Toata lumea descopera noutatile la TV, eu le descopar dimineata in fata oglinzii. Cand imi trezesc pielea fetii cu crema glaciala si aud in spatele meu intrebari de genul: “Ai auzit? Ai citit? Ce crezi ?” imi ramane doar sa dau startul pentru vestea ce vine in galop peste mine: “Spune!”
Un Ambasador are prioritati. Atit de multe ca pentru multi dintre muritorii de rand a deveni un diplomat e visul nerealizat al vietii lor intregi. Ti-ai aninat cravata de matase la gat, ti-ai luat de dimineata aere vajnice, semnezi niste documente la repezeala, ai grija sa nu te-nbeti prea tare seara pe la receptii, etc. Intr-un cuvant, ti se ofera toate conditiile ca sa fii om si sa te comporti ca atare.
Numai ca… De ce, naiba, cand te pomenesti in vreo ambasada (fara un bagde cu drapelul UE), numai om nu te simti? Si oare, pe ce fel de ajutor mai poti conta cand nimeresti in conditii extremale: intre viata si moarte? Eu una tare n-as vrea sa ma pomenesc prin preajma unui ambasador, in timp ce sangerez dupa un accident. De ce? Pentru ca nu voi avea prioritate. Cand un ambasador sau consul “se farama” cateva zile sau poate saptamani pentru o semnatura care depinde doar de el, apoi… ce poate face el pentru mine … daca ma vede lesinata dupa o explozie? Corect, sa-si scape propria piele de diplomat.
In schimb… eu stiu de ce este capabil un Ambasador ceh. In primele clipe dupa atentatul de la Islamabad, acesta si-a anuntat ambasada ca a ramas viu, si-a scos cravata, si-a rasuflecat manicile de culoarea diplomatiei si s-a apucat sa scoata victimele din flacari. Ambasadorul a ars de viu in timp ce spera sa mai salveze cativa raniti. Cand oroarea s-a terminat, ambasada nu-l mai putea contacta. Iar cand lumea era intrebata daca a vazut persoana din poza (cu ambasadorul) reactia era confuza: “Ziceti ca era Ambasador? Straniu, noi credeam ca el face parte din echipa de pompieri. Nu are nimic fata lui cu imaginea unui ambasador”.
Cand un ambasador isi scoate cravata, el isi pierde prioritatile, devine muritor de rind. Muritor.
Prin postare aceasta tin sa-mi exprim tot respectul fata de oamenii care nu-si pierd valorile cand sunt nevoiti sa-si scoata cravata.