânci polare, Unde-i densă, tulbure aroma pinetului, Unde-i de ne-îmblânzit talazul din zare.   Îmi place electricul tău refren, Severul joc tresăltat al tramvaielor, Al canalelor plescăit elegiac Și coerenta vorbă-a înserărilor.   În suflet, precum tundre-acaparatoare, S-au extins realități și vise ciudate, Iar în inimă – contrare e; amintirile Își răvășesc – păzea! – lumi împuținate.   Și până la crăpat de zori gata-s de a-ți bea Purpurul sau azurul luminilor clare, Până-ar fi să cad răpus de oboseală În pădurea felinarelor cântătoare.   Că-ar fi aproape-o ninsoare scânteioasă I se pare inimii – drept albă uvertură Pe sub stelarul, radiosul râu Ce umbrele ne joacă a caricatură.   (1913)     *   *  *   Tu ești îmbrăcată în rotondă de fulgi scânteioși. Deja se duce și-al cincilea ceas. Seara-i sobră, tihnită. Iar în depărtatul azur cineva risipi neglijent Cioburi-mii de gheață dintr-o sfărâmată sită. Imaginează-ți cum, noaptea, va luci dens-intens Smaralde revărsate de al tăriilor ocean, Cum plana-va pasărea cu ochii negrii, Cu negre aripi, de-asemeni, – antic-eternul bâtlan. Imaginează-ți cum se va-nălța ancestralul luminător Din argintie raclă, cum și cât de calm, neauzit Va da ocol tundrei, locașul ocrotindu-și De ochi răi, de obide și cuvânt răstit. Imaginează-ți cum, în noapte, cu văz friguros, Tot mai mult se răcesc ghețari, acostând la Novaia zemlea*, Precum copleși orfani, nomazi sinilii, Plutitori, licăr de faruri ca și purtând. Pe pervaz – plâns-ozor din lacrimi înghețate. Ca și mine, capricios, el e stih care moare. Tu treci în rotondă de fulgi scânteioși. S-a dus ora cinci. Seara-i tihnită, se pare.   (1913) _______  *Novaia zemlea (Pământul nou) – insulă în Oceanul Arctic.     Graal-ARELSKI/ Stefan Petrov   

(1888/89 – 1938?)    S-a născut într-o familie de țărani. După absolvirea gimnaziului se înscrie la Secția de Astronomie a Facultății de Fizică și Matematică a Universității din Petersburg, de unde este exmatriculat (1914) din cauza neachitării taxei pentru studii. A lucrat la observatorul astronomic al Casei populare. În anii de studenție se angajează în mișcarea politică, făcând parte din Partidul Social-Revoluționar (eSeR). În 1910 publică primele versuri. Face cunoștință cu I. Severianin și K. Olimpov. Cu sigla „Ego”(futurism) îi apare volumul de poeme „Ajurul azuriu” (1911). Mai apoi se împrietenește cu I. Ignatev și, în 1912, devine membru al „Academiei egopoeziei”. A doua sa carte, „Splaiul Liteiski” (1913), inserează modele de „poezie științifică” – versuri despre cosmos, planete și Giordano Bruno căruia, în 1928, avea să-i dedice romanul „Inamicul lui Ptolemeu”. Curân, Graal-Arelski aderă la „Atelierul poeților”, ceea ce constitui ca și cum o treaptă de trecere de la simbolism la scientism. Publică în mai multe reviste ale timpului. A mai editat volumele „Vânt dinspre mare”, piesa în versuri „Nimfa Ata” (ambele 1923), „Povestiri despre Marte”, „Cetățeanul Universului” (ambele 1925), „Soarele și timpul. Astronomie populară” (1926). În 1937 este arestat și internat în Gulag, unde i se pierd urmele, data morții nefiindu-i cunoscută cu exactitate.     ÎN TÂNGA SELENARĂ...   Printre perdele dantelate privi tihnita seară, Cu lumina-n tremur înflăcărându-vă cârlionții bălai. Stăteați la oglindă și visați la oarece întâlnire, Fața palidă fiindu-vă sub al pudrei roz pospai.   Cu diamante măcinate unghiile v-ați presărat Și admirându-vă brațele și unghiile lucii, Neobservând, ați împins ușor cu mâna sprijinită-n cot Auriile flaconașe cu parfumuri albăstrii.   Vi se părea că luna poleise aleea sinilie Și contele la picioarele lui Phoebus vă va aștepta, Iar departe, peste salcâmi, abia rumenindu-se, Se-aprindea cu încetul cerul de peruzea.   (1912)     TURNIR   Lady Betti lăsă să cadă roza – Oboaiele au amuțit îndată, Tristul paj în beretă sinilie Făcu semn lupta să înceapă.   Și unul după altul în arenă-apar De-ai lui Sfântul Marcu nouă cavaleri, Peste oțelite zale lucitoare Flutură banduliere la slabe adieri.   Însăși regele e palid, la balcon, Preocupat de grijile de mâine... Pe coroana lui ce licărește tot Mai intens se-aprind mășcate rubine.   Ca Betti mai frumoasă nu-i nimeni pe lume! În onoarea ei cad cavaleri răpuși din șa Și despre-acest turnir cu sulițe semețe Europa toată, sigur, ca mâine va afla.   (1912)     ÎN TRAMVAI   La stație, cu furie vuitoare de fiară, În tramvai, îmbulzindu-se în grabă mare, Urcă lumea. Și iar vitrinele se perindară, Casele și felinarele și străzile murdare.   Case, palate, poduri – totul e cunoscut – Luminile tramvaielor cu apel bucuros; Ca totdeauna, pe granitul posomorât, Petru cel Mare-ncremenit pe calu-i fugos.   Spre ce tindeți și cam ce ați dori? Oricum, conductorul va anunța: iată Sfârșitul biletelor roșii. Și va prinde-a rătăci Din nou prin ceața rece înrăita gloată...   Dar nu mă voi lăsa prins de jalnic dezastru; Unde-o fi să cobor? Eu am bilet albastru.     Vsevolod IVANOV

(1888 – 1971)  S-a născut în orașul belorus Volkovîsk din gubernia Grodno, din părinți ce se trăgeau din Moscova. Opt ani învață într-un gimnaziu clasic din Kostroma, în care se predau limbile greacă și latină. Își face studiile la Universitatea din Sankt-Petersburg (Catedra Filozofie și Istorie), cu un stagiu la Universitatea germană din Heidelberg. A cunoscut mai mulți scriitori importanți de la începutul secolului, inclusiv pe unii dintre avangardiști. Un timp practică jurnalismul în mai multe orașe din Siberia. A locuit și în Habrinul chinez, oraș în care, după revoluția bolșevică,  era o numeroasă emigrație rusească. Acolo își editează primele cărți („Poemul mâncării”, 1929; „Sonete”, 1930). Apoi, în Shanghai, îi apare volumul de poeme „Porțile” (1934). În creația sa se întâlnesc și mostre inspirate atât de modelele prozodice orientale, cât și de cele avangardiste.   VERSURI JAPONEZE   1. Dragoste   Firele de argint ale ploii în beznă și în lumina electrică, Stropii se înfig în boschete, strălucitori și ei. Umbrelă plată, acoperiș negru îi unește pe cei doi Care stau strâns lipiți unul de altul.   2. Jucăria   La lumina verzuie a gazului în dugheana alungită Printre oglinzi și piepteni stă jucăria: Un samurai dezbrăcat sub vișinul în floare Pe scoarța copacului scrijelează numele drag.   3. Vântul   Adie vântul cald și pe prăjini înalte zboară crapi roșii, Se afundă în văzduh, flutură și avântă. Rămurișul încâlcit al vișinilor e potopit în roze flori. Geamurile căsuței sunt deschise. Înăuntru e răcoare.   4. Hamalii   În pelerine de pai, bieții hamali rătăcesc prin noroaie, ca aricii; Ploaia le bate sonor în pălăriile conice. În palanchin, dincolo de Sticle, ghemuită, – o tânără doamnă. Peste munți vântul poartă norii și negura.   5. Frumusețea   Pe mătasea albastră a cerului peste umbrele unui pin luna e rece; Sunt reci florile, măiestrite și delicate contururi fără miros; Dar mai rece ca toate-i zăpada albă pe purpuriul porților de mănăstire. Aceste trei lucruri reci sunt destul de frumoase.   Tokio     BIRT   La intrare, în lighean de faianță se răcește sânge; Pretutindeni – carne rubinie. Întâia oară după războiul din China simt din nou Cunoscutul miros dulciu ce îmbie.   Pisoiul se arcuiește-a melancolică lene, Iar în cratiță chinezul dolofan Rotește colțunași, pesemne.   Doi bărbați palizi mâncă orez din cești, În geamul spart ziua-i lumină victorioasă, Iar la ușă vântul căldicel de decembrie Clatină flori de hârtie unsuroasă.   (1929)      
UN INTERVIU ÎN SERBIA




