Ierom. Savatie Baştovoi: „Biserica a primit declarația de război din partea mai marilor lumii… De acum înainte să ne aşteptăm doar la lovituri”

Despre locul Bisericii în noua societate moldavă. / Despre tehnicile moderne de persecuţie. Închiderea emisiunii Pietrele vorbesc. / Despre declaraţia Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse şi „bîlbîielile” lui Marian Lupu. / Despre simbolurile comuniste, internet şi lupta televiziunilor pentru minţile umane 

Ieromonahul, jurnalistul și scriitorul Savatie Baștovoi, din calitatea sa de membru al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova și membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, sparge gheața și vine cu dezvăluiri interesante care demonstrează o altă perspectivă a ceea ce cred oamenii despre libertatea de conștiință și libertatea de opinie. Dezvăluirile sînt făcute în exclusivitatea pentru ioanatan.wordpress.com după mai bine de un an de tăcere, timp în care a preferat să se ocupe de literatură. Între timp, romanul său „Iepurii nu mor” a apărut în Franța printr-un concurs organizat de Centrul Național de Carte al statului francez fiind publicat de prestigiosul grup editorial „Actes Sud”. Publicații precum „Le Monde”, „Le Figaro”, Le Point”, „La Vie” ș. a. i-au consacrat cronici generoase în care îl numesc „perla literară ce vine din Moldova” și chiar „un soi de geniu polivalent” („Le Figaro”). Doar presa din Moldova a tăcut cu ostentație despre una dintre cele mai importante ieșiri culturale de după 90 a unui basarabean  în spațiul cultural european. În această toamnă mult discutatul său roman „Diavolul este politic corect”, pe care Radio France Internațional l-a acuzat că „abuzează de libertatea de expresie” urmează să apară în Rusia.

Savatie Baștovoi într-o discuție despre comunism și totalitarism cu filosoful francez Gérard Poulouin (unul din întemeietorii Universității Populare din Caen). Lansarea ediției franceze a romanului ”Iepurii nu mor” la Biblioteca din Saint-Lô

„Înainte de a scoate monumentul lui Lenin de la MoldExpo, 
scoateți-l pe Lenin din Constituția Moldovei!”

-Părinte Savatie, ați lipsit suspect de multă vreme din mass media moldovenească și de pe internet. Între timp s-au întâmplat niște lucruri: homosexualii au obținut o lege care să-i protejeze, Alianța a fericit poporul cu alegerea unui președinte care învață a citi discursuri de pe foaie și care merge la Bruxeles după indicații; comuniștii au declarat că lupta cu legea nediscriminare este sensul existenței lor ca partid și au revenit în Parlament. La Chișinău dar și prin raioane liberalii luptă cu monumentele leniniste, iar mai nou în lupta aceasta s-a angajat și Parlamentul care a interzis folosirea simbolurilor comuniste. Îmi amintesc că sfinția voastră încă în 2009 sugerați necesitatea scoaterii simbolurilor comuniste în afara legii. Cum credeți, de ce acest lucru s-a realizat anume acum și care vor fi consecințele acestei decizii politice pentru societatea noastră?

Lupta pentru simboluri este ultima şi cea mai importantă luptă pe care o duc cuceritorii dintru începuturi. Așa cum noi ne apărăm Crucea, care-l prefigurează pe Hristos, tot așa dracii de multe feluri și-au făcut simboluri și le-au înmînat oamenilor care îi slujesc. De la Hristos încoace, orice simbol în afara crucii este un simbol străin și, prin urmare, ostil Crucii. Masoneria internațională a mers pînă acolo încît și-a însușit diverse reprezentări ale crucii ca simbol a răului. De aceea astăzi e de o mie de ori mai greu să te orientezi în această luptă pentru simboluri.

Observați că imperiul ateist-sovietc a scos crucile de pe biserici și le-a înlocuit cu steaguri. Ei înțelegeau că puterea bisericii nu e în ziduri, ci în cruce. Cînd sugeram interzicerea simbolurilor comuniste prin lege în locul hărțuielilor prin intermediul Procuraturii împotriva demnitarilor comuniști, propuneam o luptă principială. Dar actuala guvernare a demonstrat că nu are principii, ci doar ambiții și că nu a fost în stare de o luptă corp la corp cu comunismul. Au aplicat lovitura într-un moment cînd animalul comunist era deja la pămînt, sleit de propria ură și măcinare, ceea ce face prezenta lege lipsită de grația pe care ar fi avut-o trei ani în urmă. E ca o vînătoare regală cînd animalul este împușcat în cușcă sau ca o coridă în care toreadorul își obosește taurul cu elicopterul, apoi vine și îi înfige sulița în ceafa cînd animalul este jos.

