Leo Butnaru

Leo ButnaruLeo Butnaru


Fara Descriere
RSS posts

Corporative


Comenteaza





„COPIL LA RUȘ” - O NOUĂ EDIȚIE, REVĂZUTĂ, COMPLETATĂ
 

Despre Copil la ruși         O doctorandă de la Universitatea „Alecu Russo” din Bălți mă întreba despre genul pe care îl consider definitoriu pentru Copil la ruși, deoarece definiția de roman i se părea cam inadecvată. I-am trimis corespondentei mele mai multe recenzii despre cartea respectivă (Ștefan Borbely, Doina Cernica, Răzvan Voncu, Ioan Groșan, Constantin Cubleșan...), din care tânăra studioasă să afle și unele nuanțe despre genul/genurile cărora s-ar preta.        Cu adevărat, e complicat să clasifici un atare tip de text, din acest considerent cei care l-au recenzat au exprimat păreri diverse, însă nu chiar... divergente, jonglând mai mult sau mai puțin abil (și îndreptățit) cu ele.        Paginile, capitolele în cauză reprezintă povestea, poemul, memoria copilăriei mele, născute, în mare, și ca o străluminare, din interogații de sine. Iar astăzi le citesc/recitesc ca pe o probă de fidelitate a propriului sine chiar față de... sine. De mine, iertată fie-mi roua de nemodestie, constatând că, oarecum misterios, copilăria mea de dincolo de cărți, de până la cărți, dar deja și cu cărțile în față, acaparată, vrăjită de ce spun și te învață ele, mi-a dăruit ea însăși, generoasă, o carte, la care am scris și mai scriu chiar despre ea, copilăria – mare, mică? Oricum, nu prea îndelungată, dar care s-a întâmplat ca o fatalitate a... binelui, bucuriei și dragostei părintești. Și e fascinant ca tu însuți să-ți dai știre despre cel care ai fost și despre cei care au fost cu tine.        Textul poate fi văzut și similar unei structuri romanești, voia boierilor! Eu însă consider că e un poem memorialistic – să ne amintim că și Gogol și-a subintitulat „Sufletele...” poem, ceea ce pe mulți continuă să-i derutează chiar și după peste 180 de ani trecuți de la publicare.        Copil la ruși e bazat, în cea mai mare parte, pe faptele reale ale vârstei de aur, sintetizate în ceea ce a fost copilăria, în ceea ce a mai păstrat din acele vremuri memoria, dar și sufletul, conștiința. Dar și din ce au tezaurizat subconștientul, ideea, sentimentul. Contextul social, dar și visul. Fapta reală, dar și fantezia, toate țesute în (re)trăiri, rememorări, reinventări nostalgice de sine și de lume de cândva; ba chiar a unui univers întreg, al tău, al părinților, satului tău, din care extragi savorile dialecticii particulare, pomenindu-te, surprinzător, ortacul lui Breton ce predică despre „spiritul care plonjează în suprarealism (și) retrăiește cu exaltare partea cea mai bună a copilăriei sale”.        Eu simt această narațiune cu largi postate poetice ca pe o simfonie a copilăriei și preadolescenței mele. Uneori datele, impulsurile concrete se înalță parcă prin vibrații de orgă în cerurile metaforelor, de unde, peste un pasaj-două, revin pe pământ, în Negurenii mei de baștină, în casa părinților sau în tremurul de unde ale Răutului cu irizări cromatice atât de diferite, până la fascinație, în dependență de jocul și intensitatea luminii zilei, serii, nopții și a sufletului de copil care, iată, peste ani, avea să ajungă scriitor al propriului destin.        E multă muzică în emanația acestui poem memorialistic despre vârsta de ce?-istă a copilului ce împărățea în împărățiile visărilor și necuprinderile dorințelor de tot felul.        Apoi, cu toată intensitatea metaforică a narațiunii, cu intruziunea... familiară a fanteziei în povestire, s-ar crea impresia că în unele pagini din Copil la ruși sunt, parcă, oarecum explicit… Posibil din motivul că, atunci când regăsești un detaliu, o nuanță, un fir tainic din copilărie, trăiești senzații mai speciale, ce ți se par foarte scumpe și nu te hotărăști să te desparți de ele. Inclusiv de întâmplări și detalii ieșite, se părea, definitiv de pe orbitele atenției și memoriei tale, însă, se dovedi, nu și din sfera afectivității tale, care și face să le regăsești în amintiri... mărginașe, dar surprinzătoare, încât te bucuri ca de un mare dar. Momente pe care le-au considerat demne de a fi reținute memoria și inima, conștiința și subconștientul. În pofida permanentului asalt al neantizării, a nărăvirii uitării.        Nu mi-am pus problema ingineriei scrisului acestui text... Când va fi sa-l recitesc din nou, posibil să-mi dau seama de unele dedesubturi psihologice... Sau, posibil, nu... Mă va „dezorienta” poezia, metafora care apar pretutindeni, în trecut, în prezent...        În general, în scrisul subsemnatului există un țesut conjunctiv, ce leagă poezia de proză, metafora de narativ. Această „substanță” literară „intercelulară”, care parcă s-ar cere să fie numită „inter-literară”, a și dus, de fapt, la „dispariția”, cum zic unii, distincției de gen sau la „contopirea” genurilor, cum cred alții. L.B
DIN „COSMOGRAME”


 Leo Butnaru                                                                                              Cosmograme Despre temperarea necesară    În interminabila retorică despre merite și meritologie un capitol aparte îl constituie lăudăroșenia unor foști demnitari din anii '90 (ai secolului trecut), pe care evenimentele și conjuncturile, unele destul de tenebroase, i-au propulsat spre vârfurile puterii.         Îl auzi pe unul cum se dă mare și tare că tocmai el a decis ca, în sfârșit, să fie demontat monumentul lui Lenin din piața biruinței din Chișinău și dus aiurea, chiar dacă știa că îl paște riscul etc.

Altul spune că chiar el, cel ce nu se tocmea cu inamicii țării și independenței, era cât pe ce să refacă  joncțiunea celor două maluri ale Prutului, alias reîntregirea, reunirea etc.        Un al treilea se dă în spectacol, amintind mereu că grație lui au fost instalate ici și colo busturile unor personalități nedreptățite de bolșevism etc.        De se creează impresia că întregul guvern de pe atunci nu însemna decât un singur om, el, ex-ministrul (nu obligatoriu – prim). El, ex-președintele. El, ex-ul (și x-ul...)....        Însă acesta nu e decât așa, o mică și falsă impresie, pe care dânșii țin să ne-o inoculeze. Pentru că, dragii noștri ex-demnitari „mari și tari”, să nu uitați că, pe atunci, eram și noi, cei mulți. Ba aș spune că, la începutul anilor ʼ90, politica nu se făcea atât în cabinetele ministeriale și cele de la președinție, cât în stradă, în piață. Deciziile cu care vă lăudați (și le turnați cu nemiluita în coșcogea tomuri de memorii de foști nomenklaturiști ajunși peste noapte patrioți de mamă-mamă!) că le-ați luat fuseseră, de fapt, deciziile celor mulți, ale zecilor de mii de cetățeni care, în viitoarea Piață a Marii Adunări Naționale, decideau ce și cum, și cu Lenin, și cu eventuala reunire, și cu remanierile în materie de bustologie, și cu… cu toate, domnilor (e)x-miniștri. Semnăturile birocratice nu ar fi însemnat absolut nimic, dacă nu vedeați prin geamurile din clădirea în care se află guvernul sau președinția că în piață mulțimea vă este de pavăză, de scut și chiar vă ține… din scurt, cerând imperios să faceți cutare și cutare. Atunci, în toate, nu era protagonist curajul personal al unui sau altui ministru, ci domina și decidea Curajul Poporului.         Apoi, stimați colegi de mișcare națională întru democrație, chiar să uitați atât de… nedelicat de artileria grea ce bătea dinspre Uniunea Scriitorilor, dinspre redacțiile unor publicații curajoase?! Să uitați de articolele programatice pe care le-au semnat unele ilustre personalități ale acestui pământ? Păi, semnăturile ușurele ale birocraților nu veneau decât sub semnăturile grele ale scriitorilor și jurnaliștilor. De ce continuați să vă auto-măguliți că chiar numai modestele voastre iscălituri ar fi decis totul și în toate?...         Astfel că, stimați (e)x-demnitari, nu vă dați chiar cei mai ex-tari, aproape țari… Est modus in rebus – nu? Adică această măsură în toate însemnă și punerea de surdină, atenuare vocilor lăudăroșilor. Înseamnă redactarea onestă a grăbitelor memorii pe care le ticluiți unii și în care protagonistul protagoniștilor este – mai încape îndoială? – chiar el, autorul, (e)x-demnitarul, și nicidecum cei mulți care atunci, la începutul anilor ʼ90, contau cu adevărat.        Pentru că, de nu punem surdina (necesară), totul rămâne pe vechi, adică: de-a surda… Iar absența imperativei temperări ne duce cu gândul la amara exclamație a anticilor: O tempora, o moris!...  
O UȘĂ, O FEREASTRĂ...
 Leo   Butnaru                                                                                                                                                      Yes-Eu Raft de bibliotecă           Tot mai prăfuit izvorul înțelepciunii: cartea. Dar, în continuare, nesecat și, ca totdeauna, – adânc. Aceasta însemnând că toate cărțile cu un conținut adânc sunt cărți cu un conținut înalt. Din atare considerent o carte citită nu e ca un acumulator descărcat, ca un secret ce și-a pierdut forța.

 Dintr-o carte citită, din mai multe cărți citite înveți multe. Inclusiv să te dezveți de multe. Cărțile te fac să ajungi a înțelege că lectura lor nu doar te instruiește, implicit, să vorbești frumos, ci, eventual, te învață să înveți să mai și taci. Pentru că apar destule cazuri, în care e nevoie de așa ceva.         Cititul cărților te ajută să potolești fiara din tine. Iar de ții chiar să o ucizi, înainte de asta vezi și tu, interesează-te, dacă fiara din om e sau nu e introdusă în Cartea Roșie.         Se știe, cartea verde e un bestseller sadea! E bestseller și Cartea roșie, însă ce trist bestseller... Pe raft, alături de ea, ca o condică de reclamații – cartea destinului uman. Aceste două așezate, în troiță, alături de Biblie – Cartea cărților, adică a decepțiilor.        Iar raftul continuă cu tomuri mai mari, mai mici, că niște cărți născute din alte cărți. Deoarece cam așa e: biblioteca are și ceva de maternitate... Și din paternitate, bineînțeles.  O ușă, o fereastră         Nimeni nu a confirmat că chiar așa ar fi, însă e de presupus că, în fatalul pre-letalul moment, când omul se dedublează definitiv, trupul afundându-i-se în jos (legea gravitației), iar sufletul urcându-i-se la ceruri, atunci, la definitivele răscruci omului i se pare că, în viața cât îi fusese dată, i-au fost, totuși, date mai puțin cu o ușă, cu o fereastră, care ca și cum i-ar fi aparținut de drept, dar, nu se știe din ce motive, i-au fost sustrase...        Eu unul ce aș putea spune, ca anticipare, la acea de-a dreptul neplăcută situație cu ușa și cu fereastra (în) minus? – Doar că orișice cosmică pulsație, orișice sunet în lume, fiecare respirație a cerurilor totdeauna le-am perceput ca delicate, prevenitoare bătăi în fereastra, în ușa mea și niciodată nu am fost dezamăgit, când am deschis ușa, fereastra, astfel că de la sine înțeles aș suferi mult, când va fi să-mi zic că, de fapt și pe drept, era cazul să mi se mai dea o ușă și o fereastră.
UN IMPORTANT POET BRAZILIAN
 