– Arseni Tarkovski, deseori numit ultimul poet al secolului de argint rus, scria că „poezia înseamnă cel mai puțin literatură. Ea e un mod de a trăi și de a muri”. Pentru dumneavoastră, domnule Leo Butnaru, ce înseamnă poezia? Poetul moare sau devine nemuritor în versurile sale? – A vorbi despre poezie în general, despre legăturile tale de destin cu ea, inevitabil apar oarece vibrații retorice, emotive, un stil aproape nefiresc, ai putea spune. Nu e nimic de făcut, totdeauna poezia a cerut jertfe frumoase și subtile... etern dăinuitoare! Iar la vârsta mea bineînțeles că deja nu mă mai pot imagina fără o contopire de destin cu poezia, fără o biografie personală a amândurora. Dacă e să vorbim de alter ego, al doilea eu al meu e chiar poezia. Noi ne-am plăsmuit, ne-am modelat, ne-am creat reciproc unul pe celălalt. Însă, cu părere de rău și ceva ironie, vorbind despre nemurire trebuie să punem surdina necesară. Să vă răspund cu un poem laconic: omul e atât de neștiutor omul e atât de hazliu omul e atât de iresponsabil încât poate spune orice spre exemplu: nemurire...   – Poate oare vocea poetică să rămână detașată de ceea ce interesează, îl frământă, uneori îl neliniștește pe emițătorul ei? – Să ne amintim de mereu neobișnuita, inevitabil reluata, rediscutata formulă poezia pentru poezie. Poezia pură, autoreferențială, ca o decontaminare a limbajului de inevitabilul „praf” al cotidianului, o relaționare a cuvintelor în spațiul ermetic și sterilizat al conotațiilor loruși suficiente.  Poezia pură, sui generis despre sine, pentru sine, în sine, pe care, chipurile, n-ar atinge-o nimic concret din cele ce se întâmplă în lume, cu lumea, în istorie, societate etc. Însă eu unul cred că purtătorul, creatorul unei asemenea poezii... „aseptice” nu poate să rămână la o parte  de... el însuși, adică de ceea ce l-a preocupat, de cum a trăit, a gândit, s-a neliniștit sau s-a bucurat chiar în timpul ce crea acea poezie pentru poezie. În sensul cât mai îngust al cuvântului (adecvat în cazul exemplului nostru), pe autor îl interesa, îl preocupa, îl mobiliza, îl punea la muncă tocmai „extrem de  pura” poezie pentru poezie. Deci, în numele ei și împreună cu ea poetul și-a creat arta, dar și propriul destin. Și noi suntem siguri că de dragul ideilor sale a cugetat, a filosofat, a suferit, și-a pus și a rezolvat probleme estetice. Prin urmare, ca să revenim la întrebare, poetul nicidecum nu a putut să rămână detașat de ceea ce era... mobilizat, orientat sau... dezorientat, de căutări și de micile-i sau mai marile-i realizări ce-i creau bucurii, satisfacții pe potrivă. Nimeni nu poate fi absolut... paralel cu lumea, să facă ceva fără să se implice... pe sine; nici chiar zeii rațiunii reci, pure, „privați” de sentimente. Ce e viu e predestinat implicat. Chiar în sine ca dar și modalitate de a fi viu. De care nu se poate detașa. Pur și simplu poezia le permite în chip diferit poeților... să nu rămână detașați, inclusiv de ei înșiși. – Poate oare poezia să se asemene rugăciunii, reculegerii? – Probabil așa ceva e posibil doar în lumea copilăriei, în mentalitatea infantilă cu misterele și fascinațiile ei. În timpuri mitologice, uneori prin poezie se rugau și vârstnicii, iar de atunci spre noi lumea s-a modificat radical. Însă în rugile copiilor Dumnezeu a rămas în continuare... poetic, putând fi „redus” până la atribuțiile lui Moș Nicolae purtătorul de daruri sau, respectiv, ale lui Moș Crăciun, și el împărțitor de cadouri atât de pământene, care însă pentru copii nu sunt deloc neimportante, cum ar fi o păpușică, o înghețată, dar și o tabletă-computer. E poezia basmului și a realității într-o alchimie vecină genialității, atingându-se de ea. Dar oarecum în glumă fie spus, necesitatea poezie, fie și ca rugă, pentru om nu e chiar atât de mare, precum gândesc poeții, și mult mai importantă, decât cred prozatorii. – De asemenea în contextul poezie rugă întrebând: sunteți un credincios? – Și da, și nu. Uneori, probabil sunt în siajul îndoielilor pe care, nu e secret, le-a încercat artistul din toate timpurile, de unde și tendința, aproape irezistibilă, de oarece ateism (în diverse grade de „abatere”), ca la Hlebnikov, să zicem: „Cum fulgerele caută clopotnița și-o mușcă/ Eu o să crestez chipul icoanei”. Dacă e să mă dumiresc oarecât asupra caracterului meu, presupun că el s-a format și se consolidează continuu la confluențele religiei și ateismului, cunoașterii directe și subliminalului, artelor și științei, toate cu poezie și filosofie a lor. Eu trăiesc suflul unei religiozități nu obligatoriu canonice, dar, cred, nici iconoclaste. E o înțelegere ce-mi vine uneori prin lentilele, alteori prin... filtrele filosofiei. E o religiozitate oarecum mai cuprinzătoare ca ideație și... basm, decât cea strict biblică. – Trăiți și scrieți despre tot ce gândiți sau aceasta nu e decât o iluzie? – Până și în teroarea comunistă antiintelectuală m-am străduit să țin de ginta poeților liberi, chiar dacă aceasta nu era deloc ușor. Suportam, nu mă lăsam ispitit de compromisuri ideologice și cred că, tocmai grație acelui fapt, peste ani literatura, poezia în primul rând, mi-a oferit oarece motive temperate de... modestie să fiu cât de cât mândru de sine. Astăzi, când cu adevărat poți scrie tot ce-ți trece prin cap (din care unele nu ar trebui, totuși, să iasă în lume, ci să rămână acolo, în materia cenușie). În ce privește iluzia, mi s-a întâmplat chiar să editez o carte cu titlul Iluzia necesară. Unii critici m-au și calificat: poetul iluziei necesare. Altcineva a opinat că generația noastră, dar nu numai, ar fi fost una a iluziei necesare. Pe vremurile draconicei cenzuri comuniste era imposibil să supraviețuiești ca scriitor. Ceea ce însă nu ar însemna că astăzi, în atâta libertate posibilă, dar, de unii, consumată prost de tot, ar trebui să fii un nihilist, să pui pe hârtie sau să bagi în computer tot ce-ți trăsnește prin cap. Este important să-ți treacă și prin minte, nu doar prin cap. Prin natura și menirea sa arta parcă s-ar opune libertății absolute, pretinzând selecție, măiestrie, stil înalt și nu, cum au prins unii să creadă, minimalism imund de doi bani, lipsă de respect față de operele supreme ale genialilor creatori din istoria civilizațiilor umane. Deci, întâi de toate arta înseamnă arta de a alege, a tria, a renunța la nociv și a-estetic. Astfel că cel care se poate încadra acestor criterii este convingător ca scriitor, înfățișând lumii chiar ceea ce gândește, simte, visează. În concordanță cu... iluzia necesară a... idealului... în toate. – Sunteți poet, prozator, eseist, istoric literar, traducător, laureat al multor premii prestigioase, Consiliul Uniunii Scriitorilor din Moldova v-a propus candidat la Premiul Nobel. Pe care dintre distincțiile ce vi s-au acordat o considerați cea mai importantă și ce s-a schimbat în viața dvs., în relațiile cu poezia, începând cu timpul, când ați debutat cu cartea de versuri „Aripă în lumină”? – Fără patos vorbind, cea mai înaltă distincție e, fără îndoială, existența prin creație în numele creației, atât de diversă, mereu imprevizibilă, uneori fantastică, pe care mi-a oferit-o Poezia, Cuvântul, de la Început și Dintotdeauna. Bineînțeles, o existență uneori complicată, grea, chiar dramatică, – astfel cu atât mai importantă e... distincția, care face să o primești, mulțumindu-le lui Dumnezeu, părinților (de altfel, cartea de debut i-am dedicat-o memoriei mamei Anastasia, plecată prematur la cele veșnice), poeziei, bibliotecilor, intuiției tainice, îngerului tău păzitor și, nu în ultima instanță, Libertății, care mi-a sugerat, m-a îndrumat cum să mă conduc tocmai de ea, Libertatea. ...De atunci, de la Aripă în lumină, a apărut, clară, cred, și a doua aripă, care la momentul debutului era încă în întuneric, în umbră, în ceață – acesta e și sensul poemului ce a dat titlul respectivului volum. Dar ce s-a schimbat în viața mea? Au existat indiscutabile, inimaginabile modificări, metamorfoze, unele din ele radicale. Am trecut prin adânci spații de vârste, am traversat frontiere personale, dar și sociale, în istorie, însă sufletește, dar și sub aspect creator, parcă nicicând altă dată nu m-am simțit atât de liber, inventiv, energic. Așa e, plin de forțe de creație, e de menționat. În ce privește și forțele mele fizice... Ce ar fi să spun? Ce gândește despre sine însuși un fost tânăr puternic, viguros, un fost bărbat de o constituție atletică? Da, aici, oarecum în mod oarecum tabuistic, aluziv vorbind, au apărut unele... neconcordanțe. Numai că, precum se spune de când lume, amar-consolator, nu am fost noi nici primii, nu vom fi nici ultimii. Au fost până la noi, vor fi și după noi cei care au trecut și vor trece căi de creație, încercând fascinația existenței, poeziei, iluziei. Iar în unul din leologismele mele constat: O scurtă introducere la viață? Însăși viața... Cu toate farmecele și regretele ei. Din care, de altfel, în lume au apărut oceane întregi de poezie, literatură... –Spuneți că sunteți recunoscător și bibliotecilor, că, implicit, le mulțumiți... – Biblioteca e generoasă, constituind un reper sine qua nonpentru poezie, un loc de... eternă alimentare pentru ea. Pentru mine, să mă aflu în bibliotecă e starea de a mă simți mereu ucenic. Iar mie totdeauna mi-a plăcut să învăț. Chiar și astăzi, când deja se poate spune că bibliotecile devin instituții de un interes în permanentă diminuare. Însă eu rămân un om, un scriitor de... modă veche! Cum zice francezul, le livre, pour moi, c'est un plaisir physique. La orice vârstă, cititul rămâne a fi și plăcere, dar și permanentă maturizare, consolidare sub aspect intelectual (aici nu există limite!) în eforul de înțelegere și extindere a cuprinderii entropice. Ferice de cel care, în sinteză, și-a păstrat alianța și aliajul plăcerii cititului cu eficiența efortului înțelegerii! În fine, în ce privește creația am putea opina despre inspirația, dar și despre simpla alimentare „tehnică” a poeziei. Goethe a extins hotarele, posibilitățile și diversitatea poeziei, introducând în ea termeni din artă, știință, medicină. Chiar și critica literară, eseul, dramaturgia, proza poetul le citește în funcție de „interesul” și intențiile sale de bază în posibila creație de viitor. Ceea ce, însă, nu înseamnă că ar fi avut dreptate Ezra Paund care, într-un eseu despre Renaștere, spunea că ceea ce poate cineva afla de la poeții francezi ar putea afla mai repede de la Voltaire, Stendhal, Flaubert sau Gautier. De la poeți afli totuși, altceva decât de la cei care, eventual, i-au ajutat în construcția prozodică. –Aveți un mod de lectură? – Cred că da. Formându-mi-l prin ani mulți. Am trecut mereu de la posibila lectură delectabilă a operelor pe care le aveam sub ochi la studierea lor, întru tragere de concluzii și învățăminte. Din acest mod de lectură se filează eseistica mea. În subtextele ei formative, aceasta implică ne-învederat, dar perceptibil suma unor bibliografii care au contribuit cu informația sau sugestiile. – Mie mi-au revenit marea onoare și bucuria de a traduce una din cărțile dvs. de poeme, „Spațiu înzăpezit” (editura ”Alma”, Belgrad). Vă amintiți cum ați trăit momentele, în care ați aflat pentru prima oară că sunteți tradus în limba sârbă? – Iese că domniile voastre, colegii și prietenii mei sârbi, mă cam... alintați! Până la această carte sunt altele două, editate la Niš și Novi Sad, care, împreună cu Belgradul, formează minunatul trio al celor mai importante orașe din țara dumneavoastră. Iar traducerile la care vă referiți țin deja de o istorie mai veche. Adam Puslojić mi-a tradus poeme și le-a publicat în revistele sârbești prestigioase, în antologii (de poezie românească) încă prin anii ’80 ai secolului trecut. La rândul meu, prețuiesc mult poezia sârbească, motiv din care mă simt onorat să mă aflu în cercul unor astfel de evenimente literare, amicale, sufletești. (Printre altele fie spus, am tradus și publicat poeme de româno-sârbul Vasko Popa.) Poezia a întreținut mereu prospețimea existenței, a  intelectului și creației umane. Din vreme în vreme, într-o carte sau alta, printre cele scrise de mine apare parcă și vreun credo referitor la necesitatea poeziei în viața omului, una din cele mai de demult formule metaforice de atare natură fiind cam de acum vreo patru decenii: Poezie dulce-amară pe nimeni nu l-ai făcut cu adevărat fericit ci doar (mulțam și pentru atât) mai puțin nefericit l-ai făcut.   – Astăzi cine mai are nevoie de poezie, odată ce tirajul mediu al unei cărți de versuri e cam 300 de exemplare? – Se știe că la concertele orchestrelor simfonice de multe ori este cumpărat un număr mic de bilete. Asta însă nu înseamnă că ministerul culturii sau întreg guvernul, plus președintele țării, chiar dacă pe la ei nu prea e înalt indicele IQ-cultură, sunt gata să desființeze orchestrele simfonice, teatrele de operă și balet care, nu că nu aduc venit, ci din contră, necesită dotații sociale consistente. Muzica simfonică e predestinată poporului, chiar dacă acest popor nu prea năvălește în sălile de concert, unde se cântă Wagner, Ravel, Enescu etc... Dar, oricum ai judeca momentul, muzica simfonică e și ea un atribut civilizator al națiunii, ceva sine qua non, place sau nu place asta cuiva. (De altfel, mahării Turkmenistanului au desființat teatrul de balet, motivând că voalurile și transparențele de pe scenă nu sunt în tradiția acelei nații!) Acum noi să substituim noțiunea de muzică simfonică, grea, cu cea de poezie (...simfonică și ea, poezia!), iar răspunsul, sper, va fi clar, dedus. Astfel că voi spune oarecum retoric, cu cuvinte... aripate, poate, dar, cred, absolut firesc: De poezie are nevoie poporul, națiunea, Umanitatea. Fără poezie viața pe pământ e de neconceput. – Vă amintiți de prima poezie pe care ați scris-o, despre ce era ea? – De fapt eu am scris relativ mult despre perioadele mele de pre-debut și de debut, publicând acele mărturii drept documente, poate, dintr-un anume context, cel al trecutului sovietic, imperialist opresiv, deznaționalizator; documentele emotive ale unui debutant în poezie din anii 60’-’70 ai secolului trecut. În ele este inclusă și istoria despre cum eu, elev de 13-14 ani, mi-am luat curajul de a scrie la ziarul raional din Sângerei notițe critice, într-un fel... instructive, oarecum... sfătoase. Și să vezi, chiar eram publicat! Ba pe atunci am primit și primul onorariu pentru scris. Pentru un copil  din sat așa ceva părea fantastic. Și astea se întâmplau până la primele mele versuri, pe care deja aveam să le scriu la Chișinău, unde mă ambiționasem să vin și să-mi continuu studiile în clasele mari ale școlii medii, crezând că pedagogii de la țară nu mă evaluau la justa mea valoare. Din păcate, cam aveam dreptate... Locuiam în gazdă pe strada Krutaia (Abrupta), azi a Circului. Am impresia că încercam să încropesc un pastel de primăvară. Posibil, în stilul lui Alecsandri. Din acele versuri zburate (fără a fi însă... cuvinte înaripate!) în neant nu țin minte decât câteva cuvinte dispersate, neologisme, cum i se părea atunci adolescentului „emigrat” din sat și pus serios pe a se... urbaniza... intensiv. Să fi fost prin anul 1964. Până a mă fi pornit să devin poet, eu desenam, pictam, făceam ceva muzică la armonică, încercam să sculptez, lipeam măști din papier-mâché, apăream (mândru!) pe scena școlii și pe cea a satului, în calitate de moderator, cântăreț, dansator, declamator... Asta mă îndreptățește să cred că, dintru început, eram predestinat artei, însă unul Dumnezeu știe dacă, de era pe aproape de Negurenii mei de baștină vreo școală de artă, o școală de muzică, posibil ca eu să fi devenit pictor, compozitor sau ceva înrudit cu ei. Adică, oricum ar fi cârmit-o destinul, eu aș fi rămas în parametrii artei, creației. – Mai încercați dihotomia nostalgiilor dintre săteanul de cândva și orășeanul de azi? – Deja oarecum mai puțin încerc astfel de nostalgii... Posibil, aș fi avut și eu momente în care credeam că n-o să mă pot asimila Chișinăului. La drept vorbind, nu le țin minte, ci doar las posibilitatea presupunerii că ar fi existat. Vagi sau foarte vagi, să zicem. Dar iată că s-a întâmplat. În acest oraș am făcut studii, într-o școală medie, apoi universitare, am acumulat experiență, de viață și de profesie, să zic așa, am muncit și muncesc, aici m-am înrădăcinat. Satul nu mă mai cheamă/ îndeamnă cu romantismul și suflul de eternitate blagian. Plus că trăim un timp de intensă urbanizare, de migrare din sat spre orașe. Astfel că iubesc și prefer orașul, confortul pe care ți-l poate asigura. În estul românesc transprutean a prins a deveni consistent și un patriotism, un etnicism național urban, civilizat, cărturăresc, contemporaneizat și consolidat perpetuu. – Sub aspect psihologic, cum credeți că va fost tinerețea? – De regulă, despre trecut nu vorbesc sumbru, adumbrit; nu am de gând să mă plâng. La ce bun? Însă am avut parte și de mult rău... de regim. În comunismul URSS-ist, firește, Doamne ferește... Pe timpurile călușului în creierul intelectualului, scriitorului... În dependență de asperitățile politice, de cenzură, de presiunile imperialiste întru deznaționalizare unii dintre noi se vedeau nevoiți să-și reducă turațiile, să se retragă pe un plan doi, pe primul fiind trâmbițașii regimului. – Cum v-ați format, personalizat? – Aș putea spune că m-am format prin... contextualizare. Eu vin, probabil, în albia geneticii culturale, literare specifice tradiției europene „revărsate” în modernitate și chiar avangardism, albie de care era, în mare, străin realismul socialist, ideologizat, sovietizat. Printr-un noroc al felului de a recepta și a se manifesta a firii acelui tânăr de 16-18 ani care eram, fusesem „ademenit” de ispita unor altfel de contextualizări, mai complexe, mai diverse, a debutului, a primilor săi pași în literatură și, în genere, a naturii formative a celui care eram, care aveam să devin. Mă apropiam de cultura reflexivă, detestând retorica găunoasă socio-politică, spre care era împinsă arta acelor timpuri. Iar astăzi, de mi se întâmplă să trăiesc ore de fericire, timpuri mai scurte, mai lungi, ele sunt și ale conștientizării cu bucurie a faptului că nu am greșit, dedicându-mă literaturii. Cărțile mele sunt chiar sensul pe care am încercat să-l dau vieții. – Ați putea spune că ați cunoscut două etape de formare și afirmare a destinului de scriitor, cea din URSS și cea actuală? – Mai întâi, aș vrea să spun că eu, probabil, și ca scriitor debutant, am fost dintre cei care nu le-au permis programelor universitare sovietice să le bruieze prea mult procesul de autoinstruire și edificare de sine. Bineînțeles, țineam cont de realitate: atunci, în comunism, artistul adevărat și demn, călăuzit de onestitate, era ținut în tensiunea raporturilor dintre libertate și aservire, conjunctură și har, unii neînclinând totuși, balanța și nici steagul. Atunci am încercat și eu, pe cât am reușit, să servesc, în literatură, idei libere, oarecât îndrăznețe, fără să fiu înregimentat servant al inșilor mărunți, plasați în funții de cerberi la ideologie. În ce privește „etapa” prezentă ea e una absolut respirabilă și propice creației. Chiar dacă interesul societății pentru artă e unul tot mai kitschizat. Din păcate. Însă tu continuă să-ți asculți vocația și volnicia! – Există o stare mai specială de a... fi scriitor? – Da, cred că starea de scriitor, de a fi scriitor e una absolut specială. E o stare activă sau latentă, dezlănțuită sau și mai discret decât latentă, scriitorul aflându-se în permanentă interacțiune cu probabilitățile... din lume și propriile sale posibilități în eventuala declanșare a procesului de creație; este instinctul care probează distinctul ca artă, metaforă, temă, stil. Este gust și chibzuință, poate chiar calcul, impuls ca și necontrolat, dar și regie mai amplă a miriadelor de impulsuri întru unitate de operă artistică, în general, literară în particular. În acest context, ce duce la... text, la texte, recunosc că, în anumite grade de intensitate a mobilizării firii mele, eu sunt – sau mă strădui să fiu – atent la ce mi se întâmplă în conștiință și, cu subiectivitatea de rigoare, pot oferi o anume schiță a modului de funcționare a facerii literare pe traseul intenție – text. Pentru sine, omul poate deveni cel mai sever supraveghetor, din câți pot exista, grație cărui fapt, prin conștientizare și voință, să dispună de cursuri modificate, favorabile, să zic, pentru unele acțiuni, lucruri, probleme. „Și eu am cunoscut Universul în interiorul globulei sângelui meu” (Hlebnikov). În unele din Cosmograme am încercat să mă refer la acel registru de teme, ipoteze, axiome, precepte filosofice, în fine, prin care se instituie și se relevă elementele temeinice ale cosmosului și spiritului, ambele interioare, intime, bineînțeles. Spații entropice – sigur, însă destul de neclare, la început, în care încerci a sesiza, „a fixa” înlănțuirea de succesiuni operaționale a ceea ce s-ar numi muncă în progres  (și progresie!), ca activitate a spiritului în mișcare, în proces de auto-dezvăluire de sine, de intenție (a sa) ce devine faptă și, poate, chiar, devenire de sine, ad hoc. Tu, veghetorul de sine, dorindu-te receptacol al elementelor semnificatoare și semnificative, ca ritm interior al semnelor. Cam în contextul a ce spunea Ortega-y-Gasset: „Eu sunt eu și circumstanțele mele”. – Ce credeți despre caracterul scriitorului? – Personalitatea scriitorului depinde de intensitatea și durata contrarierii, colocviale, dintre inteligența și talentul său în proces de creație. Tu trebuie să fii propriul tău... vechil! Care are grijă – mare și principială – să nu cedezi „perfidelor, iresponsabilelor” stăruințe ale cotidianului de a te scoate de la locul de muncă a scrisului, lectură, studiu și de a te.... a te ce?... În orice caz, nu sunt a bune cedările scriitorului în fața ispitelor cotidianului, în fața stăruințelor lui... (Uite un caz evident de delimitare între stăruință și străduință: stăruințele cuiva întru a te pierde și străduințele tale de a te forma, întrupa, consolida.)  De cum ieși mai des din casă decât strictul necesar, este imposibil să nu dai și „să-ți dăruiești” timpul unor spirite plate, netede, unor cvasi tabula rasa. – Tot în contextul caracterului, ce ați putea spune despre binomul creație / voință? – Aș fi dintre scriitorii volitivi care urmează o constituție a disciplinei. Dintre cei pentru care scrisul e și un mod de penitență, încercare deloc lesnicioasă, pe care ți-o impui, pentru a-ți respecta, deci și a-ți servi harul, talentul, vocația. Am încercat să ofer cât mai mult timp posibil preocupării mele de bază, literatura, poate și jurnalisticii, încă din tinerețe bătându-mă gândul că pentru un scriitor serviciul public e neșansa, mai mare sau mai mică, de a-și pierde ceva din vocație; din implicație în vocație, să zic, chiar dacă nu e amenințat, Doamne ferește, să moară de foame. Apoi, pe timpul comunismului, unele implicări, ce țineau de așa-numita angajare  socială, partinică, sindicală, comsomolistă etc. Prin anii ’90 și începutul secolului XX, unii scriitori și-au pierdut timpul, și-au calicit vocația cu angajamente politice asumate, plătite. Îmi aduc aminte de opinia lui Ernesto Sábato că problema de căpetenie a scriitorului este ca acesta să-și câștige existența fără a prostitua literatura. Apoi, trebuie să ai și abilitatea de a evita cât mai multe din zilele ce vin cu graba soroacelor, obligându-te, parcă, să faci cutare, cutare, la ora cutare sau cutare; fiți siguri, multe din aceste „cutare” fiind de-a dreptul inutile creației, vieții în general. Sunt necesare perioade de solitudine, în care ființa să ți se pătrundă de sine prin concentrare, prin focalizare; prin evitarea risipirii tale în cotidian, în lumesc. Unde mai pui că nu e fără temei considerația că acțiunile din firea oamenilor de creație pot fi mult mai spectaculoase decât cele exterior-existențiale. Azi, în față cu multe invitații tentante, trebuie să știi să renunți la mondenități (neobligatorii), la diverse simpozioane, festivaluri, zile (și nopți) consacrate cutărei date, jubileului, aniversării cutare. – Ca scriitor, în primul rând ca poet, ce vă inspiră? – Am impresia că poezia mea, dar și proza, dar și eseistica, și cercetările de istorie literară, dar și traducerile sunt foarte diverse, încât s-ar putea spune fără exagerare că: pe Leo Butnaru îl inspiră întreaga lume, cosmosul, existența ca dat sacru, misterios, infinitul, eternitatea, filosofia existențială și cea a artei – în toate astea, printre toate astea el nu e decât un firicel fremătător. Posibil, chiar acea trestie gânditoare, despre care filosofa, metafizic-metaforic, Blaise Pascal. – Există poeți care v-ar fi influențat? –De când mă știu, am fost un cititor de poezie. Poezia popoarelor. Zicând aceasta, includ aici obligatoriu și poezia populară. Apoi, bineînțeles, creația poeților, moderni la timpul lor, care prin importanța, prin valoare creației au ajuns, iată, în modernitatea, în contemporaneitatea noastră. Nu le cred celor ziși poeți, care nu cunosc istoria poeziei universale, începând cu antichitatea, până la cea din... ziua de mâine! Să o cunoască nemijlocit prin texte, contexte, reveniri etc. Din păcate, astăzi, necunoscătorii de acest gen se cam înmulțesc. Se puiesc în minimalism. Și această poezie uimitoare a lumii m-a influențat, presupun, nu doar în urma lecturilor, ci și a studiilor pe care le-am făcut în baza ei, chiar scriind despre ea eseuri, note, meditații de jurnal intim. Apoi o foarte serioasă școală, superioară, poate chiar o academie înseamnă traducerea poeziei. A celei mai bune poezii. Traduceri pe care le faci tu însuți, drept componentă literară, dar  și solidaritate cu umbrele și penele de aur ale corifeilor poeziei de totdeauna și de pretutindeni. Lucruri pe care eu le-am făcut și le fac din plin, cred, continuând să trăiesc prin poezia lumii, în poezia lumii. – În unul din poeme scriați că „nu este exclus că eu va trebui să cad în mintea copiilor încă o dată...” Poetul se reîntoarce în copilărie sau rămâne copil pentru totdeauna? – De multe ori m-am reîntors la copilărie, căzând în... viitoarele mele cărți despre ea. Am scris cărți de poezii pentru copii, proză pentru cei mici și elevii din clasele primare, mai multe din acele texte le regăsesc acum pe YouTube, citite, interpretate de copii, elevi, bibliotecari, predate și analizate de pedagogi în aceste timpuri constrângătoare, de studiu la distanță, online. Bineînțeles, mă bucur. Unele nuvelete sau scenete scrise încă în anii ’80 ai secolului trecut iată-le nu că doar... valabile, ci chiar internetizate, răspândite în spații fabuloase. Una din scenetele care a dat și titlul unei cărți ale mele pentru copii am publicat-o încă în iulie 1976, la Chișinău, iar cartea a apărut anul trecut la editura „Junimea” din Iași. Se putea gândi atunci cineva la cyberspațiu, la computer, iPhone? Mai mult ca atât: prin acea perioadă antiromânească, întreținută perfid de comuniști în stânga Prutului, puteam eu presupune că voi ajunge peste 3-4 decenii să-mi editez cărțile chiar în țara mea, România, cea blamată de sovietici atât de mult?! Dar, precum se știe, nu de puține ori copilăria ia fantasticul drept realitate posibilă! Apoi am căzut definitiv în... copilărie, când am scris, ca într-o transă, narațiunea memorialistică, apărută în volum cu titlul „Copil la ruși”, despre copilăria mea în timpul regimului sovietic. Unii presupun că acesta ar fi un roman. Da și nu, narațiunea ținând mai curând de un stil eseistic „îmbibat” cu poezie. Cartea a avut două ediții la edituri din București și îi întrevăd perspectiva reapariției într-o variantă cu plusări de detalii, cu nuanțări. Iar acum pregătesc pentru editare o culegere de ghicitori-poeme pentru copii. De asemenea o minunată reîntoarcere în copilărie. Astfel că îmi spun cu argumentele la îndemână, cărțile, că recăderile în mintea copiilor, reîntoarcerea în propria mea copilărie e un fel de aprofundare, dar și ridicare la suprafață a greutăților necesare scriitorului – inevitabile, chiar niște greutăți/poveri benefice creației. – Care ar fi pentru dvs. confirmarea faptului că omul mai este încă viu? – Una din dovezile cele mai convingătoare a acestei stări e că omul zi de zi obosește. Obosesc, deci trăiesc! Oboseala, fie și grea uneori, îți oferă totuși conștientizarea plăcută a muncii făcute, inclusiv a celei de creație, drept rezultate a menirii tale pe pământ, sub soare, stele, în razele conștiinței dublate de lumina creației, metaforelor, dragostei. Încât, ca într-o rugăciune, mă adresez: Doamne, să nu te gândești cumva a-ți asuma cine știe ce neplăcută responsabilitate de sinistru protocol: grație Ție, eu trăiesc și muncesc benevol și nesilit de nimeni. Amin. – La ce lucrați în prezent? Pregătiți cărți de poeme, eseuri, traduceri etc.? – E bine să o începem, ca marjă de precauție, cu știuta situație, când în artă, precum în viață, imprevizibilitatea desjoacă, invalidează unele doleanțe, proiecte, preocupări, scenarii elaborate cu intenții parcă bine chibzuite, uneori chiar cu migală. După care să încercăm să mergem spre răspunsul solicitat.  În această criză generalizată, după ceva timp de derută și activitate la turații scăzute, parcă am prins să revin la ritmul obișnuit. Mi-am reluat și la plimbările matinale de la orele 5, 6, pe o lungime de, în medie, 4-6 kilometri, precum o făceam pe timpuri suportabile, să zic. Aceasta îmi permite să mă mențin într-o formă bună de activitate a... minții. În primul rând. În al doilea rând, ține și de menținerea formei fizice. În acest an s-a întâmplat să-mi apară cărți de poeme în Germania și Polonia și, precum știți, doamnă Valentina  Novković, chiar în calitate de traducător (vă mulțumesc!), în Serbia. La Iași am editat o antologie a minunatului poet-imagist Anatoli Mariengof, marele prieten al lui Serghei Esenin. Acestea sunt primele traduceri din creația sa în românește.  Iar în metropolă, la București, a apărut  în traducerea mea volumul de versuri a unuia dintre avangardiștii ruși radicali, Aleksei Krucionîh. Cu prietenul meu din Novosibirsk, poet minunat și filolog jos pălăria, Igor Loșcilov, traducem o nouă carte a mea în rusește. Continui să traduc, țin vreo 4-5 rubrici în reviste românești prestigioase de pe ambele maluri ale Prutului. Acesta ar fi și un ecou ce confirmă că, la vremea tinereților, în fire mi-a intrat temeinic profesia de jurnalist; de pe când, la anul trei universitar, fusesem angajat pe jumătate de normă în redacția unui minunat, pe atunci, ziar pentru tineret. Există unele propuneri, intenții de a-mi fi traduse cărți în limbile italiană și spaniolă. Să le dea Domnul sănătate și inspirație traducătorilor! M-am reîntors și la unele lucrări pentru copii, care au tot așteptat chiar decenii la rând în sertarele mesei de scris, cum ar fi o cărțulie cu definiții poetice, metaforice ale literelor și cifrelor, pe cale să apară la Iași. Apoi, ca toată lumea, aștept să se termine odată cu această ciumă a secolului XXI... – În ce constă rețeta dvs. personală a fericirii în viață, pentru viață? – Probabil omul care, în interpretare biblică, e numit, metaforic, și animal divin deja a ajuns prea deștept, totuși, în comparație cu ceea ce i-ar fi trebuit și i-ar fi ajuns pentru a cunoaște o stare de fericire. O modestă fericire pământeană. Sau poate că în timpurile noastre care, din păcate, aduc tot mai mult a kitsch în extindere a apărut un cu totul alt gen de fericire, decât era fericirea, ca ideal, în timpurile de cândva: astăzi fiind o fericire-surogat... Dar, de fapt, eu consider că nu e în puterea și mintea nimănui să răspundă la o întrebare atât de... supraumană! În ce privește relația dintre fericirea personală și poezie, probabil despre asta poți scrie doar un singur poem (de altfel, laconic, esențializat!). Dacă vei încerca să mai scrii un alt poem, ar reieși că ești... nefericit. Sigur, o astfel de „regulă” poate fi lesne încălcată, fentată, ocolită, încât poeții, prozatorii, dramaturgii etc. continuă să revină repetat la această temă sacral-omenească, ea inspirând permanent creatorul de artă, literatură, când el e fericit sau adânc nefericit. Dintre cei de-ai doilea au fost destul de mulți în Istoria Cuvântului Artistic. Vă mai pot spune că, deja de mai mult timp, extrag din caietele mele de lucru (din care unii scriitori au colecții impresionante!) fraze mai speciale, pe care le-am numit leologisme. Adică expresii pe care le-a emis modesta mea persoană. La Iași, am și editat deja două din cărțile de leologisme. Printre miile de fraze sunt și din cele care au în obiectiv, sub lupa lămuritoare de sensuri, ideații chiar fericirea. Iată unele din ele: Fericirea?... Ah, permanentă lipsă de experiență. / Ciudatul sentiment că fericirea nu ar fi totuși, în direcția în care aleargă lumea. / Să lupți pentru fericire? Cu cine? / Formula fericirii e cu mult mai complicată chiar decât teoria relativității a lui Einstein. Și ultima (din zecile de leologisme care își așteaptă cititorii): Într-un fel, viața este un manual de studiere a fericirii fără profesor...         Valentina Novković Belgrad – Chișinău 20-22.VII.2020
POEME ÎN VARĂ-TOAMNĂ
 

