Un alt weekend

Weekend-ul… am încetat să-l mai judec că e atît de sărac în secunde și mă mulțumesc cu clipele numărate dar unice, fără telefon, fără grabă, cu tine de miînă și toată Lisabona este a noastră. Nu că ar fi fost un weekwnd ceva mai deosebit, ca de obicei l-am petrecut minunat, dar mă strădui să mai las cîte o urmă în scris ca să nu mă atrofiez total. Este atîta magie în nebuneala asta cînd ne simțim ca în piesa ceea “Noi doi și restul lumii” cînd chiar ne comportăm de parcă am fi singuri pe acest pămînt chiar dacă riscăm să distrugem psihicul celor din jur )

…am fixat această poză de pe telefonul meu mobil(hai că m-am prins că aveam totuși telefonul cu mine, pot să argumentez ca doar pentru poze îl luasem :O)

…am fixat-o pentru că m-a impresionat momentul. Nu știu dacă are legătură faptul că suntem îndrăgostiți și vedem doar inimioare în jur, dar după asemena poze, îți vine să crezi că dragostea e veșnică iar viața e doar un moment. În față o iubire în floare, în spate o iubire mai coaptă (iar după ei  noi ) parcă ar fi o evadare în trecut, parcă și-au văzut bătrînii tinerețea. Nu le văd fețele, doar le simt privirea înclinată în același punct și nu știu e tristețe, e bucurie sau pur și simplu e o clipă de totaluri care te face să te oprești din graba cotidiană și să începi a prețui viața, a prețui momentul, să trăiești acum și să nu o lași pentru altă dată, să încetezi să aștepți mereu Crăciunul, 8 Martie sau vara. Avem 365 zile pe an, cîte din ele le trăiești cu adevărat?! …ai putea organiza 365 de sărbători. Mai tînăr ca în momentul acesta nu vom mai fi niciodată, ajunge atîta grabă vremelnică a lucrurilor.

P.S. : Apropo despre grăbit, trebuie să mă retrag căci întirzii la serviciu ))))))

Aș scrie așa ore și zile în șir, am dragostea de viață în suflet, și e atît de clară și puternică încît chiar și muza a cedat în fața ei…

Dragă Zi de luni, sunt una din puținele persoane care nu te urăște… astăzi, pentru următoarele nu răspund )