Această alianță ciudată își va arăta verticalitatea nu prin scoaterea monumentului lui Lenin de la Mold Expo, ci atunci cînd îl va scoate pe Lenin din Constituția Moldovei. Principalul punct al Constituției adoptate chiar în noiembrie 1917 și formulate de Lenin personal era decretul despre libertatea de conștiință în care primul punct prevedea „separarea Bisericii de stat și a școlii de Biserică”. Constituția actuală a Moldovei este fidelă acestui precept leninist care a motivat exterminarea a zeci de milioane de oameni și cu care ne lovesc din nou activiștii noii ordini mondiale.

Logica ne dictează că atunci cînd declari simbolurile comuniste și pe Lenin în afara legii, ca fiind criminale, trebuie să o începi de la abrogarea constituției lui Lenin. Monumentului lui Lenin de la Moldexpo i se închină Voronin și babele, iar lui Lenin din constituția Moldovei i se închină așa zisa societate civilă „nediscriminată” cu toți sprijinitorii lor occidentali.

„Treaba cu introducerea religiei în școli e o joacă”

-Dați-mi voie să vă contrazic. Pentru că totuși Mitropolia Moldovei a obținut introducerea religiei ca obiect de studiu în școli, încă pe timpul când ministru al educației era un om din partidul lui Urechian, care a fost înghițit de un alt partid. Nu putem spune că nu avem religie în școala. Problema e că de la o vreme avem tot mai puține școli pentru că Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional cer optimizarea bugetelor pentru educație.

-Treaba cu introducerea religiei în școli e o joacă. Ce să vorbim, dacă nici academia noastră teologică nu are statut de școală, nu e recunoscută de stat. Teologia nu face parte din obiectele academice de studiu, așa cum e în marile universități europene și americane. Și atunci, despre ce vorbim? Ce s-a introdus în școli? O disciplină care nu e obiect de studiu recunoscut de stat și de aceea nu poate fi obligatoriu. E ca și croșetatul sau cursurile pionierești de traforaj.

Mai întîi trebuie schimbat statutul Bisericii, al religiei într-o societate majoritar ortodoxă, precum și statutul teologiei între celelalte discipline de studiu, abia apoi să se treacă la elaborarea unei forme potrivite pentru predarea teologiei elementare în școli. Altminteri, totul are aspectul unei concurențe electorale dintre Biserică și cei care se denumesc cu emfază „societate civilă” și care au aceleași metode și argumente ca și asociațiile luptătorilor ateiști din anii 20-30 ai secolului trecut.

”Dacă televiziunea și noile tehnologii ar avea o mai mare putere de persuasiune decît cartea, Hristos Dumnezeu ar fi făcut televiziunea și internetul cu două mii de ani în urmă și nu ne-ar fi lăsat o Evanghelie scrisă, ci un film”

-Aici vă dau dreptate. Pentru că nu trece o seara în care să nu vedem la televizor pe reprezentanți ai societății civile specializați în discreditarea și marginalizarea Bisericii ca factor de opinie și decizie în societate. Avem o ceată de ong-iști în frunte cu Ostaf, Bărbăroșie, Brega și Fonari care trambițează despre statul secularizat în care, vedeți dvs, societatea civilă poate și trebuie să se implice în politicile sociale ale statului, iar sfera de activitate a Bisericii trebuie să se limiteze la a boteza, a ingropa și a îngriji de invalizi. E adevărat că în aceleași emisiuni apar tot mai des și fețe bisericești sau oameni care, zic ei, reprezintă Biserica. Credeți că aceste apariții televizate sunt un mod eficient de apărare a Bisericii?

Cu Scott Lively, după filmarea emisiunii ”Pietrele vorbesc”.

-Televiziunea în Moldova a devenit un loc al minciunii. O spun cu experiența omului care a lucrat în televiziune. Am avut libertatea de a concepe și realiza o emisiune de autor de 45 de minute la o oră de maximă audiență. Dar asta pînă în momentul în care persoanele pe care le pomeniți au văzut în ieșirea unui „popă homofob” la televizor un pericol la adresa statului secularizat.

Există o înregistrare a unei ședințe a acestor activiști în care ei îmi pomenesc numele și fac un plan prin care să-mi atace emisiunea la CCA. Nu s-a ajuns la asta, deoarece eu nu încălcam nici legislația, nici codul deontologic al jurnalistului, exprimînd doar adevărurile creștine care îi deranjează. La scurt timp după aceea mi s-a propus un tîrg prin care eu mi-aș fi păstrat emisiunea cu condiția să nu mai ating cîteva teme.

Partea cu haz a întîmplării este că domnul Ţopa, patronul televiziunii, m-a asigurat într-o discuţie particulară că nu ştia nimic despre ruperea contractului meu cu Jurnal TV şi m-a rugat să revin. Fără nici o ranchiună personală, am considerat nedemn din partea mea să mă întorc într-o televiziune unde oamenii pot fi cumpăraţi sau vînduţi la nevoie şi unde homosexualii dictează. Mă întreb doar: cine sunt aceşti măscărici care au puterea să dicteze politici editoriale trecînd peste voia patronilor?

