1. Nici un om nu trebuie obijduit in zadar. Pentru ca e foarte periculos. Daca cumva e un Mozart? Care inca nu a reusit  nimic sa scrie. Nici macar “Marsul turcesc”. Voi o sa-l obijduiti, iar el nu va mai scrie niciodata. Azi nu va mai scrie un om obijduit, maine nu va mai scrie altul si in lume va ramane din ce in ce mai putina muzica frumoasa, sentimente si ganduri senine, prin urmare, mai putin oameni buni.

Bineinteles ca puteti sa-mi reprosati: la urma urmei, nu fiecare din noi e un Mozart. Si totusi, nu trebuie, daca totusi e…

Nu obijduiti oamenii. Nu trebuie.

Sunteti la fel ca si ei.

Aveti grija unii de altii.

Leonid Enghibarov. “Clovnul cu toamna in inima”

 * * *

2. Un indian batran ii vorbea despre viata nepotului:

In fiecare din noi are loc o batalie, care se aseamana cu o batalia dintre doi lupi. Unul reprezinta invidia, gelozia, regretul,egoismul, ambitia, minciuna… Altul incarneaza binele: pacea, dragostea, speranta, sinceritatea, bunatatea, fidelitatea…

Micutul indian impresionat de cuvintele batranului indian, a cazut pe ganduri iar apoi l-a intrebat:

 -Si care din ei castiga pana la urma?

Batranul indian a zimbit cu blandete si a raspuns:

-Intotdeauna castiga lupul pe care il hranesti.

  * * *

3. La umbra unui copac inalt a rasarit in primavara un ghiocel.

Copacul l-a privit de la inaltimea sa si a zis:

-Ia te uita! Esti atat de mic si deja ai inflorit. Ia incearca mai intai sa cresti ca un stejar mare si vajnic, si abia dupa aceea sa infloresti!

-Pai, stejarii nu infloresc, a raspuns ghiocelul. Ei cresc-cresc, dar uita sa infloreasca. Si a fugit de sub copac clinganind de veselie.

  * * *

4. Dupa ce Dumnezeu a terminat de modelat omul, a ramas cu o bucatica de lut in maini.

-Oare ce sa-ti mai adaog? a intrebat Dumnezeu.

-Modeleaza-mi fericirea, Doamne, a cerut omul.

Dumnezeu n-a raspuns nimic si i-a pus in mana bucatica de lut.

 * * *

5. Oamenii se impart in doua categorii: cei care construiesc si cei care cultiva.

Primii construiesc cu anii, iar cand isi termina constructia, raman intre paretii ei si incep sa se plictiseasca. Viata isi pierde sensul.

Cei care cultiva, se confrunta deseori cu conditii climaterice nefaste sau schimbarea anotimpurilor, deci, rar isi pot permite sa se odihneasca. Livada insa, spre deosebire de o constructie, nu se opreste niciodata de crescut si desi are nevoie mereu de grija, dragostea si atentia livadarului, aceasta ii face viata proprietarului imprevizibil de interesanta si pasionanta.

Mai devreme sau mai tarziu, livadarii se gasesc unii pe altii.