Bărbatul ideal

De mică am avut proiectată o imagine bine definită în mintea mea a bărbatului ideal. Avea elemente din filme, avea calități care le apreciam la cineva anume, și chiar și un exterior personalizat, fără să-l fi vazut undeva… era în mintea mea, îmi placea sa fiu cu lecția făcută .

Dar mereu mă atrăgeau cu totul alte tipuri de bărbați. Am simțit fluturași care mai apoi s-au transformat in molii, am tremurat la atingeri de mîina care mai tîrziu nu-mi mai ofereau caldura, am avut sentimente cărora nu puteam să le dau contur după care s-au pierdut în zari  conștientizînd că conturul era de fapt fără ele.Și orice trăire, pe cît de dramatica îmi parea la moment, pe atît de hazlie și neînsemnată mai tîrziu.                                                                                                              Privind in urmă, pot să recunosc sincer că nu am avut dezamăgiri în dragoste (dacă pot să o numesc așa), deși aveam darul să complic lucrurile, la trăirile mele mereu am primit reciprocitate, și mă grăbesc să completez că se datorează faptului  că nu am oferit prea mult și respectiv nu am avut cerințe mari.

  Dar timpul știe mai bine ca oricine să ne învețe să dăm valoare momentului și      acum, cu o experiență mai bogată îmi permit să afirm că am fost reținută, pentru ca să mă consum toata mai tîrziu…nu, nu pentru bărbatul pe care îl voi vedea si voi zice ”Wow” nici pentru  prima mea dragoste, dar pentru  prima mea dragoste adevarată. Și cu cît ofer zilnic tot ce am cu atît îmi dau seama că încă mai am multe de oferit.                                                                                                                     O data cu aceste trăiri în imaginația mea și-a pierdut treptat din margini, imaginea ceea din minte a bărbatului ideal. Ba chiar mai mult, v-aș spune că barbatul ideal nu are o definire concretă…