Şi nu-mi doresc nimic decât ... viaţa mea. Simplă.
Şi nu-mi doresc nimic decât ... viaţa mea. Simplă.
Îmi place să trăiesc precum o cinteză ascunsă printre ramurile unui copac. Să cânt frumos despre soarele dimineţilor şi apusurile ce aduc alte răsărituri, despre dragoste şi seninătate. Umbrele le ţin doar pentru mine. Tot ale vieţii sunt. Îmi arată lumina de dincolo de ele. Cea care le dă viaţă.
Vreau să mă bucur de Augusta, de dragostea ei de viaţă, de energia ei, de zâmbetul ei...de viaţa ei atât de simplă, dar atât de preţioasă şi minunată! Vreau ca la capăt de drum să las în urmă un om fericit şi împlinit ca acum...când e copil...
Vreau să mă bucur de prietenele mele dragi, care îmi aduc mereu soarele peste pleoape şi îmi alungă norii din suflet. De nepreţuitele lor cuvinte, încurajări şi dragostea cu care mă înconjoară şi mă ridică. Vreau să îmbătrânesc frumos alături de prietenia lor...
Vreau să mă bucur de oameni. De oamenii din jur, de cei care au trecut prin viaţa mea lăsând câte un semn...pe care eu a trebuit să-l descifrez pentru mine.
Vreau să mă bucur de dragostea din sufletul meu ...ţie celui ce probabil nu îmi vei fi niciodată. Nu pentru că nu vrei. Nu pentru că nu mi-aş dori. Ci, pentru că uneori nu se poate. Viaţa ne naşte uneori pereche sub alte claruri de lună. Cine ştie...într-una din vieţi, vom sta alături, pe spate în iarbă, privind aceeiaşi lună şi vom fi fericiţi.
Vreau să mă bucur de un lan de floarea soarelui...mare galbenă...în care mă pierd. Strig în mine tot dorul de ce nu e să fie şi tot dragul de ce am. La capăt...nu ştiu ce pot să găsesc. Nu am să disper. Vreau să ştiu unde duc florile.
Vreau să mă bucur de gândul meu despre o căsuţă de lemn alb, ascunsă în miez de verdeaţă, copaci şi ape, unde eu aş planta, aş săpa, aş visa şi aş scrie. Acolo aş reuşi şi eu să termin toate romanele începute. probabil şi viaţa mea, tot acolo aş rescrie-o sau aş termina-o...aşa cum se termină o carte cu final fericit...
O viaţa simplă, pentru o femeie şi mai simplă...
Sursa
2012-07-18 14:03:00