Dimineata rece

Dimineata de toamna.. ploua..

grabita, plictisita, merg la universitate. Ies cu o lene teribila din cladire si incerc sa ma stercor printre lumea a gitata. E frig. Iar frigul asta nebun mi-a intrat in vene mai mult ca gindul  ca te voi pierde. Ca de obicei maxi-taxi nu mai apare, incerc sa-mi scot oglinda din geanta, asa voi fi sigura ca sunt perfecta. Perfecta penrt tine.  Ma opresc  o clipa  si vad doar Masini. Masini care merg grabite, oamnei care alearga, vrabii care zbooara agitate.. a da, e dimineata, e toamna si e frig.

Imi amintesc ca nu m-ai sunat…desi trebuia.. ai uitat ca deobicei, nu-I nimic, oricum sunt obisnuita cu indiferenta ta.

Fara teme pregatite,,somnoroasa, calc in baltoaca..si ah! Pantofi mei… si asa zi de zi se repeat povestra  

Merg pe jos, oricum acest aer imi va face bine. Simt cum dimineata asta este altfel si ca din instinct ma opresc vis-à-vis de memorial, are acelasi mister ca si atunci cand l-am vazut prima oara.. prima oara.. sa fi fost asta cu 5 sau poate 3 ani in urma? Nu mai stiu, dar oricum nu cred ca mai are vreo rezonanta.

vad un barbat.. e maturator. El   isi  incepe  munca ca deobicei, cu aceeasi matura roasa de cariile timpului, il admire, il  admir pnt ca a ramas aici in  Moldova Sa lucreze  si  nu   a  parasit-o. il admir pnt ca indiferent daca ploua sau ninge el lucreaza…il vad zi de zi, il vad si acum imbracat in acelasi pulover  galben..  mm galben culoarea care nu-mi place…nu inteleg de ce el a ales galbn…in schimmb ma simt mai bine interior cind il stiu acolo, la memorial maturind.. cu prezenta lui dimineata este completa.

Imi continui drumul si ma gindesc iarasi la tine.  Oare te cuprinde vreodata plasticismul diafan si candid? Ah nu cred.. ar fi prea minunat.

,,Cumparati  rochite, Cumparati  rochite“, aud aceeasi voce  in fiecare dimineata  pe str. Armeneasca, din principiu nu  voi cumpara… nu-mi plac strigatele ei la aceasta ora, imi irita creierii ca atunci cand as asculta o manea.

Este iarasi ambuteiaj..le urasc, stii de ce? Pentru ca ma face sa fiu cat mai departe de tine.. vad masini, multe si ma tot gindesc ce model sa am in  viitor. A da aia neagra  din fata ar fi perfecta..

Intr-un final ajung la universitate,  stundetii grabiti  inunda  usile  de la intrare, altii isi beau cafeaua de dimineata. Ah miroase a cafea, singurul miros care-l ador.  Il simti? E atit de seducator..

il caut  cu  privirea, pe el…stiu ca va veni si totul  se va   schimba, va devein o dimineata de toamna perfecta, ramane  doar  sa  merg  acolo unde stiu ca ma va steapta.

p.s linkul pozei  http://ailed6daena.wordpress.com/tag/personal/