Leo Butnaru     Neo-pastel la Mircești   să-i primesc iar robi ca în vremile cele bune                         Alecsandri, „Vasile Porojan”   E miez de vară, curpenii zemoșilor rătăcesc doar doi, trei metri depărtare de la rădăcină semnalizând cu pâlniile de mici gramofoane spre-a ademeni albine, libelule și lumină.   O fi ceva din pasteluri medievale, pe la noi duse în romantisme junimiste de Alecsandri azi, spre Mircești, tremurând dincolo de parbriz peste-asfaltul încins, în apa morților, cum ar veni.   E un drum istoric și oarecât hazliu – chiar pe el porniră în lumea mare țiganii eliberați pe vecie și tot pe el revenind cu rugăminți fierbinți de a fi oploșiți, ca-n vremile bune, în izbăvitoarea robie.   ...Și ar mai fi de continuat subiect, fapte istorice însă ești pus la punct de corectitudinea politică corectat și de curriculum școlar, de minimalism... Deci, adio poete boier, adio Porojan Vasilică...     Interdicții prinse în pioneze   Când scriu despre studenția noastră, parcă aș fi un Costache Conachi din epoca minunilor japoneze; vremuri în care pe la cămine anunțurile decanului  erau prinse, îndrumător-amenințător, în pioneze.   În ele se spunea despre ce nu se poate (mai toate!) inclusiv ispititoarele, fireștile juneții îndeletniciri azi în memoria unora devenite tabu (soții, soțiile!) sau subiecte cețoase de cvasi-verosimile povestiri.   Da, eram în secolul douăzeci, trecut, dar și mai al naibii în imperiu care suspecta studenția mereu crâcnitoare. Închiși în sine sau nemulțumiți gălăgioși la „Cadavrul vesel”* crâșmă unde croiam și noi planuri din burse și pahare   până-n ultima zi de studenție. Mâine – valea, aiurea! Îmbrățișări, sărutări, juruințe tremurând cuvântul. Ne-am ridicat și am plecat. Pe urma noastră rătăcită în halbe și-n pahare goale își făcuse culcuș vântul... _________________ *În Chișinău, un local cam sordid, „Călătorul”, rebotezat de studenți sau „Cadavrul vesel” sau „Trei cadavre”, cu peretele din spate făcând corp comun cu zidul Cimitirului Central.   Incipit avangarda română   În memoria lui Marin Mincu   Cirezile poartă în ugere fruptul laptelui ca pe un steag al predării bunătății pe pământ în scurt-țâșnitoarea cascadă a mulsului ca iuți săgeți de noime între simți și gând   încât e ceva ce duce la desprindere de simbolism și început de avangardă tremolo-n româna poezie cu Fundoianu la Herța, cu Voronca la Paris și Celan ce îndelung pe sumbre poduri întârzie.   E ceva cu Tzara, Luca și Urmuz-pistolarul, cu Vinea culegând viile și vina sfidării. Apoi apare-n rol Bogza și Dinu, acesta potrivindu-și numele Roll binecuvântat de pana lui Pană, amical-benevol.   Ionescu mână rinocerii spre Nistru și Dâmbovița din munți îi alunecă îndărăt ghețarii și zăpezile iar apa Bucureștiului le păstrează până azi grotescul și absurdul jos, la Mitropolie – privește și vezi-le   când cirezile poartă în ugere fruptul laptelui ca pe un steag al predării bunătății în școli și pe pământ în scurt-țâșnitoarea cascadă-n amurgul mulsului ca iuți săgeți de sensuri între simț, dada și gând.     Crucea roșie a cuvintelor   cuvintele ca oşti             Voronca   Cuvintele ca oști lipsite de cuvânt ce doar gem, urlă când sunt decimate de-oștiri din alte limbi, dar mai necruțător de armia tăcerii, bolnave, necurmate.   Pe câmpuri de bătaie orice dicționar se face lazaret cu cloroform și ghips cu cârje pentru vocale rănite și consoane gemând și înjurând în stil de-apocalips.   Astfel, și textu-acesta e din suferința cuvintelor întinse pe filă ca pe targă pe care alte cuvinte de la roșia cruce le va-nvăța pe nou să spună și să meargă   pentru a-și duce cruce vorbirii sau tăcerii sub steagul de izbândă sau sub pânza neagră.     Între pietre   un timp pentru a arunca cu pietre şi un timp pentru a strânge pietre                             Ecleziastul, 3/5   Erupe pământul, aruncând cu pietre-n pietre și în patria omului pus, îngrozit, pe fugă. Din piatră aruncată-n altă piatră-n lume Brâncuși cioplise îndurerată „Rugă”.   E mare urgia în timpul biblic de aruncat, de izbit Pietre-n pietre și-n omeni izgoniți de pe vetre dar la potolirea lapidării pietrelor cu pietre pentru pietre nu vine și timp de a strânge pietre   căci pietrele nu cunosc legile biblice, pentru ele Ecleziastul e glas ce strigă-n pustiu și de pustiit, iar omul tot mai să creadă că, posibil, doar pietrele ar mai putea îmblânzi pietrele de neîmblânzit.   Între pian și pegas   Pianul mecanic e strâmtorat de pianul digital pianina cu coadă-i concurată de pianina cu priză (e drept, pe asta nu poate urca păunul, ca pe prima, desfăcându-și coda-evantai – multicoloră surpriză).   Numai poezia e concurată de ea însăși, de aceea confruntarea e mult mai acerbă, de parcă cerbii se bat cap în cap, coarne-n coarne, la timp de rut, sau se încaieră, prostește, pegașii, superbii,   de se întâmplă nu o dată ca-n ardoarea luptei unii să-și arunce călăreții dintre aripi, din spate și-atunci e tristețe în regatul metaforei lumii, dar a mare bucurie trâmbițează Platon în cetate –   locul, vatra unui filosof cam de rând, dar abil, șiret, polis cu cele mai multe piane dezacordate, loc de ocolit, în el fără mormântul vreunui poet care chiar până-a se naște fusese izgonit din cetate.
POETUL NIKOLAI BURLIUK - JERTFĂ A BOLȘEVISMULUI
 