Din poezia lumiiLêdo IVO (1924 – 2012) Poet, romancier, traducător și eseist brazilian. Unul dintre exponenții influenți ai „Generației 1945”, asociată mișcării moderniste în literatura țării sale. S-a născut la Maceió, oraș în care își face studiile primare și secundare. În 1940 se stabilește la Recife, unde își perfectează formația culturală, participând la Primul Congres de Poezie. În 1943, se înscrie la facultate de drept a Universității din Rio de Janeiro, de aici încolo colaborând la suplimente literare și activând în presă ca jurnalist profesionist. Debutează cu volumul de poeme „Imaginații” (1944), în anul următor publicând „Ode și elegii”, carte considerată turnantă în poezia braziliană și apreciată cu Premiul Academiei, instituție a cărui membru devine în anul 1986. A tradus din operele lui Maupassant, Rimbaud, Dostoievski etc. Din bibliografia sa mai reținem: „Eveniment Sonet” (1948), „Odă ecuatorială” (1951), „Un brazilian la Paris și Regele Europei” (1955), „Gara Centrală” (1964), „Soldatul privat” (1980), „Marele ocean” (1987), „Poezii complete ” (2004). În traducerea lui Leo BUTNARU Marele cântec Nu mai am cântece de dragoste.Am aruncat totul pe fereastră.Sunt doar în compania limbajuluiși lumea devine clară. De la mare am reținut cel mai bun valce e mai puțin mobil decât dragostea.Iar din viață am păstrat durereatuturor suferinzilor. Sunt omul care-a pierdut totulînsă a creat realitatea,focul de imagini, depozitullucrurilor ce nu explodează niciodată. Vreau esențialul a toate:apeductul oricărui oraș,autostrada de pe litoral,reîntoarcerea unui cuvânt. Departe de ceruri, chiar de cele joase,cam la marginile pământului,unde mă aflu. Cântecul meuse confruntă cu iarna, asta-i realitatea. Inima mea bate pentru voi ritmulcelui mai mare cântec de dragoste.Bate pentru toată omenirea,nu sunt cu totul singur. Acum pot comunica, știind că lumea e foarte mare.Cuvintele mă iau mână, însoțindu-măprin geografii absolute. Noapte de duminică Petrecerea s-a terminat.Rămâne, în tăcere,freamătul pădurii. Lac locuit În apa tremurândăse înfioară palidaanemonă. Poarta Poarta e deschisă ziua întreagăiar pe noaptea chiar eu o voi închide.Nu mă aștept la vreun musafir nocturncu excepția hoțului ce sare zidul viselor.Noaptea e atât de tihnită încât mă face să ascultnașterea izvoarelor în păduri.Patul meu alb precum Calea Lacteeîn noaptea neagră e scurt pentru mine.Eu ocup întreg spațiul din lume. Mâna mea din neatenție doboară o stea, alungă un liliac.Bătăile inimii mele intrigă bufnițele careîn ramurile cedrilor, dezleagă enigmede zi și de noapte, născute de ape.În visul meu de piatră stau pe loc și călătoresc.Eu sunt vântul care atinge anghinareși ruginește nitul și zăbala hamului agățat în grajd.Eu sunt furnica ce e ghidată de constelațiirespirând mirosurile pământului și oceanului.Un om care visează este tot ceea ce nu este:marea pe care vapoarele au deformat-o,șuieratul negru al trenului între focuri,pata ce întunecă butoiul de kerosen.Și dacă înainte de culcare închid poartaîn vis ea se deschide. Și cine nu venise ziuacălcând pe frunze uscate de eucaliptvine noaptea, știind drumul, ca morțiicare nu au venit încă, dar știu unde sunt– acoperit cu giulgiu, ca toți cei care viseazăși se agită în întuneric, țipând cuvintele careau scăpat din dicționar, ducându-se să respire aerul de noapte ce miroase a iasomieși gunoiul de grajd fermentat dulceag.Vizitatorii nedoriți trec prin porți zăvorâteiar prin persiene ce filtrează trecerea brizeice mă învăluie.O, mister al lumii, niciun zăvor nu închide poarta nopții.În amurg zadarnic mă gândeam să dorm de unul singurprotejat de sârma ghimpată ce îmi înconjoară silișteași de câinii mei ce visează cu ochii deschiși.Noaptea, o adiere simplă distruge pereții oamenilor.Deși poarta mea e zăvorâtăștiu că cineva a deschis-o, în tăcerea nopțiiurmărindu-mi somnul agitat în întuneric. * * * Lasă-mă să trec – asta cerîn fața ușii sau în fața drumului.Și nimeni să nu mă urmeze în trecere.Nu am însoțitori în călătorieȘi nici nu doresc să fie cineva împreună cu mine.Pentru a trece, insist să fiu singur,Însoțit numai și numai de mine însumi.Dar dacă, totuși, îmi vor interzice să trecei, diferiții de sinele meu, nedoriții,totuși voi trece.Voi inventa ușa și caleași voi trece de unul singur. Lăstar din Maceió Briza mării roade case și oameni.De la naștere până la moarte, cei care locuiesc aicisunt mereu acoperiți de văl subțirede ceață și fum. Dinții măriizi si noapte îi mușcă pe cei ce nu cautăsă se ascundă în burdihanele corăbiilorlăsându-se supți de soarele nisipos.Pătrunzând printre stânci, aerul măriiciufulește blănița șoarecilor risipitoricare, în canalizare, aud vărsatul întunecosal oceanului scurs în buzunare desișurilor de mangroveși visează la hambarele calei de marfă.M-am născut aici, unde lumina faruluiorbește noaptea bărbaților și stinge ochii bufnițelor.Briza linge podețele putrede,intră prin obloanele caselor sufocateși urcă pe dunele mortuareunde buzele morților sorb din mare.Chiar și cei care se iubesc în acest tărâm al uriisunt mereu separați de brizace seamănă insomnie printre chilopode și falsifică actele de închiriere a navelor.Acesta mi-e locul, înrădăcinat în sângele meuca noroiul în adâncul lacului nopții.Indiferent cât de departe aș pleca, voi fi mereu aici,voi fi această briză și lumina farului,iar moartea mea trăiește în roșeața bibanului deja încolțit. Liliecii Liliecii se ascund între cornișeledin vamă. Dar unde se ascund oameniicare totuși zboară viața-ntreagă-n întuneric,izbindu-se de zidurile albe ale dragostei? Casa tatălui nostru era plină de lilieciagățați, ca niște lămpi, de vechii căpriorice susțineau acoperișul amenințat de ploi.„Acești copii ne sug sângele”, ofta tatăl. Omul ce va arunca primul o piatră în acest mamifercare, ca și el, se hrănește cu sângele altor vietăți(fratele meu! fratele meu!) și, în comun, pretindsudoarea semenului chiar și în întuneric? În aureola unui sân tânăr ca noapteaomul e ascuns; pe perna ta, în lumina faruluiomul își păstrează monedele de aur ale iubirii.Iar liliacul, adormit ca un pendul, doar păzește ziua obijduită. Când a murit, tatăl nostru ne-a părăsit (pe mine și pe cei opt frați)lăsându-ne casa în care, nopțile, ploua prin țiglele sparte.Am ipotecat ce am avut, și păstrăm liliecii.Iar ei se luptă între pereții casei vechi: orbi ca și noi. Prima lecție În școala primaraIvo a văzut struguriiși a învățat să citească. Iar când deveni băiatIvo a văzut-o pe Evași a învățat să iubească. Ajungând bărbat în toată fireaIvo văzu lumeamâncarea și băutura voastră. Într-o zi pe un zidIvo a scrislecția plebei. Balada sălașului Eu n-am venit să te iubescci pentru a aflace simte corpul tăuși nu-mi e dat să văd. La școală mi s-a spusatâtea lucruri despre tine!În acest sălaș din deșertorice poate începe. Într-o zi voi fi poetși voi cânta momentulcând m-ai chemat strigând pe mine, primul tău iubit. Oh! lasă-mă să intru-n Dragostecu ochii larg deschiși...
DESPRE RECEPTAREA LUI PROUST
 

