Leo Butnaru

INVIDIA, URA

În spațiul intelectual, de creație, această joncțiune devine cu atât mai vizibilă, cu cât cultura, creația însăși este o formă de expunere. Și aici intervine paradoxul: dacă energia invidiei ar putea fi convertită, transfigurată în „iluminare”, atunci intensitatea conflictelor, a rivalităților, a tensiunilor ar deveni energie creatoare. Am avea, într-adevăr, o cultură „luminiscentă”, nu pentru că ar fi lipsită de conflicte, ci pentru că le-ar metaboliza superior.

Dar tocmai aici apare ruptura dintre posibil și real. Invidia, în forma ei comună, nu vrea să creeze, ci vrea să reducă. Nu aspiră să se ridice la nivelul celuilalt, ci să-l coboare pe celălalt la nivelul ei.

De aceea, întrebarea, – dacă ar trebui să tremuri de teama invidioșilor, – are un răspuns implicit: nu, retragerea nu este o soluție. Dimpotrivă, ar însemna o capitulare a creației în fața mediocrității agresive. Într-un anumit sens, prezența invidiei confirmă chiar existența valorii: nimeni nu invidiază ceea ce este cu adevărat insignifiant.

Așadar, problema nu este existența invidiei, ci modul în care ea este gestionată. Într-un climat cultural matur, invidia ar putea deveni o formă de tensiune productivă, o provocare la autodepășire. Într-un climat imatur, ea devine o forță de disoluție, de fragmentare, de micșorare a orizontului comun.

 https://uzpr.ro/18/05/2026/leo-butnaru-literatura-isi-gaseste-adevarata-casa-acolo-unde-este-citita-fara-prejudecati-interviu-de-ioan-vasiu/?fbclid=IwY2xjawR3ekxleHRuA2FlbQIxMABicmlkETE5RVl0UG1ic0owR2poTHgwc3J0YwZhcHBfaWQQMjIyMDM5MTc4ODIwMDg5MgABHtkIZIzB5r8TyqgXBN7tY48AUw0km3SpYrAXT8SaLC_tidhuFhDDMf4ZTYBa_aem_1Xb4C3RVBC_uDTpkuoXw-g

Aberantul Trump se consideră cel mai puternic om din toate timpurile și se compară cu Iulius Cezar... Mda, afirmația spune mai multe despre stilul bizar al lui Donald Trump decât despre o realitate istorică sau politică solidă.

Compararea cu Gaius Julius Caesar nu este nouă în retorica politică: liderii cu tendințe populiste sau autoritare recurg adesea la figuri istorice grandioase pentru a-și amplifica imaginea. Problema este că analogia nu prea rezistă la o analiză serioasă.

Cezar a fost un general excepțional și un strateg care a schimbat structura Republicii Romane, practic deschizând drumul spre imperiu. Puterea lui era direct legată de controlul militar, loialitatea legiunilor și contextul unei lumi în care instituțiile erau mult mai fragile decât cele moderne.

În schimb, Trump a fost (mai este?...) lider într-un sistem democratic consolidat, cu separația puterilor, presă liberă și mecanisme de control. Chiar și la apogeu, puterea unui președinte american este limitată instituțional – nu se compară cu autoritatea personală pe care o putea exercita Cezar într-un moment de criză a republicii romane.

Mai mult, ideea de „cel mai puternic om din toate timpurile” e greu de susținut pentru oricine. Dacă privim istoria, am avea de comparat figuri precum Genghis Khan sau Napoleon Bonaparte, care au controlat teritorii vaste și armate uriașe, într-un mod mult mai direct și personal decât orice lider contemporan.

Pe scurt, astfel de declarații sunt mai degrabă instrumente de imagine și mobilizare a susținătorilor decât evaluări obiective. Ele funcționează bine în politică, dar nu prea conving în istorie.

Apoi, în comparația sa deocheată, Trump (pam-pamp!) o fi luat în considerație modul în care a fost lichidat Cezar?