©️ Niciodată nu ajungi să cunoști un om în totalitate

Dincolo de ceea ce știu (sau cred că știu) ceilalți despre tine, ești tu. Tu cu gândurile, frământările, reușitele, renunțările, eșecurile tale. Tu cu tine, când fumezi ultima țigară a zilei, când te trezești în toiul nopții și îți faci o cafea, sau când pui capul pe pernă înainte de somn. Căci ei (ceilalți) nu știu decât atât cât le permiți tu să știe despre tine și oricât de mult ai iubi pe cineva, oricâte confidențe i-ai face, vor rămâne mereu lucruri nespuse. Gânduri pe care probabil nu ai curaj nici măcar ție însuți să ți le mărturisește, darămite altcuiva. Fiecare om are o parte din sine pe care o dosește de ochii și urechile celorlalți. Poate fi vorba de niște fapte din trecut, de niște emoții care i-au încercat sufletul, de niște greutăți care îi apăsa umerii și conștiința, de niște decizii care i-au schimbat cursul destinului. Poate fi orice, motiv pentru care cei care susțin că ar cunoaște la perfecție pe cineva îmi provoacă zâmbete. Indiferent cât de bun, sensibil, blând este un om, tot are partea sa neștiută, nu neapărat neagră, dar cu siguranță una mai greu de acceptat de către cei din preajmă. Una cu care rămâne față în față în momentele de singurătate…