 Leo BUTNARU         Într-o recenzia din „România literară” (nr. 43, 2022) la antologia „Proust-Monde (Quand les écrivains étrangers lisent Proust)” se spune că „Osip Mandelștam era un mare admirator al scriitorului francez și că, plecând de la Proust, își stimula memoria și făcea întoarceri în timp”.         Nimic mai neadevărat – și despre admirat, și despre stimulat. Este umflat/exagerat/reinterpretat cu un entuziasm nemotivat un simplu episod dintr-un articol oarecare al lui Osip Mandelștam, „Evantaiul ducesei”, publicat în ziarul „Киевский пролетарий” („Proletarul kievean”, 25.01.1929), în care poetul, referindu-se la unele opuri de pseudocritică literară, le compară cu modul de a fi, de a se comporta al unei eroine din opera lui Proust, ducesă infatuată, arogantă.        Mandelștam începe articolul astfel: „Marcel Proust povestește cum asculta muzică o ducesă. Ducesa era foarte mândră de situația ei, că ar avea, chipurile, un sânge de o albăstrime de neimaginat, de Bourbon, de Brabant sau de ceva și mai înalt. Oarecum întâmplător, ea nimeri la o soarea (în rusește – раум; în engleză Routh) la o mai modestă rudă, vicontesă scăpătată, ce avea oarecare cusur în herb. Cu toate astea, concertul a fost destul de reușit. Doamnele ascultau Chopin, clătinându-și în ritmul muzicii coafurile și evantaiele. În fața ducesei apăru dilema: să bată cu evantaiul în tactul muzicii, cum o făceau vecinele sale, sau nu, pentru ca nu cumva să pară o apreciere prea evidentă din partea ei pentru muzicanți. În fine, ființa albastră ieși excelent din situație: își puse în mișcare flecuștețul din carapace de țestoasă, însă mânuindu-l nu în ritmul muzicii interpretate, ci alandala – întru independență.Din păcate, în anumite cazuri, critica noastă amintește de respectiva ducesă: e arogantă, afișat grijulie ca și cum”.        În întreaga operă a lui Osip Mandelștam, destul de vastă, aceasta e unica referință la Proust și nicidecum nu lasă loc pentru hiperbolizări de genul că „era un mare admirator al scriitorului francez și că, plecând de la Proust, își stimula memoria și făcea întoarceri în timp”. Dar de unde, din ce să fi pornit chestia cu stimularea memoriei și întoarcerile în timp? Posibil, cineva dintre francezi, care au oarecare contribuție la împlinirea antologiei „Proust – Lumea”, ar fi citit eseul lui A.D. Mihailov „Русская судьба Марселя Пруста” (Destinul rusesc al lui Marcel Proust), publicat în volumul de exegeză „Marcel Proust în literatura rusă”, apărut în 2000 la Moscova (ed. Rudomino). E la pagina 255, cu următoarea concluzie a lui Mihailov: „Astfel,  chipul din proza proustiană devine pivotul articolului lui Mandelștam care, de altfel, a repovestit, cu mici inexactități, o scenă din volumul În partea dinspre Swann. Fără îndoială, episodul a fost reprodus din memorie, însă aceasta era memoria nu despre o carte franțuzească, citită cândva, ci despre o carte citită nu prea demult, în grabă, – dar rusească. Era una din primele traduceri din Proust la noi”. Deci, A. D. Mihailov trimite spre o memorie cu inexactități și nu spre motivul de a constata că, în baza operei proustiene, Mandelștam, prin autosugestie și exerciții de psihologie conștient asumate, „își stimula memoria și făcea întoarceri în timp”.        Necunoscând (încă) antologia „Proust-Monde (Quand les écrivains étrangers lisent Proust)”, nu pot ști de la cine porni exagerarea, de la francez sau de la român, astfel că mă rezum la o simplă și cuminte constatare: să încercăm a nu exagera, chiar și când e vorba de genii.Bineînțeles, creația lui Marcel Proust este inspirator-tentantă, oarecum „acaparantă” prin vecinătăți literare, stimulând imaginația altor prozatori, dar și a diverșilor exegeți, avizi de interpretări, comparații, care, cu voie sau fără de voie, schițează posibile linii de similitudini, analogii. Astfel că, în timp, chiar la distanțe istorico-literare considerabile, s-au căutat (posibil și... inventat) legături între, să zicem, vectorii ideatice din eseul lui Proust En mémoire des églises assassinées (În memoria bisericilor asasinate, 1921) și eseurile lui Mandelștam „Francois Villon” și „Discurs despre Dante”, în aceste texte profilându-se, dominant, imagini arhitecturale celebre. Cineva chiar spunea că Proust și-ar fi construit fascinanta narațiune „În căutarea timpului pierdut” analog cu edificarea unei catedrale (să zicem, studiul lui Fraisse Luc, L'oeuvre cathedrale – Proust et l'architecture medievale, Ed. Classiques Garnier, 2014). Iar în cazul lui Mandelștam referințele la marii meșteri-arhitecți apar chiar din cele mai timpurii creații ale sale. Unul din exegeții inventivi scrie că o atare coincidență în interesele de creație ale acestor autori ar fi fost sugerată de noua concepție de receptare a timpului, unul din promotorii căreia era filosoful francez Henri Bergson. Parcă s-ar derula diverse modalități de „întrupare” a timpului prin limbajul metaforic și simbolic al arhitecturii. La lectură, dar mai ales când a fost să traduc unele din poemele lui Osip Mandelștam (...fastuos-arhitectonice sau despre arhitectură), bineînțeles că am trăit sentimente vibrante, speciale, înălțătoare. Mă refer, înainte  de toate, la poemele cu un „explicit” mesaj arhitectonic, de o ideație a omagierii geniului uman, care a trecut prin înălțări și căderi, de la Turnul Babel la edificiile glorioase în succesiune, care sunt întruchiparea/materializarea, expresia ideii, spiritului in actus, izvoditor, plăsmuitor, formator, opus urgisirilor, forțelor oarbe ale naturii sau vulgului uman și cărora poetul rus le-a configurat sugestiv-metaforic. De menționat (parcă premonitoriu) că arhitectura e prezentă chiar în prima carte a lui Mandelștam cu un titlu predestinat edificării: „Камень” (Piatra ,1913). Versurile inspirate de arhitectură, în special de câteva celebre catedrale europene, constituie nucleul volumului. Tocmai aici akmeismul este exprimat ca formulă: Dar cu cât mai atent, Notre-Dame-cetate, / Îți studiam coastele, osatura monstruoasă, – /  Tot mai des gândeam: din greime-fără-bunătate / Și eu, cândva, voi crea frumusețe evlavioasă.Subtil-exegetic cumpănind, reținem că noțiunea Kamen’ (piatră) poate fi interpretată (în joc de consonanțe prin rocadele literelor) drept anagrama cuvântului AKME, ce stătea la fundamentul (...pietros; al unei frumuseți în piatră, dacă ne gândim la tematica sculptural-arhitecturală preferată de Mandelștam) curentului literar akmeismul, anunțat, în 1912, în cadrul „Atelierului poeților”, avându-i de protagoniști pe N. Gumiliv, S. Gorodețki, A. Ahmatova, O. Mandelștam, M. Zenkevici și V. Narbut. („Akme” – în elină, însemna apogeul unei dezvoltări, înflorire, dar de asemenea – nota bene! – și ascuțișul unei pietre, cremene, înrudită, etimologic, cu noțiunea indo-europeană „akmen” – „piatră”). Și iarăși atenți la surprizele palimpsestului, asociațiile nu se opresc aici (în antichitatea-anticamera indo-europeană...), ci revin în poezia rusă din secolul XIX, anume la celebra poezia a lui Fiodor Tiutcev „Probleme”, despre o piatră care, „rostogolită din munte, se culcă în defileu, ca de la sine sau doborâtă de o mână cugetătoare”. În eseul-manifest „Dimineața akmeismului” Osip Mandelștam va explica asociația în cauză astfel: „Iar piatra lui Tiutcev... e cuvânt. În neașteptată cădere, rostogolire glasul materiei sună ca o vorbire articulată. La acest apel se poate răspunde doar prin arhitectură. Akmeiștii ridică evlavios tainica piatră tiutceviană și o pun la temelia edificiului lor”. Aceasta fără să rămână doar teze de manifest (de altfel, în acea perioadă mai nimeni nu respecta manifestele, pe care le proclamau cu fast, surle și trâmbițe fie futuriștii sau ego-futurișii, constructiviștii sau expresioniștii etc.), Mandelștam, în „Piatra”, răspundea și simbolismului cult al muzicii, „cea mai efemeră dintre arte”, prin monumentalitatea arhitecturală a marilor catedrale înveșnicite în cuvânt. Era o confirmare indubitabilă a victoriei organizatului, structuratului asupra haosului, a patosului afirmării bunei și temeinicei măsuri, ca secțiune de aur, și a înfrânării materiei ce domină informul, lipsa de măsură, drept consecință a predominării Logosului, a cuvântului încugetat, asupra confuziilor mistice:Dar ce cumpănea meșterul tău generos,/ Când, sublim la gând, cu sufletul înalt,/ Rândui apside și exedre – nimic de prisos –/ Cu ele indicând apus și răsărit înflăcărat? (Ay-Sofia);Dar tainicul plan se trădează din exterior,/ Aici are grijă a mlădiilor arcade putere,/ Ca marea greutate să nu doboare fala pereților,/ Și e fără izbândă a bolții rebelă, oarbă vrere(Notre-Dame);....frumusețea nu-i moftul unui semizeu,/ Ci rapace măsurătoare din ochi de simplu tâmplar.// Nouă  ni-i plăcută a celor patru stihii dominare,/ Dar pe a cincea o izvodi omul, liberul făurar:/ Au nu ar însemna a spațiului sfidătoare negare/ Astă neprihănită navă avântată spre zenitul stelar? (Amiralitatea).Din alt unghi de observație și apreciere, constatăm că poeziei lui Osip Mandelștam nu-i sunt străine formele „limpezi” ale clasicismului, concomitent ea fiind disponibilă „a se amorsa” cu încărcătura, trotilul avangardei, înarmându-se cu mijloacele, procedeele, stilistica novatoare care reformulau imaginile tradiționale, ce „explodează” cu o semantică surprinzătoare – proaspătă, originală. Iar cititorul privind retro-providențial, din viitor, va remarca și disocia semnificații din interstițiile neoclasicismului – avangardismului. Pentru că, sub aspect formal, de clasică „arhitectură” logică, noima, rostul textului și subtextului  mandelștamian sunt la fel de imprevizibile, ca și eventuala, potențiala cheie de decodificare. Iar imprevizibilitatea ar fi un sinonim mai... brut pentru libertate. Inclusiv pentru libertatea de a presupune, a fantaza, a interpreta, încât să se poată ajunge, precum menționam, la căutarea similitudinilor literar-ideatice dintre unele opere ale lui Proust și Mandelștam inspirate de arhitectură. Iar Guillaume Perrier, prin eseul său Architecture médiévale et art de la mémoire dans À la recherche du temps perdu parcă ne-ar retrimite la ideile anunțate la începutul acestui discurs – despre posibila stimulare a memorii și retrospective interpretative istorico-literare. VatraNr. II, 2022
CRĂCIUNUL. CHESTIONAR „RĂSUNETUL CULTURAL”
 

        Şi scriitorii se pregătesc de sărbătoare. Nu ne credeţi? Citiţi numărul de gală alRăsunetului cultural.        Ne alăturăm şi noi cetelor de colindători ce poposesc în casele dumneavoastră, când focul arde în vatră în noaptea de Crăciun, cu urările noastre de Sărbători fericite.        “De ieşi gazdă până-n prag/ Că te colindăm cu drag/ Şi iară te băgă-n casă/ Ş-aprinde lumina-n masă/ Că-ţi intră Hristos în casă/ C-un mănunchi de busuioc/ Sã aibă Crăciunul scriitorilor gazda noroc/ Tăt mergând şi stând pe loc/ C-un mănunchi de nintă creaţă/ Să aibă gazda viaţă/ Tăt margând şi stând pe laiţă”.        Cum arată Crăciunul dumneavoastră? Ce ne spuneţi despre colindele copilăriei?Care era colinda preferată? La cine mergeaţi la colindat? Cu ce eraţi răsplătiţi? Cât din colindul străbun mai păstrează, azi, românii? Ne răspund scriitorii. Sărbători cu pace și bucurii! La mulți ani!

