Trei stiluri, trei puteri. Sarmul lui Jackie Kennedy, forta interioara a lui Hillary Clinton, inteligenta sclipitoare a lui Michelle Obama: America nu va uita femeile care au marcat-o.
Interviu cu Letitia Baldrige, ex-asistenta de ambasadori si “chief of staff” a lui Jackie Kennedy.*
Paris Match: America e in criza. Ati cunoscut citeva presedintii, cum o vedeti pe cea curenta?
Letitia Baldrige: Tara aceasta a innebunit. In criza actuala toata lumea isi iese din minti. Avem nevoie de lideri adevarati ca sa ne spuna exact ce trebuie de facut. Devine din ce in ce mai greu de pastrat niste directive clare, o idee globala a situatiei si, mai ales, de gasit solutii pentru recesiunea care ne loveste pe toti. Numaratoare inversa a inceput. A venit timpul ca cei ce nu mai au nimic de spus, sa taca.
P.M. Aveti impresia ca tara si-a pierdut din fervoare, din pasiune?
L.B. Nu. Statele Unite redescopera adevarata politica, caritatea si darea de sine. Sunt atatia tineri voluntari cu o mentalitate formidabila. Spontaneitatea lor ma incanta. Sunt mandra sa vad ca tineretul nostru isi ridica capul. Mindra sa vad ca exista inca “good kids”. In ciuda recensiunii. Sau poate ca “datorita” ei.
P.M. In calitate de fosta “chief of staff” a lui Jackie Kennedy, cum o vedeti pe Michelle Obama?
L.B. E o femeie de o inteligenta remarcabila care are o relatie excelenta cu sotul sau, ceea ce conteaza enorm. Ea este “good good”, in toate sensurile termenului. E o expresie folosita in unele imprejurari ce face aluzie la un obiect sau imbracaminte confectionata din stofa de cea mai buna calitate. A lucrat dur, ca toate femeile actuale ce detin o putere. Ca Angela Merkel. Insa nu o putem compara pe Michelle cu Jackie. E vorba de stiluri diferite. Ele reprezinta doua sfere totamente diferite, atat prin back-ground-ul cat si prin experienta lor in politica. Jackie era o First Lady unicala. Michelle probabil va deveni una la fel, pentru ca este foarte puternica si are o prezenta de invidiat.
P.M. Jackie Kennedy ramane un model pentru multe femei din presedintie…
L.B. Da. Jackie a reinnoit complet Casa Alba, a transformat-o intr-un simbol inestimabil. Inainte de ea, “palatul presedentiei” era ticsit de mobilier de prost gust intre pareti de pe care cadea tencuiala. A ridicat bara atat de sus, incat Primele Doamne care au urmat s-au simtit si ele la randul lor obligate sa reinnoiasca incaperea, incercand sa adauge o nota personala. Popularitatea ei a crescut atat de mult incat ii venea din ce in ce mai greu sa faca fata solicitarilor.
P.M. Era de datoria voastra s-o protejati?
L.B. Intr-adevar a devenit ulterior una din primele mele obligatii. Deseori a trebuit sa inventez istorioare plauzibile pentru a-i putea scuza lipsa de la un eveniment sau altul, atunci cand agenda ei era supraincarcata si Jackie era epuizata. Brodam o scuza frumoasa si trimiteam in locul ei o sotie de ofiter! Primul meu rol era sa-i gestionez imaginea. Deci, uneori trebuia s-o scot din impas cu minim de pierderi pentru imagine.
P.M. Suferea din cauza succesului sau?
L.B. Da, era foarte epuizata. Succesul ei a depasit granitele rolului ei de First Lady. Toate revistele o urmareau in cel mai mic fapt si gest, ca pe o regina. Nu mai avea dreptul la spatiu privat.
P.M. Cum explicati faptul ca Jackie Kennedy a juns o referinta importanta pana in ziua de azi?
L.B. Cand intra intr-o salon,lumina toata incaperea ca un candelabru. Era atat de sclipitoare incat crea un soc cu vibratii simtitoare in aer. Femei ca ea, se nasc o data la o suta de ani.
P.M. Apropo, Carla Bruni, a citat-o pe Jackie ca o sursa de inspiratie…
L.B. Imi pare bine, pentru ca in ochii mei, Carla e o femeie absolut fermecatoare.