*   *   * Poete, șobolane, – voi nopțileSăpați drum spre pâinea vieții careCu sângerate vorbe cântă involuntarÎntru oprobriu de buze trădătoare, Iar fiica nopții – surda șobolăneasăRoade, gemând, la stavila infamă,Să obțină vrând câțiva bobi de orez,Trecând prin zid – nesățioasă rană. (1910) Arderea de sineAprins-a foculȘi fumul obositSpre el întinseGhimpe ascuțit.Sânge-n fierbere.Prizonier trup flascÎși freamătă veșmântu-nHrăpărețul vreasc.Genunchii luiA flăcărilor spumăDoboară foșnitor,Dar străină-i pieleaCelestei Elena –Suflet care-n focNu poate dispărea. (1910)*  *  *Mă târăsc pe margine de acoperișȘi văd a străzilor întunecată goană.E noaptea din urmă când peste orașSultanul clatină perdeaua de zăpadă. Sărut a înălțimii limită-hotar,Cețoasa ploaie susură în curte, –Sorții mei depind numai de tine,Voievod de oști și vise istovite. Spre obraji se-nclină degetul strâmb 1 Degetul strâmb se-nclină ușor spre obrajiȘi finlandezu-i spune fetei, cu dulci șoapte:Pe mlaștini, mai trainice decât granitul,Voi înălța ale zăpezilor palate. Însă nepăsătoare-i fecioara – nu are rostÎndemnul de preot păgân, orice-o fi să zică:La ce mi-ar trebui tămâie, ceară, mirt,Când raza ta șubredă gheață o despică?  2 Eu sunt condamnat la ultima cădereDe nemiloase ore fără de împliniriȘi viața de mutilate zile în veghereNu o vor asurzi sălbatice chemări. Peste zi arunc otrăvuri infantile,Jena din visarea miezului de noapte, –Sub soare râsetul de albastre ierburiN-o chema-ndrăznețe cuvinte uitate. – Dar cum a lunii și a soarelui lumină Se dublează într-un de albastru-adio foc Și cum se-nalță bolta sumbru-oglindoasăȘi reflectarea lumânării în mâhnitul joc, – Eu, ca Dionysos, făptaș, participant,La goană-o voi rupe peste câmpii arate,Urmărind oriunde al vulpilor miros Ce mai plăcut mi-e ca de femei parfumate Și precum un stol de păsări speriateDupă mine ceasuri, ore s-or lua:Să uit de-al capitalei freamăt somnorosȘi rugului de moarte arderea a-i uita. 3 Păianjen cenușiu, tu împletești iar plase –Ale timpului horbote încâlcite,Aruncând cu zel de mare risipitorOrele din cadrele scorojite Și-a zilelor cireadă hașurat-dungatăÎn toamna rece mai demult goniSpre ce-i fusese inimii nespus de drag –Bucurii, tristeți ce nu mai pot uimi. Dar ziua caznei se arată-n orice oră;Pe-atunci sorbea din rouă pe muncel,Pe când în trupul ce s-a cutremuratȚipând, se înfigea ferestrău de-oțel; Și azi parcă-aș vedea un vreasc negriuCa și străpuns de văzul îndurerat, Pe când, atunci, ca un distant maestru,Copacului bazinul i l-am despicatȘi ramuri ce-s spre ceruri ridicateLe tai în amintire – brațe-n disperare,Iar rădăcinile – guri pentru a țărânei pâineLe pierd ca în blestem fără îndurare. 4 Din nou trăiesc – minune în ajun.Găoacea zilei viața să-mi unelteascăTristeți și bucurii, mormane inutile, –Menit îmi e târziu prizonierat. Dar simt, placenta are-a se desfaceȘi ca un pui din nou pe lume-o să aparȘi el va cuvânta ciudat și îndelungCa Pan – sonorul zel și bahic și hilar. (1912, 1915) BunicaPeste ani, în zi de luni și eu Voi povesti despre vreo cununieȘi șoapta peltică a bătrânețiiO voi trezi în tihnă, melancolie.Mâine-i marți și oaspeți vor veni,Vom repeta în cor, ca să se știe: Cu timpul, oasele prind a se împietriȘi tot mai dulce-i fumul de tămâie.Iar miercurea, destul de obosit,Voi asculta din nou înșiruiteDe la cununie la-nmormântarePerindări de predici împietrite. *   *   * În mâna ta îmi scade ziuaA clipei clipă se subțieCu piciorușul ei desculțRaza nămiezii mă mângâie. Mijindu-mă de-atâta soareMă-nșfac de-un nor din nalte ceteFantoma oarecui căznind-oPrintre scârbitele obiecte.  *   *   * Soaței ce-a răpus cu arculCerbul fulgerând în goană,Hlebnikov, tu-i dai în mânăNevăzute zarzavaturi, Iar dânsa pe răni le pune Nou-venitului vlăguit,Citind versete din CoranPre limbaj de coreean. (1913)  *   *   * Nu mi-a mai rămas prea multA dori, a nu dori ori a vrăji,Tu, Hlebnikov, rima „dement tumult”O ia și ia adjectivoverbul „lupește rânji”,Iar eu în al inimii obosit echinoxCunoaște-voi un scrânciob-feerie,În mine revenind un suflet eterodoxCe gustă din a dușmanilor beție. (1913)  *   *   * În fața copilului sunt mut:Glasul lui verde șoptitorÎi spune lumii viața cuiE subțire ca firul de părÎnsă eu zilnic de griji mărunteSunt sleit obositDe tristă somnolențăÎncovoiat ajung și nimicit. (1913)  *   *   * Otova burete verde – răchitePlecate peste jocul undelorJenată e liniștea NipruluiDe măcelărirea evreilorFâșâie-n mersul lor roțileVântul smulge părul rarUn copil se zbateÎntre maxilare de marinar. (1914)   În tramvai Copile răutăcios, mofturos, eu sunt orb –De alde mine nimeni nu râde; nu se cade.Copile răutăcios, în fața gloatei, oricare, Toate drumurile se frâng, blestemate. Îmi trebuie numărul șapte, dar el strigă:„Iată-l pe șapte aici!”, când, de fapt, e opt;Copilul răutăcios, mofturos mă ia cu el,Bătând drumul cu ram frânt, cu ram mort. De șapte, chiar de șapte am nevoie,Iar acesta e numărul opt, namila,Și noi în spatele văzului, egal – nevedere,Abia de suportăm, oameni buni, mila.  *   *   * Până nu au fost arate toate văile,Până norii n-au fost străpunși de-arhitectură,Caut natura care a evadat –Și în plasa pletelor Și în vela feței Subțirea zi o înalțSpre anticul pridvor. (1914)   Etajul cinci Unica-mi consolareSub privirea streșinilor ude –Cântul tău bolnav ce-nMuțenia nopții se-aude. Unica mea consolare subCangrenata rană-a obrazului –Râvna fumului înserăriiSub barosul fierarului.
DIN „ROMÂNIA LITERARĂ” NR. 37, 2020
  

