linişte
ochi împăienjeniţi, fum de ţigară, gălăgie în coridor.nu e cel mai potrivit început pentru un text. nu e nici cel mai bun început pentru viaţă.dar cine a zis că suntem la început?
o fi canicula de vină, o fi noaptea care bate în surdină.degetele înţepenite culeg nişte gânduri obosite.spatele încovoiat se crede însurat cu patul...
adorm sau poate visez? scriu sau poate arunc pământ peste sicriu. am un coşciug de amintiri. îndrăznesc să-l dezgrop?
mi-amintesc cum mă certa mama, cum îmi zicea bunelul că-s o mămăligă atunci când cad.
mi-amintesc că am avut nişte oi. că am avut şi o căţea care se supăra când îi ziceai "oaie"
ochi de ţigară, fum împăienjenit, gălăgie în coridor.
cică scrisul poate fi terapie. cică omul nu mai are a doua copilărie.cică pământul nu-i rotund, e o elipsă. cică semiluna de pe cer nu este eclipsă.cică oamenii se sting şi mor. cică nu poate fi descris cuvântul dor.
ochi spre coridor, fum împăienjenit, gălăgie pentru ţigări.
un copil a fost speriat de câine. trebuie să mă trezesc devreme mâine.
ochi împăienjeniţi, fum pe coridor, gălăgie pentru ţigări.
ce se face când capul se desface?cum se face că unii trăiesc ca la patru ace?când se face ceea ce nu mai poţi desface?de ce se face pâinea abia după ce se coace?
ochi împăienjeniţi, fum de ţigară, linişte în coridor...
Sursa
2012-07-28 23:40:00