Cineva a spus ca “Femeia e mai slaba ca niciodata cind iubeste, si e mai puternica ca oricind cind se simte iubita”…le-am trait pe ambele. Te-am iubit copilareste…fiecare vorba dezlipita de pe buzele mele, fiecare gest neputiincios era filtrat prin inima. Te-am iubit orbeste…persoana ta era atit de aproape de mine incit nu vedeam nimic in jurul meu. Te-am iubit fara sa stau pe ginduri, pentru ca imi insuflai incredere… si nu m-am gindit nici pe o clipa ca ai putea sa dispari. Te-am iubit si te iubesc, pentru ca… nu stiu alta cale. Dar in fruntea tuturor iubeam modul in care ma iubeai tu pe mine, in fiecare zi la fel si parca totusi altfel…
Tu ma iubesti cind imi scapa totul de sub control si ma comport de parca psihologul mi-a dat diagnoza, tu ma iubesti cind ma alint ca un copil, ma iubesti chiar si atunci cind pantofii ce ii vad in vitrina mi-i doresc mai mult decit sa mincam urmatoarea saptamina. Tu iubesti in mine acele maruntusuri care eu nici nu credeam ca le posed, esti atit de tandru atit de atent si uneori imi pare ca stii mai bine ca mine ce se intimpla in mintea mea nebuna. Sunt mindra ca sunt iubita de tine. Imi alint constientul zilnic cu senzatia de implinire, caci alaturi de tine nu mi-e frica de nimic, suntem noi doi si restul lumii. Tssssttt, mai in soapta,e Ea…Fericirea.