Leo Butnaru  Post-URSS Mă gândeam să pun de moto acestui (con)text ideea lui Cervantes, ca istoricii mincinoși să fie căzniți asemeni falsificatorilor de bani, dar motoul s-a oferit să fie prelungit chiar la începutul tratării temei, eu, autorul, zicându-mă, dacă ar fi fost cum zice marele spaniol, istoriografia sovietică ar însemna un necrolog în foileton, interminabil. În pofida idiomului latin De mortuis aut bene, aut nihil despre istoricii sovietici mu s-ar fi putut decât... pe invers, cum procedaseră și ei contra adevărului. Însă veni de marea izbăvire: căderea Uniunii Sovietice. (Aici, îmi permit o paranteză nostalgică, dar mai abitir dramatică despre cum, printre teancuri de lenjerie, mama mare obișnuia să pună „săpunele bune”, „pentru ca hainele să miroase frumos”. Astfel că, printre teancurile comândului, fiica, nepoatele au găsit „săpunele bune” „Palmolive” made in USA 1986... Era anul exploziei de la Cernobîl, din cauza căreia, radiată, s-a isprăvit URSS cea radiată de pe hartă... Agonia comunismului cu sârmă ghimpată la butonieră... Apoi august 1991. Puci. Pre-căderea uniunii sovietice. Interminabil balet Lacul lebedelor. Senzația că un elefant încearcă să bată din picior ritmul acestei muzici suave.) Azi, disputele de cândva despre prăbușirea ultimului imperiu, mai ales al răului, au pierdut din acuitate. La mormântul unui imperiu, ca și la mormintele nelegiuiților, se vorbește în șoapte. La de-canonizare nu se glăsuiește tare, nici triumfător, nici bocitor. Când un imperiu se duce pe pustie, e turbulență în ce are să fie. Și nu e deloc roz, cu intensitatea în scădere a roșului imperiu, cu sângeria, continua lui abreviere. Și iată, din trâmbițata dialectică marxist-leninistă, alias dialectica imperialistă, s-a extras dialectica zisă a cotidianului, una a tranziției, una tranzacțională la o societate mai puțin banală, dat fiind că în locul ei se zice că lumea nu a putut isca ceva mai de Doamne ajută, lumea noastră clătinată ca pe o șubredă plută.  Și parcă nu mai e cale de întoarcere. Ceea ce e bine.  Și parcă nu mai e cale de înaintare. Ceea ce parcă e rău. Trecutul – hău. Viitorul – incert. Incert și din motivul că, imediat după căderea comunismului, când a fost declarată libertatea de conștiință, să nu credeți că au năboit mustrările de conștiință, care ar fi fost firești. Și totuși, amintirile despre ex-URSS, amintirile din comunism (ca să nu mai vorbim de cele din canibalism...) fac democrația suportabilă. Chiar dacă în democrație – vai!, precum în comunism, tâmpiții au nu doar dreptul de a vota, ci și dreptul de a conduce.   Invocație   Avem o țară nu prea mare, însă ce mare, uriașă, imensă e vina atâtora față de ea... Avem o țară în care fiece plantă se teme să nu crească, să nu se răspândească prea tare, spre a nu trece cu vreo steblă peste un hotar, altul. Încât îndură-Te, Doamne, a nu condamna la pierzanie neamul românesc nu prea numeros, țara noastră atât de nerăzboinică, dându-ne nu atât un curaj fantastic, suprauman, ci dă-ne, Doamne, înțelepciune, înțelepciune. Pentru că înțelepciunea și credința în Tine ne-a ajutat să supraviețuim URSS-ului, imperiu în care vodca era păstrată în seifuri oțelite, iar cheia declanșării dezastrului nuclear într-un simplu cufăraș din plastic sau în buzunarul secretarului comunist; SecreȚarul General al PCUS. Imperiul era unul grozav: în el nu se poate trăi fără groază. Iar armata, zisă sovietică, se asemăna mult celei imperialist-țariste, mărșăluind dintr-o paradă în alta, de la o pradă la altă pradă, dinspre Siberia spre cortina de fier durată în toate punctele cardinale; cortină pe timpul căreia era imposibil să fugi nu numai de stat, ci și de tine însuți. Pe scurt: Bolșevicii înjghebaseră un stat, dar nu aveau cum construi o patrie, de aveai impresia că recruții cu ochi albaștri se întorceau din armata imperialistă având deja ochii kaki și complexul lui Oedip față de falsul lor „tată-stat”, față de falsa lor „patrie-mumă” bolșevică, istoria/ biografia căreia era mai întunecată chiar decât bezna viitorului luminos al comunismului. Fă, Doamne, ca, deșteptându-se, nu doar trezindu-se din somn, cetățenii, compatrioții noștri să-și renască zi de zi țara. Țara, deșteptându-se mereu (pentru că o țară nu doarme, ea e mereu de veghe), să-și nască în continuare sau să-și renască cetățenii care, concomitent cu nașterea sau renașterea lor, să nască sau să renască țara care îi naște sau îi renaște. Țara care, azi, din câte înțelege umilul de mine, nu se mișcă în direcția cea bună. Dar nici în cea rea. Ci, din păcate, pur și simplu rătăcește, rătăcește. Și nu ne da nouă calamități naturale – parcă nu sunt în de ajuns și de rămas comuniștii, socialiștii, cozile de topor, colana a cincea? Nu sunt suficienți oare inșii care ar trebui să-și administreze pastile (de luciditate), însă administrează țara?! Ba chiar, cu ticăloșenie, cu cinism strigător la cer ei spun că în țară totul e OK. (Și nu există nicio speranță spre mai bine...) Cum s-ar spune, verticala puterii în stat e cam paralelă cu populația statului. Și omul de jos se gândește, bietul, cum ar face mai bine, pentru ca armăsarul, pe care Caligula l-a făcut senator, să nu călărească iepele statului nostru, în care, mai acum un timp, guvernanții au folosit poliția contra protestanților (astfel trecând la conducerea... manuală a statului). Statul ca botniță. Societate în genunchi, în care, în plin stat – și piticul e om; poate chiar președinte de stat. De atunci încoace, pe la birourile obiectelor pierdute sau înmulțit obiect(iv)ele ca: „încrederea în oameni”, „încrederea în dragoste”, „încrederea în stat”, „încrederea în politicieni”, „timp pierdut”... Ce am fi noi – o Țară care știe a învăța pe contul propriilor eroi, dar și a propriilor sale erori? Statul – mai suntem noi? Sau deja am fost? Nu aveți impresia că trăim într-o țară trasă pe sfoară chiar în această țară, în care cele gândite și spuse de autorii de comedii sunt mult mai realiste și incitante, decât gravele aiureli ale președinților de stat? Ar fi păcat, Doamne, să lași de izbeliște această țară, care are ieșire la mare și la cer, marea și cerul având ieșire spre sufletul nostru, spre sufletul Tău...   Vizită la Moscova   Trec prin preajma mausoleului lui Ivan Tutankhamon sau așa ceva – ba nu – altfel: trec prin preajma mausoleului lui – aha! – Lenin, iar de pe un meterez din zidul Kremlinului (observă ghidul meu P. Goldin, poet) Nikolai Ivanovici Pirogov (1810–1881) face promotion (citit: promoușn) balsamului contra dușmanilor naturali sau poate firești. Trec și îmi amintesc de două lucruri, mai bine zis de un om și de un lucru – că: 1/ (primo) mausoleul a fost construit de un concitadin de-al nostru, ai putea spune, dat fiind că Șciusev-arhitectul s-a născut la Chișinău în casa-muzeu (atunci ne-muzeu) imediat în spatele căreia începe curtea prozatorului Vasile Vasilache. Exact, pe cuvânt de onoare, plus sfatul pentru neîncrezători – aceștia să consulte Cartea de telefoane a Uniunii Scriitorilor (din Moldova, dar și din România) în care, la pagina 51, pot afla că prozatorul și traducătorul Vasile Vasilache locuiește pe str. Șciusev Nr. 79, după casa în care s-a născut Șciusev, peste ani – proiectantul mausoleului, pe lângă care trec, vă spuneam, etc. la Moscova. 2/ (secundo) din câte știu, cel mai bun balsam se producea la Riga și, într-adevăr, ajuta contra dușmanilor naturali și poate firești, dar și nefirești (precum a fost să zicem Uniunea Sovietică). Acmu, dragă lectoris in fabulis, stau eu și îmi zic că sau s-au încălzit relațiile între Moscova și Riga și doctorul Onișcenko nu a embargouat și balsamul leton, precum vinurile moldovenești și pe cele georgiene, sau că balticii și cu rușii au dușmani naturali comuni, ceea ce nu mi se pare firesc, astfel că, trecând pe lângă mausoleul lui Lenin, îmi zic că balsamul și îmbălsămarea sigur că nu vor ajuta veșnic; zic în contrapondere cu naturalistul Nikolai I. Pirogov, dându-i dreptate poetului (și sculptorului) Dmitri A. Prigov (n. 1940) dintr-o serie de poeme-obsesii a sa despre Lenin (vă reproduc două) spune următoarele:   A/ Era o seară rusă meridională/ Soarele apunea/ Alergând inutil dintr-un capăt în altul/ Umbrele se-așterneau, în bluză albă/ Sau în neagră/ Ba nu, totuși în albă/ Eu mergeam împreună cu tine și văd/ O denivelare-ngustă și ți-am zis:/ Dragul meu, privește! – că ăsta-i chiar/ Mormântul lui Lenin! –/ Dar eu știam... B/ Odată târziu în lung de râu/ Mergem noi și iată că vedem: cu forță grea/ Trag și trag pescarii oareceva/  Și privim – păi ăsta e chiar/ Mormântul lui Lenin...   Reproduc doar atât din minunatele poeme-obsesii „despre” Lenin ale colegului Dmitri A. Prigov (al doilea din ele nu vă amintește de tabloul lui Repin Edecari pe Volga?). Păi, conchid eu, dacă e vorba totuși de mormântul, nu de mausoleul lui Lenin, înseamnă că balsamul și îmbălsămarea deja nu mai ajută, nu... Basta...   Ghips   Parc depoetizat, și el, doar ici-colo câte o mioriță sau un cerb de ghips, un ciobănel accidentat, cu ghipsul vechi al piciorului pus în ghipsul proaspăt al reparației... (Oh! Îmi amintesc că în lagărul țărilor socialiste simbolul prieteniei era ferestrăul sovietic „Drujba”! Și în România erau drujbari...Mai sunt și azi, numindu-se și drujbiști...) Altfel spus, ghips care deja de câteva decenii supraviețuiește colosului cu picioare de argilă, comunismul, de la care încoace ne tot aflăm în tranziție, cel puțin pe aici, pe la noi. Timp suficient de lung în ineficiența lui, în care nu se poate să nu se înțeleagă că, în tranziția de la comunism la capitalism, lupta de clasă devine luptă de casă (de bani). Dar puteam zice și altfel: Odată ce, în comunism, toți erau egali, reieșea că dușmanul de clasă devenise dușmanul de casă. Zicem și așa, chiar dacă, se dovedește, nici clasele – țărani, boieri, capitaliști, nomenclaturiști, kgb-iști etc. – nu sunt nicidecum eterne. Dovada? – clasa noastră 1A. Și celelalte clase de după ea, în care, periodic, se întâmpla să fiu eminent, până în momentul în care constatam că nici dușmanul din clase școlare nu doarme, din eminent fiind ușor declasat în catalogul clasei în care mă aflam. „Dușman” de care am scăpat doar când, absolvent eminent, am fost... de-clasat definitiv. Expulzat, cu atestat la mână, din clasele școlii Astăzi, aducându-mi aminte cataloagele claselor noastre, înțeleg că nici chiar Moartea nu ne poate învăța nimic: deja, de cum intră ea în clasele noastre de cândva, mai mulți colegi nu mai sunt pe pământ, ci în el. (Sau, poate, cine știe, și în cazul ei ar exista învățământul la distanță...) Iar noi am fost trei clase paralele. Și te îngrozești, când te gândești unde se poate ajunge cu dezastrul crizei demografice, dezastrul natalității... Doamne ferește, se poate ajunge până la, pur și simplu, citirea listei populației rămase în țară ca pe strigarea catalogului în clasă... Astea și, din păcate, altele reîntorcându-mă cu gândul la ghipsul de la începutul acestui discurs (ce s-ar putea încheia cu presupunerea că, uneori, în ghips e până și mâna destinului...). Ghipsul pseudo-statuilor calice, care ne amintește, sinistru, de Uniunea Sovietică atât de „generoasă”, încât a tot ajutat economicește țările slab dezvoltate, până a ocupat locul întâi printre ele. Îmi amintește de URSS, ce era o bombă cu ceas (orologiul Kremlinului). De tic-ta(n)cul sovietic. (Apropo: neputându-se evada din uniunea sovietică, aveam visuri mari, dar și unul mai mic, mic de tot: să ajung cât mai aproape de hotarele Elveției și să aud cum dincolo de el ticăiesc celebrele ornice. Alteori, se întâmpla să visez să am parte măcar de niște emi-raite prin Emi(g)rate, însă anemica putere sovietică mă izbea din nou de cortina de fier, de realitate. Și mi se părea ciudat că, înaintea unui nou start, cosmonautul sovietic, care zbura a treia oară în spațiu, în ancheta personală, la punctul „călătorii peste hotare”, scria: „Nu am avut”... În tinerețe, orice am fi visat, ne-am fi imaginat – grandios, misterios, de folos, parcă, – ieșea că eram acaparați de o imaginație antisovietică. Poate din acest considerent nu mi se pare straniu să rămâi un antisovietic chiar și după ce URSS și-a dat obștescul sfârșit. Dar, din păcate, aproape ca în... irealitate, în pieptul unora încă nu s-a potolit pasiUniunea sovietică...) Ghipsul din parc amintește de ideologia ce voiau să te facă orice altceva, numai să nu fii tu însuți. De istoria isterică a războiului rece înmulțită de sovietici cu zece. Războiul rece, care era un fel de frigider politic. Iar când a fost lăsat mult timp cu ușa deschisă, unele produse din el s-au alterat. Inclusiv, uniunea sovietică. În războiul rece (pe durata lui, mulți au rămas invalizi mentali), fosta Uniune Sovietică le făcea din pumn „prietenilor” și pretinșilor săi inamici. Azi, Rusia, succesoarea URSS, face din deget cetățenilor săi. Estimp, lupta pentru pace a Kremlinului continuă, încă de pe când sovieticii îi propuseseră lumii să facă din paloș fier de plug, încât, de atâta arat, URSS a decedat, iar succesoarea ei, cu veche ipocrizie, îi propune lumii să facă din automatul kalașnikov automat de cafea, încât te întrebi: de unde, bre, atâta cafea în lumea atât de kalașniKOVIDzată?! P.S. Proletari din toate țările, cine dintre domniile voastre, tovarăși, ar fi marele artist care ar putea reda mai plastic, ca un tic, ca un tic, ca un tic! incredibilul sentiment: a supraviețui uniunii sovietice?!   
PRESA PRESATĂ DE ÎMPREJURĂRI


Leo BUTNARURevistele și muzica simfonicăParadoxală situație: avem timp de a scrie despre activitatea revistelor în vremuri de restriște pandemică chiar din cauza restriștilor și opreliștilor coronavirusiene; din contul timpului pe care trebuia să-l acordăm revistelor la colocvii și întruniri tradiționale, anunțate încă din primele luni ale anului curent, la zilele și jubileele unor publicații literare și de științe umaniste prestigioase, ce urmau să fie marcate în primăvară, vară, toamnă 2020... Cum s-ar spune, revistele ne așteaptă în continuare, iar noi, în condiție de stați acasă! le dăm semne de atenție și prețuire, scriind pentru ele. Să amintim că, în ultimul deceniu al secolului trecut, se înmulțiseră prezicătorii dispariției mai multor reviste de literatură și cultură. Pe atunci, unele din ele chiar erau cu un picior în groapa neantului. Dar, spre norocul spiritualității românești, cele mai multe din ele și-au revenit, există, activează, apar și în aceste timpuri complicate, confuze, virusate. Iar în ce privește situația lor online, în linie și variantă electronică, revistele respective par a trăi chiar în... normalitate. În unele din ele și eu am publicat texte despre starea (și... disperarea, poate) scriitorului în vremuri des-coronate de coronavirus. (Eu unul mai spunându-mi că, pe timp de coronavirus, chiar o viață descoronată, însă lipsită de umor, ar trezi râsul!)  M-au găzduit revistele România literară, Revista literară, iar Contrafortși Apostrof m-au invitat să răspund la chestionare despre perioada de izolare și frecventă spălare pe mâini, interesându-se, în general, cum face față scriitorul român situației. Aflându-mă mereu la răspântiile conștiinței individuale cu lumea, cu viața ei, astăzi oarecum accidentată, am încercat și încerc, în răspărul situației, să rămân cetățeanul liber al propriei vocații, predestinații, iluzii, în ultimă instanță. Vocația în complicitate cu voința de a-ți ordona și coordona faptele, trăirile, atent la achizițiile, dar și la pierderile sufletești, de conștiință, înțelegând (din proprie experiență în pandemie!) că, pentru postatele de realitate nefavorabile, ale zarurilor negre, e necesar să-mi creez și să-mi adaptez, să-mi „reglez” stări de spirit oarecum... normale, funcționale, ca să rămân în registrul preocupărilor de bază, dintotdeauna. Să-mi modelez stări de spirit adecvate, operative, posibil chiar creative, din ce răzbat(e) din lume către mine și din ce pot trimite eu în exterior, în lume. Azi recunosc că și legăturile cu revistele literare m-au ajutat să depășesc mai ușor unele inconveniențe, restricții și restriști și să mă adaptez situației prin care au trecut și mai trec inclusiv ele, revistele. Bineînțeles, varianta de bază a lor, cea tipărită, a resimțit piedici, amânări, disfuncții, inclusiv în difuzare, poșta având și ea sincope, restricții etc. Dar, în mare, și azi, în vremuri de necaz, revistele scriitoricești asigură și întrețin funcționalitatea procesului literar, oglindindu-l, promovându-l, dovadă că ele sunt instituții socio-culturale și de istorie cu structurile lor, cu actanți și beneficiari. Iar toate dimpreună constituie instituția de căpetenie a omologării și valorizării, implicit, a expertizei scrisului literar în totalitate și a selectării a ceea ce e demn de a fi propus cititorilor și – de ce nu? – istoriei literaturii românești în continuă prezență prin extindere în contemporaneitate. Revistele prezintă respectivul proces în diversitatea sa canonică, de genuri, de evaluări exegetice, concomitent servind de legătură între centrele cultural-literare din țară și cele din diaspora. Într-un fel, presa literară îndeplinește atât funcția de arbitraj, cât și pe cea de patronaj a valorilor/ operelor demne de atenția mai largă a publicului, de promovarea lor pe scara valorică, inclusiv prin propuneri la premii. Apoi care ar fi un alt spațiu mai propice descoperirii și lansării tinerilor scriitori promițători și a susținerii lor în avansarea pe treptele profesionalizării, decât cel al revistelor?  Publicațiile ce apar sub egida Uniunii Scriitorilor sau patronate de forurile administrative județene învederează tot mai pregnant faptul, că deja nu mai este actual așa-numitul  literaturocentrism (...de cândva). Scrisul contemporan românesc are repere eficiente în mai multe orașe/ județe, unde apar revistele „Convorbiri literare”, „Apostrof”, „Vatra”, „Steaua”, „Arca”, „Argeș”, „Scriptor”, „Orizont”, „Hyperion”, „Discobolul”, „Ateneu”, „Bucovina literară”, „Conta”, „Familia”, care fac familie bună cu cele din metropolă – „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul” etc., dar și cu cele ce apar în stânga Prutului – „Contrafort”, „Revista literară”, „Sud-Est cultural”. Unele din  ele intră în contextul a ceea ce s-ar numi cartea de vizită a unui oraș, unui județ (Iași, Cluj, Pitești, Târgu Mureș, Timișoara, Oradea, Bacîu, Botoșani, Suceava, Alba Iulia etc.). E de subliniat că aceste reviste, dar nu numai, se poziționează drept publicații ce au în obiectiv literatura înaltă, care, implicit, prin calitățile ei estetice și funcționale „detestă” (în surdină...) literatura de masă, pe cea a veleitarilor. Ele mențin criteriile axiologice, contribuind la structurarea procesului literar, dar și a celui cultural, promovează valorile, consolidează ierarhia și mențin funcțional, cu inerente modificări, adaptări, limbajul exegetic al spiritualității contemporane. Încearcă să răspundă provocărilor timpului, societății și, nu în ultimul rând, celor venite din parte cititorilor. Chiar dacă, din păcate, majoritatea revistelor aproape că nu inițiază polemici despre actualitatea literară și socio-culturașă, despre starea procesului literar în general.  Oare odată cu emigrarea în mare parte a lumii informaționale și a celei literare pe net să trăim, cum zicea mai demult și despre altfel de fenomen Hans R. Jauss, apariția unui nou tip de curiozitate, ba chiar de existență estetică, sensibilă? Azi, cultura cu adevărat ar putea aparține maselor, însă, se știe, din păcate prioritate are mai curând ceea ce înclină spre superficial, distractiv, chiar kitsch, când intelectul este substituit de instinct. Masele au legitățile și necesitățile lor mai speciale legate de cultură sau de absența acesteia. Dejacititorul e altul, orientat sau dezorientat de creșterea ritmurilor vieții, a presiunii pragmatismului  existențial. Iar eu sunt printre cei care consideră că auapărut și unele neo-metode de a citi presa culturală cu... „condeiul în mână”. Prin copy paste e mai ușor să decupezi ceea de ce ai nevoie. Altele sunt azi cartotecile, caietele de lucru, conspectele. Pentru cei dedați ei, „obligați” de necesitatea ei, lectura e mai eficientă. Iar internetul nu poate fi o variantă alternativă de existență a literaturii, ci o componentă a unui proces unic de dezvoltare*, afirmare și difuzare a ei, în vremuri când s-a modificat însăși componența publicului cititor, atitudinea acestuia față de literatură, lectură, normele canonice, culturale, estetice. Când e altul până și modul de viață „atacat”, provocat de tot mai multe canale și posibilități de informare. Se potolesc tot mai mult vocile care preziceau catastrofe legate de noile tehnologii, „insinuate” și în literatură, în revuistica literară. De ce ne-ar mai impacienta formele digitale de creare și existență a artelor? La o adică, nici scriitorii nu mai folosesc nu că pana, ci nici chiar celebrisima, încă acum un deceniu, două, mașină de scris? Iar dacă presa literară, culturală ar depinde de numărul cititorilor, ea și-ar fi încetat existența! Precum ar fi trebuit să se întâmple de multă vreme cu majoritatea orchestrelor simfonice care, precum se știe, nu aduc venit. De obicei, la concertele  de muzică grea uneori numărul celor care procură bilete este foarte mic. Asta însă nu înseamnă că ministerul culturii sau întreg guvernul, plus președintele țării, sunt gata să desființeze orchestrele simfonice, teatrele de operă și balet care, nu că nu aduc venit, ci din contră, necesită dotații sociale consistente. Muzica simfonică e predestinată poporului, chiar dacă acest popor nu prea năvălește în sălile de concert, unde se cântă Wagner, Beethoven, Ravel, Enescu etc... Dar, oricum ai judeca momentul, muzica simfonică e și ea un atribut civilizator al națiunii, ceva sine qua non, place sau nu place asta cuiva. (De altfel, mahării Turkmenistanului au desființat teatrul de balet, motivând că voalurile și transparențele de pe scenă nu sunt în tradiția acelei nații!) Acum noi să înlocuim noțiunea de muzică simfonică, grea, cu cea de literatură (...simfonică și ea, literatura!), cu cea de reviste literare, iar răspunsul, sigur, va fi clar, dedus. Astfel că voi spune oarecum retoric, cu cuvinte... aripate, poate, dar, cred, absolut firesc: De literatură, de revistele ei are nevoie poporul, Umanitatea. Ele sunt ca și incluse în codul genetic-spiritual al oricărei națiuni. Fără ele viața socială ar fi de neconceput în forme corecte, decente. Fără literatură, cultură, muzică simfonică viața socială, istoria ar avea deformații grave.­­­­­­_____________________ *Probabil, ar fi cazul ca administrațiile celor mai valoroase publicații literare, de cultură, de artă, de științe umaniste să se gândească la un portal comun pe internet, care ar constitui parcă o federație a site-urilor lor situate într-un, să zicem, salon al revistelor.Chiar dacă majoritatea revistelor deja au adrese electronice, plasarea acestora și în respectivul portal ar avea și rolul benefic de a oferi cititorilor posibilitățile de a fi acaparați ca și cum de un efect al... lecturii-carambol. Adică, odată ce ai deschis site-ul „României literare”, de ce nu ai vizita și vecinii din imediată apropiere, la un clic distanță, – „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Varta”, „Familia”, „Apostrof” etc.? Te-ai afla chiar în imensul spațiu hipertextual al literaturii române! 
Leo BUTNARU: POEME LA MEJDINĂ VARĂ - TOAMNĂ


