“Daca ma iubesti, trebuie sa ai incredere in mine, iubito.”

Cate dintre noi nu au fost dezarmate duios de fraza asta?

Cind ai incredere in barbat, inghiti orice.

El vine acasa cu maioul intors pe dos, a doua oara in saptamana asta? Pai asa l-a imbracat azi dimineaza in graba. E stresat omul cu lucrul si n-are cand se fatii in fata oglinzii ca tine. Lucreaza sambetele si uneori duminicile? Zi merci, draga, ca are omul de lucru si roaga-te ca sa nu vina criza cu somajul peste voi. Nu raspunde toata ziua la apelurile telefonice? Pai taman dimineata i s-a descarcat celularul, iar dupa masa a avut o sedinta neplanificata.

Iar nu raspunde la telefonul portabil? Ah da, era sa uite, a pierdul incarcatorul si nu are timp sa-si cumpere altul. A promis ca sambata vine mai devreme de la serviciu ca sa mergeti la teatru ? Mai, sa vezi maaaare minune! s-a intalnit pe drum cu Parolescu, colegul lui de facultate si au tors amintiri o bucata de noapte intr-un bar. De ce nu te-a sunat ca sa-ti spuna, caci ai stat si ti-ai facut griji ca o proasta in gara? Ba sa aiba pardon, dar nu a vrut sa para in fata lui Parolescu un bou sub papucul neveste-sii care da raport la fiecare ora. Nu ti-a mai pipait zonele erogene de cateva luni? Numai la prostii iti sta mintea, femeie, vezi daca nu ai destule griji pe cap? O femeie cumsecade asteapta linistita pana ce trece criza si abia dupa asta indrazneste sa viseze la puisori de extaz.

Si nevasta asteapta. Pana in ziua in care pricepe. Trecutul, cu toate ciudateniile barbatului sau, capata dintr-odata alt sens. Cand pune nuantele bot la bot, ca pe un puzzle, pricepe in sfarsit proasta, ca criza, care-i chinuie nemilos barbatul de cateva luni incoace, poarta un nume de muiere.

Si sa vedeti ce se intampla. Ai zice un spectacol al absurdului, al paradoxului. Cand se trezeste gelozia intr-o femeie, deopotriva cu simtul proprietatii, relatia intra intr-o faza de circ. Incepe recucerirea barbatului cu tot pachetul. Fuge repejor la coafor, pe drum trece pe la biserica sa aprinda o luminare de blestem pe capul amantei (afurisita naibii, cum a indraznit sa-i pipaie comoara de barbat), se inscrie la sala de sport (pentru a fi mai plastica in pozitiile noi din kama sutra), isi schimba garderoba, aprinde sfesnice prin casa etc.

Frica ca o alta femeie ar pune labuta pe exemplarul ei de mascul nestemat o scoate din balamali si o face sa judece inaltator de ridicol. Nici nu-i trece prin cap ca barbatu-sau ar avea vreo vina in derapajul extraconjugal, nu. Amanta poarta toate pacatele.

De ce femeile iarta chiar si fara ca barbatii sa le ceara iertare?

Probabil ca sa nu-si puna sotii in situatii delicate. Pentru ca chiar si gloaba bunicii intelege (asta tot bunica spunea) ca pentru un barbat a cere iertare de la o femeie inseamna a se umili. Bietii de ei trebuiesc o-cro-titi. Ca Papucul Doamnei sau ursii Panda. Iar amantele li-chi-da-te.

Alt raspuns nu am.

Postarea asta am ascris-o ca o forma de raspuns pentru Micu :)