„Trebuie să-mi iau o ie” – sunt sigură că acest gând v-a încercat și pe voi de mai multe ori. Pe mine, de când am pășit pentru prima dată în atelierul Mariei Cristea, acest gând mă urmărește obsesiv.
Nu-i vorbă, în șifonierul meu s-au mai regăsit de-a lungul timpului imitații de ii, bluze stilizate, adaptate –interpretări mai mult sau mai puțin fashion ale acestui obiect vestimentar. Ador modelul bluzelor tip ie din mai multe motive: pentru lejeritatea pe care ți-o conferă, pentru că sunt versatile, sexy, pentru că pot fi purtate anul împrejur și reușesc să scoată o ținută din anonimat.
Consider că fiecare femeie de la noi (indiferent că se identifică etnic româncă sau moldoveancă), trebuie să aibă o ie. Dar există un moment anume când ești pregătită pentru ie. Deși le-am admirat de atâtea ori și mi-am spus că trebuie să am și eu una, acum îmi doresc cel mai mult o bluză tradițională românească. De vină o fi și ultima mea vizită (miercuri, împreună cu fetele de la Health&Beauty BLOGspot) la atelierul Mariei Cristea (unde, de altfel, am mai fost pe ospețe), dar azi încă simt pe vârfurile degetelor atingerea pânzei topite, dantela, ața colorată care împletește atât de frumos, armonios desene, ață care spune povești, scrie destine, încheie și deschide capitole… În nări îmi stăruie încă mirosul acela de Casă Mare, iar în urechi îmi răsună poveștile despre cum se zămislește o ie, spuse pe șoptite de Maria Cristea, șoapte care să nu deranjeze iile frumos aliniate, asemenea unor lebede gata să alunece pe oglinda apei.
O ie autentică are o energetică aparte, ca o aură în așteptarea stăpânei perfecte – asta o deosebește de alte obiecte vestimentare mai tehnice.
Îmi doresc o ie pentru că acum vreau să îmbrac și să port, demn și smerit, toate dorurile, visele și năzuințele doamnelor, domnițelor, femeilor mai cuminți sau mai nebunatice cărora le-a fost dat să se nască aici, să văd ce-or face ele visele și dorurile astea când s-or întâlni cu ale mele!
Mâine mă duc la Târgul de ie națională să-mi găsesc ia potrivită. Pentru că acum sunt destul de cumpătată să țes în mintea mea povești, care să se impregneze în pânza unei ii pe care s-o dăruiesc într-o zi fetiței mele. Orice mamă trebuie să dăruiască fetiței sale o ie, care să-i fie ca un scut atunci când ea nu este alături s-o susțină, s-o încurajeze. Și orice tată, părerea mea, trebuie să poarte o cămașă tradițională pe care s-o transmită fiului său.
Detalii tehnice despre evenimentul de mâine, oferit de Casa Cristea, găsiți aici.