COȘUL COMPUTERULUI
 

1 ...coșul computerului nu e partea secundară a ciberneticii ce nu trezește, să zicem, respectul, dar barem ațâță interesul pentru că – vă dați seama – ce diferență de aproape grad /nobiliar – plebeu/ există între fostul coș de gunoi, pe care îl țineați sub birou, pe când mai țăcăneați până la țicnire la mașina de scris, și coșul fără specificare (de gunoi), încorporat adecvat în structura computerului și cyberspațiului, încât la ministerul apărării al USA hackerii ruși sau chinezi nu încearcă să pătrundă în fișierele cu sigla „strict secret”, cât în coșurile computerului-mareșal și subalternelor sale din statul major, pentru că spărgătorii de rețele electronice știu prea bine, precum spionii clasicității, că ceea ce e aruncat la coș poate fi de o mai mare utilitate decât ceea ce e păstrat sub sigla „stric secret”. Astfel că și noi, dragă cititor de/pe display, vom cerceta într-un neobișnuit coș-trach– cel al literaturii, în special al poeziei din cyberspațiu ajunsă aici, bineînțeles, din circumvoluțiile creierului (rețineți: rădăcina, poate și... rătăcirea noțiunii circ) și zbaterea de inimă și de tâmple a autorului exigent cu sine, exigent cu alții, exigent cu tine, adică, mărite cititor căruia – presupune scriptorul – nu ți-ar fi neinteresant să vezi cum se reciclează metaforele (aruncate la coș), bacante încovrigându-se-n jurul barelor de bar, unde varbar cânyă demeia (de, erori de tastatură...) ceea, iar intelectualul decăzut până la – aproape – subcondiția de boschetar propovăduiește ceva bolborosit despre sufletul omului ca infinit limitat și paradoxal precum însuși omul asemănător lui Dumnezeu sau doar lui Ulise, sau regretatului prieten Ulici asemănător eroul, care cât pe ce să ardă în carbidul împroșcat de monstrul Caribda urlător și mitologic, de altfel ca și clonțul ăla eliberator de ficat omenesc (eliberator în sensul de – lichidator, terminator antic, cum ar veni); Ulise cel aruncat de naufragii pe nisipiștile plajelor antice – ce curate mai erau pe atunci! Nu ca azi, când, după plecarea turiștilor, toamna, marea frământă la țărm nisipuri în amestec cu resturi de vicii încâlcite prin etern destrămații prapuri ai algelor, prin uruiocul lor kaki, pe când deja la Neptun sus, pe culmea țărmului, în vreo grădină străjuită de sigla „proprietate privată”, prin ramii brumați se desfășoară în absolută singurătate involuntara ceremonie a gutuilor – în special spre Vila Stancu a scriitorilor acel ritual al cezurilor de galbe-auriu, pe când dinspre mare peste stabilopozi se abate ceața nălucie-vălătucie (aici chiar este indicat să recurgem la oarece procedee ale avangardiștilor de acum o sută și ceva de ani) ca o derută de-a surda, de-a uda cu paparuda suduită de pescăruși, în timp ce șoferii înjură gropile comune din asfaltul public al zonei zise de odihnă dar, de fapt, de zbucium, de discoteci, de amoruri galopante, astea încă din timpurile mai vechi, când plaja era de aur, pentru că era plaja junețelor noastre, când tinerii bărbați ce fost-am admiram vreo tânără plină de tact la mers, ca o simfonie – aici tactul subînțeles ca ritmul muzical dus spre orizont, spre acea porțiune de infinit care, probabil, odată ce e porțiune nu mai este infinit – aceste – posibil – metafore aruncate la coș conținând inevitabila nuanță de ironie ca din vreun poem al Ioanei Ieronim, chiar și din cele mai frumoase recitaluri de poezie pe viu sau pe... mort, dacă e să ne gândim că aici / acolo în preajma Vilei Stancu s-a înecat poetul proletcultismului, dar și al disidenței (dar și desinenței, diatezelor) Dan Deșliu. Însă un coș electronic (de – pardon – gunoi) e cel mai democrat loc din câte se poate închipui aici, găsind de toate întru literatură reciclată mai ales în postmodernismul prea puțin pretențios, ci doar supra-hiper-nițel arțăgos; poți găsi nu doar metafore ce-i treziseră autorului neîncrederea nu că în valoarea lor și posibila falsitate a vioarei dată drept a lui Stradivarius (nefiind vorba și de Ingres), ci – în mai multul pe care ar trebui să-l înglobeze – plus-valoarea ca în economia politică a capitalismului, unul dintre poeții sau prozatorii căreia a fost Karl Marx – ce sfinx și acest Marx!... Dar, în mare, în coșurile electronice, cel puțin pe durata acestei veri, – nimic nou, ca pe frontul de est, cândva, dar și astăzi...   2   ...și cel estetic (frontul; ca să prelungim ideea din primul subcapitol), pentru că în contextul estetic coșul computerului mi se pare a fi însuși / însăși haos-poezia. Coșul și cocoșul care scurmă în gunoi sunt aproape înrudiți, cum aproape neamuri sunt poezia cu realitatea sau poate și realitatea cu irealitatea, inclusiv cu ex-președintele Snegur – ar fi aici / acolo în coșul (...) computerului și o – atenție – matematică tragică. Însuși universul, infinitul, eternitatea de asemenea ar putea fi ceva inimaginabil de tragic, iar la mijlocul a toate bietul om ce nu îndrăznește să conștientizeze asta, ci doar presupune timid, poate că înfricoșat, că aici, ca și pretutindeni, ar fi ca și cum vorba de bilet într-o singură direcție sau poate – de toate biletele în toate direcțiile dispersiei, neantizării; oricum primul, unicul, tot încolo duce...   3   Brațele – doi afluenți neputincioși ai viselor omului (în cazul râurilor se spune brațe oarbe; e drept, nici brațele omului nu sunt văzătoare), alunecând microscopic pe secundul versant al vârstelor; versantul dez-devenirii, până la bezna ultimului sărut acordat răposatului sau doar satului, când, tânăr, o iei spre oraș, trecând cu trenul printre stranii arătări trebăluitoare în halate vișinii prin halte cu vișini vineți neînfloriți – ceva ca într-un film de Tarkovski. În genere, începi a pricepe că e ceva necurat pe la mijloc și pe de margini așijderea, pentru că nu are cum să fie altfel în iadul comunist decât necurat la mijloc și pe de lături(le) care formează lagărul socialist, în perimetrul căruia parcă ursul polar își anagramează în mers, dar mai mult în marș, cele patru labe – un du-te-vino-nu-te-mai-întoarce în aceste spații în care inumanul echivalează cu animalicul, dar nu se știe dacă in-animalicul e la fel cu umanul pus în serviciu dubios, spre a-și conștientiza complexul de nimicnicie; el, tipul dresat, derutat între cubul de zahăr și drobul de sare rămânând constant în stare, ca și iresponsabilă, tragi-comic-bășcălioasă, odată ce pe aici, pe acolo cam totul fiind preludiu pre-ludic la un Joc terț trans-barbi(li)an, desfășurat între punctul de plecare și cele trei puncte de relativă sosire în lung de idee intermediară dintre praful de pe tobă și roua de pe pielea ce va deveni tobă și în bătăile căreia amnezicul își va cânta in memoriam ținerii de minte pierdute, ca și timpul din marile romane franceze conștiința sa fiind asemeni unor altare în delăsare ale protectorilor ce n-au existat vreodată; peste altare – amvoane din care câte vreunul mai țipă a disperare: Au viitorul nu mi-i mare?!... Cine știe... de când pe lume nemurirea e tratată ca ceva între anacronism și posibil viitor – uite aici ar putea să apară aiurea nucă de perete, pară mălăiață în gura lui nătăfleață; gură-cască la auzul sau rostirea celui mai frumos, s-ar crede, cuvânt din câte au fost inventate de filosofi și de circarul manipulator împătimit: ideal...Aceștia deopotrivă cu virtuoșii retori (e drept, tot mai puțin astăzi) sunt încriminați de către unii de delict de fals în această viață ieșită din neant și spre neant curgând – toate fiind niște lucruri, idei, teze-antiteze acceptabile probabil, ce nu au nici în clin, nici în mânecă, să zicem, cu relativitatea adevărului, ci doar cu cea a poeziei care pentru firea omului e ca o permanentă ieșire din leșinul iernatic al apelor înțepenite, fie ele chiar lacrimi în lumea aceasta în care până și un porumbel își gângurește dreptatea ca parte a dreptății vieții...   4   Amalgamul din coșul computerului ar avea ceva legătură cu sensibilitățile din coșul pieptului poetului (de ce nu și: coșul... frunții?), care stă la răscrucea deciziilor între a demola și a nu demola barocul fastuos al intuiției din sublimul subliminal al emoțiilor, sentimentelor, în locul lor edificând arhitectura sobru calculată, ca și geometrică, a poeziei raționale, lucide, în dezacord cu suprarealismul pur și simplu cosmic – anume că: universul e un suprarealism non-stop pe cont propriu din sineși izvodit / răspândit ca infinit-eternitate, parcă mereu revărsat din efervescența visului propriei simțiri de sine a materiei și spiritului și mutualei simțiri a lor, stelelor, ca a materiei propriu-zise, reale, pipăibile, dar și materiei cenușii ca rațiune dincolo de hotarele controlabile ale firii omenești și supra-firii, supra-conștiinței cosmice care, în permanentă extindere, expansiune fiind, niciodată nu poate fi în cel mai înalt grad, ci doar într-o permanentă trans-gradualitate a neatingerii de limite (și) în toate aste implicat accidental – în coșul computerului mai totul e accidental – Valéry în căutarea poeziei ce ar trebui să fie elaborată cu bună știință și, bineînțeles, înaltă măiestrie; cu maximă luciditate și minimă beznă, ceea ce nu asigură totuși exactitatea, ci doar părerea de obiectiv-calculabil. Însă pentru un bun simțitor de stih și stihie entropică și aste sunt suficiente pentru a încerca doar sau a trăi cu adevărat intens sărbătoarea intelectului, când se trece de la vorbirea uzuală la limbajul ipotetic, pardon – poetic, ce se mai crede a fi și un limbaj în alt limbaj, de te întrebi dacă e posibil și un cosmos în alt cosmos, spunându-ți că orice e posibil în infinitudine ca neîncetată probă de virtuozitate în neant, poate ca și dada – nebunie întru poezie ce caută spectaculosul în dezlănțuitul suflu de sub-cerebralitate ce se autoconfundă cu însăși sensibilitatea în stare pură ce face abstracție de constituentele posibile (la infinit) unui univers coerent sau doar unui vers de asemenea coeziv în  fascinantul malaxor al virtuozității tehnic-stilistice alimentat de inteligența inventivă; parcă niște tribulații ale unui sfânt care e prea legat totuși de cele lumești și chiar ale acestui New Age cu delicatul său șantaj afectiv în generala infinitudine a afectivului ca mereu egala distanță față de lipsa oricăror distanțe în absența oricărui centru, pentru că totul e periferie otova sau totul e centru în firea omului ca și în firea Domnului, în vecii vecilor amin într-un permanent răsărit, dar și apus de viață, când speranța e tezaur întreg sau doar doi bani, când magul nu mai e în stare să facă minuni, aceasta fiind adică o anti-minune; aceasta, ajunsă și ea în coșul computerului, ar fi dovada că seara, cercetându-ți spiritul, ai constatat că peste zi ai spus sau ai scris o groază de cuvinte fără miez – asta e – reminiscențe din rătăcita tinerețe delirând în amețelile excesului de alter socrate ce-și declară nihilismul bine temperat, mereu dezmințit de el însuși (nu e obligatoriu ca filosoful să spună totdeauna adevărul), pentru că în neant oricum se năruiesc toate cele inteligibile și ininteligibile   5   Dacă ai muncit / ai scris intens o – aproape – săptămână, când deschizi coșul de reziduuri / inutilități al computerului te poți alege cu prefabricate demne de a fi sintetizate pe nou înde ele sau reciclate ca un țârâit de cicade (metaforic vibrând întru metaforă). Adică haos-poezia e un fel de a zice. Însă aici se iscă o vagă dihotomie, deoarece, dacă haosul e însăși poezia, – poezia nu poate însemna însăși haosul, ba chiar nici haosul în stare rudimentară. Dar, în mare și aproape concluziv, am impresia că tot ce se află într-un coș de computer ar putea alcătui un dramatic recviem în memoria celor care nu au reușit să iasă din mantaua lui Gogol, iar acum – din mantaua Google și nu mai contează dacă ciclopul cenzurii sau autocenzurii a obosit sau ba să mai citească printre rânduri și despre posibila ieșire, sau mai bine zis evadare din coșul computerului și reîntoarcerea la o posibilă viață a sensurilor ce doar păruse ratată, asta presupunând curajul de-a alătura cioburile din mozaicul haosului elementelor căzute sub Ghilotina Deleteca un lemn fără vârstă îmbibat cu penumbrele displayului, mai că traiului în care domnul dumnezeu prețuiește mai mult merele decât propriile creaturi, copii săi prin toate prinzând a se răspândi – e drept, doar parțial conștientizat – ca un rău, un hău de filosofie cu universul compensator al coșului, cu mecanica analogiilor vecinătăților, însoțirilor accidentale de sensuri accidentate, când autorii (inclusiv ai... coșului computerelor!) cu gândurile parcă ar gândi altfel de gândire ca într-o rațiune străină într-o posibil limbă moartă, cum sunt sumeriana, latina, iar nedumerirea ce obturează cristalul conștiinței o face – paradoxal – pe aceasta mai spațioasă, extinsă de la primul atunci al trecutului trecutelor (sau: trecutul trecuturilor?...) la acel atunci, când va fi viitorul viitorului sau poate că până hăt în hatul ultimului atunci, când nu este exclus coșul computerului să fie deja inserat în coșul pieptului computeristului, iar pretutindeni nu va fi decât ca și cum un viitor deja dispărut, insolvabil, irealizabil, tu pomenindu-te derutat, disperat, precum Ghilgameș din Mesopotamia cea de sare, nisip și plânset, când peste o clipită toate sunt în favoarea neantului și neantizării ca viitor al trecutului, pentru care nu se va găsi de cuviință să se potrivească dubla pereche de ghilimele chiar de însuși marele ctitorul ghilimelist și punător între paranteze teze, antiteze, inclusiv pe adam cu absolutul său drept de prim-născut, nu și drept de prim-murit, pe când dumnezeu continuă a vorbi de unul singur despre prima zi a ruperii din tenebrele pre-genezei, din acea ordonată – de cine? – și uniformă lipsă de lumină, astea toate pentru înțelegere ca niște bulboane de ape sfredelindu-se pe sine, însă, până la urmă, – pentru că nicidecum nu se poate, cel puțin în cazul omului, fără beneficul sau fatalul până la urmă – toate căile duc spre noi înșine, ajung la noi, ne străbat, apoi deja de la noi ducând spre ei înșiși, spre alții, zi de zi, încetul cu încetul, în omeneasca-ne de-stăpânire de viață, când parcă progresiv-regresiv conștiința, simțurile nu mai pot să se petreacă pe sine a se întâmpla în fireasca lor condiție; de a se întâmpla în deplinătate în claritate – în special sentimentele în starea – deja – propriei suprimări, carențe, absențe – neantizări...   6   Te-ai surprins că deja simți și cu umbra sau doar ai senzația că simți și cu ea, umbra, care ar fi, ai – inițial – orgoliul să crezi, – propriul tău discipol, calfă a existenței tale parțiale, pentru că, peste un timp, mai prinzând la minte și filosofie, să pricepi că, de fapt, tu ești apendicele și discipolul umbrei pe care, iat-o, în acest târziu de toamnă, – beată, căzută cu fața la pământ peste fesele în relief ale troienirilor de frunze. (Umbra sau, poate, senzația de umbră, ca ceva pe jumătate învins, pe jumătate învingător...) Asta e, fesele sau bursucii mormanelor de frunze – registrul asociativ e liber, poți alege sau, doar, enunța la întâmplare mesaje cvasicriptografice de aici, din centrul de dezordine al vântului ce enervează măturătorii. Dă-o și tu în romanță: „Ah, timpul neguros s-a-mposocat/ și frunzișul a luat-o razna;/ Iubita mea, aproape te-am uitat/ Și de uitare mă cuprinde cazna”. Fleacuri! Important să-ți păstrez calmul și să-ți urmezi harul de a fi nițel cinic, pentru a trece mai ușor peste... Peste multe e de trecut ușor, pentru ca să nu faci ulcer. (Nu știu de ce noțiunea asta, nițel, amintește de o alta, oțet, cu toate că nu e pic de afinitate între ele...) Dar cinismul presupune și autocinismul pe care, trebuie să o recunoști, îl suporți deja mai puțin la vârsta mușchilor flasci precum hălcile de varză murată, când poți lesne cădea în atenția sarcastică a clanului zurbagiu al platonicienilor, care vor să eradicheze din urbe singurătățile zurbagii ale poeților, pe când pledoariile tale ar merge, totuși, în linie contrată. Tu, în proprie spaimă a deteriorării de imagine, – cel mai persiflat după Stan Pățitul sau Don Quijote, mai să rămâi, ca și secundul erou degradat la rangul de personaj, dacă nu chiar de mâna a doua, nici chiar de primă pagină. Toate aste fiind niște sentimente obosite, ce au migrat pe tărâmurile gândurilor, unde sunt, mai sunt posibile năluciri incitante, fără dimensiuni și contur, precum misterul, în general, starea de uimire și de fascinație ce-l au de protagonist pe vreun înger din lumea a treia (sau – treizecea) în curs de dezvoltare, prin autoanihilare; nici barem din lumea de apoi, ci din a treizecea lume calelactică sau transgalactică, dar, oricum, parțial afro-europeană, unde lenea persistă ca o contra-fervoare patentată. În toate astea, secundat de umbra căreia îi ești discipol, reții că ea, umbra, este oarecum mai bună, când este, precum chiar acum, în aceste momente, deoarece admite că totdeauna e posibilă îndoiala drept etern și luminos-scânteios reînceput al deșertăciunii cosmice și, bineînțeles, a deșteptăciunii umane, care sunt componentele cosmicității. Într-adevăr, domnule Milor de Angelis, în nevremuirea eternității cine ar putea să decreteze ca totul să fie dincoace sau dincolo? De supraîncordarea percepției, în filosofie e totul ca o confuzie în peisaj după privire de om în soare. Fericirea demult nu-ți mai dă plauzibilă senzație anticipativă a vieții eterne, chipuri iubite cândva pierzându-se himeric în ecouri din oglinzi, uneori strâmbe, în pantomima imaginilor difuze, a viselor confuze... Aproape otova cuprinde nezăgăzuitul fluviu al uitării, în calea căruia, chiar în această clipă, nu-i poate sta decât o fișă oarecare, aflată accidental pe undeva, în care Albert Py întreba: „Care dintre voi sau din mine se îndepărtează îndepărtându-se spre moartea mea?” Toți, maestre, toți cei care, cu vârsta, cu vârstele degradăm din elan în elan ranchiunos... Nu sunt suficiente motivele din care ar fi putut să se sinucidă până și un zeu? Zău?... Om și zeu?... Este totuși oarecare diferență între muscă și vultur... În ce privește senzația, precedentă, așa e: zi de zi, puțin câte puțin altcineva îți ia locul în tine însuți; altcineva sau tu, altul, strâmtorându-te pe tine în tine și în lume, cel altcineva nicidecum mai tânăr, ci doar mai izgonit... – pricepi astea ca pe o frică vânătă ce-ți este zâmbetul care îți adumbrește gura ce nu mai găsește plăcere în a cita din Sfântul Ioan Gură de Aur. Toate le-ai putea parafraza cu Adam cel îngropat în Miezul lumii, în piscul Muntelui Facerii, Genezei sau jenei de puținătate lăsată unei vieți de om, dar și aceasta, scurta de coadă, fiind bântuită de o mamă de plictiseală ca o artă frumoasă a resemnării întru zădărnicie.   7   Nefăcutul Adam de cuvinte, ba nu – făcutul doar din cuvinte așteaptă să fie chemat ca să sufle asupra cuvintelor în lumea mare, așa, dimpreună, ele închegând năluciri nerezistente în fapta ispitei să dea în decadența păcatului de a muri neînțeles în mintea profanului uluit de pinii care își puroiază rășina viitorului chihlimbar în suferința fotogenezei bobotindu-se cu boabe cleioase ca o heraldică a îngerilor leproși – asta e, marea aruncă pe țărm ventricule, glezne, iadeșuri, falange din scheletele îngerilor sau icarilor capotați, tați și frați, precum o amintire a mizeriei bucuriei umane, profane, în amestec cu pecinginea igrasiei ce acoperă varul orașelor, ornamentele fatalității verzui-nămoloase coborând sau urcând prin ungherele catedralelor în care imaginația alcătuiește, apoi descifrează priveliști (auzeliști!) de sunete în timpanele enoriașilor, iar în fața cărora se țin demonstrațiile afluxului de turiști contra răului de călătorie, pe alocuri marcate chiar de sensibilitate până la ceva aqua-elegie lăcrimoasă, acesta nefiind cel mai rațional mod de a-și irosi bătrânețea – călătorii, în mare parte, pensionari fiind, – sau poate că astea, aqua-elegiile lacrimilor, nu sunt decât semne că senectutea prinde a avea păsărele, ceea ce face să le vină greu să priceapă că, de la o vreme, nu dorul de ducă, ci dorul de venire e mai important în marea relevare a înțelepciunii atât de trecătoare – ca să folosesc această cvasimetaforă neutră precum Elveția, să zicem, tropii ăștia ce reușesc să surmonteze contradicția idealist-materialistă sau neo-realist-capitalistă, în vremuri când, pe rețelele sociale, se face înrolarea nălucilor pentru armata care, noapte de noapte, să sperie lumea, spre dimineață înhăitate cu surdomuțenia, dar și cu excelenta vedere a luminii, când intuiția divină îți spune că tu ai voie să ai voie de-a întreba de Dumnezeu – lucru rar întâmplat, „permis” în aceste timpuri de business, când atâția confidenți își dau unii altora târcoale și coate. Ai dreptul de-a întreba.
DUPĂ MERSUL PE APE...
 Deocamdată negăsind....

