Fie că ne place sau nu, avem un timp limitat. În momentul în care ne naștem, clepsidra începe să se golească. Nu știm cât nisip este acolo, nu putem alege durata timpului, dar putem alege cum să-l trăim. Fiecare zi înseamnă noi șanse, noi începuturi, noi provocări, noi alegeri. Alegeri care au urmări, care sunt în strânsă legătură atât cu vechile cât și noile alegeri. Uneori avem impresia că suntem neputincioși, până la urmă e mai simplu să ne considerăm victimele sorții, decât stăpânii ei. E mai ușor să spunem că așa ne este destinul, decât să ne asumăm deciziile greșite, eșecurile, alegerile nepotrivite. Continuăm să-i învinovățim pe cei din jur de nefericirea noastră, în loc să facem ceva să schimbăm lucrurile. Și nisipul se scurge, și secundele trec, dar continuăm să ne comportăm de parcă am avea veșnicia la picioare.