Şi Prutul plînge la moartea Lui…

El nu a murit, ci trăieşte în sufletul meu, şi a fiecăruia din voi…a celor  care îi cinstesc şi-i iubesc poezia. “A plecat”   “Mîntuitorul slovei noastre”, slovei durute de peste Prut . A plecat  Cel ale cărui poezii mi-au ghidat copilăria, adolescenţa şi vor continua să-mi lumineze existenţa.  Cine dacă nu Grigore Vieru a “cîntat-o” cel mai frumos pe mama:

“Dintre toate religiile cea mai frumoasă este mama”,

doar Grigore Vieru a transpus viaţa , iubirea, patria în veşmîntul versului.

“Dacă n-ar fi iubire m-aş teme de viaţă”…

“Din Basarabia vă scriu,       
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut…”

E prea durută această pierdere, o pierdere a spiritului nostru românesc…A plecat dintre noi fara a-şi vedea visul realizat, unirea României cu Moldova. “Şi dacă visul unora a fost să ajungă în cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul”. Şi Prutul plînge la moartea lui…şi noi plîngem îndureraţi în lacrimi de foc. Acum…sîntem mai săraci, mai muţi şi mai orbi, căci Grigore Vieru a fost vocea neamului nostru, “întruchiparea Basarabiei în făptura omenească”.