Leo BUTNARU

CoroanaEroul pe frunte cu ocicatrice din lupte victorioasenu poartă coroana de lauri – aceastai-ar acoperi cicatriceacum ar veni –adevărata coroană. Dacă morile...Dacă morile de vânt ar putea vorbicu modestia de rigoare s-ar lăuda că l-au învins pe Don Quijote lăsându-se învinse doar de Cervantes. De fapt vântul parcă încearcă să spună ceva când trece prin aripile șubrezite ale morilor...PrecauțieInima parcă ar bate și ea într-o ușăînsă bate pe inversdinăuntrusă nu încerce să deschidă cineva;inima mereu în situație în care nu încape îndoialădar nici certitudine că...Arderea manuscriselorCândvaprivind în urmăautorul se orienta după manuscrisele ce ardeau  – ale sale sau cele colosale  ale „Sufletelor moarte”.                                      De azi încolodeja se va întâmpla să clipocească ecranul pustiu al calculatorului ca cel mai devastator incendiude manuscriseși de viață.Privind ceasulCând ceasul rămâne în urmă – ceasul-deșteptător, spre exemplu, – el rămâne în urmă de ce: de viață sau de moarte? – întreb și euca naivulce nu poate să nu se gândească la viațădar mai ales la tinemoartece pari a fi un definitiv noapte bună (casă nu zic: noapte rea...)transmis prin ereditate – tuMoarte carecu fiecare ins sfârșitîți dobori propriul record întruabsurditate tuMoartea cu care trebuie să înceapă Guiness Bookcu tine sfârșindu-seMoarte care niciodată nu este epilogci doarpropriul prologprologprolog...Toxici, dar...Ce toxic a fost Nero! Fumul înecăcios al Romei în flăcări...Da’ și ăla Stalince otrăvitor mai era! Dar să vezioricât de veninoși eraupentru Moarte s-au dovedit a fi totuși destul de comestibili.JoggingPoți fugi de oricenumai nu și de moarte…                                    Însă de ce nu ai încercatotușisă fugi de ea? Joggingul face bine sănătățiiprelungește timpul vieții în care să poți fugi de moarte.Ultimul cuvântA te contra cu moartea e ca și cum te-ai contra cu ecoul:          ultimul cuvânt îi va aparține.Ultimul cuvânt ca ecoul cuvântului care a fost la Început...Epitaf discretCei născuți prematurde șapte luniDoamneajung la tine cu două luni mai repede.Iar despre strictul necesarÎn neplăceriîn eșecuridar și în bucuriiîncântăribineînțeles că încerc să caut motiveledar mai ales poezia.                                Inclusiv poezia... la minut astrictului necesarși strictul necesar al poeziei. IntroducereO scurtă introducere la viață?... Însăși viața…Patria norilorNoriiRătăcitoriiîn căutarea patriei lor... Când plouăînseamnă că norii și-au găsit patria.Obiecte pierduteExpoziția universală din lucrările rămase după divorțla fostele soții de pictori genialie de neluat în seamăîn comparație cuiată!însăși lumea ce paresau chiar înseamnă fel de fel de lucrurica într-un atotcuprinzător birou al obiectelor pierdute.Inclusiv omul...Memoria lumii...Amintiri din viitor?  – Să fim serioși…Omul nici măcar prezentul nu și-l poate aminti nu tocmai…                     În generee mereu în extindere cealaltă parte a memoriei lumiiîn care se află aruncate alandalalucruri și evenimente uitate definitiv.                                                               Dacă ar mai fi fost împovărată și de elelumea pur și simplu s-ar fi anihilat de la sine.
ALȚI DOI POEȚI AVANGARDIȘTI LA „HYPERION”


                                              Iulian ANISIMOV                                             (1886 – 1940)

S-a născut în familia unui inginer militar. Din cauza tuberculozei, își întrerupe studiile gimnaziale, plecând la tratament peste hotare. A frecventat cursuri la Sorbona. Un timp studiază pictura în atelierul lui Henri Matisse, însă nu tinde spre o carieră de pictor. Primele versuri le scrie sub influența lui Rainer Maria Rilke, mai apoi fiind fascinat de poezia lui Christian Morgenstern. Din creația primului publică o carte de traduceri (1913), redactată de Viaceslav Ivanov. Traducerile din Morgenstern au rămas în manuscris, fiind valorificate abia la începutul secolului curent, atenția față de ele fiind stimulată și de faptul că pe Anisimov l-au interesat nu doar jucăușele „Cântece de spânzurătoare”, ci și lirica antroposofică a autorului german, cea de o sensibilitate mistică, influențată de filosofia hindusă, necunoscută în Rusia până nu demult.Călătorește prin Franța, Germania și Italia. În perioadele când revenea la Moscova se încadra în activitatea cercului literar „Serdarda”, din care făceau parte poeți ce aveau să ajungă importanți: B. Sadovskoi, S. Bobrov și B. Pasternak. În 1913 este unul din fondatorii asociației „Lirica”, în același an debutând cu versuri în almanahul omonim. Prima sa carte, „Locașul” (1913), plăsmuită sub semnul ideației slavofilismului ce credea în „predestinația dumnezeiască” a Rusiei, Aleksandr Blok o apreciază ca „foarte palidă”, iar Valeri Briusov îl plasează pe Anisimov printre autorii neo-decadenți. Al doilea său volum, „Vântul”, a fost pregătit pentru publicare de editura „Alționa” în 1915, însă nu a văzut lumina tiparului. Conținutul său resimte influența antropozofică a lui Andrei Belîi, iar sub aspectul formei pe cea a prozodiei și stilisticii futuriste.După 1917 Iulian Anisimov se dedică studiului artelor. În 1926 editează volumul de versuri „Terestru”, peste doi ani urmat de cel de critică literară „Scriitorii epocii contemporane”. Traduce din poezia de limba engleză, în special din cea a negroizilor americani.*   *   *Piatra e chiar mânaÎn careE strânsă frica,Acesta fiind și motivulCă închisa lume e culcată-nemișcată,Motiv din care piatra totdeaunaSeamănă a potir.Motiv din care totdeauna tuCauți piatraPentru a bea.*   *   *Odaia – ca piatra înghesuită –Stă corp alb străbătut de nervuri.IatăLunaNe va străbate geamul,Val se va rostogoliPrimul plescăit al timpului,Genunchii meiRepede mergătorFrigușorul diminețiiNu-i va îmbrățișa,Răcise-va oțelul scărilor,Matinalul galop al caluluiMă va vindeca.ANU-MPREJRLui P. Zaițev1. toamnăCopoiul mușinaLua urma sălbăticiunilor bălților meleȘi vânătorul duse acasăVânat și miere.Iar acasă el puse la caleChefuleț pentru musafiriDe-i prinse dimineațaȘi prin geamuri mi-a fost dat să vădOameni uriași precum viața.Se ridicară, tavanul zburăȘi undeva-n înalt străluci,Porniră, nisipul scârțâi-scrâșniȘi câinele în fațăPrinse-a le goni.2. iarnaFrunzele – subtil-rafinate,Zăpada – primitivă,Pentru că chiar în zăpadăTotdeauna se ascundeOmăt-momâie.3. intermezzoSpre seară tot mai tare Geamăt de broscuțeCe întristează omul,Iar spre pernuța meaVine în goană somnul careȘtiu, ticălosul,Până a doua ziAstăzi chiar pe mineDin mine mă va izgoni.4. despre primăvarăȘi-n iarnă-i posibilă primăvara.Samovarul, pârguindu-se,Prinde-a fremăta ca aleea,Revărsându-se în străluciri,Dându-și peste margini.La fel fragede aleiAurofumegândÎn revărsăriTrosnesc cu ciripitul secAl primelor scânteiDe păsări.5. varaÎntreaga problemă constăÎn rama geamului: eaÎntre noi și teiSe leagănă cu scârțâit deșert, Iar teii – frunziș dens, luxuriant,Mai ales în înalt,Unde iepurași albaștriÎși șoptesc versuri.DUPĂ RILKEVoi aidoma luntrilor, surioarelor,de malul zilelor legănate,molcumul vostru vis nu e rostit,de aceea palide sunteți.Trist vă este cu trista priviresă le șoptiți lacurilor,visați depărtările valului.            Dar vântul țărmului va respira,va întinde odgon ce vă acosteazăși voi întristați-vă după el.„Lebede suntem, – o, surioarelor,și la luntre din scoici pestrițe,la luntre de basm vâslim”.NOCTURNĂPalidele narcise mor modest,Temnița lor e vaza...Petalele-și storc aroma de pe urmă-------------------------------------------   În negrele pliuri de gazFragilii stânjenei se ofilesc stânjenițiDe tânga-brumă...--------------------------------------------  În păienjenișul tristeții s-au ascuns dorințele,Pe focul minutelorPosesiunea și-a prefăcut scrum chinurile –Și curg și curgAmintirile---------------------------------------------  Florile au murit ieri, acu......Eu nu mai sunt același!...Dar tu??!  (1915)                                         Vasilisk GNEDOV                                          (1890-1978)

Vasilisk (Vasili) Gnedov se trage de pe meleagurile Donului. Absolvi o școală tehnică din Rostov, după care, în 1912, vine la Petersburg în ideea de „a modifica literatura”. Îl diviniza pe Igor Severianin, însă egofuturismul său l-a apropiat de Ivan Ignatev (1892–1914), care i-a scris o prefață la „ciudatul” poem-ciclu „Moartea artei”, în care menționa: „Cu Nimic, Vasilisk Gnedov vorbește un întreg Ce...” În 1913 îi apare volumul de versuri „Dulciuri pentru sentimente”. Doi ani se află în tranșeele primului război mondial. După revoluție, editează volumul „Vremenik–4” cu versurile lui V. Hlebnikov, colaborează la „Gazeta futuriștilor”, publicată de V. Maiakovski, D. Burliuk și V. Kamenski. În 1921 pleacă din Moscova, angajându-se inginer la o întreprindere industrială. În 1936 este arestat, aflându-se în Gulag circa 20 de ani. După eliberare (mijlocul anilor ’50), își reia activitatea literară, ținând și un jurnal în versuri.*   *   *Linia de tunet-detunet a spațiuluiPe spinări de elani bocanciIscălitu-s-a cu un fulger în cerVoievodul Vasilisk-trup-siniliu.Shakespeare și Byron domneau împreunăPeste 80 de mii de cuvinte –Genialul Poet al ViitoruluiVasilisk Gnedov în fiece minutStăpânește 80000000001 de cuvinte pătrate. (1913)*   *   *Coboară de pe povârniș cârja jumătățiiTâmplare galbenul săriturilor învârtej,De coadă se-afundă jocului cimitirulDulăii cărunteții se zbat tâmpleleHormonai la ardezie cleștele mâncândȘi munți mâinile ridicare văzând.Aripioara părinte durerea pietricelelor –Pâratura curcubeului ochii,Scotesisi a degetului oțelitPe mare va sări în mâneciPoamele străjii nu doareCălăresc pe dâmbocuri aspre.CUCCuc!Eu.Dar spurcaciul, mica dropie unde e?Cuiburile de prepeliță s-au umflat,Puii au gură-ngălbenit pădurea...Cuc!Eu.Spurcacii îndropiseră amarăhnirea –Pădurea-mpalida albtrunchiul...Cucuia cucul:Cuc!Din lemn de mesteacăn – suc –Cuc cu el – Guc!Dar unde-i dropia-spurcaciul?POEMUL ÎNCEPUTULUI              (alb)Întunericul naște stele,Stelele liniște nasc.Luna se naște în basme,Basmele – tandrețea iubirii....Am rupt firul și reparăm năvodul...Lega-vom firul, precumVântul alb leagă pletele noastre!(1913)*   *   *Cam câte alice pentru nas de căciulă s-ar cădeaMănâncă moarte și inima încearc-o gust-oIată și muntele iată și grindul teșitOdată cu saliva prin gură se strecură bocancul scofâlcitȘvah! Șvah! se loviră norii de cerul pleoștit*   *   *Fără a cunoaște ostenireCi doar de oțel având știreȚepile ciupercilor ne crescură între dințiRugineau etajate punțiMuntele pisicile la picioareȘi dumbravă-n mare încrengareÎncăpățânat în câmpieLa fluierătura noastrăA cețurilor drahmăBarca zdrăngăni Păsăruica pică*   *   *Privirea ta strălucea ca o bicicletă adevărată.*   *   *Ciocârlii cuvântează din miez de-amiazăPrefăcându-și gheruțele molcuțeÎnvățând minte legi curbeteȘontâcăiesc cai peste câmpieCu unghia presând soareleLimba pe margine punând-o.Poate că era în trecere pe UranusIar acum iepei îi e de laț sau frâuFuseseră picioare fusese inimăFuseseră adică. (1914)
DOI POEȚI AI AVANGARDEI: Gheorghi CIULKOV și Serghei GORODEȚKI
Din poezia avangardei ruse                                                                                       În traducerea lui Leo BUTNARU

                                 Gheorghi CIULKOV                                           (1879 – 1939)S-a născut la Moscova într-o familie nobiliară. După studiile gimnaziale, în 1898 se înscrie la Facultatea de Istorie și Filologie a universității din viitoarea metropolă rusă. Spre sfârșitul anului 1901 este arestat pentru participare la mișcarea studențească de protest și exilat în Iakutia. Mai mulți ani rămâne sub supravegherea poliției.

