Sunt convinsă că cel puțin o dată în viață te-ai gândit la faptul că oamenii sunt răi, trădători, provoacă suferință. Că unii nu merită să fie iubiți, să li se întâmple lucruri frumoase în viață, să aibă parte de bucurii, să fie fericiți. Cel mai adesea gândim astfel când suntem răniți, trădați, umiliți, fiind mistuiți de supărare și ură.
Dar știi ceva?
Nu există oameni răi, există doar oameni nefericiți, neînțeleși, neiubiți, oameni respinși, marginalizați, condamnați la singurătate și pustiu. Fiindcă oamenii fericiți nu bârfesc, nu jignesc, nu urăsc, nu sunt răi. Dimpotrivă. Ei, în starea lor de beatitudine, își doresc ca toți ceilalți să fie fericiți, să iubească, să fie iubiți.
Ține minte, când te rănește un om, o face cel mai probabil fiindcă este nefericit. Dincolo de răutatea lui, ascunzându-se durere, suferință, răutatea fiind o formă de apărare, o platoșă care nu permite celorlalți să ajungă la el. Și se poate ajunge, cu răbdare, blândețe, iubire. Iubirea vindecă rănile sufletului, îi redau încrederea, speranța și îi cresc aripi. Iubirea transformă și îl provoacă pe fiecare om să fie cea mai bună versiune a sa.