Nopţi îngîndurate

Nopţi lungi şi grele,
Inima îmi bate mai rar,
Nopţi lungi şi mai negre,
Tu îmi scrii tot mai rar…

În tacerea nopţii, sufletul nu-mi stă nicidecum pe loc-
El se vaicără, de parcă ar sta pe un foc-
Doar tăcerea vîntului îmi mai alină durerea,
Pentru că în gîndul meu predomină tăcerea…

Şi uite aşa mai bate cîte un vînt rece,
Şi mai cade o frunză de pe ram,
Trece noaptea plină de gînduri grele,
De la tine nici o veste, nici un gram…

Timpu trece şi tot mai mult eu stau mîhnit-
Pentru că în gîndul meu tu ai venit,
Şi mă omoară amintirile pe care le-am petrecut-
Împreună la umbra nucului bătrîn…

Cade o stea din cerul înorat,
Cade şi se stinge încet,
Norii se strîng şi aduc a ploaie,
De pe ram mai cade o frunză lent…

Cu privirea în ceruri, stau deja două ore-
Şi tot nu pot sa te uit, te-ai ascuns,
Deja au cazut multe stele,
Au căzut şi s-au stins…

Şi vîntul îmi spune ca e timpul să plec,
Şi norii încep a plînge usor,
În tăcerea nopţii eu mă înec
În amintiri şi dor…