Debutează editorial cu volumul de poeme și proză „Drum de cremene” (în 1904, an în care se stabilește la Sankt-Petersburg). Din 1905, editează revista „Problemele vieții”, la care le solicită colaborarea celor mai cunoscuți filosofi ai timpului – N. Berdiaev și S. Bulgakov.Până la revoluția bolșevică își editează operele în 6 volume (poeme, proză, tratate estetico-filosofice). Concomitent, redacta și publica reviste, antologii, almanahuri, scria critică literară și teatrală, fiind protagonist al vieții literare și extraliterare, gloria sa sporind și în urma lansării scandaloasei teorii a „anarhismului mistic”, postulând individualismul consecvent, care să ducă la „o adevărată socializare, eliberată de putere”.Este autorul amplelor romane „Satana” (1914), „Serioja Nestroev” (1916), „Vifornița” (1917). După revoluție, a publicat cărți de nuvele, memorii, eseuri etc.Un volum de versuri alese, editat în seria „De sub traverse”, poartă sugestivul titlu „Libertatea de taină”.ZAREAFumegă golașele câmpiiȘi zarea arde peste-o vârstă-ngustă.Pustiu pământul, prea pustiu, Devastat de nemiloasă coasă!Și peste pădure pare a se auziUn întunecat strigăt neomenescȘi marginile cerului s-au resemnat:Eu v-am presupus, zile-a săvârșirii!O, întristată zare, arde-ți flacăra!Trâmbițează, trâmbițașule!Iar tu, prietene, nu plânge:Pornește-o peste roua dimineții,Roagă-te însângeratei vârste.POETUL   Lui Veaceslav IvanovStihia ta – talaz în spume, Iar armonia-ți – sarea mării,Unde, cu valuri în contrare,Iubirea ta învins-a moartea.Sufletul tău – ca duhul straniuCare, arzând în presiune,Duce spre piscul de aurAl oarbei tale poezii.O, frate, ghidul meu, prieten,Sagace-ndrumător, maestru,Visu-ți străluce-ntraripat –Precum solara ploaie-n primăvarăȘi flautul dezlănțuit –Ca o furie turmentată.CÂNTECStă prăjina de care-i prins un bodârlan,Profetică pasăre zisă fundac;Obscurul soare s-a prăvălit;Prin taiga urșii rătăcesc.Vino, iubirea mea, hai vino!Îți voi cânta despre palidul astru,Despre neagra noastră dragoste,Despre lumea știrbă, zimțată,Din care-au rupt flămânzii lupi.Vino, iubirea mea, hai vino!Mă voi da în șamanism, sunând daireaua,Săruta-voi ochii migdalațiȘi-ntunecatele coapse le voi încălziPe alba blană-a unui urs răpus.Vino, iubirea mea, hai vino!FOTOGRAFIE VIEPaiața roșie-i pictată pe vitrosul cinematografului;Un bătrân pleșuv, cu ochi înțelepți și surâs subțire, cântă vals la pian;Prizoniere ale mecanicii, se mișcă și tremură viețile de pe pânza ecranului;Cine ar fi acești actori degradați care cu atâta abnegație s-au lăsat în voia mașinilor?Cine ar fi aceste actrițe strânse în corsaje, surprinse (parcă întâmplător) de aparatul de fotografiat?Poate că voi demult nu ați mai fi pe lume?Nu v-a strivit cumva nerușinatul tramvai trăncănitor?N-ați fi murit în spital, otrăviți, omorâți cu argint viu?Unde ați fi? Unde vi-s buzele ostenite de sărutări?De ce continuați să fluturați din mâini ecranele geroase?Iată, se luptă la floretă doi toreadori pentru o drăgălașă spaniolă.O, ce hazlii sunteți voi, tuciuriilor compatrioți ai lui Cervantes!Dar priviți spectatorii – ei sunt încântați de-acest spectacol;Calfa din dugheană stă cu degetul în gură:O doamnă grăsuță se sufocă-n strânsoarea corsetului;Languroasa prostituată cu ochi umezi contemplă priveliștea;Iar toreadorii înflăcărați de pasiune își încrucișează floretele.Și din public se aude clar o voce de femeie:„Bărbații ăștia mereu se iau la harță”...(1908)SURORIICei momiți de veacul deșertăciuniin-au cum pricepe că a cutezaînseamnă simplu – ca un simplu om să-și ducăviața într-o izbă liniștită,la lumina candelei smeritesă poată vedea soarele-n depărtare,unde strălucesc minunății coloșiși în azur plutesc miraje cu corăbii.(1920)*   *   *AbătuteSunetele goarnelor,NesuferiteUmbrele gândurilor!Înviforați-vă pulbere,Spulberați-vă-nvârtejit!Eu sunt înfuriat,Eu sunt strivit.AbătuteSunetele goarnelor,NesuferiteUmbrele gândurilor!Înviforați-vă pulbere,Spulberați-vă-n nori!                                   Serghei GORODEȚKI                                         (1884–1967)

Poet, prozator, dramaturg, critic literar, pictor. Născut la Sankt-Petersburg, tatăl său fiind funcționar la Ministerul de Interne, scriitor-etnograf, pictor autodidact. După studiile gimnaziale Serghei Gorodețki se înscrie la Facultatea de Istorie și Filologie a Universității petersburgheze (1902), unde face cunoștință cu studentul Aleksandr Blok, viitor mare poet, cu care leagă o prietenie de lungă durată.Prima carte de versuri, „Ardoare”, îi apare în 1916, urmată de volumele „Perun” și „Voință sălbatică”, ce aveau să-i aducă poetului de 23 de ani o popularitatea de invidiat. Decepționat de simbolism, devine unul din fondatorii „Atelierului poeților” al akmeiștilor. În 1913 publică volumul de octave „Toiag înflorit”. Din 1915 începe prietenia sa cu Serghei Esenin, poet în care vedea o mare speranță a literaturii ruse, susținându-l în momentele grele ale neliniștitei și neașezatei existențe.Mai multe poeme ale lui S. Gorodețki sunt afine stilisticii și esteticii avangardiste promovate de futuriștii. *   *   *La prânz nu am decât zăpadă, aiurealăAripi de prepeliță, morsă de coacăză Dicționare cu douăzeci de pagini               din care praful, putregaiulÎn ritm adagio (lent, încet) lunecă de pe fileEvitând ácele indicatoare – precum bisturiulȘi iatăMă așez la pianÎn stradelele paginilor auzind șoapte-nzăpeziteInterpretez fără noteCânt fără sunetele cuvintelor pășitoareFără nelipsitul tău zâmbet ușor ironic anticipatorIartă-măÎnvățatu-m-au și bunele maniere             și lumești versificări cu rime avortateCurând eternitatea va perdelui ochiiȘi de-a oarba voi înțepa biftecurile cu furculițaPrecum – în copilărie – fluturiiPe când bunica bombănea sub un cais rotatCe privea spre cerul prăfuitAceastă amiazăAceste discursuri ca și negrăbiteȘi caldele priviri ale provincialilorToate tuturor le sunt permise dacă arde focul bunătățiiAșadar sub căderea fructelor coapte            să ne punem gând de împlinire                   De fiecare dată întorcându-ne la masăPrin troienirile iluziilor.LA OCNĂPământul mai e încăSub polog de umbre matinale,Iar geamurile uzinelor se lumineazăÎn gerosul întuneric.Strănutară stele Și constelații orfanePeste coșuri fumegând înOchii trecătorilor.Și curg, curg săraciiÎnfofoliți în zdrențe,Înjurând din mers.Și căscate fălci înghitNegrul șuvoi solzos,Târâtorul șarpe.Al uzinei ceas mare, scârțâitor,Parcă strigând deja bătu Obișnuita, inevitabila oră cinci,Cinci mii de răniÎn desimea solzilorTârâtorului șarpeDe pe încălzitul așternut.Curând iernaticul soarePeste înaltul zid de piatrăÎși va arăta fața geroasăSpălată-n sânge.Iar în bubuit și plescăit de valS-or învârteji dementRoți și lungi curele de transmisii,Într-un fel parcă bătându-și jocDe viețile ocnașilor.(1907)PSEUDOLIRICĂNinsoare de fluturi.Aceste sensibile degete ale despărțirii...Această răzbunare de sânge...Parcă n-ar fi nimicCe ar lega aripile și brațele,Însă răzbate cu muțenia saNecruțătoarea poftă a iubirii.Nu cuteza care cumva să te asfixiezi,Ochii îndreptându-ți spre cea de neatins,În gelatinoasa captivitate-a siluetei            lancea împlântându-ți,Ca pe-o fericire nesperatăLuând nocturne lecții deDemență a buzelorȘi necopilărești aluzii din partea ei.Foșnesc roiri de fluturi.Imponderabil și fără de grabăOcolind erorile sub jalnica șoaptă a pașilor,S-o luăm care încotro...Așa ceva insufle-o mare tristețe:Și ia aminte cum te troieneșteO aprigă viforniță de fluturi.STRADAPictorul să-și fi ieșit din minți?Asta nu e vară și nici iarnăIar pe pânza feței tale –Lunecoasă, strada umedă.Pentru ce-a fost să-ți greșesc – mă iartă,Pentru inutilitateaZăpezilor de ieri.S-au aprins lumini de sărbătoare,Holbându-se prostește.Fie ca tristețea și extazul tăuMie să-mi rămână neînțelese.Pe tine, totuși, ar trebui să te încep –În miez de noapteCu lună.Pentru că, abia atingându-te, răbdător,Negrăbit, dintr-o dată să aleg cuvinte.În vârful degetelor să le adun grămăjoară –Iartă-mă...Noi credem în chiar infinitul nostru,Copii prostuți.Unghiul felinarelor spre sud privește –Nu va putea zbura.Tu-mi ești sărbătorescul început,Tu, priceputa mea.Deci, stradă,Nu mă risipi în părți răzlețe.Privirea rătăci,Acostând la cheiulÎnrămărilor aurite.În adâncul lorSe trezește adevărul.Ei, voi, despre ce sporovăiți?E semn că pictorul chiar și-a ieșit din minți.*   *   *Lui Osip MandelștamEl crede în greutăți, respectă spațiul,Înduioșat iubește materialul. Se știe –Nicicând nu a certat substanțele Pentru lentoarea lor și statornicie.A strofelor cvadrigă ascultătoare dinNebună goană o poate opri, brusc,Și cred chiar că ar avea dreptateCă în veșnicie e doar al clipei supus.*   *   *Pentru Vera A. și Serghei A. SudeikinKuzmin cel gingaș, piatra – MandelștamDiscretul confrate vi l-au blagoslovit.Și în subsol intrând, ca într-un sfânt lăcaș,Asculta-voi detunătorul glas de clopot;Zvoniți cu inima, sunați cu văzul,Vera-ver-ah, fecioară a trei pânze,Și tu, Serghei, cel ager, dormitând,Chiar pentru-a curcubeului vrăjită suită.Voi ați fost îngeri într-o albă lume,Schumann v-a văzut în toi de carnaval,Moscova peste voi clătina-ndelung Zvoniri de purpură, pe când goneați dejaPe lirele poeților, patru la număr,Și iată: nici nu cunosc interior mai luminos –Lucește-a vechilor cești poleire de aur,Hârșâie pensula, se-mbujorează fragii,De pe pereți privesc trei chipuri luminoaseȘi se bucură un inevitabil CinevaDin al tăriilor spațiu de nepătruns.(1919)
DESPRE O CARTE TRADUSĂ ÎN POLONIA




Printre* exponatele Muzeului Național de Literatură Română din Chișinău e și mașina de scris marca „Olivetti”, care a aparținut lui Leo Butnaru, remarcabil poet, prozator, eseist, exeget al avangardismului și traducător. A doua mașină a colegului nostru, model „UNIS de Luxe”, este în grija istoricului Vasile Olteanu, directorul Muzeului Primei Școli Românești din Brașov. Leo Butnaru este o figură proeminentă în cultura românească. Iar în anul 2019 Consiliul Uniunii Scriitorilor din Moldova l-a propus la Premiul Nobel pentru Literatură.

