Stranii suntem noi…oamenii

Noi vorbim: “Este atît de rece”, cînd avem nevoie de îmbrățișarea cuiva…

Noi vorbim :”Nu mai am pentru ce trăi “, pentru a simți că cineva are nevoie de noi…

Noi vorbim : ”Îți mulțumesc că exiști ”, atunci cînd nu putem spune că iubim…

Noi vorbim : ” Nimănui nu-i trebuiesc”, atunci cînd de fapt nu trebuim unei singure persoane…

Noi vorbim :” Eu o să mă descurc”, atunci cînd ne intimidăm șă cerem ajutor…

Noi vorbim :” Aceasta nu este chiar atît de important ”,cînd nu avem altă soluție decît să acceptăm…

Noi vorbim :”  Am încredere în tine”, cînd de fapt ne temem că am devenit jucărie…

Noi vorbim :” Pentru totdeauna ”, cind nu dorim să ne uităm la ceas…

Noi vorbim :” Nu am răspuns la telefon, pentru căeram ocupată”, cînd de fapt ne e dureros să recunoaștem că această voce nu ne mai aduce fericire…

Noi vorbim : ” Nu am nevoie nimic de la tine”, cînd conștientizăm că nu ne poate oferi ceea ce dorim….

Noi ne rîdem de moarte, dar ne temem viața s-o trăim…

Noi bem alcool ca săne înecăm amarul, dar de fapt ni-l aducem aminte…

Pentru noi nu contează părerea celor din jur, dar mereu întrebăm :”Cum arăt?”

Stranii suntem noi…oamenii…