Leo Butnaru

 

 

 

 

 

Abjectul putinism criminal, ucigaș, inuman merge spre extreme, reinstaurând stalinismul.  Muzeul de Istorie a GULAG-ului din Moscova a fost închis! Călăii din Kremlin și de la Lubianka se sperie de amintirea crimelor predecesorilor lor. Însă Memoria nu poate fi ucisă. Va veni momentul, când Moscova va avea cu siguranță muzee și memoriale ce condamnă crimele stalinismului, putinismului. Va veni ora de dare în vileag și condamnare a călăilor, ceea ce nu s-a mai întâmplat după 1991

 

Expozițiile de pictură sunt, în fond, locuri unde ochii flămânzi vin să caute alți ochi flămânzi care să-i vadă. Nu doar tablourile se privesc, ci și privirile dintre ele. Fiecare chip din sală, fiecare siluetă oprită în fața unei pânze e o dovadă că foamea de sens, de frumusețe, de confirmare nu se satură niciodată. Arta nu e un obiect, ci o circulație: schimb de sugestii, comerț subtil între priviri, inimi, neliniști.

În genere, arta nu înseamnă decât ochi flămânzi de alți ochi flămânzi, vizibili sau invizibili. Inimi flămânde de alte inimi flămânde. Încântări flămânde de alte încântări flămânde. Decepții flămânde de alte decepții flămânde. Deșertăciunea deșertăciunilor flămândă de alte deșertăciuni flămânde. Sau, poate, de deșteptăciunea deșteptăciunilor flămânde... Totul e o rețea de dorințe care nu se pot hrăni decât unele pe altele, un lanț de prezențe sau absențe care se recunosc reciproc.

Ninge, ninge... Și totuși, nu e doar o ninsoare, ci un fel de reset divin. Parcă Dumnezeu, cu mâinile nevăzute și blânde, încearcă să ia lumea de la capăt, să șteargă urmele, să șteargă praful, greșelile, tristețile, să lase totul alb, neutru și posibil.

         Sau: ninge, ninge… De parcă Dumnezeu umple cu sens ceva. Spațiul zis Lume, atât de încărcat de zgomot, de dor, de rătăcire, se așază sub o haină albă ce nu e doar acoperemânt, ci și promisiune. Fiecare fulg devine literă tăcută, sens dens într-o poveste pe care o putem citi doar dacă ne oprim și privim.

          Fiecare fulg care cade e un semn că se poate începe de la capăt. Fiecare colină acoperită de zăpadă e o promisiune de revelație, de descoperire, de iubire reînnoită. Și, dacă privești atent, poți vedea cum lumea, prin acest gest al iernii, devine iar posibilă, albă și curată, gata să fie înțeleasă din nou, parțial – pe nou, cu ochi de copil, cu inima deschisă, cu sufletul pregătit să urce și să coboare pe văile și colinele bucuriei.            Ninge, ninge… și totul poate fi reluat de la capăt.

                                      Val Butnaru: – Continui să scrii jurnal?                   Leo Butnaru: – De fapt, ce e un jurnal? Într-o vagă definiție (nimic nu e sigur și sută la sută în definiții), ar fi, cu inerentă doză de aproximație, o formă de scriere autoreferențială, parțial autobiografică, parțial jurnalistică sau, în unele momente, cu pasaje (miniaturi, micro-nuvelete...) literare sui generis. Tocmai în aceste inserții de literatură se poate întâmpla luxurianța percepției și priceperii ca narațiune, stil, atenție sporită la detalii, trăsături și... ștersături, renunțări la fraze, pasaje, idei sau chiar... trei puncte... Aceste micro-texte sunt cele mai... intense, mai complexe, mai dense în sebsuri și viață din care pornesc. Iar eu le simt necesitatea, parcă aș fi deja... dependent de ele. Le aștept, le caut, le selectez. Deci, scriu jurnal în continuare.

 

 

 

 

Nimeni nu poate fi mama libertății. Libertatea nu se naște dintr-o persoană, dintr-un partid, dintr-un program. Ea nu are certificat de naștere și nici părinți politici. Oricine pretinde că a „născut” libertatea vrea, de fapt, să o adopte forțat.

Libertatea este Mama a toate. Ea dă naștere cuvântului, gestului, îndoielii, curajului. Din ea se nasc nu doar drepturile, ci și greșelile – pentru că numai ființele libere pot greși cu adevărat. Unde nu e libertate, nu există nici vină, nici merit: doar executare.

Libertatea nu produce copii supuși, ci fii și fiice capabile să decidă. O mamă adevărată nu-și ține odraslele în lanțuri. Le lasă să iasă din casă, chiar cu riscul rătăcirii.

De aceea, libertatea nu are nevoie de monumente cu chipuri, ci de oameni care să-i semene.

 

Despre Victoria de la Chișinău și Victoria de la Samotrace nu se poate vorbi doar în termeni de sculptură, ci mai ales în termeni de sens. Cele două figuri nu ar reprezenta două monumente, ci două moduri diferite de a înțelege istoria.

Victoria de la Samotrace, Nike, e triumful antic. Aripi desfăcute, întinse, trup proiectat înainte, o forță ce vine din exterior (probabil, și ea din mit, forța spiritului, nu și cea fizică; cel puțin, nu totdeauna) și se impune. Ea e victoria imperiilor, a flotelor, a armelor, a destinului care nu cere voie. Stă pe prova unei corăbii pentru că vine din larg, din afară, dintr-un „mai mare” ce copleșește. Este o victorie care spune: am cucerit.

