240056 cazuri COVID-19 în Moldova
13836 – cazuri active
220881 – cazuri vindecate
5339 – cazuri fatale
Actualizarea datelor: 10 aprilie 2021 ora 10:20


Autobuzele copilăriei noastre



Azi noapte mi-am amintit de transportul interurban de pasageri din perioada copilăriei mele. Ni se puneau la dispoziție autobuze sovietice, de culoare galbenă, care nu erau altceva decât niște melci pe roți. Distanța dintre satul meu de baștină și Chișinău era de „tocmai” 25 de kilometri și o străbăteam, cu puțin noroc, în numai o oră. 
La început, când sătenii veneau în număr relativ mic la Chișinău, când foarte mulți gospodari aveau cai sau câte o pereche de boi în grajd și se duceau cu căruța în orășelul Hâncești la cumpărături, pentru că era mai aproape, toți sătenii noștri erau cât se poate de fericiți și mulțumiți.
Însă, a tăbărât independența peste noi. Colhozul s-a destrămat, fermele la fel… Pentru că în sat nu mai era nimic de muncă, oamenii au încercat să-și caute bucățica de pâine în capitală. Iar, de la o vreme, oricât de mari ni se păruseră anterior autobuzele noastre gălbioare, tot nu încăpeau toți ca să plece la Chișinău.
În acel moment… a început lupta.
Auzisem că până și primarul din acea perioadă convocase o ședință de urgență, întrebându-și nedumerit consilierii de ce nu încap toți pasagerii în autobuz, pentru că, de când se ținea el minte, nu s-a întâmplat niciodată ca cineva să nu aibă loc în acele cocini mișcătoare. După câteva ore de dezbateri aprinse, unul dintre consilieri, care avea o vastă experiență în domeniu, a ajuns la concluzia incertă că, probabil, a crescut numărul călătorilor. Una dintre soluțiile propuse de aleșii satului, a fost să mai aștepte o vreme că, vorba aia, Dumnezeu e mare, iar oamenii se obișnuiesc repede atât cu ușorul, cât și cu greul.
Primul autobuz pleca spre capitală la ora șase fără un sfert sau poate chiar mai devreme. Uite ca am uitat acest amănunt deloc de neglijat. Oricum, la ora la care ieșeam noi din case ca să pornim spre stație, cocoșii încă dormeau duși, sforăind prin cotețe. În plină noapte, când până și stelele își închiseseră ochii ca să doarmă, noi așteptam, cu privirile țintuite-n zare, apariția farurilor luminoase ale autobuzului. Între timp, oamenii mai discutau, se mai jeluiau, își mai dădeau și sfaturi. Uitându-te la ei dintr-o parte, ai fi zis că sunt prieteni de când lumea și pământul. Însă, când cocina galbenă se apropia de noi, instinctul animalic răbufnea din pieptul fiecărui potențial călător, spun potențial, pentru că mai poți fi numit oare călător dacă nu ai încăput în autobuz? Autobuzul se apropia încetișor, iar gloata, în poziție de start, aștepta. În momentul potrivit, când mult-așteptatul autobuz încă se mișca, toți, cu mic, cu mare, se aruncau înainte cu mâinile și picioarele. Cine reușea primul să apuce ușa cu mâna, era socotit marele norocos al zilei. Uneori câte douăzeci de mâini se încleștau concomitent de ușă. Odată, câțiva omuleți mai vânjoși, au dezbârnat ușa chiar sub privirile disperate ale șoferului.
De la o vreme însă, eforturile noastre de a intra primul, deveniseră zadarnice, pentru că autobuzul venea plin ochi. Ceva se schimbase. Până și oamenii deveniră mai închiși în sine, mai suspicioși. În aer plana un mare secret, pe care nimeni nu vroia să-l dezvăluie. Totuși, unul dintre prietenii mei mi l-a spus. „Daca vrei să încapi în autobuz, du-te acasă la șofer și așteaptă-l la poartă”. Zis și făcut. Ce am văzut acolo, m-a lăsat fără de cuvinte. Peste vreo șaptezeci de bărbați și femei, bătrâni și copii așteptau în fața porții. Deși era întuneric, în ochii tuturor puteai citi unul și același lucru: „Uite că a mai venit un nenorocit”. Peste câteva secunde mai veniră câțiva doritori de a vedea Chișinăul. În ochii mei, ca la toată lumea, scria același lucru: „Uite că au mai venit câțiva nenorociți!”
Până să urcăm, ne uitam unul la altul ca la niște dușmani, concurenți, rivali…
De la o vreme, nici așteptatul la poartă nu mai era o soluție, pentru că autobuzul ieșea încărcat cu lume chiar din ogradă.
Într-o dimineață de iarnă, la vreo ora patru și jumătate, m-am îmbrăcat și am ieșit din casă. Destinația – casa șoferului. Toată noaptea ninsese ușor, așternându-se un strat de vreo zece centimetri de zăpadă de toată frumusețea. Mergeam-alergând că, vorba aia, norocul ți-l faci singur. Dacă ajungeam prea târziu, ce rost mai avea că m-am sculat cu noaptea în cap? Când am cotit stânga pe hudița care ducea către locul unde m-am pornit, deși zăpada era proaspătă, am zărit mai multe urme de papuci. Cu cât mă apropiam mai mult de locul cu pricina, cu atât se înmulțea numărul urmelor de încălțăminte lăsate în zăpadă. Am ajuns. Este întuneric și liniște. La poarta șoferului nu se vede niciun om. Trag de clanța porții – încuiată. Uitându-mă la potopul de urme, observ că toate duc până în fața gardului din piatră. Numai până acolo. Acolo dispăreau. „Au sărit gardul, nenorociții dracului”, îmi zic eu. Ca să nu mă simt aiurea, am sărit și eu peste. M-am apropiat de ușa autobuzului, trag de ea, se deschide, dau să urc, dar…aproape că era să nu încap. Era plin-plinuț. Stăteau înghesuiți, claie peste grămadă, femei, copii, bărbați… Îl întreb pe unul dintre pasagerii norocoși unde este șoferul, iar el îmi spune în șoaptă că acesta încă nu s-a trezit. M-am uitat la ceas. Până să pornească autobuzul spre Chișinău, mai trebuia să așteptăm o oră…Subscribe to Blogul unui romancier basarabean