Așadar, în condițiile în care televiziunile din Moldova primesc fonduri guvernamentale și externe cu scopul declarat de a face lobby unor legi și atitudini anticreștine, ieșirea preoților la televizor este zadarnică și poate avea chiar un efect invers. Dar nu numai preoții, ci și jurnaliștii cu verticalitate au ajuns să fie persecutați pentru opinie, demiși din funții și înlocuiți cu persoane dubioase care nu au nici pregătirea profesională necesară și nici harismă, postura lor fiind aceia de DJ într-o discotecă de la țară. Intrați pe blogurile lor și vedeți că fac greșeli de ortografie, ca să nu mai vorbesc de logică, inadmisibile și pentru un copil de clasa a șasea. Unora ca aceștia li s-au încredințat politicile editoriale ale noilor televiziuni.

Putem declara cu fermitate că în Moldova oamenii sunt persecutați pentru opinie, iar libertatea presei a apus cu desăvîrșire. Eu personal am refuzat după aceea toate invitațiile de la mai multe televiziuni de la noi de a participa la vreo dezbatere sau emisiune, ceea ce îndemn să facă, măcar pentru o vreme, pe toți cei care au o credință dreaptă.

Creștinii trebuie să se întoarcă la carte. Este o minciună că televiziunea și noile tehnologii au o mai mare putere de persuasiune decît cartea. Dacă ar fi fost așa, Hristos Dumnezeu ar fi făcut televiziunea și internetul cu două mii de ani în urmă și nu ne-ar fi lăsat o Evanghelie scrisă, ci un film. Mitropolia are nevoie de o bibliotecă serioasă în centrul Chișinăului care să fie deschisă pentru toți cei care doresc să cunoască frumusețea moștenirii creștine.

„În ce-l privește pe Marian Lupu sau alt membru al Alianței care îndrăznesc să traseze limite Bisericii lui Hristos, le spun că părerile lor tulburi nu vor călăuzi niciodată popoare”

-Mai multă lume și, în special, credincioșii s-au arătat surprinşi de reacția Președintelui Parlamentului Republicii Moldova la Declarația Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse în legătură cu adoptarea legii egalității de șanse în care Conducătorii bisericii exprimau „dezacordul principial cu orice tentative de a declara viciile nefirești drept normă” remarcând că „Biserica protestează ferm împotriva legalizării viciului, a declarării comportamentului păcătos drept normă și cheamă să păstrăm principiile morale ale societății”. Marian Lupu a declarat atunci pe un ton foarte grav „Nimeni nu este în drept să indice statului suveran şi independent Republica Moldova ce să facă!”. Ar însemna că, ONU poate recomanda statutului Republica Moldova anumite politici sociale și de alt fel, Uniunea Europeană face demult acest lucru, iar Biserica trebuie să stea cumincioară în banca ei și să intervină în viața cetățenilor doar atunci când acești au nevoie să fie înmormântați? Cine este interesat să înstrăineze Biserica Ortodoxă de viața credincioșilor ei?

Ieromonah Savatie Baștovoi cu Patriarhul Teoctist, mitropolitul Germaniei Serafim și arhiepiscopul Tomisului, Teodosie

-Replica Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse a fost o necesitate canonică. Ea nu ar fi venit dacă Mitropolia Moldovei ar fi avut o poziție unitară. Dacă această chestiune a ajuns să fie discutată de Sinodul de la Moscova, care este cel mai numeros sinod din lumea ortodoxă (și în care mitropolitul Moldovei este membru permanent), atunci problema a atins cotele de sus ale gravității. Ortodoxia risca, în cazul Moldovei, să piardă claritatea evanghelică în privința a ceea ce este păcatul.

Este evident că Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a fost pus într-o situație incomodă, aceea de a provoca acuzația lui Marian Lupu de amestec în treburile statului. Totuși această acuzație este infamă pe lîngă acuzația de complicitate la legalizarea păcatului. Sinodul a ales să rămînă fidel Evangheliei cu prețul unui scandal. Sminteala din popor a fost astfel înlăturată.

În ce-l privește pe Marian Lupu sau alt membru al Alianței care îndrăznesc să traseze limite Bisericii lui Hristos, le spun că părerile lor tulburi nu vor călăuzi niciodată popoare, decît în prăpastia cu orbi. Astăzi Biserica a primit declarația de război din partea mai marilor lumii și este vremea să ieșim din vraja părelnicii libertăți: să ne înarmăm cu armele luminii și să ne îmbrăcăm în armura dreptății că de acum înainte nu vom primi decît lovituri. Noaptea e pe sfîrșite, ziua este aproape.

Interviu realizat de Igor Pînzaru,

Iulie 2012,

ioanatan.wordpress.com