Pacientul Moldova, între șah și abator

Suntem triburi digitale, insule de opinie, fiecare cu liderii și profeții lui. Selectăm și filtrăm informația doar ca să ne confirmăm părerile. Nu ne interesează ce se află dincolo de bulă.

Și totuși, paradoxal, ceva ne ține împreună: divizați până la ură, dar condamnați la aceeași coexistență pe această bucată de pământ. Povestea nu e nouă. Divizarea e inflamată peste tot în lume, mai ales în timpul alegerilor.

În cazul nostru clinic, polarizarea e și mai evidentă. Pacientul „Moldova” e infuzat zilnic cu doze substanțiale de propagandă, bani și corupție electorală.

***

Dar, la final, alegerile nu sunt despre cine urlă mai tare sau cine promite mai mult. Sunt despre tine. Despre cum îți păstrezi judecata și liniștea într-un carusel continuu, într-o accelerare continuă.

Stoic vorbind, nu te consuma pe cine câștigă și ce iese la numărătoare. Nu-ți risipi energia pe cifrele finale – ele nu sunt în controlul tău direct. Toți (cu rare excepții) intră în politică cu interesul lor în față. Natură umană – oricum ai întoarce-o.

Pun speranțe mari în inteligența artificială, tocmai pentru că alegerile sunt, în esență, despre emoții.

Înseamnă asta să-i lași pe alții să-și mute figurile politice pe tabla de șah după bunul plac? Nicidecum.

Întrebarea e despre tine. Și am mai spus-o: în esență, te votezi pe tine – pe cine ești azi, pe viziunile tale. Votul tău, emoția ta, vibrația ta adăugată la pulsul țării.

Ne mișcăm înainte, spre Europa, sau lăsăm pacientul să cadă în comă post-sovietică?

***

Și încă un detaliu, despre îndobitocirea maselor: dacă accepți bani sau favoruri pentru un vot, te degradezi. Nu azi, dar mâine. Compromisul de azi va putrezi în tine și, peste ani, te vei trezi cu o ură mocnită, fără să mai știi de unde a pornit.
Dacă îți vinzi votul, ești un animal dus la târg cu speranța că drumul nu duce la abator.

La alegeri, stai drept.
Lasă-i pe ei să-și arate cine sunt, dar nu uita cine ești tu.