Jurnalistu’s Weblog

Cum au fost implementată strategia Moldova Electronică

După ce a fost adoptată Strategia Molodova Electronică, sectorul informaţional din Republica Moldova a înregistrat de fiecare an creşteri. Asta pe motiv că odată cu dezvoltarea noilor tehnologii, tot mai mulţi cetăţeni vor să aibă acces la internet şi la noile tehnologii informaţionale. Preţurile la serviciile internet sunt accesibile pentru moldoveni. Cu cât viteza internetului e mai mare cu atât clientului trebuie să plătească mai mult. Dacă acum 10-15 ani, moldovenii nu îşi permiteau să facă un abonament la internet, acum odată ce potrivit Băncii Mondiale peste hotare sunt 770,3 mii de cetăţeni, o bună parte a copiilor rămaşi acasă vorbesc cu proprii părinţi prin intermediul internetului.

După ce Strategia Moldova Electronică a fixat nişte obiective, se poate spune că de fiecare an se dezvoltă infrastructura necesară pentru informatizarea completă a autorităţilor administraţiei publice locale. Acum practic toate instituţiile publice locale dispun de computere cu acces la internet. Dacă în anul 2000 potrivit Biroului Naţional de Statistică 6785 de persoane juridice dispuneau de computere cu acces la internet, în 2009 numărul acestora s-a ridicat la 63546. Asta denotă faptul că obiectivul fixat în Strategia Naţională „Moldova Electronică” se realizează. În plus costul serviciilor este accesibil în mare parte  pentru fiecare instituţie publică locală şi persoană juridică. Obiectul fixat în strategie a re drept scop comunicarea mai eficientă dintre instituţiile publice şi cetăţean, comunicarea interinstituţională din ţară şi cu cele de peste hotare. Astfel se evită cozile cetăţenilor, agenţilor economici la instituţiile publice. De exemplu cineva care vrea să obţină o informaţie despre ce imobile sunt scoase la licitaţie de Primăria X din satul X, poate intra pe pagina web a instituţiei şi poate vedea care sunt condiţiile, actele necesare, fără să vină la Primărie să stea la coadă şi să piardă timpul.

Potrivit Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor, practic fiecare al doilea cetăţean din ţară utilizează Internet-ul, iar peste 7% au acces în bandă largă (practic dublu, comparativ cu acum un an). Ramura e pe trend pozitiv chiar dacă pe timp de criză o parte din agenţii economici au înregistrat pierderi. Dacă se va merge cu acelaşi  ritm  de dezvoltare, care a fost până acum, în câţiva ani internetul va deveni accesibil pentru fiecare cetăţean şi instituţie publică din cea mai îndepărtată localitate a Republicii Moldova.

Prin intermediul strategiei obiectivul instruirii cadrelor se face continuu, începând din şcoli şi terminând cu angajaţii din instituţiile publice locale. Deoarece  Tehnologiile informaţionale şi comunicaţiile au devenit motorul economiei.

În mare parte toate obiectivele propuse în strategia Moldova Electronică au fost îndeplinite, asta deoarece, acesta fiind un sector al economiei care oferă servicii este şi în este în interesul autorităţilor de al promova şi dezvolta. Evident veniturile agenţilor economici din domeniu sunt pe măsură. Reţelele de conexiune la internet se dezvoltă, după ce  există o concurenţă între mai mulţi prestatori de servicii de acest fel. De exemplu acum, operatorii pun accent pe fibra optică care este mai eficientă şi mai puţin costisitoare de întreţinut.

Pentru susţinerea în continuare a creşterii accesului la internet, Ministerul Tehnologiilor Informaţionale a adoptat Strategia de dezvoltare a sectorului TIC, care este completată cu Programul de dezvoltare a accesului la internet în bandă largă pe anii 2010-2013. Programul vine cu măsurile concrete de realizare a obiectivului determinat de Strategie – 20%. Studiile Băncii Mondiale arată o creştere de 10% a accesului la internet în bandă largă ce a condus la creşterea a PIB-lui cu 1.2%.

Atât instituţiile publice cât şi cetăţenii sunt interesaţi de accesul la internet, arată şi datele ARCTEI.  De la începutul anului se atestă o creştere semnificativă  în rândul utilizatorilor serviciului de acces la Internet prin reţelele 3G care consumă cel puţin 1 MB de trafic. Numărul acestora s-a majorat cu 32,6% şi a ajuns la 1 octombrie 2010 la 105,9 mii.

Noul virus de gripă H1N1 ameninţă dispariţia porcului moldav

În Republica Moldova, încă de pe vremea strămoşilor noştri daci, omul şi porcul au convieţuit în deplină armonie încă de la primele exemplare. La consolidarea relaţiei om-porc a contribuit decisiv necesitatea celui dintâi de al vâna şi prepara din carnea lui felurite bucate. Pe scurt avem o grămadă de lucruri în comun. Unul dintre acestea este nou-înfiinţatul virus H1N1, cel care ne dă nouă astăzi gripă şi ne face să mai uităm de criză.