 Având motivele Sale secreteDumnezeu deja chibzuiește cum ar putea inventa dez-inventarea parantezelor și altor semne obsesive în lumea cerească și cea sub-                                         cereascădeocamdată negăsind soluția dez-inventării unor invențiiși văzându-se nevoit a trage concluzia (de etapă) că e mai ușor făcutuldecât desfăcutul.  Timpul, Sisif, pietroiul... Din mersul îndărăt al tăbârcirii pietroiului pe care îl împinge cu spatele cu omoplații supraîncordați în mâini ținând EcleziastulSisif citește despre timpul de aruncat pietrele

și de timpul de adunat pietrele după care urlă: – Dar de ce nu și pentru mine, Doamne?De ce nu și pentru mine?!...  Parte și întreg Iată poezia iată filosofia iată toate testamentele vechi și noiși cele încă nescrise... – toate din părți de vorbire și deplin din monolitul infinit al muțeniei cosmice. Iată părțile iată întregul...  După mersul pe apă Știu, Doamne, am văzut cu ochii mei, cărora nu le venea să creadă ce văd;de miraream scăpat din mâini în mare năvodul cu pește;                                                 darnu se putea să văd cu ochii meiși să nu cred că chiar Tupășeai pe unduirea apei; mergeai, cum aș merge eu pe praful drumului,pe nisipurile Nazaretului.... Dar oricum, Doamne Dumnezeule, să știi că,iată, această barcă a mea stă mereu gata să te poarte, eu fiind umilul vâslaș –   să nu obosești, totuși, Doamne, pentru că atât de întinse sunt apele lumii,apele Tale... De la poarta maternității Toamnă aproape banală, cu fața arămie, rigidă.În curtea maternității, ici-colo vreo îngrămădire de frunze ruginiiaduce a vulpe gravidă. Sus, la etaje, jos la parter, poate chiar la ieșirea din stabiliment se pun nume pruncilor, în vreme ce-s alungate cu precauțiealbine nărăvașe trebăluind prin buchetele de flori târziiaduse de dragoste și omagiu lăhuzelor cu fața oarecât încă vineție.  Aici, în lumea născătoarelor despovărate ar fi domeniul lui Modigliani modelator de expresii ușor dezolateoarecum avangardist-clasicist potriviri de fețe alungite pe verticalăși atât de înduioșător și, parcă, predestinat extenuate.  Vânătoarea Pe durata destinului nu o singură dată mi s-a întâmplat să-mi privesc derutat mâinile goale de parcă iar m-aș fi întors de la ecleziastica vânătoare de vânt... Din epoca vinilului Mărunt-mărunțica gângăvire a vechii plăci de gramofon probată, rotită din curiozitate sau ca o pisare de sticlă de silex această gângăvire pârâitoare ca zahărul între dinții copilărieidulcea lui bucurie trosnitoare încele mai minuscule explozii posibile pe alocuri, prin unele șănțulețe vinilul șâșâie canisipul alunecător în clepsidra cu pereți subțiriîn caz contrar nu s-ar auzi absolut nimic (doariluzia poetului că ar uzi cum crește iarba...) concluzia fiind că mai e bun totuși la cevavinilul plăcii de gramofonși face să acționăm manivela patefonuluigramofonuluisă-i încordăm arcul în volute, în unde de oțelși să declanșăm cele 33,5 de rotații pe minutdintr-o epocă ațipitadar nu, nu – iată! – și amuțită. Epocă în caremuzica vinilului azi gângăvit, trosnitor era clarălimpede, ca ploile calde sub careieșea copilăria mea.                                 Zburdam subblânda alicire a stropilor pentru caretrupșorul meu, pielea mea erau cea mai potrivită tobiță a puilor de îngeria îngerului-toboșar Ghiță.Ploi calde, cumsecade șicare cădeau peste copilăria noastrăpeste adolescența noastră ce începea dejasă învețe a valsa. 1914-1918. Poeți în război Un tânăr dar dintru început mare poet germance muri în război sau poate caresupraviețuise ca printr-un miracol sau un genial poet francezApollinaire ce ieși mutilat din război năucit, trepanat...                              – în vissau în imaginația-mi lucidă siluetele lor mi se arată, cumîn prag de-a înnoptafiecare pe marginea tranșeei armatei salearuncă aiurea conserva veacului trecutsau poate pe a celui abia venitcăruia generalul criminal i-a tăiat capacul de tablă galvanizată cu baionetaasemănătoare celei cu careun dement și mi și deschisese Cutia Pandorei.
O FENOMENOLOGIE „NOUĂ”, LECTURA-AUDIO?
         