P. M. Jackie, ca si Carla, avea o putere de seducere incredibila…
L.B. De care profita din plin. Si-a folosit sex-appeal-ul si in discutiile cu Charles de Gaulle, de exemplu. Dar, fara a trece la act, va asigur! Fiecare din vizitele sale de Stat, devenea un eveniment. Era invitata de politicieni celebri din intreaga lume…
P.M. Fara a ajunge mai departe…
L.B. Nu era in stilul ei. Era atat de inteligenta si vie. Destul de prudenta, astfel incat simtea bine cand trebuia sa se opreasca. Dar e adevarat ca si prin cele mai mici gesturi ale sale putea sa provoace unde de soc. Jackie era ca o dinamita. Felul ei de a se apleca discret catre invitat pentru a-i sopti ceva la ureche tulbura toata lumea. Aveai impresia ca-i impartaseste un secret fascinant, un secret de Stat. In realitatea era vorba de mici fraze banale, dar care ii dadeau persoanei de alaturi senzatia de importanta majora, impresia de a fi unicul privilegiat.
P.M. Era rezervata sau nu mai avea secrete fata de Dumneavoastra?
L.B. N-am stiut niciodata ce se facea in capul ei. Jackie era misterioasa, sarmanta si inacesibila in felul sau. Evident ca a trecut prin momente grele dar n-am putut vedea felul in care gestiona sentimentele in forul ei interior.
P.M. Hillary Clinton ar putea fi desemnata ca Secretar de Stat, adica echivalentul postului de ministru al Afacerilor Externe. Cum explicati esecul ei din primul tur in calitate de candidat democrat?
L.B. E o femeie puternica, de o inteligenta sclipitoare, dar lasa impresia ca ar fi prea detasata. Aceasta atitudine a fost intarita de neplacerile ei conjugale. Iar apoi perceputa ca un fel de inteligenta rece. Nimeni nu s-ar arunca in foc dupa ea, pe cand dupa Jackie…
P.M. America inca isi mai aduce aminte de gestul ei neindeminatic difuzat pe toate canalele de televiziune: Hillary batandu-se cu o masina de cafea intr-o statie de service. A pierdut ceva puncte in aceasta aventura…
L.B. A vrut sa arate prin asta ca era aproape de oameni. Dar e aberant. Nu stie sa foloseasca o masina de cafea? Si atunci? Politicienii incearca uneori sa reflecte imaginea populatiei. A avut loc o revolutie sociala in acest sens si e pozitiv lucrul acesta, dar cateodata aceasta obsesie “de a fi aproape de popor” devine cauza unor depresiuni nervoase. Intre a intelege si a tenta de a rezolva problemele populatiei si a face donatii in scopuri caritative exista totusi o marja.
P.M. Sunteti contra indeii ca Primele Doamne-ale Statelor Unite, si chiar candidatele-ar trebui sa arate ca stiu sa faca fata unor treburi gospodaresti, adica sa coaca biscuiti sau un cheese-cake?
L.B. In cazul lui Hillary Clinton-ca si al altor Doamne-femeile reprezinta mai mult decit atat. Este o prostie sa ceri oficialilor clasei medii sau superioare sa coaca o tarta. Femeile acestea reprezinta elita noastra, nu o echipa de bucatarese! Ele fac parte din categoria “top level leaders”. Obligatia de a demostra ca ele sunt la fel ca clasa de jos sau medie, e o ipocrizie desavirsita! E timpul sa vorbim cu admiratie despre aceste femei puternice si democratice.
P.M. Hillary a fost criticata si la capitolul “imagine”. Mai ales pentru faptul ca a purtat pantaloni in timpul campaniei. Care e parerea Dumneavoastra?
L.B. In cazul ei, de asemenea, imbracamintea si gesturile au fost studiate in cele mai mici detalii la microscop. Portul pantalnilor? E o modalitate buna de a evita unele probleme. Pe timpul lui Jackie, care purta rochii scurte, am avut mari batai de cap pentru a indeparta fotografii care se bagau sub fusta.
P.M. Cum o vedeti pe Laura Bush, care are un profil cu totul diferit?
L.B. Nutresc o admiratie infinita pentru ea. Ii respect si admir standardele morale si sociale, mai ales in dezordinea in care traim cu totii. Sa nu uitam ca atunci cand o femeie este maritata cu unul din cei mai puternici barbati din lume, succesul acestuia se datoreaza sotiei.
Interviu realizat de Emmanuelle Jowa pentru Paris Match.
*Am deschis o categorie noua Paris Match, in care voi publica traducerea selectiva a unor interviuri sau articole din Paris Match, care m-au interesat si care cred ca v-ar interesa si pe voi.