Și am crescut mare

Și am crescut mare. Am învățat să zâmbesc amabil în loc să dau ochii peste cap, suspend în timp plânsul și să dau înțelegător din cap când maturii veritabili vorbesc vajnic despre lucruri importante. Am înțeles că relațiile dintre oameni sunt tare șubrede, și acolo unde credeam că e pe viață a fost să fie pe ani, și că după iertare, nu se mai pot înalță poduri, indiferent de cât de tare nu ai vrea. Am început să îmi prețuiesc timpul, și să mă ascult pe mine atunci când aleg să fac ceva. Și probabil că cel mai complicat a fost să accept că oamenii maturi deseori sunt pur și simplu mult prea obosiți ca să își mai permită să strălucească și că cea mai mare provocare e să nu uiți să uiți să fii fericit.