Daca nu ai o persoana de incredere in fata careia sa-ti sufli mucii si lacrimile, fara ca sa apari in surpriza, a doua zi pe facebook, intr-o poza cu nevinovata mentiune “aici sunt eu cu prietena mea”, apoi mai bine nu trebuie sa-ti impartasesti neplacerile cu nimeni. Mai bine… mananci dulceata de gutuie cu paine si iesi cu de-a sila la plimbare.

Daca iti pare totusi ca ai in fata cui sa te spovedesti, atunci banuiesc ca e vorba de o femeie. Pentru ca daca apari in fata unui barbat cu o fraza doboratoare ca asta: Baaaaai, ce m-am saturat de viata asta! si incepi sa scancesti in crescendo, apoi vei auzi neaparat una din frazele urmatoare:

-Lasa, femeie, prostiile!

-Ie-te-n maini si hai sa bem (eventual…altceva, reciproc avantajos)!

-Bai, asta nu e o problema! Uita!

-Nu m-am asteptat sa fii atat de slaba de fire! Ce te-a apucat?!

-Vad ca ai prea mult timp pentru prostii si filozofie!

Etc.

Iaca exact pentru a nu auzi “incurajarile” de mai sus, e preferabil sa te intalnesti cu o femeie, dezechilibrata bimensual (cel putin) ca tine. Caci ea repejor te va invita la bucatarie, va pune ceainicul pe foc, se va aseza in fata ta si cu un aer comod de complice te va indemna: Hai povesteste! De la inceput si vezi sa nu-ti scapa nimic, bun ?! Si tu iti intinzi monologul pe vreo juma de ora, iar ea te asculta, te asculta, trage cate un ooof, acolo unde trebuie, si iar te asculta…

Si stau si ma gandesc acum, de ce unor barbati le este atat de greu sa asculte. De doua ori pe luna. Oare e atat de insuportabil? Iaca sa stea pur si simplu si sa asculte. Dar nu pe orisicine, ci pe o femeie draga: sotia, sora, colega, verisoara etc. 20 minute de monolog, in care sa mai bage cate vreo reactie (in locul of-lui cumatresc) gen: hmmm (cu aer trist si intelegator)… mda, se mai intampla, din pacate… ai dreptate, draga… tine basmaluta mea… si in sfarsit sa spuna: hai, vino in bratele mele, draga.

Gata! Atat! Mai mult nu ne trebuie nimic! Dupa douazeci minute de complicitate, ORICE femeie incepe sa se simta fericita si vesela! Chiar daca vine potopul.

Mi-i pofta de dulceata de gutuie si vreau o plimbare sub o ploaie de frunze ruginite.