Azi m-am trezit tremurând

Să fie c-am răcit, tremur de frică? Ambele? Dar faptul ramâne fapt astăzi tremur, tot corpul îmi vibrează…uneori simt ca nu mai am aer. Mă înăbuș, tumultul din interior încetul cu încetul mă sugrumă, îmi ia răsuflarea. Dar ce este de temut? Trecutul, prezentul sau viitorul? De fapt toate laolaltă. Retrăiesc episoade din trecut, aflându-mă în prezent, simțindu-mă pierdut la perspectiva lipsei unui viitor prezent. Uneori îmi zic că petrec mult prea mult timp în capul meu, încerc să raționalizez prea mult, să fac sens din tot asta…dar nu-mi reușește. Totul pare lipsit de sens, chiar și eu, și cam de mult timp deja tot continue să pară astfel. Am realizat că majoritatea timpului am încercat să fiu pe plac, să fac așa încât să fiu pe plac, să nu fiu judecat, să fiu acceptat. Căutam validarea și astfel acțiunile mele făceau tot posibilul ca oamenii, ceilalți să mă accepte. Cu încetul am realizat ca nu e asta fericirea, împlinirea, facând ce alții se așteaptă de la mine ce mai ramâne din mine? Cine mai sunt? Astăzi nu mai caut să fiu pe plac, nu caut să fiu aprobat ceea ce probabil din exterior pare ca sunt antisocial. Pentru că încep să nu fiu de acord cu tot, nu-mi pasă, dar dilema e ca în același timp îmi pasă. Oricât ar parea că nu contează, simt că ma înstrăinez mai mult pe zi ce trece de ceilalți. Mă închid în mine, pentru ca eu sunt eu iar ei, ei nu ma înțeleg. Atunci pentru ce să mai încerci? Ce mai poate fi schimbat? Nu știu.