Pentru a vedea care este starea de spirit a crescătorului moldovean de porci, am ales oraşul Leova. Ştiam că indiferent de bolile care se mai poartă în lumea civilizată, ograda moldoveanului rămâne un turn de fildeş greu de cucerit. Cum să-i fie frică ţăranului de un banal H1N1, când pe el n-a reuşit să-l învingă nici psihoza gripei aviare şi nici apa? Nu ne referim la apa cu care îi mai spală Dumnezeu bătătura la inundaţii cînd se revarsă Prutul, ci despre apa ceia pe care n-ar fi folosit-o nici până astăzi dacă animalelor nu le era sete. Am luato încet din poartă în poartă. La Leova din cele 10 gospodării la care am întrebat doar două erau dotate corespunzător cu multe orătănii. Stăpânii îmi povestesc că în afară de carne, ouă lapte, brânză, piele, os, blană sau cioric, animalele din curte nu le-au mai dat şi alte bucurii. Ici-acolo, au avut de-a face cu o trichineloză, o bruceloză, un rujet sau o gastroenterită transmisibila. În rest nimic serios. Porcii pe care i-am vizitat erau puternici ca nişte tauri, zglobii şi cu poftă de mâncare. Despre boală, gospodarii ştiau ce cunoaşte toată lumea, adică mai nimic. Veterinarul din oraş are aceiaşi părere. Tot de la el am aflat că efectivele porcine au scăzut dramatic. Avea dreptate. „De crăciun vom sacrifica vreo cinci animale, nu sunt rentabili şi în plus cu gripa asta ne temem tare”, îmi spune unul dintre gospodari. Imediat după asta am mers într-o altă gospodărie în care am găsit un porc care dormea. Nu am insistat.

După vizitele prin gospodări m-am îndreptat la piaţa de animale pentru a vedea cum se vând porcii odată ce lumea a intrat în panică de teama ca nu cumva să înhaţe un H1N1. Câţiva vânzători mi-a conturat ideea unei conspiraţi la scară planetară. „Boala e venită de sus ca să mai moară nişte oameni . Şi aşa sunt prea muţi”, îmi zice unul dintre comercianţi.

La ora la care am vizitat oraşul Leova pe întregul teritoriul Republicii Moldova erau înregistrate peste 1000 de cazuri de îmbolnăvire cu gripă porcină. Am plecat neliniştit. În cele câteva ore petrecute acolo am tras o concluzie, şi anume că singura nenorocire care ameninţă porcul din Republica Moldova este dispariţia. Şi ferească Dumnezeu să scape de sub control noul virus, rămânem fără nici un porc pe meleagul mioritc.

Mutul, surdul si cultura

Vsevolod CIORNEI

Desfasurarea zilelor culturii ruse Moldova este o actiune traditionala si oarecum de rutina. Din cind in cind zile de-ale unei culturi se desfasoara intr-o alta tara, cu scopul «sa mai vedem si noi lumea, si lumea sa ne vada». Pe timpul Uniunii Sovietice culturile se vizitau reciproc foarte des in aceste zile, cu legare de prietenii, chefuri si toate celelalte placeri omenesti din dotare.

Dar s-a dus Uniunea Sovietica in arhivele istoriei, s-au dus vremurile celea si oamenii s-au dus de sub vremi ca sa se bage sub altele. Si intr-atit s-au politizat toate, incit multi dintre fostii participanti la zilele culturii moldovenesti printre republicile-surori si, respectiv, zilelor republicilor-surori la noi, s-au repezit sa arunce cu tot cu apa murdara din scaldatoare si pruncul scaldat. Adica resentimentele istorice si politice — nu mai zic ca si acestea sint de cele mai multe ori mimate pentru a gidila generozitatea unor eventuali patroni apuseni considerati axiomatic antirusi — s-au revarsat copios si asupra marii culturi ruse. Prozelitii occidentalismului prost inteles si primitiv maimutarit au prins a strimba din nas la tot ce e rusesc — limba, cultura, civilizatie. Spectacolul continua, dar nu cred ca in pierdere este cultura rusa. Oricit de sucite si intortocheate ar fi relatiile dintre Occident si Rusia in procesul de rezolvare a saradelor geopolitice, occidentalii culti (iar politicienii de pe acolo sint sau cel putin creeaza impresia ca sint culti) nu amesteca in diferende cultura rusa. Cum se zice in Odesa, supa se serveste aparte, mustele aparte.

Cu atit mai mult cu cit la nivelul marilor creatori, cultura rusa a fost si in anii imperiului, si in cei ai sovietelor in dezacord fatis sau profund cu politica promovata de acestea. Marile constiinte au spus mari adevaruri, si este ridicol sa le pui la indoiala validitatea pentru ca au fost formulate intr-o limba, careia acum i se incrimineaza faptul ca a fost lingua franca a imperiului, de parca foarte prestigioasa si utila acum engleza ar fi fost la vremea ei altceva…

Unde mai pui ca toata elita noastra acum atit de rusofoba la fata a fost scolita in traditia umanista ruseasca, fie si cu nitel rumegus ideologic ca garnitura. Daca rozi nitel pojghita romaneasca sau ditamai europeana de pe faptura lor mentala, dai, de fapt, de niste rusi care isi reneaga propria fiinta cu o inversunare pe care doar freudistii o pot explica cu trimitere la mitul lui Oedip…

Probabil ca apele vietii noastre culturale se vor mai limpezi, se vor curata de impuritatile politicii care ar vrea sa domine tot ce respira si gindeste.

Alternativa ar fi intre comic si tragic. Am intrezarit-o zilele trecute la un post TV dintr-o tara proaspata membra a UE — omul de pe sticla zise literalmente: «Dostoievski? A, e ala pe care l-a citit Mutu_»

Si nu e vorba de rusi, prorusi sau antirusi. Pentru ca oamenii de aceeasi teapa ar spune ca Beethoven e ala surd, iar Van Gogh e ala fara ureche…

Iar daca respingem una dintre componentele marii culturi universale, e greu de crezut si, de fapt, e o timpenie sa crezi, ca o faci de dragul celorlalte si ca ar exista o cultura occidentala superioara celei ruse.

Cultura — rusa, germana, moldoveneasca sau zimbabweana, ori este, ori nu-i.

Tertium non datur, ce mai cultura-vura!