Traieste-n mine un filozof pe care il scol in fiecare dimineata cu un mar rosu. Cu cat mai mare e explozia de suc la prima muscatura cu atat mai bine imi mustesc gandurile sub brushing. Developez o reactie ca in experimentul cu cainele tov. Pavlov. Este marul - sunt ganduri. Nu-i marul - ma apuc de lucru.
Am observat o tendinta printre cavalerii pe care i-am avut. Se indragosteau la prima vedere de o haina ce-o purtam pe mine in momentul impactului.
Deci, atentie, nu de ochii mei (ah, stravezii ca chihlimbarul pretios de Kaliningrad), nu de parul meu (matasos si parfumat ca viorelele proaspete), nu de nasul meu …of, haideti sa nu-l mai pomenim si pe asta acum, ci de…maieul meu alb cu Mickey Mouse pe tite (cate o ureche neagra pe fiecare), de ciubotele mele in piele neagra cu tartamuri ca la tigani calarind cai salbatici, de mantoul meu verde cu guler pufos.
Dupa constatari de genul acesta am ajuns intr-un moment in care trebuia sa ma fi inecat cu vreo coaja de mar, nu? Nu. Pentru ca in week-end am invatat ceva util in vestiarul de la SPA, de la o madama in sutien ciresiu citind o prelegere expres la vreo trei soacre ce-si potriveau pantalonii.
“Fetelor, nu uitati regula celor trei P : Pensez “Positif” en Permanence!” Am ramas atat de fascinata de claritatea ideii, ca ma mir cum de nu mi-a cazut stergarul de pe sele in momentul cela de profund adevar psihologic.
Deci, PPP-ul din situatia de mai sus l-am construit in trei secunde. Primo: baietii au fost sinceri cu mine cand suspinau exaltati: “Vai, ciubotelele tale m-au scos literalmente din minti ! Nu puteam sa-mi rup ochii de la picioarele tale!” Secundo: se pare ca am gusturi vestimentare rafinate de am putut sa captez atentia unor baieti de treaba (constatare ulterioara).
Sa pozititivam mai departe. Reactia logica la constatarea de mai sus ar fi un monolog isteric legal cu un continut de genul: partenerii mei au fost niste bovine pur sang, carora le pasa doar de ambalajul meu potrivit frumos. Si, Dumnezeule, nu pot sa fac asta! Pentru ca, daca stau sa-mi amintesc bine, pe cand prietenele mele gemeau prin colturi de iubiri “adevarate” ca in carti, adica trecute prin poezii (dar si infidelitati), serenade (dar si scandaluri) si declaratii scrise cu creta sub ferestre: I love you, babe! (dar si F. din ap. 89 e o curva!), eu pluteam inainte gratioasa ca o lebada (in ciubote si palton cu guler), fara adrenalina, zigzaguri si cotituri aiurea ca la Formula 1. Da, posibil ca n-am fost zgaltaita de o dragoste mega nebuna ca in filme, dar am avut parte de o atentie sincera si sistematica, distractii, comfort psihologic, atmosfera romantica discreta, momente inconstiente de tandrete, respect, discutii care provoaca emotii frumoase ce nu se uita etc.
Si, da, cred ca a venit timpul sa constat ca partenerii mei au avut si mult umor.