…

E ora 1:11.
O zi de vara, o dimineață-noapte de vară obișnuită.
Somn nu am, este mult de lucru. Procastinare e cuvîntul care mă caracterizează, o copilă-fată-femeie dezordonată.
Dar simt o liniște, un val nebun în suflet se apropie.
Sunt furioasă.
De ce sunt create situațiile de tensiune? De unde apar supărările? De ce un cuvînt bun, e atît de greu de spus? De ce e atît de greu să faci pe cineva să zîmbească, să-l faci să se gîndească la tine apoi?
Toate astea nu contează, trăim într-o lume unde plăcerea carnală își ia locul de frunte, unde un zîmbet, o atingere de mînă, un sărut, o privire, nu au nicio semnificație.