Mă tot gândeam să scriu un eseu despre lectură, zicându-mi că, în comparație cu ierbivorele și carnivorele, omul, ce e și una și cealaltă, mai e și verbovor sau logovor (ca s-o dăm nițel în verbo-creație), consumând, „devorând” cuvinte, în special pe durata cetitului, unele   dintre care, odinioară, erau destul de captivante, emoționante, chiar generatoare de lacrimi. Bineînțeles, nu e prea „atractiv” să scrii despre cetit în timpurile în care cuvântul, dacă nu și-a pierdut încă deplin sacralitatea, oricum și-a diminuat-o extrem de mult (...catastrofal, „apocaliptic” aproape); sacralitatea ca forță de influență, comuniune și continuitate ontologică. Apoi, lumea în general, iar cea contemporană în special (de la Nietzsche spre noi jalonare), a trecut, dacă nu cu „mare succes”, cel puțin cu destulă agitație logoreică, trei etape dezarmante: moartea lui Dumnezeu, moartea Autorului, moartea Cititorului. Umoriștii postmoderni se întreabă: pe cine am mai putea să-l dăm gata, cine e pe moarte?... Poate că e la rând chiar neobositul Deconstructor?        Între timp (și între spații), se iscă o nouă fenomenologie socio-culturală, de la legere oculis (a lega literele cu ochii), cum mai numeau cei vechi cititul, lectura trecând deja și la „legarea” textului cu auzul, cu timpanele. Evidențele statistice ale pieței editoriale mondiale constată extinderea sferei de utilizare a audio-lecturii, ce devine tot mai atractivă, încadrându-se oarecum firesc, deja, „nedureros”, în contextul general al lecturii, în general, și ocupând un spațiu tot mai important în epoca digitală.Și nu există motive de a spune că în procesul transformării Homo legens în Homo audiens s-ar înregistra animozități, conflicte, disconfort. Firește, și din motivul că o astfel de lectură „la auz” i-a fost specifică omului, omenirii încă în vremuri străvechi, când Homer nu era atât citi cu ochii, cât „citit”... cu timpanele, auzit.        Acum câteva decenii, se vorbea de accelerarea ritmului cultural al societății, al lumii. Azi, o componentă a acestui spor de rapiditate ar fi și „lectura”-audio, auzitul cărților cu timpanele, nu cititul lor cu ochii, cu vederea. Probabil, modalitatea respectivă e specifică mai mult tinereții dominate, ai putea spune, de pasiunea absorbantă a lecturilor, multe, diverse, poate oarecum grăbite, cam neliniștite în dorința de a-și însuși cât mai multe energii, idei, sentimente necesare propriei firi, deveniri. De jur-împrejur, atâția tineri cu căști audio!        Audio-lectura ar fi una... dublă? Cineva dă glas literaturii scrise, iar tu „citești” ascultând. Gând sugerat de ocupația mea curentă: ascult traducerile rusești ale unora din nuvele lui Dino Buzzati. Nu cred să recitesc și „Deșertul tartarilor”, ar dura peste 7 ore. Dar cine știe, poate pofta lecturii vine... ascultând...         Prin urmare, „recitesc”, ascultând (o lectură agreabilă: Marina Zakeeva; există și alte versiuni, cu alți lectori-interpreți ai aceleiași nuvele), proza despre Marta cea zburătoare, ce se desprinde de culmea unui zgârie-nor, plutind, coborând spre terasele pline de mușterii bogați de la etaje, eleganți, afabili. Probabil, pe când scrisesem „Elegie disco”, cu motoul din Bulgakov despre zborul Margaretei, încă nu citisem acest text de Buzzati (Ragazza che precipita). Dar uite, italianul ar fi putut să se gândească la Margareta rusoaică, o umbră zburătoare a căreia ar fi Marta... O presupunere ce poate avea temei.        Iar când trec la comentariile cititorilor-ascultători despre zborul Martei povestit de actorul-lector, îmi dau seama că într-un atare racursiu tehnico-pragmatic se aprind spiritele referitor la practica de lectură audio. Polemica auditorilor are atingere cu ideile „din exterior”, din sfera social-culturală, în care, să zicem, se mai vehiculează părerea că un atare gen de lectură, audio, ar însemna, nici mai mult, nici mai puțin, primitivizarea culturii lecturii. În urma versiunii propuse de cel ce dă glas operei literare poate apărea pasivitatea audio-cititorului, apoi neîncrederea în posibilitățile omului de a recepta calitativ un mare volum de audio-informație, plus alte observații și nemulțumiri, drept argumente ale adversarilor audio-cărților. Pe de altă parte, întru elucidarea cât de cât obiectivă a fenomenologiei audio-lecturii se întreprind cercetări medicale, psihologice ce constată particularitățile distincte ale unui atare gen de lectură, care, în mod ideal, ar necesita o sporită concentrare a atenției. Iar dacă ne reîntoarcem cu două mii de ani îndărăt, în antichitate, se pare că unul dintre primii care au formulat, implicit, diferența dintre lectura audio și cea tradițională, „clasică”, ar fi fost Seneca,  despre o scrisoare primită de la Luciliu anunțându-și un prieten că îi va spune părerile mai târziu, „când o voi relua. Deocamdată judecata nu mi se poate îndeajuns fixa: parcă nu aș fi citit, ci aș fi ascultat tot ce scrii. Îngăduie-mi să o și cercetez”. Avantajul lecturii directe, cu cartea în față, în comparație cu cea intermediată, audio, a fost înțeleasă nu de ieri, alaltăieri...         Așadar, după audio-lectură eu unul revin ca și cum la lectura „clasică”, obișnuită, citind, ca pe o proză sau o dispută specifică unui atare gen de îndeletnicire, comentariile celor care au audiat Buzzati. Sau au renunțat să o facă. Motive diverse. Iată unele extrase: „Lectura este excelentă, însă, dacă e să pornesc de la preferințele mele, subiectul a fost «devorat» de plăcuta voce a personajelor-declamatoare. Ce mai calambur!...” Iar despre „Greva telefoanelor” (spectacol-lectură, cu mai multe personaje) a autorului italian cineva spune: „Citisem această nuvelă cu mulți ani în urmă în unul din volumele din seria Fata-Morgana. Pe urmă am recitit-o de repetate ori. (Cititor asiduu, mai rar! – l.b.). După lectură, de fiecare dată ecoul plăcerii, să spun așa, durează... Însă de ascultat nu am putut să o ascult... În genere, nu par a fi chipurile și vocile adecvate, cunoscute mie deja. O impresie de bazar... Dacă se întâmpla ca mai întâi să fi ascultat nuvela, niciodată nu aș fi recitit-o...” Intervine oponentul: „E o nuvelă bună, citită excelent, cu toate că eu încerc sentimentul persistent, că actorul-lector a înălțat-o la un nou nivel de receptare prin ilustrarea, regia ei sonoră! Ceea ce e minunat, dat fiind că această animație până la învălmășeală, apelurile telefonice între necunoscuți, stereo-efectele, muzica – toate potențează acțiunea, efectul. Mie unuia mi se pare că forța nuvelei pur și simplu tipărite e cu mult mai mică decât cea a audio-versiunii ei”. Sau o altă părere după audio-lectura romanului „1984” de Oruwell (durata: 9,48 ore): „O, domnii mei, ce voce! Chiar dacă Cionișvili ar citi Îndreptar despre tehnologia așternerii asfaltului, l-aș asculta cu aceeași plăcere”.        O concluzie de etapă ar fi că, în contemporaneitatea noastă, performanțele în domeniul tehnicii comunicării (inclusiv lectura-audio) au activizat un impresionant număr de cititori care caută să se includă în procesul de intercomunicare cu autorii de literatură, cu alți cititori. Lectura parcă ar devine forum public! În această ipostază, cititorul își modifică statutul, situația, oarecum ieșind din anonimat și singurătate, într-o anumită măsură devenind și… critic (literar), având posibilitatea de a-și plasa în subsolul cărții citite/auzite pe internet impresiile, doleanțele, dezacordurile, unele dintre care par și ele demne de atenție. Iată remarci referitoare la „Utopia omului obosit” de Borges: „Probabil, acest portal de lecturi-audio trebuie să aibă anumite filtre, pentru ca o astfel de lectură aiurită, sau a unui om nu prea sănătos, sau, posibil, a unuia deplin sănătos, însă aghesmuit (de, suntem în spații rusești, nu?! – l.b.), să nu nimerească în eter... Poate că doar în loc de cântece de leagăn... Dar mă tem că ar putea duce la coșmaruri”; „După 5 minute, am pierdut firul narațiunii, cu greu reușind să-mi dau seama despre ce era vorba. Iar lectorul nu se știe de ce, după propriul plac, ba încetinește, ba accelerează ritmul, probabil considerând că aceasta ține de «jocul actoricesc». Explicați-i stimabilului lector că modificarea de ritm trebuie să depindă de conținut, dar nu să intervină când și cum, la întâmplare. Cu toate că vocea pare a fi una potrivită”; „Un om obosit citește cu voce tare despre un om obosit...”  Implicit, și dorința de a depăși starea de extenuare a orientat omul spre audio-lectură.         Permanenta augmentare a volumului de informație, presiunea ei asupra omului creează și criza de timp în procesul asimilării acesteia. Prin urmare, prețul timpului crește. Astfel că o anume „economisire” sau folosire cât mai rațională a fărâmei de eternitate ce-i este dată omului, vremea maturității și activității sale, poate fi aplicată rațional, eficient și în cazul lecturii-audio. Iar această tendință în permanentă extindere chiar a pus bazele așa- numitei „auditory literature” (M. Rubery), literatura auditivă. În anul 2014, editura „Audible” (subdiviziune „Amazon”) și unul din cei mai importanți editori și difuzori de carte din SUA au publicat drama lui Jeffery Deaver The Starling Project (Proiectul Graurul), care se deosebește de celelalte scrieri ale acestui popular autor de narațiuni polițist-detectiviste prin faptul că nu a fost publicată în variantă clasică, pe hârtie. Au apărut instrucțiuni pentru redactorii de cărți-vorbite, în care se întrevăd particularitățile formării și consolidării genului de literatură audio. Ar fi una din primele dovezi că audio-lectura devine unul din componentele esențiale ale culturii cărții, istoriei și prezentului ei.        Bineînțeles, audio-lectura, ca și lectura obișnuită, are specificul ei, chiar variante, am putea spune. Precum în timpul lecturii unei cărți cititorii-actori au diverse ritmuri de mișcare în subiect, astfel și audio-cititorii sunt diferiți, – unii înțeleg mai ușor, au nevoie de un ritm mai susținut (dar să vezi, audio-lectura îți permite să faci viteza desfășurării narațiunii mai alertă, mai lentă). Au ritmul lor de sonorizare și lectorii, astfel același text al „Epopeii lui Ghilgameș” e propus ca audio-lectură de doi actori, primul, Piotr Dubinskiy, cu voce ușor răgușit-arhaizantă, sugerând monumentalitatea... audibilă, încheind cititul în 109 minute, iar al doilea, Aleksandr Zagorskiy, cu mai puține efecte „coloristice” în glasul juvenil-alert, ajungând la „finiș” în 87 de minute. Sunt de respectat ambele lecturi, alege-o pe cea care îți place...          Apoi, odată ce a pășit pe terenul criticii literare, audio-cititorul își dezvoltă destul de interesant gândurile: „Cred că e greu să fii Borges, atât de larg deschis lumii asurzitoare, încât  ai vrea să te afli într-un loc care, din păcate, nu se mai găsește pe pământ, unde nu există «babilonie de limbi», provocată de multitudinea tribală, dar și de războaie, unde «nu te frământă nici ceea ce a fost, nici ceea ce va veni», unde «faptele nu-l mai interesează pe nimeni», unde nu există «nici cronologie, nici istorie nici statistică» și încă atâtea altele, atât de diferite de acest prezent obositor, vlăguitor...” (Evident, audio-cititorul a avut la îndemână și varianta tipărită a textului, din care citează întocmai.) Pomenindu-se în ipostaza de critic-web, anumiți audio-lectori sunt destul de tranșanți chiar cu marele Borges, referindu-se la volumul de nuvele „Aleph” unul dintre ei ajungând la concluzia că: „filosofia este clară, stilul – obositor, evidentă e patina arhaicității, subiectele sunt plicticoase, ceva îmi aminti de Howard, însă acela reușea să creeze atmosferă și să te implice în oarece intrigă, pe când aici – de niciunde în nicăieri”...         Cuiva nu-i place nici nuvela „Teologii”, despre care crede că „poate fi omisă. Un flecușteț oarecare”. Însă vine replica: „«Un flecușteț oarecare» e pentru cel care nu cunoaște istoria creștinismului și textele biblice. Însă povestirea este extraordinară, cu o bună pondere ideatică”. Iar prin polemică sigur că unele lucruri se limpezesc, capătă importanțăÎn ce privește statistica, amintită în discuții de cineva care se recomanda drept „om mediu”, ea apare în postările mai multor audio-cărți. Afli că, pentru a asculta integral „Divina comedie”, îți vor fi necesare 23 de ore și... 16 minute. Iar „Scrisori către Luciliu” ale lui Seneca cer 19 ore și 40 de minte, cu tot cu studiul introductiv, acesta fiind destul de amplu. Sonorizat, „Război și pace” al lui Lev Tolstoi durează 76 de ore și 20 de minute! Trei zile și trei nopți de audio-lectură non-stop... (Cum să nu-i fii recunoscător actorului-lector care îi dă glas?!) Nuveletă lui Borges „Utopia omului obosit” se derulează în 12,5 minute... Borges, despre care sus-citatul cititor-„exeget literar”, mai spune: „E un autor greu de înțeles, să zicem chiar pentru mine, pentru că lumea mea personală, lumea omului mediu în ale lui, e mult mai îngustă și nu buimăcește, nu extenuează precum lumea unui om cu o minte mult mai deschisă, cuprinzătoare... care a obosit...”; „Nu se îmbină, nu există simbioza textului cu a citirii lui, lipsește sinergia. Ciudat”. În derularea comentariilor parcă te-ai pomeni la un colocviu dedicat creației unui autor sau altuia.        Printre comentarii, schimburi de opinii, apar și confesiuni autoreferențiale, pe muche de a deveni ele însele... literatură. Pentru că așa e: stimulați de noua virtu-realitate, anumiți cititori încearcă (unii chiar cu succes) să treacă la rolul de autor, scriindu-și propriile texte, pe care le propun unui mare număr de adresanți virtuali, care chiar i-ar putea asigura un anumit grad de popularitate. Astfel că, dacă e să ne amintim de ideea „morții autorului”, lansată de Roland Barthes, pe când încă nu exista internetul, am putea susține, nu fără o anumită doză de adevăr, că internetul... renaște sau naște autorul, iar în internetul rusesc, să zicem, apăru noțiunea sete-ratura, ceea ce ar fi tocmai cyber-ratura la noi. Bineînțeles, cu ofurile și îndoielile de rigoare, că, chipurile, textele publicate în internet ar fi cu mai multe scăzăminte, decât cele editate pe hârtie. De aici și ideea că cyber-(lite)ratura ar atesta scăderea nivelului profesionismului. Sau, profesionismul e în imediata vecinătate a amatorismului, inclusiv în cazul când critica literară trebuie să-și împartă teritoriul și influența de-a valma cu opiniile cititorilor, nu de puține ori acestea din urmă predominând.Cum s-ar spune, în internet scriitura e una totală, intercomunicarea fiind și ea modificată, pornind de la realitatea că, la rândul lor, scriitorul și criticul ajung și dânșii în rolul de cititori (-audio) ai textelor altora, concomitent, grație posibilităților oferite de internet, cititorul și scriitorul se pot manifesta în rol de critic. Unde mai punem că operele/textele de valoare provoacă reacții care apar, practic, în timp real, ceea ce creează efectul comunicării pe viu. Forumurile web se transformă în conferințele prin corespondență ale cititorilor. Și astfel de manifestări au un anume rol în popularizarea operelor literare.        De unde și unele raze de optimism, ce luminează ideea că lucrurile nu sunt chiar atât de triste, cum cred unii, inclusiv în ce privește cyber-(liter)atura. A trecut perioada de incertitudini și neliniști pe care le-a adus odată cu el internetul, încât literatura contemporană a supraviețuit, deconstrucția (moartea) personalității autorului fiind stopată. Pentru că, de fapt, internetul nu depersonalizează, ci pur și simplu face ca selecția să fie mai severă tocmai din cauza că numărul participanților la procesul literar a crescut considerabil. Astfel că s-a atenuat, iar unii chiar susțin că deja a dispărut noțiunea de cyber-atură. Iar cei mai optimiști sunt de părerea că internetul se înscrie armonios în procesul literar, devenind parte componentă a acestuia. Ba chiar crește numărul autorilor care preferă plasarea în spațiu virtual a operelor editate, inițial, pe hârtie.        Pe de altă parte, scriitorii (puri…) internauți caută posibilitatea să-și publice pe hârtie textele, ceea ce, la prima etapă, a cyber-aturii, nu se întâmpla. Astfel, internetul este treapta/ trambulina spre cărțile de hârtie. Multe din acestea deja au și apărut, ba chiar au fost și premiate.        De când lumea, cartea în formatul ei clasic trăiește în bibliotecă. Iar internetul e și el un mediu de existență a cărții, a literaturii. Sigur, un altfel de mediu. Adică, încă unul. Și nu cred că e în plus. Nu trebuie să deplângem destinul cărții de hârtie că, chipurile, ea va dispărea, parțial sau total, ci să-i oferim șansa să cunoască o viață deplină și în acest, alt mediu: virtual, cibernetic. Unde cartea valoroasă pe hârtie poate să devină o audio-carte, ce înlesnește lectura, dar mai ales recitirile marilor opere. Și cine poate exclude faptul că internetul, ca formă de editare și lectură a cărții, nu se va… clasiciza, nu se va… academiza și el, devenind, pe bune, parte componentă a preocupărilor (artistice) serioase, valabile, valoroase ale lumii? Că doar fotografia nu a anihilat pictura, filmul – teatrul, televiziunea – pe toate cele amintite la un loc, precum se prorocea/cobea destul de naiv și neinspirat. Totul intră în procesele generale de diversificare și îmbogățire a entropiei globale, dar și a modalităților operaționale de accesare (!), receptare și aplicare (inclusiv creativă) a ceea ce te interesează pe tine personal din imensitatea entropiei, inclusiv cu diversitatea creării, prezenței, propunerii și propagării cărții „clasice”, virtuale, audio.
EU, POEZIA, CULTURA ȘI LIMBA RUSĂ...
Leo BUTNARUO POSIBILĂ CONTIGUITATE ROMÂNO-SLAVONĂ ȘI REZULTATELE EI?   ...efortul constant de a înzestra cultura română cu o fereastră către poezia de limbă rusă, tălmăcită cu empatie şi pricepere.                                      Ovidiu Pecican

