Dependenți

Deși pare că nu, toţi oamenii, dar absolut toţi, fără excepție, au nevoie de compasiune, grijă, atenţie, sprijin, tandrețe, iubire. Au nevoie să fie ascultaţi, înțeleși, acceptaţi, iubiţi, vindecaţi. Și nu contează vârsta, sexul, culoarea, fiindcă toţi oamenii mari în interior sunt copii, copii care au nevoie să fie alinaţi și protejaţi.
Fiindcă acesta este omul, fire emoțională.
Oricât ar susține sus și tare cineva că nu are nevoie de nimeni, are.
După părerea mea, anume cei care spun că sunt în regulă, că se descurcă, că nu au nevoie de ajutor, exact ei au nevoie. Oricât de puternic n-ar fi un om, tot are nevoie de un umăr pe care să se sprijine din când în când, de niște braţe care să-l cuprindă cu tandreţe, de niște buze care să-i șoptească că totul va fi bine, de o inimă care să bată la unison cu a sa, de niște ochi care să-l privească cu iubire.
Fie că ne place sau nu, suntem dependenţi de emoţii, implicit de oameni.
Avem nevoie să știm că undeva cuiva chiar îi pasă, că este acolo pentru noi, că ne acceptă așa cum suntem cu bune și rele, că are încredere în noi.
Oricât de independent n-ar fi un om din punct de vedere fizic sau financiar, emoţional tot va fi dependent cineva. Chiar dacă nu recunoaște, chiar dacă neagă, chiar dacă…
Și am ferma convingere că fiecare om de pe pământ a avut momente când s-a gândit: Deseori mi se spune ” Ai grijă de tine!”, dar nimeni nu spune „Eu voi avea grijă de tine!”