Sursa
2013-11-14 05:11:00



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

15:19:32Piața de carte europeană în pandemie. Anul 2020 —» Gheorghe Erizanu
13:52:01Moldova, în top 5 țări cu cel mai înalt grad de mortalitate din cauza alimentației proaste —» Elena Robu
12:29:40Proprietarii Liceului Da Vinci au deposedat Chișinăul de pământ și clădiri? —» un alt blog
08:02:49Ne caută un cântec… EVOCĂRI : Tatiana Sofronovici, interpretă de folclor —» CHIŞINĂU MUZICAL | Blogul Bibliotecii de Arte "Tudor Arghezi"
17:59:42©️ Încetează! —» Licurici de suflet
14:37:59eBook Cartier. Top vânzări martie 2021 —» Gheorghe Erizanu
12:33:09Как праздновать свой день рождения во славу Бога? | Пастор Василе Филат —» Moldova Creștină
09:11:32Apel comun în contextul comemorării victimelor din 7 Aprilie 2009: Dosarul „7 aprilie 2009” unul EȘUAT —» Elena Robu
09:08:16Predică la Buna Vestire – Părintele Cleopa Ilie —» Portalul Tineretului Ortodox din Moldova
08:09:37Gheorghe Furdui: ”Dacă aș ajunge să trăiesc clipa Unirii cu patria-mamă, aș putea fi împlinit” —» Elena Robu
07:32:00Paul Goma: „Cartile adevarului in lumea libera” —» Curaj.TV | Media alternativă
07:00:44Învăță-l pe copil să se roage —» Moldova Creștină
06:57:24Copilul tău are strabism! Mergi la medic! —» Sunt MAMĂ!
05:45:14ÎN POFIDA PORUNCII A 8-A... —» Leo Butnaru
21:28:32Numele de familie.  —» blog cultural
19:31:44Curtea Constituțională va examina săptămâna viitoare sesizarea privind constatarea circumstanțelor care justifică dizolvarea Parlamentului —» Elena Robu
17:55:00Acuză ilegalități la închisoarea de la Taraclia —» Curaj.TV | Media alternativă
15:03:54Cui îi merge bine? —» Moldova Creștină
14:16:41Despre fotbal și orașul sexist… —» blog cultural
09:47:37NIKA TURBINA - O POETĂ LA 8 ANI —» Leo Butnaru
09:36:52Manual Install ZigBee2MQTT in TrueNAS/FreeNAS jail —» XStrafer's WebPlace : unconformable point of view.
08:54:06Scandal de proporții în Franța, după ce unii miniștri ar fi participat la cine clandestine în restaurante cu circuit închis —» Elena Robu
07:51:27Tot mai multe teste Covid-19 falsificate sunt identificate la trecerea frontierei —» Elena Robu
07:16:079/50 (2021): „Cei care merită să moară” de Peter Swanson —» Sunt MAMĂ!
06:24:47Ping-pong militar —» Dragostina Vicol – jurnalism militar