Vai, mi-am fript limba!
Ceaiul sau cafeaua îndulcesc cumva graba peremptorie a dimineţii.Oricât de organizată n-aş fi, nu pot evoca o dimineaţă să n-am mersul grăbit prin casă, sau pasul acelerat pe-afară. Şi-s matinală. Cu trezitul n-am nicio problemă. Sincer. Indiferent la ce oră m-aş culca, mă trezesc înainte ca alarma să mă salute. Chiar şi aşa, nu reuşesc să stau la masă. Înghit pe nerăsuflate, în timp ce bifez lucrurile fiului meu pentru şcoală sau făcând zecile de alte chestii iminente unei dimineţi ordinare. Deşi începuturile de zi sunt comune, nici una nu-i ca alta. E din cauza copiilor. Unul se trezeşte cu faţa la cearşaf, altul plânge (deşi a zis "Îngeraşul" tot urât a visat)... Ăsta-i farmecul dimineţilor mele.
De câte ori ţi-ai fript limba cu ceai fierbinte? Şi eu le-am pierdut numărul. Copiilor li se întâmplă mai des, în tot cazul. Eu obişnuiesc să le pun în ceai câte o cireaşă sau căpşună congelată (fac provizii vara). E cu rezultatul imediat. E şi o distracţie pentru ei. Le deşteaptă atenţia şi le zmulge câte un zâmbet imediat. Pentru mâine dimineaţă m-am gândit la altceva. Să încercaţi!



Sursa
2013-10-28 17:34:00