Barbatul ideal

De mica am avut proiectata o imagine bine definita in mintea mea a barbatului ideal. Avea elemente din filme, avea calitati care le apreciam la cineva anume, si chiar si un exterior personalizat, fara sa-l fi vazut undeva… era in mintea mea, imi placea sa fiu cu lectia facuta . Dar mereu ma atrageau cu totul alte tipuri de barbati. Am simtit fluturasi care mai apoi s-au transformat in molii, am tremurat la atingeri de miina care mai tirziu nu-mi mai ofereau caldura, am avut sentimente carora nu puteam sa le dau contur care mai apoi s-au pierdut in zari ca mai apoi sa constientizez ca pot sa pun conturul fara ele. Si orice traire, pe cit de dramatica imi parea la moment, pe atit de hazlie mai tirziu. Privind in urma, pot sa declar cu capul sus ca nu am avut dezamagiri in dragoste (daca pot sa o numesc asa), desi aveam darul sa complic lucrurile, la trairile mele mereu am primit reciprocitate, si asta posibil e din cauza ca nu am oferit prea mult si respectiv nu am avut cerinte mari.

  Acum, cu o experienta mai bogata pot sa declar ca am fost retinuta,pentru ca sa ma consum toata mai tirziu…nu a fost prima mea dragoste, dar a fost prima mea dragoste adevarata, si cu cit ofer zilnic tot ce am cu atit imi dau seama ca inca mai am multe de oferit. O data cu aceste trairi in imaginatia mea si-a pierdut treptat din margini imaginea ceea din minte a barbatului ideal.In general consider ca barbatul ideal nu are o definire concreta…