©️ Poate la poteci de doruri..

Ai fost acolo.
Nu te-am văzut mereu, dar te-am simţit. Ai fost acolo când am alunecat printre stele. Ai fost acolo când m-am împiedicat de propriul orgoliu, când am căzut în prăpastia aceea fără sfârșit. M-ai purtat pe braţe până la suprafață și m-ai așezat pe un bob de rouă. Am simţit când mi-ai împletit raze de soare în păr și când m-ai sărutat pe suflet tot am simţit.
Cumva, am intuit că erai tu. Numai tu poţi fi atât de blând, atent, tandru, pe când eu..
Eu m-am pierdut..
Te-am pierdut..
Mi-am amputat partea aceea de suflet care te simțea de la zeci de kilometri. Să nu mă întrebi de ce. Să nu mă întrebi cum. Să nu mă întrebi nimic. Poate cândva o să-mi găsesc cuvintele și o să-ți explic, o să-mi explic..
Până atunci..
Îmi doresc să mai am șansa la o viață, o singură viață, așa încât să pot repara acolo tot ce am făcut greșit aici.
Tu crezi în reîncarnare?
Tu crezi în iubire?
Tu crezi in iertare?
Tu crezi în mine?
De fapt, ce mai contează acum?!
Poate la poteci de doruri, sufletele noastre se vor întâlni, se vor recunoaște și se vor iubi..