Cineva ar crede – greu de spus cu cât temei – că unul alde mine, care a trăit circa un sfert de veac (conștient) în preajma rușilor, uneori (rar totuși) chiar printre ei, nu a putut să nu fie cât de cât contaminat de așa-numitul suflet slav, presupus ca bântuit de abisalele contradicții ale unui dualism predestinat, ca și cum răstignit între păgânism și creștinism, păcat și credință,  posesiune și dragoste, ce nu poate duce decât la autodistrugere (dostoievskiană) etc. Nu știu, nu m-am gândit în mod special, dacă te pot influența înclinația, zisă a sufletului rusesc, spre grandoare utopică, existențialistă spre predispoziție tătaro-siberiano-boreală (poate că a imenselor stepe, totuși), spre misticism, discursul înflăcărat-profetic având de combustie și o impresionabilă doză de aqua ardente. Bineînțeles, atare presupuneri sau cvasiincertitudini, mai mult literar-șablonarde, nu te pot face prototip dostoievskian, dar, consider, contiguitatea, directă sau implicită cu ele, reușesc oarecum a te... deprovincializa, parcă angrenându-te mai simțitor în einsteiniana problemă ce te ajută să realizezi relativ conștient că „există întotdeauna un timp în plus, timpul însuși al spațiului” (Barthes). Greu de depistat posibilul transfer (și... cantitatea sau, altfel spus, importanța acestuia) în sufletul tău de român a ipoteticelor trăsături, presupuse drept constitutive ale „spiritului (sufletului) rus”. Poate că respectiva atingere de spirite (suflete), unul latin, celălalt slavon, se soldează cu anumite rezultate, însă ele ar ține mai curând de particularități, de caracter, de personalizare și sunt bine „asimilate”, „tăinuite” de acestea. În aceeași linie, s-ar putea divaga și despre contaminarea româno-franceză, româno-germană, româno-americană.    În cazul meu, lucrurile (și faptele) nu se rezumă la contiguitate, ci mi-ar solicita, parcă,  și o autodefinire în contextul relațiilor cu literatura rusă, în contextul, ar fi de precizat, reciprocităților și bunei înțelegeri de o jumătate de secol și ceva, de când o traduc în românește, o cercetez, sub aspect istoric (în special cel al avangardei), scriu despre ea studii, eseuri, acord interviuri despre corelațiile literare româno-ruse etc. Astăzi, conștientizez că, pentru mine, în timp, actul traducerii nu a fost doar propriu-zis al traducerii, ci unul stratificat, în devălmășie cu bucuria și aviditatea lecturii, a studiului poeziei și strădania, oboseala plăcută a creației. Apoi, cercetări de variante, enciclopedii, dicționare, comparații cu alte traduceri, nu doar în română, surpriza de a putea găsi formulări personalizate, ale autorului din care traduc și ale mele, ca traducător, dar și... coautor, în românește. Traducerea literară e o permanentă școală a scrisului elevat, a stilului ales, bine ajustat. O școală a înaintării întru perfecționare. E un mod temeinic de reciclare continuă întru avansare în studiul și subtilitățile limbilor din care traduci. Traducerea înseamnă deprovincializare, tendință de a te afla într-un spațiu mai vast, al universalului. Apoi contextul și raportul, la singular sau plural, ar fi ceva mai larg(i): nu doar cu literatura, ci și cu civilizația, cultura rusă, în sens mai cuprinzător – cu slavitatea. (Am tradus relativ mult și din ucraineni, apoi din sârbi, bulgari, beloruși, cehi, polonezi...) În baza celor invocate aici, cred că aș fi un profesor de slavonism. Dar mereu în opoziție cu politica rusofililor, țarismului, ruso-sovietică, actual rusească. Este uimitor ce mult a făcut civilizația, cultura, literatura rusă pentru lume și cât rău a făcut și-i face lumii politica rusă dintotdeauna. În timp, s-au diversificat, consolidat și aplicat practic relațiile mele cu limba rusă propriu-zisă, cu diversitatea, bogăția și dezvoltarea perpetuă, în special impulsionată de așa-numita slovotvorchestvo = verbocreație; creare de cuvinte– a avangardiștilor (Hlebnikov, Krucionîh etc.). Dar nu într-atât, ca să le pot răspunde „pozitiv” unor colegi de la București sau Cluj, care mă roagă să le traduc unele poeme, ba chiar cărți... în rusește. Nu, nu traduc în rusește literatură română. Mi-ar fi o adevărată caznă care, chiar dacă m-ar duce, să zicem, la unele rezultate acceptabile sau, poate, chiar bune, mi-ar lua înzecit mai mult timp, decât mi-l solicită traducerea din rusă în română, lucru pe care îl fac nu doar cu plăcere, ci, cred, cu inspirație, deci și vocație (iertată îmi fie lipsa de modestie). Pentru revistele ruse pot scrie, și o fac, doar mici eseuri; le pot acorda interviuri, când sunt solicitat. E drept (pentru ca potolirea eventualei curiozități să fie deplină), mi s-a întâmplat și mi se întâmplă, din vreme în vreme, să scriu (să îmi apară!) unele poeme direct în rusește. Laconice, „mofturoase, fastuoase”, în manifestarea lor principial-avangardistă, de o unică și irepetabilă dezinvoltură în libertatea și unicitatea limbajului lor. Aceste poeme nu țin de experiment, de orice ordin, inclusiv de cel avangardist, ci sunt dovada absolutei inevitabilități, reieșind din condiția și structura lor unice, grație cărora nu ar fi putut fi create decât numai și numai în limba rusă. Prin urmare, publicarea e posibilă (chiar indicată!) doar în Rusia, motivul fiind, pe cât de simplu, pe atât de neordinar: interiorul, esența lor ideatică, metaforică, dar și... exteriorul lor, stilistica, nu admit „variante”, traduceri în alte limbi. În niciuna, adică nici în română. La plăsmuirea lor au contribuit, în devălmășie de creație și inspirație, toate componentele de bază și formale ale limbii ruse: sintaxa, gramatica, ortografia, ortoepia. Mai bine zis, ar fi vorba de sintaxă poetică, în totalitatea expresivă a procedeelor stilistice specifice limbii lui Hlebnikov și Mandelștam, Maiakovski și Pasternak. Chiar dacă versurile au sensuri explicite, ele nu pot fi redate decât prin și înțelese în limba rusă. Astfel că mă opresc a menționat iar absoluta iminență/ inevitabilitate a scurtisimelor mele poeme scrise în rusește, nepresupunând, din păcate, nici chiar aproximări, prin tentative de traducere, în... chineză, engleză, franceză și bineînțeles – română.  
VINO SĂ STĂM SUB POM, SAU - FORMULA DE POLITEȚE
 Chestionar     „Steaua”Vino să ședem sub pom / Formula de politețe Leo BUTNARU              – „Vino să  ședem sub pom/ De-asupra încă-i veac ceresc” spun versurile unui poem al lui Lucian Blaga. Umanitatea a crescut la umbra unor arbori cu puternice și ramificate semnificații, de la Arborele Lumii la Arborele Sefirotic, de la Pomul cunoașterii binelui și răului la Yggdrasil, de la arborii fantastici ai lui Hieronymus Bosch la bradul stilizat din reprezentările artei tradiționale românești la sărbătoarea japoneză a florii de cireș, de la plopii fără soț și teiul lui Eminescu la cireșii din amintirile lui Creangă sau la gorunul lui Blaga. Ne puteți vorbi despre un arbore care... v-a fost aproape, fie în scrierile dumneavoastră, fie în cotidian, în fața ferestrei, pe strada pe care ați copilărit, în parcul în care obișnuiați să vă plimbați, ș.a.m.d.?