Ca om aflat la interferențele culturilor și istoriei, trăitor într-o zonă a lumii, ce focalizează ca o lentilă razele ideatice ale discursurilor și demersurilor din Europa Centrală, el nu se limitează la cultivarea propriei identități, ci transgresează cutezător frontierele, ridicându-se deasupra diviziunilor și eventualelor antagonisme. Concomitent, ca autor ce scrie în română, e creatorul unei culturi legate de trecutul demn al limbii căreia îi datorează nu doar instrumentarul și esențele scrisului, comunicării artistice, dar și situarea sa în ierarhia conceptelor și valorilor superioare. Leo Butnaru tratează respectivele evidențe drept puncte de deschidere și afirmare ale creativității în contextul spiritului și atitudinilor artiștilor de avangardă. Această poziționare în context transnațional, în sistemul de referințe la civilizațiile legate de comunicare prin diverse limbaje, ce impulsionează viziuni orientate spre viitor ca permanentă contemporaneizare, determină atitudinea poetului și propune perspectiva din care ar fi evaluată opera sa.Ca scriitor școlit, sub aspect profesionist, și de arta jurnalismului și eseisticii active, de speță culturală, practicate mulți ani, Leo Butnaru este un creator și în sfera non-ficționalului. Deși niciuna dintre formele literaturii nu îi este străină, el tratează poezia într-un mod special, ca pe cea mai deschisă metodă de căutare și de comunicare a adevărului, întru adevăr. De unde și filosofia poemelor sale ca motricitate a discursului și metodă de cercetare. Este important a sublinia că o atare caracteristică a scrisului său rămâne constantă pe durata deceniilor, de parcă, la momentul debutului său, autorul atinsese deja esențele vocației poetice de viitor.A debutat în ziarul „Tinerimea Moldovei”, în care, încă student fiind, avea să fie angajat și în redacția căreia activează după absolvirea facultății, pentru ca, în 1977, să fie destituit din post pentru un articol despre Mihail Kogălniceanu, scriitor și politician important în secolul al XIX-lea, care pleda pentru Unirea tuturor românilor. Motivațiile național-istorice ale înaintașilor alimentau și consolidau idealurile unui tânăr, care căuta răspunsuri la întrebări sacramentale și în literatură. În 1988, el mărturisea: „Poezie / dulce-amară / pe nimeni nu l-ai făcut cu adevărat fericit / ci doar / (mulțam și pentru atât) / mai puțin nefericit l-ai făcut” (Regula generală).Punctul de plecare al poeticii lui Leo Butnaru este economia și precizia cuvintelor. Precum spuneam, ca jurnalist profesionist și ca redactor, a lucrat zeci de ani cu textele sale, dar și cu ale altor autori, ceea ce a făcut ca limbajul său să fie extrem de precis, lapidar și eficient. Și acesta e cel mai sigur temei în travaliul poetului. Respectul pentru cuvânt ca purtător al valorii în poeziile lui Leo Butnaru merită atenție drept categorie ce condiționează procesul creativ. Cuvântul, în plurisemantismul său și expresivitatea-i metaforică aleasă, constituie temeiul, proprietatea și prioritatea poeziei, ce se referă foarte relativ la regulile lingvistice, urmând propriile principii în crearea și înfățișarea sensului, „aprinzându-se și luminând” (Cum citește sfântul).O altă caracteristică a poeziei lui Leo Butnaru ține de experiența sa intelectuală și cea  profesională. Ea se bazează pe miza axiologică nu doar a posibilității, ci și a necesității, ca datorie, de a căuta adevărul. La fel cum discursul filosofic tratează faptele, poezia înțelege, abordează și organizează sensurile, semnificațiile. Niciodată nu se mulțumește cu simpla definire a noțiunilor, nu acceptă explicații de ordin comun, la îndemâna mai multora. În poezia lui Leo Butnaru puteți găsi tocmai ceea ce e posibil a se afla, de obicei, dincolo de raza de acțiune a conceptelor, iar curiozitatea și inventivitatea sa amintesc de jurnalistul de investigație, decis a merge până în pânzele albe, spre a spulbera dubiile. Prezumția conform căreia cunoașterea umană nu este nici adevărată, nici suficientă conduce direct la presupunerea filosofică, în virtutea căreia nu ne putem mulțumi doar cu înțelepciunea colocvială, jinduind și căutând un al doilea, al treilea fundament-argument al realității și punând întrebări tot mai complexe. Poetul este eminamente conștient că nu există o aventură mai fascinantă decât lichidarea stereotipurilor și căutarea adevărului.În esențializări laconice și precise, poezia permite să surprindeți sclipirea în care lumea poate fi cunoscută și înțeleasă mai deplin. Energia, eliberată/emanată de cuvânt, de metafora subtilă, dezvăluie resorturile existenței și lumina interioară. Pentru un moment, realitatea se dovedește a fi o impresie relevantă, apărând, parcă, într-o unică ordine posibilă. Această epifanie dezvăluie impulsuri și angrenaje ce guvernează lumea, procesul dinamic de metamorfozare permanentă pe care l-am putea înțelege ca sens al vieții, în opoziție cu presupunerea că sensul existenței ar fi moartea, neființarea (Sensul sensurilor). Prin urmare, dacă este imposibil să se accepte o astfel de viziune ca imagine a lumii, dacă nemișcarea provoacă falsitatea acesteia, conturul neexprimat, schița nefinalizată pot reprezenta cea mai credibilă imagine. Prin poemele sale Leo Butnaru exprimă ce Wittgenstein sugera drept ceea despre ce ar fi indicat să se tacă. Adică, poezia e redusă la tăcere, însă rămâne a fi plină de semnificații.Toate astea devin posibile și grație menținerii distanței: „În condiții de telepatie/ dar și de simpatie/ ne putem citi gândurile la distanță.// Fă un pas-doi îndărăt/ să reglăm optim claritatea/ apariției/ și transmiterii ideilor” (Distanța necesară). Distanța luată față de realitate poate fi interpretată ca scepticism cognitiv rezultat din respectul pentru adevăr, care nu o singură dată se manifestă drept echilibru al metaforelor subtile. Este cunoscut faptul că multe se pot vedea mai distinct, când sunt privite de la distanță. Iar în procesul de creație Leo Butnaru acționează asemeni pictorului care se retrage, pentru a putea evalua relevanța compoziției, cromaticii. Prin urmare, distanța nu vizează doar subiectul liric al poezii, ci se dovedește a fi una dintre atitudinile cheie ale timpului nostru. Știința de a regla distanța se include în metoda de creație și, concomitent, ea ține de igienă intelectuală și emoțională, ce vă permite să priviți lumea și persoanele, simțindu-vă în afara pericolului, iar aceasta îndeamnă de asemenea la nepărtinire întru obiectivitate. Evaluarea, aprecierea se pot face doar la o distanță ce reduce riscul de topire a unei lumânări aprinse, aflată foarte aproape de flacăra unei alte lumânări.Postulatul menținerii distanței spațiale lasă a se subînțelege atitudinea lui Leo Butnaru față de categoriile cognitive tradiționale. Poezia sa își (ex)trage energia, spiritul, misterul din filosofia clasică, deși preferințele îi sunt orientate spre suflul avangardist din secolul XX. Prin urmare, să ne reamintim că, din punctul de vederea al primelor două decenii din noul nostru mileniu, avangarda de acum o sută de ani este obligatorie ca lectura și revalorificare, pentru timpurile noastre ea constituind clasicitatea, fără cunoașterea căreia am putea pierde orientarea în labirinturile poeziei contemporane. Interesul pentru poezia avangardistă se manifestă și în fructuoasa activitate de traducător a lui Leo Butnaru. În această vastă componentă a activității sale, poetul merge în linia asimilării și recreării operelor de pe alte meridiane, ceea ce-i permite să-și îmbogățească, să-și diversifice și să-și extindă spațiile propriului limbaj și a gândirii. El optează pentru creatori din zodiile avangardei, în special din spațiile culturii ruse și ucrainene. Cele mai importante realizări ale traducătorului Leo Butnaru includ antologia în două volume „Avangarda rusă” (2006), urmată de antologii de teatru și manifeste ale avangardei, precum și „Avangarda ucraineană” (2014), iar printre zeci de volume de autor, traduse și publicate în România, se numără cele ale Marinei Țvetaeva (2013), Anna Amatova (2015), cărți de Velimir Hlebnikov (poezie, eseuri, proză, teatru; 2003, 2005, 2008 și 2014), selecții din poezia lui Vladimir Maiakovski (2008, 2011) și ediții în două volume a operelor lui Osip Mandelștam (2014) și Danil Harms (2016). Una din lucrările fundamentale în activitatea de traducător a lui Leo Butnaru este și „Panorama poeziei avangardei ruse” (2015), apreciată cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România. Chiar și o sumară trecere în revistă a realizărilor lui Leo Butnaru (peste 80 de cărți personale editate, cam tot atâtea traduse, plus sute de publicații importante în reviste și antologii literare din mai multe țări) ne permite să ne orientăm asupra întinderii și profunzimii intereselor sale de creație. Traducerile s-au dovedit a fi un component valoros pentru căutările și împlinirile-i artistice. Prin urmare, distanța necesară a fost determinată și de diferențele lingvistice, culturale... stimulatorii. Din nou – de data aceasta, într-o reabordare a experienței avangardei – poezia s-a dovedit a fi instrument cognitiv și estetic excelent, adică foarte eficient.Procesul de conturare a propriei sale poetici s-a întâmplat concomitent cu studierea și asimilarea creatoare a realizărilor avangardei românești (Ionesco, Tzara, Urmuz etc., etc.), a celei italiene, dar și a „veacului de argint” rusesc, ceea ce i-a permis poetului să-și formeze și să-și consolideze integritatea și independența ca personalizare. Ar fi ca și cum încă o formă a distanței: găsirea spațiului necesar și, concomitent, nerenunțarea la implicarea în res publica (treburile societății). Găsește-ți propria voce, dar și locul în care ea să nu fie împiedicată a se manifesta. Acest postulat devine angajament moral: „Pentru cei ce răspândesc lumina minții/ înghesuiala nu e bună/ precum nu e bună între lumânări aprinse care/ se înfierbântă unele pe altele/ se încovoaie molatice/ mai repede topindu-se/ mai curând stingându-se” (Distanța necesară).E adevărat că, oricât de sincer încercăm noi să mărturisim, uneori poezie ne poate obtura  pe o vreme cunoașterea. Și chiar dacă la un moment dat scânteiază cu o privire fulgerătoare, niciun cuvânt nu poate formula și transmite respectivul fenomen. În această clipă eseistul și filosoful trebuie să se oprească. Însă înainte de toate Leo Butnaru este poet. Și ca poet dânsul știe că misterioasele cuvinte pot crea situații cognitive ce oferă mult mai multe informații decât suma lor logică, încât în spațiile dintre cuvinte puteți vedea reflectarea pietrei filosofale. Spații marcate de prezența structurilor ideatice care conțin adevăruri, a căror presupusă prezență explică ceea ce eludează logica și poate fi exprimat doar prin poezie și muzică. În caz contrar, ele dispar ca poemele pierdute într-un cimitir de mașini, ca reflectarea chipului lui Socrate în cupa cu cucută. În consecință, distanța se dovedește a fi o relevantă metaforă poetică.________________________ *Prefață la volumul de poeme al lui Leo Butnaru „Distanța necesară”, ce urmează să apară în Polonia. 
DIN POEZIA JERTFELOR GULAGULUI: KONSTANTIN BOLȘAKOV (1895 - 1938)




VERNISAJ AUTUMNALAle întomnatei străzi suspine, sughițuriLe captați cu inima, mângâind umezeala.Staniolul geamurilor cafenelei Fillipov lucescÎmproșcând cu stropi asfaltul pe Tverskaia.Ale reclamelor priviri fumurii ne sâcâiau.Ah, nu e nevoie de încântări, nu e nevoie...Din cer au rupt nasturi de aur Stelele, aruncate de privirile dumitale.Și lunecați, unica, pe stradă,Împroșcând cu văzul  în bezna albastră,Iar unde amurgul, ca privire dumitale, unduia a tul,Secunda vă urmărea de după colț.Iar unde se prăbușiră clădirile-n prăpăstiiCu amarul de un minut și inima deșertului,A prins a vă hohoti obraznic în obrajiZâmbetul roșu al reclamei Șustov*.____ *Șustov – fabrică de coniac.*   *   *Cu coșuri de fabrici în funingine de cărbuniPe genele mele tristețea urșinicului negru Cârpește indolent văzul înrăirii lor,În cerul gri hârcâind supărat.Aburi turmentându-se, sfărâmând uși putrezi,Încleștară bicepși de oțel albi-surii, Giuvaiergii ceasuri montând minuțios.Risipiți-vă a fabricii mii-vorbitoare voci.Clipind, electricitatea se fâstâci la poartă, Cochetându-și oboseala cu restrânsa zi gri,Zile și nopți întregi audiența la majestatea sa,Excepționalul dintre excepționalii Medici.(1913?)*   *   *Beam un ceai imposibil. Pe geam se prelingea șuvoiAuriul cinabru al asfințitului.Iar seara se înclina tot mai aproape, Șușotind cu cineva de peste perete.Lumânarea îți adumbri privirile.Cu degetele desenai– cam ce contur? –Pe fața de masă. Și vița de vieÎși țâșnise stropii rubinii Spre munții îndepărtați.Ah, asta-i prea încet ca s-o rostești,Ca s-o strigi, – „Aici e fericirea! Aici ești «tu»”!Zângănea tandru argintul tăcerilor,În vaza îngustă se ofileau câteva flori.Ah, asta-i prea încet, ca să simți aproapePurpura buzelor și mâinile în tremur, –Peste lumânarea adumbritoare de priviri, fără riscFremătați, voi, fluturași ai dorințelor discrete.(1913)DEDICAȚIEPe trotuarul inimii, pe trotuarele străzii,În vălul lâncezelii ce ți-a trecut dumitalePeste adumbrirea serii, Potolindu-se prin versurile amorezilor,Secera – aurită cu cuvinte amicale.Tuturor celor care în pat soarele îl vânează cu lâncezealaUn fruct le va incendia rubiniu vazele.Și ție, unico, versurile mele ți le-a pregătit Șeful restaurantului, zâmbitor ca o lustră sadea;Parcă e posibil o cină comandată din timpSă o improvizezi ca pe un zâmbet dus spre artă,Pentru ca privirile să fie, peste genunchi,Dar, o, nu, nu apropiate, lunecoase, La o distanță infimă.Iar tu, precum ieri, să fii mângâioasă.Pentru tine, o, unică ce ești, parfumul pulverizează suflete,Pe când arunci câte un zâmbet,Trăgând mănușa de pe inimă.NUMĂR DE ATRACȚIELui N. Terzi-TerzievScrânciob, scrânciob al tristeții, scrânciobul tristeții leagănă: „taci”,Iar în plânsul tristeții scrânciobul legăna, tristețilescrânciobului în noapte.Răsturnându-se în tangaj,Capul ameți.Se concentrau în alb felinarele.Bagă de seamă să nu-ți pătezi fața(Umbra nămolului e în trecere)În purpuriul jar al asfințitului...Nesăbuitule... În amplitudinea zborului de scrânciobTristețea a învăluit ochi luminoși...Minutele se nămoleau, se nămoleauAcolo unde se așternea gazul felinarelor...Dar pe urmă? Iar pe urmă scrânciobul, scrânciobul, scrânciobul legăna tristeți – „taci”.Iar în plânsul tristeții scrânciobul legăna      tristețile scrânciobului în noapte.(1913)AMURG                                   Pentru Iu. A. EghertÎnserarea o las în palmele tale, inimă mută.Cu pasul de tramvai obosit spre-nflăcăratul apus Mlădiul gât arcat nu se înalță cu tristă îndârjire.Gurile felinarelor dungate își rânjiseră dantura albă.Amurgul – filfizon spilcuit purtând o                     panama boțită ne-ntâmplător Colindă de unul singur pe trotuarele potolit-înfiorate.Vara, ca un ceasornic cu lanț subțire, ticăiește-ncetÎn delicatul buzunar al vestei. În palmele taleLas înserarea, inimă necuvântătoare.(1914)SEARĂ ROMANTICĂLui V. MaiakovskiSeara era îngrozitor de îngreunată,Abia de-ncăpea într-o poșetă stradală, –Un cavaler neauzit în văzduhul obosit,În cârlionții zumzăitorului stup al înserării,O ia pe trotuare, să reteze secundele,Iar pe cadran sabia stă-n nehotărâre.Zburând pe-alături, automobilele amenințau – vom decima, vom decima...Încătușată de muțenia în zale,Închizând cu fanta minunatei tristețiFața, cel singur, neștiutul,Parcă pe cineva nu-l va lăsa să treacăȘi nu-i va spune tandru „pleacă”.(1914)PRIMĂVARĂAerul se sărută copilărește,Prin arbori atârnă lacrimi,Ca pe o găoace de ou pașiiCrapă zăpada. Iar în inimă-i dezastru...Iar dumneata treci în grabă, pe-alături, ducândIubirea mea și amintiri nenumărateLa streșini țurțurii și-au ascuțit năsucurileAtât de fragile. Pe când dumneata acum...O, sigur că spun: pe vară, naftalinaPudrează toate veșmintele de iarnă,Simțind că timpul devine mai prelungȘi tristețea mult mai haină.LE CHEMIN DE FER*„Să bem! Să bem!” – ne plângem tânguiosÎn veșmintele de atlaz ale cărților de joc?Da, chiar noi, ca stelele, cu fericirea în loc de far am luminatÎn lăcrimătorul dezgheț al lui Martie,Chiar noi, ca aripile, ne agităm, ne zbatemPeste scara cu șurubul treptelor foarte șubred,Când victorios matinal ieșiAsul negru de sub liniștita carte de nouă.Iar când disperarea trase cu ochiul în inimă  Cu privirea mândră a damelor și rigilor,Parcă s-ar fi înfiorat vântulețul care, întâmplător,Ajunsese aici din golașele ogoare negre, – Și noi căzurăm în chip de ploi de aur,Spre-a amesteca împreună neliniști și tristeți,Iar peste câmpul verde am tot risipit, am risipitAtâtea bucurii învățate pe de rost...„Să bem! Să bem...”, ne plângem tânguiosÎn veșmintele de atlaz ale cărților de joc?Da, chiar noi, cu fericirea în loc de foc luminarămÎn lăcrimătorul dezgheț al lui Martie.(1915)_____ *Calea ferată (fr.).

Generat în 0.309 secunde.