...
Dimineaţa.Pe la ora cinci mă trezesc uşurel din somn. Foarte uşurel. Realizez că eu sunt eu, că EL este EL, că EL este al meu şi eu sunt a LUI. Mă cuibăresc în braţele lui şi îl cuprind strâns. Îl strâng tare-tare, de parcă e pentru ultima oară când dorm cu el. Îl mângâi pe spate şi pe burtă, pe braţe şi pe faţă. Are trupul subţire, dar muşchii îi sunt proliefaţi. Şi adorm, în braţele lui. Sunt puternice, iar eu mă simt în siguranţă în ele. Dorm puţin. Sună deşteptătorul. Îl urăsc. Urăsc dimineţile când trebuie să mă trezesc şi să mă desprind de el. Urăsc să iau micul dejun singură. Urăsc să plec singură la muncă. Urăsc ora 8.00 dimineaţa, când trebuie să ies din casă. Vreau să rămân lângă el şi să nu fiu nevoită să plec nicăieri. Dimineaţa îmi place când e răcoare şi dacă bate un vântişor uşor, ne acoperim cu plapuma. Îmi place atingerea uşoară a tălpilor, când deja adormiţi, vrem să ne spunem, fără cuvinte, hei, te iubesc.
Ziua.
Trece greu. Mai mult nu ştiu nimic şi nu contează nimic pentru mine.
Seara.
Seara vine greu, dar vine într-un final. Serile sunt minunate.
Îmi place când stă El stă cu mine şi facem mâncare împreună. Îmi place când ne uităm la filme şi adormim uitându-ne. Îmi place când afară e răcoare, şi vine o boare de vânt. Îmi place cum se aud greierii afară sau alte orătănii. Când povestim despre ce ni s-a întâmplat pe parcursul zilei. Când ne învăţăm reciproc cum se fac anumite lucruri, sau ne corectăm din propriile greşeli.
Îmi place dimineaţa şi seara, pentru că sunt cu El.
Îmi place viaţa, pentru că mi l-a dăruit.
Îl iubesc. Asta e tot ce pot spune.
Sursa
2012-07-24 16:58:00