Însă o Victoria de la Chișinău nu ar putea fi copie etico-mitologico-isstorico a celei eline. Istoria noastră nu e una a cuceririlor, ci a rămânerilor, a statorniciei (pe cât a fost posibil) pe vatră, pe vetre de la Tisa până la Nistru. Nu este istoria expansiunii, ci a supraviețuirii. De aceea o Victorie de la Chișinău, sau chiar și la București, nu ar trebui să aibă aripi desfăcute, ci aripi strânse. Nu ar trebui să înainteze, ci să stea. Adică, să caute rezistența și echilibrul statorniciei. Nu să vină, ci să rămână.

Dacă Nike e dinamica biruinței, Victoria de la Chișinău ar fi statica demnității. Nu ar fi așezată pe o corabie, ci pe un prag. Pe o treaptă. Pe o margine. Pentru că Chișinăul însuși e un oraș al „între-ului”: între imperii, între limbi, între memorii, între epoci. Aici victoria nu e să învingi pe cineva, ci să nu dispari tu.

Expresia feței n-ar fi extatică, ci concentrată. Nu strigăt, ci respirație ținută. O mantie care nu flutură, ci care cade (sau acoperă) greu, ca o memorie. Nu un corb și un acrc încordat pentru atac, ci vertical prin răbdare.

Victoria de la Samotrace e eroismul cuceririi. Victoria de la Chișinău ar fi eroismul rezistenței.

Una spune: „Am biruit”.Cealaltă ar spune: „Am rămas”.

Și poate că, în lumea de azi, a rămâne este mai greu decât a învinge. A nu te dizolva, a nu te urî între semeni, frați, a nu te pierde în alții ar fi o formă de victorie fără fanfară, fără parade (ar fi bine și fără... partide), fără mitologie ușoară, mioritică.

De aceea, dacă ar exista un astfel de monument la Chișinău, el n-ar trebui să se numească neapărat „Victoria”. Ar putea purta un nume mai auster și mai adevărat: Demnitate. Sau: Supraviețuire.

Pentru că victoria noastră nu e spectacol. Ea înseamnă luptă și jertfe în fața puhoaielor imperialiste. Și ținută demnă. E memorie care nu cade. Nici nu scade. E o aripă ce nu zboară, dar nici nu se frânge.

 

 

În tradiția orală românească, Marea Neagră este considerată ca fiind „cel mai pașnic vecin” al nostru, pe care te poți baza, spre deosebire de vecinătăți istorice mult mai turbulente, agresive. Iar noi, cei din Iterriverania, în baza unei triste experiențe istorice, ne spunem că, tocmai atunci când simți din plin vântul în pânze, vecinul îți confiscă marea. E paradoxul destinului: energia, efortul și aspirațiile tale sunt anulate de forțe externe, adesea mai puternice sau mai viclene.        Apoi, din alt unghi de abordare, metafora sugerează că libertatea ta și posibilitatea de a naviga spre orizonturi noi sunt constrânse de ambițiile și interesele altuia. Chiar atunci când totul pare pregătit pentru succes și deplină realizare, intervenția externă poate să frâneze sau chiar să suprime visul, dorința, speranța ta.        Astfel, istoria se repetă în gesturi mici și mari: pentru fiecare vânt favorabil, există o amenințare latentă, iar capacitatea de anticipare, de apărare și de adaptare devine esențială pentru a-ți păstra direcția și pentru a nu fi complet deviat de interesele altora.

 

Când sunt întrebat de părinți, spun că am trei: mama, tata și biblioteca. În viața mea biblioteca ocupă un loc fundamental ca și părinții. Ea este spațiul în care învăț, mă descopăr, mă hrănesc cu idei și emoții, devine martor și partener... ingenios, inventiv, creativ al gândurilor și emoțiilor mele.

Așa cum părinții îți asigură sprijin, îndrumare și iubire, biblioteca îți oferă cunoaștere, imaginație și libertate. În paginile cărților găsesc răspunsuri și întrebări, personaje și perspective care mă formează și mă definesc. În fond, nu sunt trei „părinți” în sens literal, ci trei surse de viață, de identitate și de lume – iar biblioteca, la fel ca mama și tata, este inima în care cresc și devin cine sunt.

Astfel, atunci când spun că am trei părinți, nu e figură de stil, ci mărturisirea unei legături intime cu lectura și cu universul pe care aceasta îl deschide.

 

De-ar fi avut copiii posibilitatea să-și aleagă părinții, mulți maturi ar fi rămas șomeri. Ar fi existat, probabil, un fel de bursă a părinților, cu interviuri, probe de răbdare și examene de joacă. Unii ar fi fost respinși din start pentru lipsă de imaginație, alții pentru exces de morală, iar cei mai mulți pentru că nu știau să asculte.

Copiii nu i-ar fi ales pe cei care știu să dea ordine, ci pe cei care știu să stea pe covor. Nu pe cei care vorbesc mult, ci pe cei care pot tăcea împreună cu ei. Ar fi cerut părinți care știu să repare jucării, dar mai ales povești, care nu se sperie de întrebări și nu se supără când pierd la „de-a v-ați ascunselea”.

Într-o astfel de lume, mulți adulți ar fi rămas fără slujbă nu pentru că ar fi fost răi, ci pentru că ar fi fost prea ocupați să fie importanți. Iar copiii, angajatori exigenți, ar fi ales nu competența, ci inima.

Poate de aceea viața nu le dă copiilor dreptul de a-și alege părinții: prea puțini maturi ar trece proba copilăriei.