– Într-o zonă atât de pitorească, bineînțeles și grație fastuoasei, luxuriantei răspândiri de arbori, cum e cea dintre Prut și Nistru, estul românesc, în satul nostru, Negureni de pe râul Răut, îmi erau dragi multe neamuri de pomi, ce ne populau aria, grădina, livada, haturile – meri, peri, vișini, cireși, zarzări, prăsazi (peri), șorcovi (duzi)...  Unul dintre ei mi-a inspirat un poem, pe care l-am pus și pe coperta unei cărți de junețe, Formula de politețe (1985): Prietene, piersice amice, –/ așa-ți ziceam, copacule frumos,/ primăvara înflorit în roz/ ba chiar aproape-n purpur înflorit.// Și iată-te-ntomnat,/ pe ramuri cu bogății/ și frunze scumpe, cărora le spun/ unii aurii, aurării./ Dar chiar și-acuma tot amic îți zic,/ nici gândind că ai putea/ să-mi răspunzi, de ți-aș vorbi umil:/ Domnule copac, măria ta,/ piersice alteță...// Prietene, amicul meu de viață, –/ acesta-i semnul meu de politețe. Scris, probabil, într-o dimineață de vară, când la geamul odăii (iatacul copilăriei și tinereții) mă saluta prunul cu goldanele chihlimbarii, mari, precum o posibilă rouă căzută din lună... De jur-împrejur, arhitectura copacilor, de la haotic la clasicismul (vegetal), de la curățatul, îngrijirea coroanelor la impresionistul baroc vegetal. Toate, parcă esențializate, rezumate în pomul vieții dus la prohodire de om spre cimitirul Negurenilor, unde atâți alți copaci au devenit cruci, un fel de semne plus (+) care, de fapt, sunt categoricul minus (–)... Asta e! – ca un peisaj cu un singur pom, zis al vieții, pe drumul fără întoarcere, spre Negurenii de pe lumea cealaltă... Prin amintiri, acel pom al vieții, văzut cu ochi de copil și priceput ca sens abia-abia, atunci, demult, posibil să fi avut drept ramuri de sens, de înțeles chiar aceste cuvinte, aceste propoziții, ce vor ieși, mai târziu, la întâmplare, dintre file de revistă, de carte ca niște nervi sfâșiați sau, Doamne ferește! Ca niște vene tăiate...Peisaj cu un pom stingher, pomul vieții... Peisaj imaginându-se pe sine, văzându-se altfel decât îl vedem noi cei care, la rândul nostru, imaginându-ne pre noi, ne vedem altfel decât suntem în realitate, ba mai mult – în conștiința-ne sau subconștient și în transluciditate.Nu mai știi dacă atare geometrii ca peisaje, arhitectură a copacilor au legități, constituții, regulamente, canoane sau sunt apologia metamorfozelor, ca tot ce e cosmos, a instabilității ca unică formă de creație, procreație – ceremonie uneori zurlie ca ozorul de canava „pe dincolo”, pe dos.     Pomul vieții, omul... Acesta, de la mersul copăcel până la momentul când i se pare că din pământ tulpina vreunui fraged pom se ridică spre pieptul său precum mânuța întinsă a copilului. Parcă ar cere ceva. Fructul vieții. De unde se ajunge la pomul vieții din ritualul de petrecere a pământeanului spre grădinile raiului, posibil. În vreun târziu de toamnă,  când prin arbori, în clipa despărțirii pentru totdeauna, ca totdeauna, va zice frunza-iubit către frunza-iubită: Vezi, colo, jos, umbra mea așternută peste o saltea de frunze? Hai, nu-ți fie frică, dă-ți drumul, adio, sari pe doliul ei puhav...Pentru că vine și toamna pomului vieții.Și totul se întâmplă în chip obișnuit: pomul vieții pur și simplu își scutură frunzele, tot mai multe cu fiece zi ce trece, încât prin frunzișul rărit se vede tot mai clar apusul vieții… Iar poeții spun că cea mai scurtă toamnă e cea cât ține desfrunzirea Pomului Vieții… Și ritualul de înmormântare cu toate ale lui, bocete și psalmi, și Dumnezeu să-l primească în dreapta lui și să-l odihnească... – toate, ca sentimente de rezonanță pe care le poate reproduce aproape sesizabil noianul de evenimente ce se întâmplă într-un arbore, deci și în pomul vieții, cu păsările, puii acestora, șarpele ce alunecă spre cuiburi, florile, libelulele omizile, furnicile, greierul de sub scoarța desprinsă de tulpină, roua ce apare și dispare (atât de puțină pe frunzuță cât un plâns de vrăbiuță...) și, bineînțeles, cu fructele sale, când măslinului, să zicem, i se scot ochii negri, încât în blânda toamnă mediteraneeană el ajunge a fi Homerul arborilor copleșiți de antichitatea botanică, biologică floro-fantomatică a noianului de evenimente, pe care sentimentul de rezonanță le amplifică până le face sesizabile falnicul copac îndurerat de vreo privighetoare!...Azi, într-un alt anotimp (...al anului lumii) și sezon al sufletului meu, din nou – îngândurat, la geam, cu firea încordată, atentă, spionezinvocații adresate, tacit, muzei memorialisticii, după înfundatele sunete lipăite în răzmuiatul cernoziom al grădinii presupunând ce fruct a căzut – cel mai distinct e al gutuii verzui-aurii, încă necoapte până la capăt, altul – al mărului de toamnă. Foșnește frunzișul rărit la căderea prăsadei rămase nevăzută undeva în vârful pomului mult timp după vremea ei. O nucă scăpată din clonțul corbului ce trece în zbor... Căderea fructelor în țărâna răzmuiată duce cu gândul la o gospodină săteancă,  ce ar tipări/lipăi cu palmele boțuri de lut pentru unsul casei. Acolo, în depărtările memoriei, gospodina ar putea fi chiar mama. Într-o zi mai osebită – până la amiază e toamnă, după amiază – iarnă. Din cer se iau la întrecere stropul de ploaie și fulgul de nea. Până la amiază ajunge stropul, după amiază – fulgul. Astfel că în vreuna din zilele pre-iernii mama îmi spunea să coborâm rândul al doilea de geamuri din podul casei. Eu urc, dau câte o înrămare cu sticlă, mama o ia și o pune jos în tindă. După ce le coborâm pe toate, mama spală geamurile (spălatul geamurilor – ce muncă nobilă, împărătească!), iar tata le va fixa la locul lor. Al doilea rând de ferestre, cum se zice la Negureni, va stăvili frigul....Iar în vale, spre ghiolul din marginea ariei, parcă aceleași sălcii de foarte, foarte demult!, când o componentă a jocurilor copilăriei ne era și legănarea (până la amețeli!) pe ramii mlădioși – catapulte, nu alta! – ale acelor sălciilor sau cei ai pâlcurilor foarte dese de arțari tineri care, tocmai din cauza aglomerării vegetale luxuriante, creșteau sub formă de arbuști înalți, viguroși și flexibili. Cocoțați care și unde în sălciile fastuoase din ghiol, copiii mahalalei ne întreceam pe rupte cu urlete de: „Vag-vaga-dig-vag! Vag-vaga-dig-vag! Vag-vaga-dig-vag!” – era modul, cadența și sunetul de înaintare ale trenurilor, locomotivelor copilăriei noastre! – „Vag-vaga-dig-vag! Vag-vaga-dig-vag! Vag-vaga-dig-vag!”...Mda, despre/din multe întâmplări, fenomene și imagini nu ne-a rămas decât un vag, incert sentiment. (Dintr-un prelung „Vag-vaga-dig-vag! Vag-vaga-dig-vag! Vag-vaga-dig-vag!” – doar un scurtissimvag... Foarte vag, stăvilit de digul uitării...) Pe-alocuri, precum o fină ceață de retro-utopie... Pentru că minunea copilăriei are excepționalul har de a ne (re)duce pe acolo, pe unde nu mai suntem... Inclusiv, în vale, spre ghiolul Negurenilor, unde credeam că printre ocrotitorii copilăriei mele sunt și plopii falnici! Serile, siluetele a doi arbori măreți (plopi cu... soț), prelungite din hatul ariei peste ghiol, peste tău, spre și peste panta Delușorului (când apa seca, îl treceam, mergând la școală), mi se păreau umbrele picioarelor Bunului, Preaînaltului Dumnezeu. Al oamenilor și arborilor...

Generat în 0.767 secunde.