Toiagul păstoriei

În vremurile când oamenii de pe meleagurile noastre încă nu cunoșteau pe deplin viața și activitatea Domnului Isus Cristos, misiunea Divină și adevărul Evanghelic, un tânăr misionar, arzător în lucrare și cu inimă pentru slujire, a mers într-un sat uitat de lume pentru a vesti din Vestea Evangheliei și a face oamenilor cunoscut pe Isus.

Acesta odată ajuns în acel sătuc, încă pe la primele ulițe străbătute de praful uscăcios de iunie târzie, întâlnește un locuitor acelui sat care tocmai se întorcea trudit de la câmp. Din prima întâlnire, tânărul misionar, entuziasmat și nerăbdător a început să vorbească acelui om despre Isus.

- Am venit să vă spun despre viața lui Isus !!! (a rostit cu intonație și carismă acel tânăr)

- aaa… Isus!!! îl cunosc !!! (răspunse omuleanul)

- Cum așa, de unde îl cunoști?!!! (întrebă misionarul cu uimire)

- Îl cunosc de multă vreme, a trăit colo sus în deal !!! (răspunse omul arătând spre o casă în marginea satului, pe un deal ce se înălța pe una din coastele acelui sat)

Aceștia au mers deci împreună pe acel deal, unde se întindea o gospodărie, o căsuță mică și modestă, nu mai trăia nimeni de ceva vreme în acea casă, însă toate erau gospodărește aranjate, în casă era curat și îngrijit. Omuleanul i-a spus misionarului că aici a trăit Isus.

Acolo de fapt trăiseră un misionar care a murit, dar care a lăsat o mărturie pentru oamenii din sat. Toți știau că acolo a trăit Isus.  Un Isus care era în inima și viața acelui misionar, un Isus în vorbe și în fapte, un Isus demn de urmat. (Galateni 2:20, 1Corinteni 11:1)