Cu o luna in urma am avut un dialog privat cu un user de barbat de pe un forum. Expun aici un fragment din discutie.
Eu: Am vazut ca esti cam categoric la subectul “De ce barbatii nu arata ca iubesc?”. Se simte ca inca mai treci printr-un sentiment de profund regret si dezamagire dintr-o relatie recenta esuata…
B: Nu are rost sa mint, asa este, ca de altfel avea sa trec cu vederea subiectul cela ca si multe altele, in care voi, femeile, nu mai incetati sa va vaicarati si sa va solidarizati cu apropouri: vai, barbatii nu vor putea niciodata iubi ca noi! Sunt niste brute si insensibili si bla-bla-bla.
Eu: … si totusi, de ce unor barbati le vine atat de greu sa-si exprime sentimentele reale in fata unei femei la care se gindeste (dupa servici sau meciul de fotbal)? Stii bine ca orice femeie are nevoie de multa atentie si confirmare sistematica de iubire ca sa se simta fericita. Un gest micut, facut in fiecare zi pentru ca relatia sa sclipeasca in culori vii…
B: Pentru ca voi nu stiti sa fiti recunoscatoare pentru aceste “gesturi micute”. Aceste gesturi, in care noi depunem emotii profunde sunt aproape invizibile pentru multe din voi. Se creaza impresia ca vreti sa ne vedeti dependenti iar cand va atingeti telul, va laudati intre voi pe forumuri, cui i-a reusit mai bine…
Cam in asa termeni am incercat sa elucidam niste fete ale iubirii percepute diferit de ambele sexe. Barbatilor le vine mult mai greu sa iubeasca asa cum o fac femeile: cu emotii, inimioare, sms-uri, flori, baloane, cadouri si chiar lacrimi. Putini se aventureaza intr-o dragoste exteriorizata, din frica de a nu parea feminini, ridicoli si comici in ochii lumii. Chiar si un barbat indragostit lulea de o femeie, trece prin momente in care orgoliul ii frineaza pornirile ultra-romantice, cand acesta incepe sa-si puna intrebari jenante, care pot sa se transforme in agresivitate contra partenerei pe care o iubeste. Barbatul nu suporta gandul ca dragostea pe care o poarta pentru o femeie ar putea sa-l faca dependent afectiv de ea.
Barbatii se tem de femeile dependente afectiv de ei, dar si mai tare se tem sa devina ei insisi sclavi ai iubirii. Pentru a nu se pomeni cu catuse la inima, multi fac primul pas de infidelitate. E un fel de testare in care barbatul incearca sa vada daca mai poate sa se simta liber sau nu. In momentul in care se convinge ca poate dori o alta femeie, chiar daca n-o iubeste deloc, isi recapata in sfarsit pozitia sa virila initiala, de libertate si independenta. Poate ca datorita acestei testari barbatii stiu sa faca deosebire neta dintre sex si iubire pe care putine femei o inteleg pana la urma.
Exista si barbati care nu se tem de dependenta afectiva. Asta se intimpla doar atunci cand iubirea lor devine matura.
E paradoxal faptul ca dragostea matura nu prea are nimic comun cu afisarea pe care femeile o doresc la nebunie. Poate ca din cauza asta putine femei sunt demne de o iubire…care dureaza pana la adinci batrineti.
O iubire matura e atunci cand ai nevoie de celalalt pentru ca vrei sa-i oferi. O iubire imatura e atunci cand ai nevoie de celalat, doar pentru ca vrei sa primesti. In iubirea matura omul e liber. In iubirea imatura omul e dependent.
Va simtiti dependent de celalalt? Poate ca e timpul sa incepeti sa oferiti? Aceasta ar fi primul pas pe calea frumoasa a libertatii.