Cind aveam vreo 7 ani, cineva mi-a prezis c-am sa-mi gasesc sfirsitul in ape adinci.
-In Nistru? am intrebat eu fascinata de sfirsitul meu neobisnuit de tragic, ca in filme.
-Nu. In ape si mai adinci, mi s-a raspuns.
De atunci, nici o data n-am scapat ocazia sa precizez cu mindrie, cind venea vorba despre moarte, ca eu, am sa mor departe de casa. Nu ca toti, adica. Doar ca nu stiam precis unde. In care mare. Iar misterul acesta, care imi era atribuit prin prezicere mi-a antrenat in multe seri de vara imaginatia mea de copil neastimparat.
Cind m-a anuntat socrul mic ca luam vaporul de la Lesbos pina la Chios, intr-o plimbare de 4 ore, mi-a trecut prin minte un fulger rece:
-Nu cumva…ah…nu cumva…?
Pentru calatorie m-am gatit frumos. Ca pentru un sfirsit ca in filme. Frezura noua cu peri blonzi, ochelari de soare glamour-osi, sorti albi si sutieni negri. Exact atit ca sa atrag atentia tuturor. Ca in filme! La urma urmei…
Si socrul mic, pentru asa o frumusete neasteptata, a fost generos de tot, ca orice barbat care isi alinta sotia in vacanta. Numai ca el nu banuia deloc ca sotia-sa se pregatea constient de moarte. Chiar mi-a spus intr-un moment: Ptiu-ptiu-ptiu, femeie, cit de tandra esti in seara asta. Si cit de bine iti sta cu pletele in vint maritim, cu asfintit de soare in ochi!!! Hai sa-ti fac niste poze, vrei?
Corabia nu a suferit naufragiu, soacra mica a pasit sanatoasa pe sol si oleaca chiar dezamagita 
Lasa ca data viitoare, poate…
Dar acum va propun un mini-foto-reportaj din calatorie.
1. Corabia gigantica (cel putin pentru mine)
2. Ciao LESBOS 
3. Ca in hotel. Odaia se afla la etajul 4. Citeva ascensoare pe o corabie arata impresionant.
5. Fiecare calatoreste dupa buzunar. Pe scaun.
7. Sau pe jos.
8. Barcile de salvare le-am studiat cu mare atentie. Cilindrii albi sunt si ele barcute cu capacitate de 25 persoane la bord.
9. Biserica la bordul navei.
10. Legea marii obliga arborarea a doua drapele pe nava: de origine si de destinatie.
11. Apus de soare …ca pe “TITANIC”
12. Dar nu ultimul… 
