Vreo 15 ani în urmă o prietenă de-a mea s-a mutat cu traiul în Israel. La prima ei revenire în Moldova, după vreo 3 ani, am ieșit la o cafea. Am întrebat-o multe despre aceea cum e viața la israiliteni, cum trăiesc acolo tinerii, cum e organizată învățătura - tocmai cercul meu de interese pe atunci. Dar de fapt ceea ce mi-a rămas în minte cel mai adânc după discuția noastră, a fost răspunsul ei la întrebarea „Ce te-a impresionat cel mai mult în viața de acolo?”A fost un răspuns pe cât de simplu, pe atât de profund: cel mai puternic prietena mea a fost impresionată de faptul că în Israel nimeni nu judecă pe nimeni, și toți sunt acceptați așa cum sunt. „Poți să umbli pe stradă măcar și în pene, nimeni nici nu va întoarce capul în urma ta, nemaivorbind de priviri de dispreț.”
Ei bine, veți spune voi, e o generalizare a unui adolescent norocos. Poate. Însă de atunci eu mi-am făcut o simplă regulă - să nu judec.
De fiecare dată când văd o persoană care are o aparență nepotrivită, conform gusturilor mele, îmi spun: „El/ea are dreptul. Cine sunt eu să dictez omului, ce să-i placă?”. Fie e o domniță într-o fustă prea scurtă pentru minus 10 grade, fie e un domn cu o cămașă prea înflorită - eu încerc să-mi stăpânesc instictul atotputernic de a judeca. Pentru că noi toți ne naștem experți în modă (a se citi și în politică, în fotbal sau educarea copiilor, etc.), și ne este greu să tăcem atunci când vedem că ceva nu e așa cum trebuie în lumea asta. Să zic sincer, nu e un exercițiu ușor și nu îmi reușește de fiecare dată. Nu și nu, dar se scapă câte un gând „clasic” gen „uiti la dânsul/dânsa!”. Dar în momentul cela îmi dau imaginar peste limbă, și îmi caut de treabă.
Chiar de rezultatele încă nu sunt complete, mă simt mult mai liberă de când încerc să judec mai puțin. Și nu doar în ceea ce privește aparanețele. E aceași problemă cu preferințele politice, cele muzicale sau de petrecere a timpului liber, spre exemplu. Și apoi, m-am convins că un om, care e privit critic, deseori e mai fericit decât cel ce critică. Pentru că el nu-și pierde timpul cu alții, el își trăiește viața așa cum știe mai bine.
De aceea, eu prefer să fiu expert în fericirea mea personală :)