Mutul, surdul si cultura
Vsevolod CIORNEI
Desfasurarea zilelor culturii ruse Moldova este o actiune traditionala si oarecum de rutina. Din cind in cind zile de-ale unei culturi se desfasoara intr-o alta tara, cu scopul “sa mai vedem si noi lumea, si lumea sa ne vada”. Pe timpul Uniunii Sovietice culturile se vizitau reciproc foarte des in aceste zile, cu legare de prietenii, chefuri si toate celelalte placeri omenesti din dotare.
Dar s-a dus Uniunea Sovietica in arhivele istoriei, s-au dus vremurile celea si oamenii s-au dus de sub vremi ca sa se bage sub altele. Si intr-atit s-au politizat toate, incit multi dintre fostii participanti la zilele culturii moldovenesti printre republicile-surori si, respectiv, zilelor republicilor-surori la noi, s-au repezit sa arunce cu tot cu apa murdara din scaldatoare si pruncul scaldat. Adica resentimentele istorice si politice - nu mai zic ca si acestea sint de cele mai multe ori mimate pentru a gidila generozitatea unor eventuali patroni apuseni considerati axiomatic antirusi - s-au revarsat copios si asupra marii culturi ruse. Prozelitii occidentalismului prost inteles si primitiv maimutarit au prins a strimba din nas la tot ce e rusesc - limba, cultura, civilizatie. Spectacolul continua, dar nu cred ca in pierdere este cultura rusa. Oricit de sucite si intortocheate ar fi relatiile dintre Occident si Rusia in procesul de rezolvare a saradelor geopolitice, occidentalii culti (iar politicienii de pe acolo sint sau cel putin creeaza impresia ca sint culti) nu amesteca in diferende cultura rusa. Cum se zice in Odesa, supa se serveste aparte, mustele aparte.
Cu atit mai mult cu cit la nivelul marilor creatori, cultura rusa a fost si in anii imperiului, si in cei ai sovietelor in dezacord fatis sau profund cu politica promovata de acestea. Marile constiinte au spus mari adevaruri, si este ridicol sa le pui la indoiala validitatea pentru ca au fost formulate intr-o limba, careia acum i se incrimineaza faptul ca a fost lingua franca a imperiului, de parca foarte prestigioasa si utila acum engleza ar fi fost la vremea ei altceva…
Unde mai pui ca toata elita noastra acum atit de rusofoba la fata a fost scolita in traditia umanista ruseasca, fie si cu nitel rumegus ideologic ca garnitura. Daca rozi nitel pojghita romaneasca sau ditamai europeana de pe faptura lor mentala, dai, de fapt, de niste rusi care isi reneaga propria fiinta cu o inversunare pe care doar freudistii o pot explica cu trimitere la mitul lui Oedip…
Probabil ca apele vietii noastre culturale se vor mai limpezi, se vor curata de impuritatile politicii care ar vrea sa domine tot ce respira si gindeste.
Alternativa ar fi intre comic si tragic. Am intrezarit-o zilele trecute la un post TV dintr-o tara proaspata membra a UE - omul de pe sticla zise literalmente: “Dostoievski? A, e ala pe care l-a citit Mutu_”
Si nu e vorba de rusi, prorusi sau antirusi. Pentru ca oamenii de aceeasi teapa ar spune ca Beethoven e ala surd, iar Van Gogh e ala fara ureche…
Iar daca respingem una dintre componentele marii culturi universale, e greu de crezut si, de fapt, e o timpenie sa crezi, ca o faci de dragul celorlalte si ca ar exista o cultura occidentala superioara celei ruse.
Cultura - rusa, germana, moldoveneasca sau zimbabweana, ori este, ori nu-i.
Tertium non datur, ce mai cultura-vura!
