Au intrat într-o cameră nefamiliară și întunecată. Doar lumina lunii pătrundea în odaie prin ferestrele largi și mari. Pe masă eram două pahare cu șampanie.
-Sărbătorim ceva? A întrebat ea cu un surîs pe buze.
-Sărbătorim faptul că suntem o pereche ideală. Nu ai observat cum întorceam privirile astăzi? Toți mă invidiau că sunt alături de o femeie atît de frumoasă.
-Am devenit cu adevărat frumoasă doar atunci cînd te-am cunoscut pe tine, doar știi.
-Vreau să te sărut, îmi piermiți?
-De cînd ceri permisiunea? Tu știi că nu pot să îți refuz nimic.
Atunci el a ferit părul ei la o parte, a deschis puțin fermuarul rochiei negre și i-a sărutat umărul ei gol. Ea simțea fiorii cum trec prin tot corpul, atingerea lui era atît de fină ca și adierea vîntului de vară.
-Credeam că vrei să mă săruți pe buze…
-Și pe buze tot.
Ea își puse mînele pe umerii lui și se lăsă dusă de val.
-Știi, visul oricărui bărbat e să descalțe undeva în noapte o femeie în rochie neagră cu pantofi de 10.
-Deci eu o să fiu fata ce îți îndeplinește visele? Și ce primesc în schimb.
-Toată dragostea mea.
