Saptamana trecuta l-am intalnit pe fostul meu iubit in gradina publica. Ah, sireacul, cat a slabit, cat de chinuit parea si culmea! era imbracat in camasa pe care i-am cumparat-o eu cu 5 ani in urma! Ah-oh-oh (ha-ha-ha dupa culise)…
Tonalitatea jalnica de falset a colegei mele m-a trezit din moleseala, astfel incat eram deja gata s-o intreb: S-apoi de ce te bucuri asa, cucoana? Dar am tacut, pentru ca mi-ar fi zis ca iar o provoc. Dar eu stiu a provoca prin intrebari de genul: si daca fostul tau iubit trecea pe langa tine, intr-o masina de lux, cu obrajii imbujorati de sanatate, zbenguindu-se in ritmul muzicii din masina si privind cochet o duduita mai frumoasa si mai…sorry, desteapta, ca tine, tu ce-ai zice? Ai tacea si la nimeni, la NIMENI n-ai sufla o vorba. Nu cumva sa afle lumea cat de fericit e fara tine. Las’ sa afle…dar mai tirziu, numai nu azi, cind tu astepti de vreo ora autobusul la statie, obosita, nervoasa si in rochia din colectia trecuta pe care tot fostul tau ti-a cumparat-o.
Dupa orice despartire, mai devreme sau mai tarziu, oamenii incearca sa afle cum se descurca fostul sau fosta. Mai bine sau mai rau? S-a maritat (insurat) sau nu? Da de ce nu? Aaaa, totusi s-a insurat? Dar cu cine? Uneori ai impresia ca fostii s-au angajat intr-un concurs absurd: cine o sa para devina mai fericit?
Se pare ca toti suntem asa. Sau… daca nu, sa-mi spuneti atunci daca ati auzit macar o data apropouri gen:Of, cumatra, nu-i asa ca fostul meu parca o intinerit, o devenit mai destept, mai bogat de cind ne-am despartit. Incredibil! D-apoi eu, sa fi stiut, nu-i spuneam sa plece mai devreme? De ce l-am chinuit atata amar de timp langa mine? Ia uite cum infloreste si miroase frumos, acurat ca un bujor dupa ploaie. Vai, cat ma bucur pentru el! Ati auzit? Eu nu. Inseamna ca…pot sa-i dau bataie mai departe cu generalizarile.
Oamenii nu suporta ca altii sa indrazneasca sa fie mai fericiti. Fara de ei. Oamenii isi doresc cu tot dinadinsul ca viata celorlati sa fie trista de tot. Fara de ei. Macar asa ca in cintecul lui Catalin Crisan (nu stiu de ce mi-a trecut prin minte acum):
Fara tine viata e greaaaa,
N-am putere sa cred in eaaaa, aaaa, aaaaa! (si trei caldari de lacrimi/ora)
Si vai! cat suntem de fericiti cind anume asa si se intimpla. In ziua in care o femeie afla ca fostul ei e nefericit, muuult mai nefericit decit cind erau impreuna, in aceeasi seara organizeaza o petrecere de mai mare dragul. Si daca o intrebi ateeeent-atent, cu voce abia soptita, ca sa nu-i sperii iluzia, care e ocazia intrunirii vesele, ea iti raspunde pe un ton de sterva regina, plina de maretie si aer de cistigatoare: Viata e frumoasa! N’est-ce pas?! Ce motiv ne mai trebuie?!
Cand fostii iubiti indraznesc totusi sa-si afiseze aerele nesuferite de fericire, un barbat gaseste intotdeauna ce sa spuna: Am vazut-o la brat cu un milionar, dar sunt gata sa jur pe ce vrei ca se culca cu el doar pentru bani.
O femeie gaseste si ea ce sa spuna: Bine, de acord, l-am vazut la un concert cu o femeie, hmmm, frumoasa (hai, treaca de la mine!)si parca zambea mereu…dar, Doamne, ce ochi tristi mai avea! Ce ochi tristi…